2 intrări

26 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDĂRĂTNICÍ, îndărătnicesc, vb. IV. Refl. A stărui cu încăpățânare într-o atitudine; a se încăpățâna; p. ext. a persevera. – Din îndărătnic.

ÎNDĂRĂTNICÍ, îndărătnicesc, vb. IV. Refl. A stărui cu încăpățânare într-o atitudine; a se încăpățâna; p. ext. a persevera. – Din îndărătnic.

îndărătnici [At: BIBLIA (1688) 421 / V: ~răpnici, ~răptnici, ~deretnici / Pzi: ~cesc / E: îndărătnic] 1 vtf (Înv) A întoarce pe cineva de la ceva. 2 vt (Înv) A irita pe cineva. 3 vt (Înv) A trezi spiritul de contradicție. 4 vr (Înv) A se împotrivi. 5 vr (Pop) A stărui cu încăpățânare într-o atitudine Si: a se încăpățâna. 6 vr (Pop; pex) A persevera.

ÎNDĂRĂTNICÍ, îndărătnicesc, vb. IV. Refl. A se opune cu încăpățînare, a stărui cu îndărătnicie într-o atitudine; a se încăpățîna. Turmele, căzute în somnul fierbinte de după miezul nopții, se îndărătniceau în fața bîtelor. CAMILAR, T. 5. Cînd s-a duce Duca-vodă ca să ierte pe copila lui, are să afle că dumneaei, s-a răsgîndit; iar se îndărătnicește și iar nu mai vrea. SADOVEANU, Z. 302. Nu te-ndărătnici, bade Gavrile. ALECSANDRI, T. 1532. ◊ Tranz. Nu făcu nici o mișcare ca să nu se supere ori să îndărătnicească pe zîna a veni după el. ISPIRESCU, L. 35.

A SE ÎNDĂRĂTNICÍ mă ~ésc intranz. A stărui cu îndărătnicie într-o atitudine sau într-o acțiune (mai ales nesănătoasă); a se arăta îndărătnic; a se încăpățâna; a se ambiționa. /Din îndărătnic

ÎNDĂRẮPNIC, -Ă adj. v. îndărătnic.

ÎNDĂRẮPNIC, -Ă adj. v. îndărătnic.

ÎNDĂRẮPNIC, -Ă adj. v. îndărătnic.

ÎNDĂRẮTNIC, -Ă, îndărătnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Încăpățânat, recalcitrant, nesupus; p. ext. stăruitor, perseverent. ♦ (Rar) Rămas în urmă; restanțier. [Var.: (reg.) îndărắpnic, -ă adj.] – Îndărăt + suf. -nic.

ÎNDĂRẮTNIC, -Ă, îndărătnici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Încăpățânat, recalcitrant, nesupus; p. ext. stăruitor, perseverent. ♦ (Rar) Rămas în urmă; restanțier. [Var.: (reg.) îndărắpnic, -ă adj.] – Îndărăt + suf. -nic.

îndărăpnic, ~ă a vz îndărătnic

îndărăptnic, ~ă a vz îndărătnic

îndărătnic, ~ă a [At: CORESI, EV. 80/9 / V: ~rămnic, ~răpnic, ~răptnic / Pl: ~ici, ~ice / E: îndărăt + -nic] (Pop) 1 a Încăpățânat. 2 a Recalcitrant 3 a Nesupus. 4 a (Pex) Stârnitor. 5 a (Rar) Rămas în urmă Si: restanțier. 6 sf (Bot) Clocoței (Clematis integrifolia).

ÎNDĂRẮTNIC, -Ă, îndărătnici, -e, adj. Care se încăpățînează, nu cedează (ușor), nu renunță, nu se lasă convins, încăpățînat, recalcitrant; care duce un lucru pînă la capăt, nu se descurajează, stăruitor, perseverent. La două-trei mese mai stăruiau gustători îndărătnici de vin. VORNIC, P. 153. Pătimaș și îndărătnic, s-o iubești ca un copil. EMINESCU, O. I 157. Bate la ușă stăruind... ca un creditor îndărătnic. RUSSO, O. 49. ◊ (Adverbial) Soneria telefonului chema îndărătnic și neîntrerupt. C. PETRESCU, C. V. 293. (Fig.) Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18. ♦ (Rar, arhaizant) Rămas în urmă; dator. Datoria lor către visterie au plătit-o? – O plătesc, măria-ta... Cel ce are dă și pentru cel ce n-are. Averea satului răspunde pentru toți. Fiind îndărătnici de multă vreme, acuma li s-a împlinit tot, pînă la un capăt de ață. SADOVEANU, Z. C. 232. – Variantă: (regional) îndărắpnic, -ă (NEGRUZZI, S. I 84) adj.

ÎNDĂRẮTNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care manifestă lipsă de supunere; încăpățânat; recalcitrant; nătâng. 2) Care vădește stăruință în acțiuni; perseverent; tenace. /îndărăt + suf. ~nic

îndărâtnic a. 1. care dă îndărăt (primitiv despre cal), încăpățânaț; 2. fig. stăruitor, rezistent: muncă îndărâtnică.

îndărâtnicì v. a se împotrivi din încăpățânare.

îndărắtnic, -ă adj. (d. îndărăt). Recalcitrant, rebel, care face contraru celor ce i se poruncesc: copil îndărătnic. Încăpățînat, înțestat, obstinat, care nu ascultă de sfatu altuĭa. Persistent, perseverant, tenace, stăruitor: muncă îndărătnică. Adv. În mod îndărătnic: a răspunde îndărătnic. – Vechĭ înderetnic. Și îndărăpnic (Mold.) și -ăvnic (Trans.).

îndărătnicésc v. tr. Fac îndărătnic. V. refl. Mă fac îndărătnic. – Vechĭ îndere-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!îndărătnicí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se îndărătnicéște, imperf. 3 sg. se îndărătniceá; conj. prez. 3 se îndărătniceáscă

îndărătnicí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îndărătnicésc, imperf. 3 sg. îndărătniceá; conj. prez. 3 sg. și pl. îndărătniceáscă

