2 intrări

34 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCORPORÁRE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație. [Var.: incorporáre s. f.] – V. încorpora.

ÎNCORPORÁRE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație. [Var.: incorporáre s. f.] – V. încorpora.

încorporare sf [At: CONTEMP., 1948, nr. 112, 3/5 / V: in~ / Pl: ~rări / E: încorpora] 1 Unire a mai multor lucruri într-unul singur Si: încorporat1 (1), încorporație (1). 2 Anexare a unui ținut, a unei provincii la o țară Si: încorporat1 , încorporație (2). 3 Încadrare a recruților într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar Si: încorporat1 (3), încorporație (3). 4 Înglobare. 5 (Fig) Întrupare.

ÎNCORPORÁRE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei. 1. Înglobare a unui corp în altul. 2. Intrare în cadrele armatei pentru satisfacerea stagiului militar.

ÎNCORPORÁRE s.f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație (1) [în DN]. [< încorpora].

INCORPORÁ vb. I v. încorpora.

INCORPORÁRE s. f. v. încorporare.

INCORPORÁRE s. f. v. încorporare.

ÎNCORPORÁ, încorporez, vb. I. Tranz. 1. A uni, a împreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot. ♦ A anexa, a subordona un ținut, o provincie la o țară. 2. A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar. [Var.: incorporá vb. I] – Din fr. incorporer, lat. incorporare.

ÎNCORPORÁ, încorporez, vb. I. Tranz. 1. A uni, a împreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot. ♦ A anexa, a subordona un ținut, o provincie la o țară. 2. A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar. [Var.: incorporá vb. I] – Din fr. incorporer, lat. incorporare.

încorpora vt [At: HAMANGIU, C. C. 125 / V: in~ / Pzi: ~rez / E: fr encorporer, it incorporare] 1 A uni mai multe corpuri într-unul singur Si: a alipi. 2 A anexa, a subordona un ținut, o provincie la o țară. 3 (Fig) A întrupa. 4 A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar. 5 A îngloba.

ÎNCORPORÁ, încorporez, vb. I. Tranz. 1. A absorbi, a îngloba, a cuprinde sau a închide în sine. Am văzut cu toții că noua realitate creată de partidul bolșevicilor care încorporează rațiunea și voința maselor... ne oferă un dar sublim. SAHIA, U.R.S.S. 163. ♦ (Cu privire la o țară, o provincie etc.) A alipi, a anexa. 2. (Cu privire la recruți) A încadra într-o unitate militară pentru facerea stagiului. Văraru... a fost încorporat, mi se pare, mai mult în glumă. CAMIL PETRESCU, U. N. 243.

INCORPORÁ vb. I. tr. A încorpora (1). [< fr. incorporer].

ÎNCORPORÁ vb. I. tr. 1. A absorbi, a îngloba, a cuprinde în sine. ♦ A alipi, a anexa (un teritoriu, o provincie); a incorpora. 2. A încadra (un recrut) pentru stagiu în armată. [Cf. fr. incorporer, lat. incorporare].[1]

  1. Var. incorpora (1) LauraGellner

ÎNCORPORÁ vb. tr. 1. a absorbi, a îngloba, a cuprinde în sine. ◊ a anexa (un teritoriu). 2. a încadra într-o unitate pentru efectuarea stagiului militar. (< fr. incorporer, lat. incorporare)

A ÎNCORPORÁ ~éz tranz. 1) A introduce ca parte componentă (într-un tot); a uni cu alte elemente pentru a forma un corp; a îngloba; a include. 2) (teritorii) A alipi cu forța; a anexa. 3) (recruți) A înscrie în efectivul armatei; a înrola; a angaja. /<fr. incorporer, lat. incorporare[1]

  1. Var. incorpora (1) LauraGellner

incorporà v. a uni într’un singur corp de trupe: a incorpora recruții.

*incorporațiúne f. (lat. in-corporátio, -ónis. V. corporațiune). Acțiunea de a saŭ de a te incorpora. – Și -áție, dar maĭ des încorporare.

