2 intrări
27 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (6)
- relaționale (8)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNCREDINȚARE, încredințări, s. f. Acțiunea de a (se) încredința și rezultatul ei. ♦ (Concr., rar) Adeverință. – V. încredința.
ÎNCREDINȚARE, încredințări, s. f. Acțiunea de a (se) încredința și rezultatul ei. ♦ (Concr., rar) Adeverință. – V. încredința.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încredințare sf [At: NECULCE, ap. LET. II 315/19 / Pl: ~țări / E: încredința] 1-3 Dare în grija cuiva (a unui secret) (a unei misiuni importante sau) a protecției unei persoane Si: încredințat1 (1-3). 4-5 Încredere (deplină) în cineva Si: încredințat1 (4-5). 6 Bizuire pe cineva sau pe ceva Si: încredințat1 (6). 7 Jurământ de credință față de cineva Si: încredințat1 (7). 8 (Reg) Logodire. 9 Adeverire. 10 Convingere a unei persoane de adevărul unei idei Si: încredințat1 (10). 11 Oferire a unei garanții Si: încredințat1 (11). 12 Furnizare a unei confirmări Si: încredințat1 (12). 13 Convertire la o anumită religie Si: încredințat1 (13). 14 (Înv) Făgăduință solemnă Si: încredințat1 (14). 15 (Iuz; ccr) Garanție. 16 (Înv) Probă la operațiile aritmetice. 17 (Îlav) Cu bună ~ Cu siguranță. 18 (Îvr; ccr) Adeverință.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCREDINȚARE, încredințări, s. f. Acțiunea de a încredința și rezultatul ei. 1. Lăsare în grija, în seama sau în păstrarea unei persoane de încredere. Încredințarea unei misiuni. Încredințarea unui secret. ♦ (Concretizat, neobișnuit) Adeverință. Erau șapte încredințări la număr, pentru arme și bani. C. PETRESCU, A. R. 10. 2. Convingere. El rostea acestea cu cea mai deplină încredințare. ODOBESCU, S. III 46. 3. Garantare, asigurare. Tu credință-mi juri și-mi dai încredințări. NEGRUZZI, S. II 18.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încredințare f. 1. siguranță: a ști cu încredințare; 2. proba unui calcul: să-mi faci încredințarea CR.; 3. Tr. logodire.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încredințáre f. Acțiunea de a încredința, de a lăsa în grija cuĭva. Acțiunea de a saŭ de a te încredința (asigura, convinge). A ști cu încredințare, a ști sigur. A face cuĭva încredințarea (Rar), a-l convinge.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCREDINȚA, încredințez, vb. I. 1. Tranz. A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. ♦ A împărtăși cuiva o taină. 2. Tranz. A confirma, a garanta cuiva ceva. ♦ Refl. A se convinge de ceva. 3. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) logodi. – În + credință.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCREDINȚA, încredințez, vb. I. 1. Tranz. A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. ♦ A împărtăși cuiva o taină. 2. Tranz. A confirma, a garanta cuiva ceva. ♦ Refl. A se convinge de ceva. 3. Tranz. și refl. recipr. (Reg.) A (se) logodi. – În + credință.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
încredința [At: COD. VOR. 103/5-6 / V: (cscj) ~ți / Pzi: ~țez / E: în- + credință] 1-3 vt A da în grijă cuiva (un secret) (o misiune importantă sau) protecția unei persoane. Si: a încrede (6-8), a confia. 4-5 vr A avea încredere (deplină) în cineva Si: a se încrede (2-3). 6-7 A se încrede (4-5). 8 vrr (Înv) A-și jura credință. 9-10 vtrr (Reg) A (se) logodi. 11-12 vtr A (se) adeveri. 13-14 vtr A (se) convinge de ceva sau de cineva Si: a (se) încrede (11-12). 15-16 vtr A (se) garanta ceva. 17-18 vtr A (se) confirma cuiva ceva. 19-20 vtr A (se) converti la o religie. 21 vt A făgădui ceva în mod solemn.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încredinți v vz încredința