îndărắtnic adj. m., pl. îndărắtnici; f. îndărắtnică, pl. îndărắtnice

îndărătnic adj. m., pl. îndărătnici; f. sg. îndărătnică, pl. îndărătnice

arată toate definițiile

Intrare: îndărătnici
verb (V406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndărătnici
  • ‑ndărătnici
  • îndărătnicire
  • ‑ndărătnicire
  • îndărătnicit
  • ‑ndărătnicit
  • îndărătnicitu‑
  • ‑ndărătnicitu‑
  • îndărătnicind
  • ‑ndărătnicind
  • îndărătnicindu‑
  • ‑ndărătnicindu‑
singular plural
  • îndărătnicește
  • ‑ndărătnicește
  • îndărătniciți
  • ‑ndărătniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndărătnicesc
  • ‑ndărătnicesc
(să)
  • îndărătnicesc
  • ‑ndărătnicesc
  • îndărătniceam
  • ‑ndărătniceam
  • îndărătnicii
  • ‑ndărătnicii
  • îndărătnicisem
  • ‑ndărătnicisem
a II-a (tu)
  • îndărătnicești
  • ‑ndărătnicești
(să)
  • îndărătnicești
  • ‑ndărătnicești
  • îndărătniceai
  • ‑ndărătniceai
  • îndărătniciși
  • ‑ndărătniciși
  • îndărătniciseși
  • ‑ndărătniciseși
a III-a (el, ea)
  • îndărătnicește
  • ‑ndărătnicește
(să)
  • îndărătnicească
  • ‑ndărătnicească
  • îndărătnicea
  • ‑ndărătnicea
  • îndărătnici
  • ‑ndărătnici
  • îndărătnicise
  • ‑ndărătnicise
plural I (noi)
  • îndărătnicim
  • ‑ndărătnicim
(să)
  • îndărătnicim
  • ‑ndărătnicim
  • îndărătniceam
  • ‑ndărătniceam
  • îndărătnicirăm
  • ‑ndărătnicirăm
  • îndărătniciserăm
  • ‑ndărătniciserăm
  • îndărătnicisem
  • ‑ndărătnicisem
a II-a (voi)
  • îndărătniciți
  • ‑ndărătniciți
(să)
  • îndărătniciți
  • ‑ndărătniciți
  • îndărătniceați
  • ‑ndărătniceați
  • îndărătnicirăți
  • ‑ndărătnicirăți
  • îndărătniciserăți
  • ‑ndărătniciserăți
  • îndărătniciseți
  • ‑ndărătniciseți
a III-a (ei, ele)
  • îndărătnicesc
  • ‑ndărătnicesc
(să)
  • îndărătnicească
  • ‑ndărătnicească
  • îndărătniceau
  • ‑ndărătniceau
  • îndărătnici
  • ‑ndărătnici
  • îndărătniciseră
  • ‑ndărătniciseră
verb (V406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndărâtnici
  • ‑ndărâtnici
  • îndărâtnicire
  • ‑ndărâtnicire
  • îndărâtnicit
  • ‑ndărâtnicit
  • îndărâtnicitu‑
  • ‑ndărâtnicitu‑
  • îndărâtnicind
  • ‑ndărâtnicind
  • îndărâtnicindu‑
  • ‑ndărâtnicindu‑
singular plural
  • îndărâtnicește
  • ‑ndărâtnicește
  • îndărâtniciți
  • ‑ndărâtniciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndărâtnicesc
  • ‑ndărâtnicesc
(să)
  • îndărâtnicesc
  • ‑ndărâtnicesc
  • îndărâtniceam
  • ‑ndărâtniceam
  • îndărâtnicii
  • ‑ndărâtnicii
  • îndărâtnicisem
  • ‑ndărâtnicisem
a II-a (tu)
  • îndărâtnicești
  • ‑ndărâtnicești
(să)
  • îndărâtnicești
  • ‑ndărâtnicești
  • îndărâtniceai
  • ‑ndărâtniceai
  • îndărâtniciși
  • ‑ndărâtniciși
  • îndărâtniciseși
  • ‑ndărâtniciseși
a III-a (el, ea)
  • îndărâtnicește
  • ‑ndărâtnicește
(să)
  • îndărâtnicească
  • ‑ndărâtnicească
  • îndărâtnicea
  • ‑ndărâtnicea
  • îndărâtnici
  • ‑ndărâtnici
  • îndărâtnicise
  • ‑ndărâtnicise
plural I (noi)
  • îndărâtnicim
  • ‑ndărâtnicim
(să)
  • îndărâtnicim
  • ‑ndărâtnicim
  • îndărâtniceam
  • ‑ndărâtniceam
  • îndărâtnicirăm
  • ‑ndărâtnicirăm
  • îndărâtniciserăm
  • ‑ndărâtniciserăm
  • îndărâtnicisem
  • ‑ndărâtnicisem
a II-a (voi)
  • îndărâtniciți
  • ‑ndărâtniciți
(să)
  • îndărâtniciți
  • ‑ndărâtniciți
  • îndărâtniceați
  • ‑ndărâtniceați
  • îndărâtnicirăți
  • ‑ndărâtnicirăți
  • îndărâtniciserăți
  • ‑ndărâtniciserăți
  • îndărâtniciseți
  • ‑ndărâtniciseți
a III-a (ei, ele)
  • îndărâtnicesc
  • ‑ndărâtnicesc
(să)
  • îndărâtnicească
  • ‑ndărâtnicească
  • îndărâtniceau
  • ‑ndărâtniceau
  • îndărâtnici
  • ‑ndărâtnici
  • îndărâtniciseră
  • ‑ndărâtniciseră
Intrare: îndărătnic
îndărătnic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărătnic
  • ‑ndărătnic
  • îndărătnicul
  • îndărătnicu‑
  • ‑ndărătnicul
  • ‑ndărătnicu‑
  • îndărătnică
  • ‑ndărătnică
  • îndărătnica
  • ‑ndărătnica
plural
  • îndărătnici
  • ‑ndărătnici
  • îndărătnicii
  • ‑ndărătnicii
  • îndărătnice
  • ‑ndărătnice
  • îndărătnicele
  • ‑ndărătnicele
genitiv-dativ singular
  • îndărătnic
  • ‑ndărătnic
  • îndărătnicului
  • ‑ndărătnicului
  • îndărătnice
  • ‑ndărătnice
  • îndărătnicei
  • ‑ndărătnicei
plural
  • îndărătnici
  • ‑ndărătnici
  • îndărătnicilor
  • ‑ndărătnicilor
  • îndărătnice
  • ‑ndărătnice
  • îndărătnicelor
  • ‑ndărătnicelor
vocativ singular
plural
îndărăpnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărăpnic
  • ‑ndărăpnic
  • îndărăpnicul
  • îndărăpnicu‑
  • ‑ndărăpnicul
  • ‑ndărăpnicu‑
  • îndărăpnică
  • ‑ndărăpnică
  • îndărăpnica
  • ‑ndărăpnica
plural
  • îndărăpnici
  • ‑ndărăpnici
  • îndărăpnicii
  • ‑ndărăpnicii
  • îndărăpnice
  • ‑ndărăpnice
  • îndărăpnicele
  • ‑ndărăpnicele
genitiv-dativ singular
  • îndărăpnic
  • ‑ndărăpnic
  • îndărăpnicului
  • ‑ndărăpnicului
  • îndărăpnice
  • ‑ndărăpnice
  • îndărăpnicei
  • ‑ndărăpnicei
plural
  • îndărăpnici
  • ‑ndărăpnici
  • îndărăpnicilor
  • ‑ndărăpnicilor
  • îndărăpnice
  • ‑ndărăpnice
  • îndărăpnicelor
  • ‑ndărăpnicelor
vocativ singular
plural
îndărăptnic adjectiv
adjectiv (A10)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndărăptnic
  • ‑ndărăptnic
  • îndărăptnicul
  • îndărăptnicu‑
  • ‑ndărăptnicul
  • ‑ndărăptnicu‑
  • îndărăptnică
  • ‑ndărăptnică
  • îndărăptnica
  • ‑ndărăptnica
plural
  • îndărăptnici
  • ‑ndărăptnici
  • îndărăptnicii
  • ‑ndărăptnicii
  • îndărăptnice
  • ‑ndărăptnice
  • îndărăptnicele
  • ‑ndărăptnicele
genitiv-dativ singular
  • îndărăptnic
  • ‑ndărăptnic
  • îndărăptnicului
  • ‑ndărăptnicului
  • îndărăptnice
  • ‑ndărăptnice
  • îndărăptnicei
  • ‑ndărăptnicei
plural
  • îndărăptnici
  • ‑ndărăptnici
  • îndărăptnicilor
  • ‑ndărăptnicilor
  • îndărăptnice
  • ‑ndărăptnice
  • îndărăptnicelor
  • ‑ndărăptnicelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îndărătnici îndărâtnici

