8 definiții pentru garantare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

GARANTÁRE s. f. Faptul de a garanta.V. garanta.

GARANTÁRE s. f. Faptul de a garanta.V. garanta.

garantare sf [At: LEG. EC. PL. 145 / Pl: ~tări / E: garanta] 1 Asumare a răspunderii cu propria avere că datoria făcută de altcineva va fi achitată conform obligațiilor stabilite. 2 Asigurare dată cuiva că va avea ceva. 3 Responsabilitate față de valoarea, de calitatea unui obiect.

GARANTÁRE s. f. Faptul de a garanta; asigurare.

GARANTÁRE s.f. Acțiunea de a garanta. [< garanta].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

garantáre s. f., g.-d. art. garantắrii

garantáre s. f., g.-d. art. garantării


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

GARANTÁRE s. asigurare, (pop.) chezășuire, (înv.) siguripsire. (~ libertăților democratice.)

GARANTARE s. asigurare, (pop.) chezășuire, (înv.) siguripsire. (~ libertăților democratice.)

Intrare: garantare
garantare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • garantare
  • garantarea
plural
  • garantări
  • garantările
genitiv-dativ singular
  • garantări
  • garantării
plural
  • garantări
  • garantărilor
vocativ singular
plural

garantare

etimologie:

  • vezi garanta
    surse: DEX '09 DEX '98 DN