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNCREDINȚA, încredințez, vb. I. 1. Tranz. (Urmat de determinări în dativ) A da ceva ori pe cineva în grija, în seama sau în păstrarea cuiva demn de încredere; a preda. Își încredință pardesiul și pălăria persoanei rotunde și afabile de la garderobă. C. PETRESCU, C. V. 60. Eu cred că, dacă ar afla ce gînduri ai, califul ar fi în stare să-ți încredințeze puterea lui pe o zi. CARAGIALE, P. 129. Boierii încredințau cîrmuirea țării pe viață sau pe o seamă de ani unui om ce îl chema domn și stăpînitor al țării. BĂLCESCU, O. I 351. ♦ (Cu privire la o taină) A împărtăși cuiva cu toată încrederea. (Poetic) Florile... încredințară taina lor... unui flutur. EMINESCU, N. 29. 2. Refl. A se convinge de ceva. Tomșa se încredință dintr-o privire că răzășii lui sînt de față. SADOVEANU, O. VII 109. Ca să se încredințeze, își chemă fetele. ISPIRESCU, L. 52. Ipate, voind să se încredințeze și despre asta, ascultă pe Chirică. CREANGĂ, P. 171. Te vei încredința că prietenul tău a făcut pentru tine mai mult decît tine. NEGRUZZI, S. I 63. 3. Tranz. A confirma, a asigura. Tu, în carne și oase? – S-ar zice că tot eu!... îl încredință Vardaru. C. PETRESCU, A. R. 12. Și ca să-l încredințeze, îi dete înscris. ISPIRESCU, L. 6. Așa m-o încredințat vărul meu. ALECSANDRI, T. 952. ◊ Absol. Așa e, cum spuneți dumneavoastră, domnule plotonier-major, a încredințat Florea. SADOVEANU, M. C. 55.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNCREDINȚA ~ez tranz. 1) A face să se încredințeze. 2) (ființe sau obiecte) A da să îngrijească sau să păzească (având încredere deplină). 3) (gânduri, frământări sufletești, intimități etc.) A comunica în mod confidențial; a destăinui; a confia. ~ cuiva secretul. /în + credință
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNCREDINȚA mă ~ez 1. tranz. (urmat de o propoziție completivă) 1) A ajunge să fie convins; a-și da seama; a se convinge. 2) A ajunge să fie sigur (după anumite măsuri de precauție); a căpăta siguranță; a se asigura. 2. intranz. 1) A fi convins (de ceva). 2) A fi sigur (de ceva); a se convinge. /în + credință
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încredințà v. 1. a asigura: te pot încredința că e adevărat; 2. a lăsa în grija cuiva: i-am încredințat toată averea. [V. credință].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încredințéz v. tr. (d. credință). Las în credința, în grija cuĭva: a încredința cuĭva un lucru ca să-l păstreze. Asigur, conving: te încredințez că așa e. V. refl. Mă asigur, mă conving: m’am încredințat de adevăr, că așa e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încredințare s. f., g.-d. art. încredințării; pl. încredințări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încredințare s. f., g.-d. art. încredințării; pl. încredințări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încredințare s. f., g.-d. art. încredințării; pl. încredințări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încredința (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. încredințez, 3 încredințează; conj. prez. 1 sg. să încredințez, 3 să încredințeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
încredința (a ~) vb., ind. prez. 3 încredințează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
încredința vb., ind. prez. 1 sg. încredințez, 3 sg. și pl. încredințează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ÎNCREDINȚARE s. v. act, certificat, document, dovadă, hârtie, izvor, înscris, logodnă, piesă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCREDINȚARE s. 1. v. înmânare. 2. v. destăinuire. 3. v. asigurare. 4. v. convingere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCREDINȚARE s. 1. înmînare, predare, remitere, transmitere, (înv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ unei scrisori.) 2. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtășire, mărturisire, revelare, spovedire. (~ unui secret.) 3. asigurare. (A primit ~ că...) 4. certitudine, convingere, credință, sentiment, siguranță, (livr.) convicțiune. (Am ~ că așa se va întîmpla.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