  • 1. A stărui cu încăpățânare într-o atitudine; a se încăpățâna.
    exemple
    • Turmele, căzute în somnul fierbinte de după miezul nopții, se îndărătniceau în fața bîtelor. CAMILAR, T. 5.
      surse: DLRLC
    • Cînd s-a duce Duca-vodă ca să ierte pe copila lui, are să afle că dumneaei, s-a răsgîndit; iar se îndărătnicește și iar nu mai vrea. SADOVEANU, Z. 302.
      surse: DLRLC
    • Nu te-ndărătnici, bade Gavrile. ALECSANDRI, T. 1532.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Nu făcu nici o mișcare ca să nu se supere ori să îndărătnicească pe zîna a veni după el. ISPIRESCU, L. 35.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • îndărătnic
    surse: DEX '09 DEX '98

îndărătnic îndărăpnic îndărăptnic

    • exemple
      • La două-trei mese mai stăruiau gustători îndărătnici de vin. VORNIC, P. 153.
        surse: DLRLC
      • Pătimaș și îndărătnic, s-o iubești ca un copil. EMINESCU, O. I 157.
        surse: DLRLC
      • Bate la ușă stăruind... ca un creditor îndărătnic. RUSSO, O. 49.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Soneria telefonului chema îndărătnic și neîntrerupt. C. PETRESCU, C. V. 293.
        surse: DLRLC
      • figurat Treceai prin văile afunde, Încovoindu-ți îndărătnic Mărețul tău grumaz de unde. GOGA, P. 18.
        surse: DLRLC
    • 1.2. rar Rămas în urmă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dator restanțier attach_file un exemplu
      exemple
      • Datoria lor către visterie au plătit-o? – O plătesc, măria-ta... Cel ce are dă și pentru cel ce n-are. Averea satului răspunde pentru toți. Fiind îndărătnici de multă vreme, acuma li s-a împlinit tot, pînă la un capăt de ață. SADOVEANU, Z. C. 232.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Îndărăt + sufix -nic.
    surse: DEX '98 DEX '09