*în- și incorporéz v. tr. (lat. in-córporo, -áre, d. in, în, și corpus, corp). Alipesc, anexez, întrupez: Dacia a fost încorporată imperiuluĭ roman (saŭ și în imperiu roman). Reproduc, reprezent, încarnez, întrupez: acest om încorporează șarlatanu politic. Bag în regiment (corp): a incorpora niște recruțĭ. V. refl. Mă întrupez. V. însumez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!încorporáre/incorporáre s. f., g.-d. art. încorporắrii/incorporắrii; pl. încorporắri/incorporắri

încorporáre s. f., g.-d. art. încorporării; pl. încorporări

arată toate definițiile

Intrare: încorporare
încorporare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încorporare
  • ‑ncorporare
  • încorporarea
  • ‑ncorporarea
plural
  • încorporări
  • ‑ncorporări
  • încorporările
  • ‑ncorporările
genitiv-dativ singular
  • încorporări
  • ‑ncorporări
  • încorporării
  • ‑ncorporării
plural
  • încorporări
  • ‑ncorporări
  • încorporărilor
  • ‑ncorporărilor
vocativ singular
plural
incorporare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • incorporare
  • incorporarea
plural
  • incorporări
  • incorporările
genitiv-dativ singular
  • incorporări
  • incorporării
plural
  • incorporări
  • incorporărilor
vocativ singular
plural
Intrare: încorpora
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încorpora
  • ‑ncorpora
  • încorporare
  • ‑ncorporare
  • încorporat
  • ‑ncorporat
  • încorporatu‑
  • ‑ncorporatu‑
  • încorporând
  • ‑ncorporând
  • încorporându‑
  • ‑ncorporându‑
singular plural
  • încorporea
  • ‑ncorporea
  • încorporați
  • ‑ncorporați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încorporez
  • ‑ncorporez
(să)
  • încorporez
  • ‑ncorporez
  • încorporam
  • ‑ncorporam
  • încorporai
  • ‑ncorporai
  • încorporasem
  • ‑ncorporasem
a II-a (tu)
  • încorporezi
  • ‑ncorporezi
(să)
  • încorporezi
  • ‑ncorporezi
  • încorporai
  • ‑ncorporai
  • încorporași
  • ‑ncorporași
  • încorporaseși
  • ‑ncorporaseși
a III-a (el, ea)
  • încorporea
  • ‑ncorporea
(să)
  • încorporeze
  • ‑ncorporeze
  • încorpora
  • ‑ncorpora
  • încorporă
  • ‑ncorporă
  • încorporase
  • ‑ncorporase
plural I (noi)
  • încorporăm
  • ‑ncorporăm
(să)
  • încorporăm
  • ‑ncorporăm
  • încorporam
  • ‑ncorporam
  • încorporarăm
  • ‑ncorporarăm
  • încorporaserăm
  • ‑ncorporaserăm
  • încorporasem
  • ‑ncorporasem
a II-a (voi)
  • încorporați
  • ‑ncorporați
(să)
  • încorporați
  • ‑ncorporați
  • încorporați
  • ‑ncorporați
  • încorporarăți
  • ‑ncorporarăți
  • încorporaserăți
  • ‑ncorporaserăți
  • încorporaseți
  • ‑ncorporaseți
a III-a (ei, ele)
  • încorporea
  • ‑ncorporea
(să)
  • încorporeze
  • ‑ncorporeze
  • încorporau
  • ‑ncorporau
  • încorpora
  • ‑ncorpora
  • încorporaseră
  • ‑ncorporaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incorpora
  • incorporare
  • incorporat
  • incorporatu‑
  • incorporând
  • incorporându‑
singular plural
  • incorporea
  • incorporați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • incorporez
(să)
  • incorporez
  • incorporam
  • incorporai
  • incorporasem
a II-a (tu)
  • incorporezi
(să)
  • incorporezi
  • incorporai
  • incorporași
  • incorporaseși
a III-a (el, ea)
  • incorporea
(să)
  • incorporeze
  • incorpora
  • incorporă
  • incorporase
plural I (noi)
  • incorporăm
(să)
  • incorporăm
  • incorporam
  • incorporarăm
  • incorporaserăm
  • incorporasem
a II-a (voi)
  • incorporați
(să)
  • incorporați
  • incorporați
  • incorporarăți
  • incorporaserăți
  • incorporaseți
a III-a (ei, ele)
  • incorporea
(să)
  • incorporeze
  • incorporau
  • incorpora
  • incorporaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încorporare incorporare

  • 1. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: încorporație / incorporație
    • 1.1. Înglobare a unui corp în altul.
      surse: DLRLC sinonime: înglobare
    • 1.2. Intrare în cadrele armatei pentru satisfacerea stagiului militar.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi încorpora
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

încorpora încorporare incorpora incorporare

  • 1. A uni, a împreuna mai multe lucruri pentru a face un singur corp, un tot.
    exemple
    • Am văzut cu toții că noua realitate creată de partidul bolșevicilor care încorporează rațiunea și voința maselor... ne oferă un dar sublim. SAHIA, U.R.S.S. 163.
      surse: DLRLC
  • 2. A încadra recruții într-o unitate militară, pentru efectuarea stagiului militar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: încadra attach_file un exemplu
    exemple
    • Văraru... a fost încorporat, mi se pare, mai mult în glumă. CAMIL PETRESCU, U. N. 243.
      surse: DLRLC

etimologie: