3 intrări

32 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCÉT, ÎNCEÁTĂ, înceți, -te, adj., adv. 1. Adj. Fără viteză; liniștit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. 3. Adv. Fără grabă, domol, binișor, alene; lin, pe nesimțite. ◊ Expr. (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot! 4. Adv. Cu glas coborât; molcom, potolit. – Lat. qu(i)etus.

ÎNCÉT, ÎNCEÁTĂ, înceți, -te, adj., adv. 1. Adj. Fără viteză; liniștit, lin, domol. ♦ (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent. ♦ (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate; greoi. 2. Adj. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit. 3. Adv. Fără grabă, domol, binișor, alene; lin, pe nesimțite. ◊ Expr. (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, treptat, cu timpul. ♦ (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot! 4. Adv. Cu glas coborât; molcom, potolit. – Lat. qu(i)etus.

încet, ~ea [At: NECULCE, ap. LET. II, 374/7 / V: (îvr) cet, cea / Pl: ~eți, ~e / E: ml *qu(i)etus, -a, -um] 1 a (D. mișcări, acțiuni; îoc iute, repede) Cu viteză redusă Si: domol, lin, liniștit. 2 a (D. oameni) Care reacționează cu întârziere. 3 a Delicat. 4 a (D. timp) Care trece greu. 5 a (D. oameni) Care face ceva în ritm lent. 6 a (D. judecată, gândire) Care raționează cu greutate. 7 s (Înv) Liniște. 8 s (Înv) Vreme liniștită. 9 av Fără grabă Si: alene, pe nesimțite, potolit. 10 av (Exclamativ; îe) Încet! încet (domnule)! Nu te înfuria. 11-12 av (Îlav) ~-~ sau cu ~ul, cu ~ul, ori -ul cu ~ul, (înv) pre ~(ul), sau pren~(-), ori prin cet(ul), sau pe ~ul (Treptat și) cu mare atenție. 13-14 a, av (D. sunete, melodii etc.) (Care este) cu intensitate scăzută, abia auzit. 15 av În surdină. 16 av Cu glas coborât Si: molcom. 17 a Blând. 18 a Pașnic.

ÎNCÉT1 adv. 1. (Pe lîngă verbe de mișcare, în opoziție cu repede) Fără grabă, domol, binișor, liniștit; lin, pe nesimțite. Împleticindu-se, se îndreptă încet spre casă, pășind mărunt și nesigur. BART, E. 318. Care cu poveri de muncă Vin încet și scîrțîind. COȘBUC, P. I 47. Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă. EMINESCU, O. I 95. ◊ (Întărit prin repetare) Înhamă iepele, iese încet-încet la drum. CREANGĂ, P. 135. ◊ Expr. Încetul cu încetul sau încet-încet sau cu încetul = puțin cîte puțin, treptat, cu timpul. Încetul cu încetul mosafirii se risipiră. REBREANU, R. I 225. Și noapte s-a făcut iar cu încetul. ANGHEL, PR. 125. Luna... se-nalță, încet-încet. COȘBUC, P. I 48. Încet-încet nora s-a dat la brazdă. CREANGĂ, P. 7. 2. (Pe lîngă verbe ca «a vorbi», «a cînta», în opoziție cu tare, puternic) Cu glas coborît, scăzut, molcom, potolit. Spuse... încet, cu buzele arse: «Tata cîștigă». SAHIA, N. 106. Un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87. Ce poezii cîntă inima-ți încet? ALECSANDRI, P. I 127. 3. (În construcții eliptice, cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare! Încet! mă doare. ♦ Fără zgomot! Și încet, dorule-ncet. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 340. – Formă gramaticală: (în expr.) încetul.

ÎNCÉT2, -EÁTĂ, înceți, -te, adj. 1. Liniștit, lin, domol. Hora e înceată. DELAVRANCEA, la TDRG. Pe undele încete își mișcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn. EMINESCU, O. I 63. ♦ (Despre persoane și manifestările lor) Care se mișcă sau gîndește cu greutate; greoi. Era cam încet la cap și n-ar fi știut răspunde, deși un răspuns este. DUMITRIU, P. F. 22. Într-o gîndire înceată și greoaie îmi analizez simțurile. BART, S. M. 17. 2. (Despre sunete, melodii etc.) Cu o slabă sonoritate, abia auzit. Înceată, melodia părea mai mult un murmur abia înțeles al firii. MIHALE, O. 159. Numai frînturi de glasuri mai picurau ca din necunoscut, încete, rare. SADOVEANU, O. I 354. Miros, lumină și un cîntec nesfîrșit, încet, dulce... îmbătau grădina. EMINESCU, N. 8.

