9 definiții pentru nesupus


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Pref. ne- + supus.

nesupus, ~ă a [At: DEX / Pl: ~uși, ~e / E: ne- + supus] 1 Care nu a fost supus. 2 Care refuză să se supună Si: neastâmpărat. 3 (Pex) Care se răzvrătește. 4 Care nu respectă o lege, o dispoziție etc.

NESUPÚS, -Ă, nesupuși, -se, adj. Care refuză să se supună, să respecte o lege, o dispoziție; care se răzvrătește. – Ne- + supus.

nesupus a. 1. care nu e supus; 2. care nu se supune.

nesupús, -ă adj. Insubordonat, indisciplinat, care nu e supus.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nesupús adj. m., pl. nesupúși; f. nesupúsă, pl. nesupúse

nesupús adj. m., pl. nesupúși; f. sg. nesupúsă, pl. nesupúse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NESUPÚS adj. v. indisciplinat.

NESUPUS adj. indisciplinat, insubordonat, neascultător, nedisciplinat, nesubordonat, recalcitrant. (Ostaș ~.)

Intrare: nesupus
nesupus adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nesupus
  • nesupusul
  • nesupusu‑
  • nesupu
  • nesupusa
plural
  • nesupuși
  • nesupușii
  • nesupuse
  • nesupusele
genitiv-dativ singular
  • nesupus
  • nesupusului
  • nesupuse
  • nesupusei
plural
  • nesupuși
  • nesupușilor
  • nesupuse
  • nesupuselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)