18 definiții pentru asigurare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

asigurare sf [At: NEGRUZZI, S. III, 320/10 / V: (înv) asecu~ / Pl: ~rări / E: asigura] 1 Acțiune care face ca înfăptuirea unui lucru să fie sigură Si: (rar) asigurat1. 2 Promisiune fermă Si: garantare, încredințare. 3 Operație financiară, decurgând dintr-un contract sau o obligație legală, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unor sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care le-a suferit în anumite situații. 4 Actul de asigurare (3). 5 (Lpl; îs) ~rări sociale de stat Formă de ocrotire a populației prin asigurarea de către stat, în schimbul unei cotizații lunare, de indemnizații, prestări de servicii în cazul bolii, invalidității, bătrâneții etc. 6 (Lpl; îs) ~rări de sănătate Formă a asigurărilor (5) prin care persoanele asigurate au dreptul la servicii medicale, materiale medicale și medicamente. 7 Fixare.

ASIGURÁRE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. (Jur.) Contract prin care o persoană este obligată să-l despăgubească pe cel asigurat, în schimbul unei sume de bani plătită periodic, în cazul riscului specificat (accident, incendiu etc.). ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a populației, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală. 4. Mod de alcătuire, de dimensionare sau de tratare a unui element de construcție sau a unei construcții pentru a preveni deplasările și degradările. – V. asigura.

ASIGURÁRE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. Operație financiară, decurgând dintr-un contract sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca în schimbul unei sume primite periodic să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui. ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a populației, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală. – V. asigura.

ASIGURÁRE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (s e) asigura și rezultatul el. 1. Punere în siguranță, garantare. Regimul de democrație populară asigură muncitorilor mineri, ca și tuturor oamenilor muncii, creșterea necontenită a nivelului lor de trai, luind noi și noi măsuri pentru asigurarea bunei stări a poporului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 666. 2. Încredințare, promisiune fermă. Ni s-au dat toate asigurările că vom avea sprijinul necesar. 3. Operație financiară constînd într-un contract prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul unei plăți, să despăgubească pe asigurat de pierderile pe care acesta le-ar suferi din cauza unor întîmplări independente de voința lui (incendiu, inundații, accidente, deces etc.). Asigurările de stat sînt o nouă dovadă a grijii partidului și guvernului nostru pentru bunurile oamenilor muncii de la orașe și sate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2642. ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a oamenilor muncii în statul socialist, constînd într-un larg sistem de asistență medicală gratuită, în acordarea de ajutoare materiale în caz de pierdere temporară a capacității de muncă, în trimiterea gratuită la odihnă sau la cură medicală etc. Cetățenii Republicii Populare Romîne au dreptul la asigurare materială la bătrînețe, în caz de boală sau incapacitate de muncă. CONST. R.P.R. 37.

ASIGURÁRE, asigurări, s. f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei. 1. Punere în siguranță; garantare. 2. Încredințare, promisiune fermă. 3. Operație financiară, decurgând dintr-un contract sau dintr-o obligație prevăzută de lege, prin care asigurătorul se obligă ca, în schimbul unei prime, să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi în urma unor întâmplări independente de voința lui. ◊ Asigurări sociale = formă de ocrotire a oamenilor muncii constând în acordarea de ajutoare materiale și medicale în cazuri de boală, în trimiterea la odihnă sau la cură etc.

ASIGURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei; garantare, încredințare. ♦ Obligație legală decurgând dintr-un contract prin care asiguratul se obligă ca, în schimbul unei prime, să despăgubească pe asigurat pentru pierderile pe care acesta le-ar suferi datorită unor întâmplări independente de voința lui. [Pl. -rări. / < asigura].

ASIGURÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) asigura. 2. convenție de despăgubire pentru accidente în care nu este angajată responsabilitatea celui asigurat. (< asigura)

ASIGURÁRE ~ări f. 1) v. A ASIGURA și A SE ASIGURA. 2) Raport juridic în baza căruia cel asigurat are dreptul la o despăgubire din partea asiguratorului în caz de accident, incendiu etc. ~ de bunuri. ~ de stat. ◊ ~ări sociale sistem de ocrotire materială a oamenilor muncii, prin acordare de pensii, ajutoare materiale etc., în caz de pierdere temporară sau definitivă a capacității de muncă. /v. a (se) asigura

asigurare f. 1. încredințare; 2. promisiune formală; 3. act prin care o societate garantează, în schimbul unei sume convenite, în contra rezultatelor unui accident sau sinistru: asigurare contra incendiului; asigurare pe vieață, plata unei sume la moștenitorii asiguratului.

