12 definiții pentru perseverent perseverant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

perseverent, ~ă a [At: I. IONESCU, M. 498 / V: (înv) ~rant / Pl: ~nți, ~e / E: fr persévérant] 1 (D. oameni) Care rămâne ferm într-o idee. 2 (D. oameni) Care stăruie cu răbdare și convingere într-o acțiune Si: stăruitor, tenace. 3 (D. manifestările, acțiunile oamenilor) Care demonstrează perseverență, stăruință, tenacitate.

PERSEVERÉNT, -Ă, perseverenți, -te, adj. (Despre oameni) Care perseverează; stăruitor, tenace. ♦ (Despre manifestările, acțiunile etc. oamenilor) Care demonstrează perseverență, stăruință, tenacitate. – Din fr. persévérant.

PERSEVERÉNT, -Ă, perseverenți, -te, adj. (Despre oameni) Care perseverează; stăruitor, tenace. ♦ (Despre manifestările, acțiunile etc. oamenilor) Care demonstrează perseverență, stăruință, tenacitate. – Din fr. persévérant.

PERSEVERÉNT, -Ă, perseverenți, -te, adj. Care perseverează în convingeri, în atitudini, în muncă, care nu se descurajează în fața dificultăților; stăruitor, tenace. Popoarele se pătrund de conștiința că prin luptă perseverentă și dîrză pot obține victoria păcii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2694. Fiți perseverent și dacă în adevăr concursul meu vă este necesar, vi-l promit din toată inima. ALECSANDRI, S. 33.

PERSEVERÉNT, -Ă adj. Care perseverează; stăruitor; neclintit în convingeri, în atitudini. [Cf. fr. persévérant].

PERSEVERÉNT, -Ă adj. care perseverează; stăruitor; tenace. (după fr. persévérant)

PERSEVERÉNT ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care perseverează; stăruitor; tenace; insistent. /<fr. persévérant

perseverant, ~ă a vz perseverent

*perseveránt, -ă adj. (lat. persevérans, -ántis). Stăruitor, care nu se lasă de o ideĭe, de un lucru început. Adv. Cu perseverare. – Fals -ent.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

perseverént adj. m., pl. perseverénți; f. perseveréntă, pl. perseverénte

perseverént adj. m., pl. perseverénți; f. sg. perseveréntă, pl. perseverénte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PERSEVERÉNT adj. 1. v. stăruitor. 2. v. tenace. 3. dârz, îndârjit, stăruitor, tenace. (O muncă ~.) 4. asiduu, insistent, silitor, sârguincios, sârguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) 5. v. încăpățânat.

PERSEVERENT adj. 1. insistent, persistent, răzbătător, statornic, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~ în acțiunile începute.) 2. răbdător, stăruitor, tenace, (livr.) pacient, (rar) răbduriu, (astăzi rar) străduitor, (pop.) pilos, (înv.) nevoitor. (O fire ~.) 3. dîrz, îndîrjit, stăruitor, tenace. (O muncă ~.) 4. asiduu, insistent, silitor, sîrguincios, sîrguitor, stăruitor, susținut, tenace, zelos. (Eforturi ~.) 5. ambițios, încăpățînat, îndărătnic, îndîrjit, stăruitor. (Se dovedește extrem de ~ în atingerea țelurilor sale.)

Intrare: perseverent
perseverent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • perseverent
  • perseverentul
  • perseverentu‑
  • perseverentă
  • perseverenta
plural
  • perseverenți
  • perseverenții
  • perseverente
  • perseverentele
genitiv-dativ singular
  • perseverent
  • perseverentului
  • perseverente
  • perseverentei
plural
  • perseverenți
  • perseverenților
  • perseverente
  • perseverentelor
vocativ singular
plural
perseverant
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)