încredințare sf [At: NECULCE, ap. LET. II 315/19 / Pl: ~țări / E: încredința] 1-3 Dare în grija cuiva (a unui secret) (a unei misiuni importante sau) a protecției unei persoane Si: încredințat¹ (1-3). 4-5 Încredere (deplină) în cineva Si: încredințat¹ (4-5). 6 Bizuire pe cineva sau pe ceva Si: încredințat¹ (6). 7 Jurământ de credință față de cineva Si: încredințat¹ (7). 8 (Reg) Logodire. 9 Adeverire. 10 Convingere a unei persoane de adevărul unei idei Si: încredințat¹ (10). 11 Oferire a unei garanții Si: încredințat¹ (11). 12 Furnizare a unei confirmări Si: încredințat¹ (12). 13 Convertire la o anumită religie Si: încredințat¹ (13). 14 (Înv) Făgăduință solemnă Si: încredințat¹ (14). 15 (Iuz; ccr) Garanție. 16 (Înv) Probă la operațiile aritmetice. 17 (Îlav) Cu bună ~ Cu siguranță. 18 (Îvr; ccr) Adeverință.