13 definiții pentru ardoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ardoare sf [At: NEGRUZZI, S. II, 75 / E: fr ardeur] 1 Înflăcărare stârnită de o pasiune. 2 (Pex) Zel.

ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență. – Din fr. ardeur, lat. ardor.

ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; râvnă, zel; ardență. – Din fr. ardeur, lat. ardor.

ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune; elan, avînt, zel. ◊ Loc. adv. Cu ardoare = înflăcărat, cu pasiune. Am dorit cîmpul cu ardoare. SAHIA, N. 15. Ne-a sărutat pe rînd cu ardoare. SAHIA, N. 59.

ARDOÁRE s. f. Înflăcărare, pasiune, avânt; zel. – Fr. ardeur (lat. lit. ardor).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ardoáre s. f., g.-d. art. ardórii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ARDOÁRE s. 1. v. entuziasm. 2. v. avânt. 3. râvnă, sârguință, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârditură, protimie. (~ lui era demnă de admirat.)

ARDOÁRE s.f. Înflăcărare, pasiune, zel. [Gen. -rei. / < fr. ardeur, cf. lat. ardor].

ARDOÁRE s. f. înflăcărare, pasiune, avânt; ardență (1). (< fr. ardeur, lat. ardor)

ARDOÁRE f. Imbold lăuntric puternic care înlesnește realizarea unei acțiuni; exaltare; avânt; elan. [G.-D. ardorii] /<fr. ardeur, lat. ardor, ~oris

*ardoáre f. (lat. ardor). Activitate, mare vioicĭune: a munci cu ardoare.

ardoáre s. f., g.-d. art. ardórii

ARDOARE s. 1. avînt, elan, entuziasm, înflăcărare, înfocare, însuflețire, pasiune, patimă, pornire, (livr.) fervență, fervoare, patos, (rar) ardență, (Mold.) ahotă, (înv.) porneală, săltare, (fig.) aprindere, căldură, flacără, foc, pojar, suflu, zbor. (~ tinereții.) 2. avînt, elan, impetuozitate, temperament, (pop. și fam.) suflet, (reg.) mau. (Clntați cu mai multă ~.) 3. rîvnă, sîrguință, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osîrdie, osîrdnicie, osîrduință, osîrduire, osîrduitură, protimie. (~ lui era demnă de admirat.)

Intrare: ardoare
substantiv feminin (F116)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ardoare
  • ardoarea
plural
genitiv-dativ singular
  • ardori
  • ardorii
plural
vocativ singular
plural