22 de definiții pentru îndemânatic îndemănatec îndemânatec îndămănatic îndemănatic (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, îndemânatici, -ce, adj. 1. Care execută bine și ușor orice muncă manuală; iscusit, dibaci. ♦ (Adverbial) Cu îndemânare. 2. De care te folosești cu ușurință; comod. 3. (Înv.) Potrivit, favorabil. [Var.: îndemânátec, -ă, îndemănátec, -ă adj.] – Îndemână + suf. -atic.

ÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, îndemânatici, -ce, adj. 1. Care execută bine și ușor orice muncă manuală; iscusit, dibaci. ♦ (Adverbial) Cu îndemânare. 2. De care te folosești cu ușurință; comod. 3. (Înv.) Potrivit, favorabil. [Var.: îndemânátec, -ă, îndemănátec, -ă adj.] – Îndemână + suf. -atic.

îndemânatic, ~ă a [At: (a. 1815) URICARIUL, I, 227/13 / V: ~dămănatec, ~mănatec, ~tec / Pl: ~ici, ~ice / E: îndemână + -atic] 1 a Care execută bine și ușor orice muncă manuală Si: dibaci, iscusit, îndemănos (5). 2 av Cu îndemânare (8). 3 a De care se poate folosi cu ușurință Si: comod. 4 a (Înv) Potrivit. 5 a (Înv) Favorabil. 6 a Util. 7 a Serviabil.

ÎNDEMÂNÁTIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care are îndemânare; dibaci; iscusit; abil. Meseriaș ~. 2) Care poate fi folosit cu ușurință; comod. Instrument ~. /v. a îndemâna + suf. ~atic

ÎNDEMĂNÁTEC, -Ă adj. v. îndemânatic.

ÎNDEMĂNÁTEC, -Ă adj. v. îndemânatic.

ÎNDEMÂNÁTEC, -Ă adj. v. îndemânatic.

ÎNDEMÂNÁTEC, -Ă adj. v. îndemânatic.

îndămănatic, ~ă a vz îndemânatic

îndemânatec, ~ă a vz îndemânatic

ÎNDĂMĂNÁTIC, -Ă adj. v. îndemînatic.

ÎNDEMĂNÁTEC, -Ă adj. v. îndemînatic.

ÎNDEMÎNÁTEC, -Ă adj. v. îndemînatic.

ÎNDEMÎNÁTIC, -Ă, îndemînatici, -e, adj. 1. Priceput la orice lucru; iscusit, dibaci, destoinic, abil. Mîinile-i... pare că pierduse îndemînatica lor agerime. ODOBESCU, S. I 130. (Și în forma îndemînatec) Cu o mînă ce se silea să pară indemînatecă, cerca să vîneze, cu o baghetă fină de abanos, fluturii din aer. HOGAȘ, M. N. 47. Iute și îndemînatecă umbla de colo-colo și punea toate la cale. VLAHUȚĂ, O. A. 491. ♦ (Adverbial) Cu îndemînare. Discuția trecea într-un domeniu ferm, în care se descurca îndemînatic. VORNIC, P. 164. 2. De care te folosești cu ușurință; comod. (Atestat în forma îndemănatec) Căruța lui... era o căruță bună, încăpătoare și îndemănatecă. CREANGĂ, P. 106. 3. (Învechit) Potrivit, favorabil, prielnic, corespunzător. (Atestat în forma îndămănatic) Au început... a încunjura muntele, ca doar va găsi loc îndămănatic de lăcuință. DRĂGHICI, R. 48. – Variante: îndemănatec, -ă, îndămănátic, -ă, îndemînátec, -ă adj.

îndemânatec a. 1. dibaciu; 2. comod: o căruță ’ncăpătoare și îndemânatecă CR.; 3. fig. oportun: vreme îndemânatecă.

îndemănátic și -înátic, -ă adj. Abil, care are mare îndemănare în mînuirea lucrurilor: om îndemănatic. Comod, practic, potrivit: instrumente îndemănatice. Fig. Oportun, favorabil: timp îndemănatic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îndemânátic adj. m., pl. îndemânátici; f. îndemânátică, pl. îndemânátice

îndemânátic adj. m., pl. îndemânátici; f. sg. îndemânátică, pl. îndemânátice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNDEMÂNÁTIC adj. v. avantajos, comod, confortabil, favorabil, prielnic, propice.

ÎNDEMÂNÁTIC adj. 1. abil, deștept, dibaci, ingenios, iscusit, isteț, meșter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugareț, practic, (fam. fig.) breaz. (Un meseriaș ~.) 2. iscusit, priceput, (înv.) practicos, practisit. (Un doctor ~.) 3. v. inteligent.