*asiguráre f. Încredințare. Promisiune formală. Societate de asigurare, societate care, p. o plată oare-care, te asigură contra incendiuluĭ, grindiniĭ și a altor nenorocirĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

asiguráre s. f., g.-d. art. asigurắrii; pl. asigurắri

asiguráre s. f., g.-d. art. asigurării; pl. asigurări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ASIGURÁRE s. 1. (EC.) (înv.) siguripsire. (Societate de ~.) 2. (EC.) (înv. și reg.) siguranță. (I-a plătit ~.) 3. v. garantare. 4. încredințare. (A primit ~ că...) 5. v. garanție. 6. v. angajament. 7. v. apărare.

ASIGURARE s. 1. (EC.) (înv.) siguripsire. (Societate de ~.) 2. (EC.) (înv. și reg.) siguranță. (I-a plătit ~.) 3. garantare, (pop.) chezășuire, (înv.) siguripsire. (~ libertăților democratice.) 4. încredințare. (A primit ~ că...) 5. chezășie, garanție, (înv.) credință. (Acest lucru constituie o ~ pentru...) 6. angajament, cuvînt, făgăduială, făgăduință, legămînt, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (înv. și reg.) juruită, (reg.) făgadă, (Transilv.) făgădaș, (Mold.) juruință, (înv.) promitere, sfătuit, (turcism înv.) bacalîm. (Te rog să-ți respecți ~ dată.) 7. apărare, pază, protecție, protejare, securitate, siguranță. (Măsuri de ~.)

Asigurare ≠ neasigurare

RATĂ DE ASIGURÁRE s. v. primă de asigurare.

rată de asigurare s. v. PRIMĂ DE ASIGURARE.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ASIGURAREA DEPLASĂRII AERONAVELOR ansamblul acțiunilor echipajului aeronavei și a controlorilor de trafic aerian urmărind permanenta cunoaștere a poziției aeronavei în aer, asigurarea securității și preciziei zborului pe traiectul stabilit cu privire la: viteză, direcție, înălțime și timpul obligat.

Intrare: asigurare
asigurare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • asigurare
  • asigurarea
plural
  • asigurări
  • asigurările
genitiv-dativ singular
  • asigurări
  • asigurării
plural
  • asigurări
  • asigurărilor
vocativ singular
plural

asigurare

  • 1. Acțiunea de a (se) asigura și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Punere în siguranță.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: garantare un exemplu
      exemple
      • Regimul de democrație populară asigură muncitorilor mineri, ca și tuturor oamenilor muncii, creșterea necontenită a nivelului lor de trai, luînd noi și noi măsuri pentru asigurarea bunei stări a poporului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 666.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Încredințare, promisiune fermă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: încredințare un exemplu
      exemple
      • Ni s-au dat toate asigurările că vom avea sprijinul necesar.
        surse: DLRLC
    • 1.3. științe juridice Contract prin care o persoană este obligată să-l despăgubească pe cel asigurat, în schimbul unei sume de bani plătită periodic, în cazul riscului specificat (accident, incendiu etc.).
      surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Asigurările de stat sînt o nouă dovadă a grijii partidului și guvernului nostru pentru bunurile oamenilor muncii de la orașe și sate. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2642.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. Asigurări sociale = formă de ocrotire a populației, constând în acordarea de ajutoare materiale și asistență medicală.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
        exemple
        • Cetățenii Republicii Populare Romîne au dreptul la asigurare materială la bătrînețe, în caz de boală sau incapacitate de muncă. CONST. R.P.R. 37.
          surse: DLRLC
    • 1.4. Mod de alcătuire, de dimensionare sau de tratare a unui element de construcție sau a unei construcții pentru a preveni deplasările și degradările.
      surse: DEX '09

etimologie:

  • vezi asigura
    surse: DEX '09 DEX '98 DN