12 definiții pentru recalcitrant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

recalcitrant, ~ă a [At: MAIORESCU, D. II, 128 / Pl: ~nți, ~e / E: fr récalcitrant] 1 Care se opune. 2 Care nu se lasă convins Si: încăpățânat, îndărătnic, refractar (3), (înv) renitent. corectată

RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.

RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.

RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care rezistă, care nu se lasă convins; încăpățînat, îndărătnic, refractar. V. rebel. Un paragraf special e consacrat pentru a înnegri după cuviință pe recalcitrantul boier, «lup» cu fapta ca și cu numele. IORGA, L. I 327.

RECALCITRÁNT, -Ă adj. Încăpățânat, îndărătnic, nesupus, refractar. [< fr. récalcitrant].

RECALCITRÁNT, -Ă adj. încăpățânat, îndărătnic, nesupus; refractar. (< fr. récalcitrant)

RECALCITRÁNT ~tă (~ți, ~te) Care se opune cu îndărătnicie; care nu se lasă convins; încăpățânat; îndărătnic; refractar. /<fr. récalcitrant

recalcitrant a. care rezistă cu încăpățânare.

*recalcitránt, -ă adj. (lat. recálcitrans, -ántis, care azvîrle, vorbind de caĭ; fr. récalcitrant). Îndărătnic, rebel: elev recalcitrant.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

recalcitránt (-ci-trant) adj. m., pl. recalcitránți; f. recalcitrántă, pl. recalcitránte

recalcitránt adj. m. (sil. -trant), pl. recalcitránți; f. sg. recalcitrántă, pl. recalcitránte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

RECALCITRÁNT adj. 1. v. încăpățânat. 2. v. indisciplinat.

RECALCITRANT adj. 1. încăpățînat, îndărătnic, refractar, (livr.) obstinat, (pop.) sanchiu, (reg,) inacciu, înțestat, (Olt.) dugos, (înv.) capeș, renitent, (fam. peior.) capsoman, căpățînos, căpos. (Ce om ~!) 2. indisciplinat, insubordonat, neascultător, nedisciplinat, nesubordonat, nesupus. (Elev ~.)

Intrare: recalcitrant
recalcitrant adjectiv
  • silabație: -trant
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • recalcitrant
  • recalcitrantul
  • recalcitrantu‑
  • recalcitrantă
  • recalcitranta
plural
  • recalcitranți
  • recalcitranții
  • recalcitrante
  • recalcitrantele
genitiv-dativ singular
  • recalcitrant
  • recalcitrantului
  • recalcitrante
  • recalcitrantei
plural
  • recalcitranți
  • recalcitranților
  • recalcitrante
  • recalcitrantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)