Îndemânatic ≠ inabil, incomod

arată toate definițiile

Intrare: îndemânatic
îndemânatic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndemânatic
  • ‑ndemânatic
  • îndemânaticul
  • îndemânaticu‑
  • ‑ndemânaticul
  • ‑ndemânaticu‑
  • îndemânatică
  • ‑ndemânatică
  • îndemânatica
  • ‑ndemânatica
plural
  • îndemânatici
  • ‑ndemânatici
  • îndemânaticii
  • ‑ndemânaticii
  • îndemânatice
  • ‑ndemânatice
  • îndemânaticele
  • ‑ndemânaticele
genitiv-dativ singular
  • îndemânatic
  • ‑ndemânatic
  • îndemânaticului
  • ‑ndemânaticului
  • îndemânatice
  • ‑ndemânatice
  • îndemânaticei
  • ‑ndemânaticei
plural
  • îndemânatici
  • ‑ndemânatici
  • îndemânaticilor
  • ‑ndemânaticilor
  • îndemânatice
  • ‑ndemânatice
  • îndemânaticelor
  • ‑ndemânaticelor
vocativ singular
plural
îndemănatec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndemănatec
  • ‑ndemănatec
  • îndemănatecul
  • îndemănatecu‑
  • ‑ndemănatecul
  • ‑ndemănatecu‑
  • îndemănatecă
  • ‑ndemănatecă
  • îndemănateca
  • ‑ndemănateca
plural
  • îndemănateci
  • ‑ndemănateci
  • îndemănatecii
  • ‑ndemănatecii
  • îndemănatece
  • ‑ndemănatece
  • îndemănatecele
  • ‑ndemănatecele
genitiv-dativ singular
  • îndemănatec
  • ‑ndemănatec
  • îndemănatecului
  • ‑ndemănatecului
  • îndemănatece
  • ‑ndemănatece
  • îndemănatecei
  • ‑ndemănatecei
plural
  • îndemănateci
  • ‑ndemănateci
  • îndemănatecilor
  • ‑ndemănatecilor
  • îndemănatece
  • ‑ndemănatece
  • îndemănatecelor
  • ‑ndemănatecelor
vocativ singular
plural
îndemânatec adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndemânatec
  • ‑ndemânatec
  • îndemânatecul
  • îndemânatecu‑
  • ‑ndemânatecul
  • ‑ndemânatecu‑
  • îndemânatecă
  • ‑ndemânatecă
  • îndemânateca
  • ‑ndemânateca
plural
  • îndemânateci
  • ‑ndemânateci
  • îndemânatecii
  • ‑ndemânatecii
  • îndemânatece
  • ‑ndemânatece
  • îndemânatecele
  • ‑ndemânatecele
genitiv-dativ singular
  • îndemânatec
  • ‑ndemânatec
  • îndemânatecului
  • ‑ndemânatecului
  • îndemânatece
  • ‑ndemânatece
  • îndemânatecei
  • ‑ndemânatecei
plural
  • îndemânateci
  • ‑ndemânateci
  • îndemânatecilor
  • ‑ndemânatecilor
  • îndemânatece
  • ‑ndemânatece
  • îndemânatecelor
  • ‑ndemânatecelor
vocativ singular
plural
îndămănatic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndămănatic
  • ‑ndămănatic
  • îndămănaticul
  • îndămănaticu‑
  • ‑ndămănaticul
  • ‑ndămănaticu‑
  • îndămănatică
  • ‑ndămănatică
  • îndămănatica
  • ‑ndămănatica
plural
  • îndămănatici
  • ‑ndămănatici
  • îndămănaticii
  • ‑ndămănaticii
  • îndămănatice
  • ‑ndămănatice
  • îndămănaticele
  • ‑ndămănaticele
genitiv-dativ singular
  • îndămănatic
  • ‑ndămănatic
  • îndămănaticului
  • ‑ndămănaticului
  • îndămănatice
  • ‑ndămănatice
  • îndămănaticei
  • ‑ndămănaticei
plural
  • îndămănatici
  • ‑ndămănatici
  • îndămănaticilor
  • ‑ndămănaticilor
  • îndămănatice
  • ‑ndămănatice
  • îndămănaticelor
  • ‑ndămănaticelor
vocativ singular
plural
îndemănatic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndemănatic
  • ‑ndemănatic
  • îndemănaticul
  • îndemănaticu‑
  • ‑ndemănaticul
  • ‑ndemănaticu‑
  • îndemănatică
  • ‑ndemănatică
  • îndemănatica
  • ‑ndemănatica
plural
  • îndemănatici
  • ‑ndemănatici
  • îndemănaticii
  • ‑ndemănaticii
  • îndemănatice
  • ‑ndemănatice
  • îndemănaticele
  • ‑ndemănaticele
genitiv-dativ singular
  • îndemănatic
  • ‑ndemănatic
  • îndemănaticului
  • ‑ndemănaticului
  • îndemănatice
  • ‑ndemănatice
  • îndemănaticei
  • ‑ndemănaticei
plural
  • îndemănatici
  • ‑ndemănatici
  • îndemănaticilor
  • ‑ndemănaticilor
  • îndemănatice
  • ‑ndemănatice
  • îndemănaticelor
  • ‑ndemănaticelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndemânatic îndemănatec îndemânatec îndămănatic îndemănatic

  • 1. Care execută bine și ușor orice muncă manuală.
    exemple
    • Mîinile-i... pare că pierduse îndemînatica lor agerime. ODOBESCU, S. I 130.
      surse: DLRLC
    • Cu o mînă ce se silea să pară indemînatecă, cerca să vîneze, cu o baghetă fină de abanos, fluturii din aer. HOGAȘ, M. N. 47.
      surse: DLRLC
    • Iute și îndemînatecă umbla de colo-colo și punea toate la cale. VLAHUȚĂ, O. A. 491.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Cu îndemânare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Discuția trecea într-un domeniu ferm, în care se descurca îndemînatic. VORNIC, P. 164.
        surse: DLRLC
  • 2. De care te folosești cu ușurință.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: comod antonime: incomod attach_file un exemplu
    exemple
    • Căruța lui... era o căruță bună, încăpătoare și îndemănatecă. CREANGĂ, P. 106.
      surse: DLRLC
  • exemple
    • Au început... a încunjura muntele, ca doar va găsi loc îndămănatic de lăcuință. DRĂGHICI, R. 48.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Îndemână + sufix -atic.
    surse: DEX '98 DEX '09