persevera vi [At: ODOBESCU, S. II, 159 / Pzi: ~rez, (nob) persever (A: nct) / E: fr persévérer] 1 A rămâne ferm și constant la o idee. 2 A stărui cu răbdare și convingere într-o acțiune.

PERSEVERA, perseverez, vb. I. Intranz. A persista într-o acțiune, a stărui cu răbdare și cu tărie. Andrei a reușit fiindcă a perseverat. BARANGA, I. 153. – Prez. ind. și: (învechit) persever (ODOBESCU, S. II 159).

PERSEVERA vb. I. intr. A rămîne ferm și constant la o idee, a persista într-o acțiune; a stărui. [Cf. fr. persévérer, lat. perseverare].

PERSEVERA vb. intr. a rămâne ferm și constant la o idee, a persista într-o acțiune; a stărui. (< fr. persévérer, lat. perseverare)

A PERSEVERA ~ez intranz. A manifesta statornicie (în acțiuni, atitudini, concepții, sentimente etc.); a sta cu fermitate pe aceleași poziții; a stărui; a persista; a insista. /<fr. perseverer, lat. perseverare

perseverà v. a stărui într’o lucrare.

ERRARE HUMANUM EST (lat.) = A greși e omenesc. Se completează cu: PERSEVERARE DIABOLICUM = a greși într’una e diabolic.

*perseveréz v. intr. (lat. persevéro, -áre, d. sevérus, sever). Stăruĭ, persist în ceva, nu mă las de o ideĭe saŭ de un lucru început: a persevera într’o lucrare gigantică.

persevera (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. perseverez, 3 perseverează; conj. prez. 1 sg. să perseverez, 3 să persevereze

persevera (a ~) vb., ind. prez. 3 perseverează

persevera vb., ind. prez. 1 sg. perseverez, 3 sg. și pl. perseverează

PERSEVERA vb. 1. v. stărui. 2. v. încăpățâna.

PERSEVERA vb. 1. a insista, a persista, a stărui. (A ~ în acțiunea începută.) 2. a se ambiționa, a se încăpățîna, a se îndărătnici, a se îndîrji, a persista, a stărui. (~ în a susține că...)