încredințare s. v. ACT. CERTIFICAT. DOCUMENT. DOVADĂ. HÎRTIE. IZVOR. ÎNSCRIS. LOGODNĂ. PIESĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCREDINȚA vb. v. adeveri, arăta, atesta, baza, bizui, certifica, confirma, conta, demonstra, dovedi, fundamenta, încrede, întări, întemeia, logodi, mărturisi, proba, sprijini, stabili, susține.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNCREDINȚA vb. 1. v. înmâna. 2. v. preda. 3. v. destăinui. 4. v. asigura. 5. v. convinge. 6. a se convinge, (fig.) a se pătrunde. (S-a ~ de însemnătatea sfatului primit.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
încredința vb. v. ADEVERI. ARĂTA. ATESTA. BAZA. BIZUI. CERTIFICA. CONFIRMA. CONTA. DEMONSTRA. DOVEDI. FUNDAMENTA. ÎNCREDE. ÎNTĂRI. ÎNTEMEIA. LOGODI. MĂRTURISI. PROBA. SPRIJINI. STABILI. SUSȚINE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNCREDINȚA vb. 1. a da, a înmîna, a întinde, a preda, a remite, a transmite, (livr.) a confia, (înv.) a încrede, a paradosi, a pridădi, a pristavlisi, a teslimarisi, a teslimatisi, a tinde. (I-a ~ o scrisoare.) 2. a lăsa, a preda, (franțuzism) a confia. (A ~ ceva cuiva.) 3. a declara, a destăinui, a dezvălui, a divulga, a împărtăși, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (I-a ~ marele său secret.) 4. a asigura, (înv.) a adeveri, a încrede, a sigura. (A ~ pe cineva de ceva.) 5. a (se) asigura, a (se) convinge, (înv.) a (se) pliroforisi, a (se) siguripsi. (Voia să se ~ cu ochii lui.) 6. a se convinge, (fig.) a se pătrunde. (S-a ~ de însemnătatea sfatului primit.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
încredințare, încredințărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) încredința și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Lăsare în grija, în seama sau în păstrarea unei persoane de încredere. DLRLC
- Încredințarea unei misiuni. Încredințarea unui secret. DLRLC
- 1.1.1. Adeverință. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: adeverință
- Erau șapte încredințări la număr, pentru arme și bani. C. PETRESCU, A. R. 10. DLRLC
-
-
- 1.2. Convingere. DLRLCsinonime: convingere
- El rostea acestea cu cea mai deplină încredințare. ODOBESCU, S. III 46. DLRLC
-
-
- Tu credință-mi juri și-mi dai încredințări. NEGRUZZI, S. II 18. DLRLC
-
-
etimologie:
- încredința DEX '98 DEX '09
încredința, încredințezverb
- 1. A da pe cineva sau ceva în grija sau în păstrarea cuiva demn de încredere. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: preda
- Își încredință pardesiul și pălăria persoanei rotunde și afabile de la garderobă. C. PETRESCU, C. V. 60. DLRLC
- Eu cred că, dacă ar afla ce gînduri ai, califul ar fi în stare să-ți încredințeze puterea lui pe o zi. CARAGIALE, P. 129. DLRLC
- Boierii încredințau cîrmuirea țării pe viață sau pe o seamă de ani unui om ce îl chema domn și stăpînitor al țării. BĂLCESCU, O. I 351. DLRLC
- 1.1. A împărtăși cuiva o taină. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: împărtăși
- Florile... încredințară taina lor... unui flutur. EMINESCU, N. 29. DLRLC
-
-
-
- Tu, în carne și oase? – S-ar zice că tot eu!... îl încredință Vardaru. C. PETRESCU, A. R. 12. DLRLC
- Și ca să-l încredințeze, îi dete înscris. ISPIRESCU, L. 6. DLRLC
- Așa m-o încredințat vărul meu. ALECSANDRI, T. 952. DLRLC
- Așa e, cum spuneți dumneavoastră, domnule plotonier-major, a încredințat Florea. SADOVEANU, M. C. 55. DLRLC
- 2.1. A se convinge de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: convinge
- Tomșa se încredință dintr-o privire că răzășii lui sînt de față. SADOVEANU, O. VII 109. DLRLC
- Ca să se încredințeze, își chemă fetele. ISPIRESCU, L. 52. DLRLC
- Ipate, voind să se încredințeze și despre asta, ascultă pe Chirică. CREANGĂ, P. 171. DLRLC
- Te vei încredința că prietenul tău a făcut pentru tine mai mult decît tine. NEGRUZZI, S. I 63. DLRLC
-
-
- 3. A (se) logodi. DEX '09 DEX '98sinonime: logodi
etimologie:
- În + credință DEX '98 DEX '09