ÎNCÉT2 înceátă (~ți, ~te) 1) Care se produce fără grabă; lin; domol. Scurgere înceată. 2) (despre persoane și despre manifestările lor) Care vădește lipsă de iuțeală, de repeziciune; domol. Mișcări ~te. 3) (despre sunete, voce etc.) Care are intensitate redusă; care abia se aude; lipsit de sonoritate. Vorbă înceată. /<lat. qu[i]etus

ÎNCÉT1 adv. 1) Fără grabă; pe îndelete; alene; agale; lin; domol. Noaptea trece ~.~ul cu ~ul (sau ~-~, cu ~ul) puțin câte puțin. 2) Fără zgomot; aproape neauzit. Vântul bate ~. 3) (cu valoare de interjecție) Atent! Cu băgare de seamă! /<lat. qu[i]etus

încet a. și adv. 1. domol: cu glas blând, duios, încet EM.; 2. nu curând; încet-încet, cu timpul; 3. binișor: umblă încet [Lat. vulg. QUETUS = clasic QUIETUS]. ║ n. lipsă de repeziciune: încetul cu încetul.

încét, -ceátă adj., pl. ețĭ, ete (lat. in, în și quetus îld. quietus, liniștit, part. d. quiéscere, a liniști; it. cheto, pv. quet, fr. coi, sp. pg. quedo. V. achit, cvit, fit). Liniștit, lent: lucrare înceată. Domol, moleșit, bleg: om încet. Adv. Nu răpede: a merge, a dicta încet. Nu tare, cu voce joasă: a vorbi încet. Cu atențiune, cu mișcări lente: cu lucrurile supțirĭ trebuĭe să umbli încet. Încet-încet (˘ ˉ ˘ ˘) saŭ încetu cu încetu, pe nesimțite, lent: încetu cu încetu se face oțetu (Prov.). – În Trans. și cet. V. cu.

ÎNCETÁ, încetez, vb. I. Intranz. și tranz. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune. ◊ Expr. A înceta din viață = a muri. [Prez. ind. și: (reg.) încét] – Lat. *quetare (= quietare).

ÎNCETÁ, încetez, vb. I. Intranz. și tranz. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune. ◊ Expr. A înceta din viață = a muri. [Prez. ind. și: (reg.) încét] – Lat. *quetare (= quietare).

înceta1 [At: CORESI, EV. 254/6 / Pzi: ~tez, (reg) încet / E: ml *qu(i)eto, -are] 1-2 vti (D. elemente ale naturii sau fenomene; îoc a fi agitat) A se liniști. 3-4 vti (D. boli, griji, dureri etc.) A dispărea. 5-6 vti (D. persoane cuprinse de neliniște) A se calma. 7-8 vti (îf încetează!) Astâmpără-te! 9-10 vti A (se) opri dintr-o acțiune.12 vti (Îlv) A ~ din viață A muri. 13-14 vti (D. izvoare) (A fi secat sau) a seca. 15 vi (îlv) A ~ din gură A tăcea. 16 vi (Îe) A ~ de la ceva A nu mai persevera. 17-18 vti (Îe) A ~ de a vedea A-și pierde vederea. 19 vt (Rar) A întrerupe. 20-21 vti (Îvr) A (se) devaloriza. 22 vt A încetini. 23 vi (Înv) A se extenua.

ÎNCETÁ, încetez, vb. I. Intranz. A se opri (în cursul unei acțiuni), a nu mai continua. Ploaia încetase de cu noaptea. REBREANU, R. I 175. Muzica încetase de mult. EMINESCU, N. 47. Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. NEGRUZZI, S. I 147. Manole-mi ofta, Din plîns Înceta. TEODORESCU, P. P. 466. ◊ Tranz. Ochii ei, două izvoare secate, încetase de a mai vărsa lacrimi. EMINESCU, N. 28. Încetează plînsul tău. ALECSANDRI, P. A. 133. Meseni, vă ospătați, Veselia nu-ncetați. TEODORESCU, P. P. 621. ♦ A dispărea, a se pierde, a nu mai exista. Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează, Astfel într-a veșniciei noapte pururea adîncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă. EMINESCU, O. I 133. ◊ Expr. A înceta din viață = a muri, a deceda. – Prez. ind. și: încét (MACEDONSKI, O. I 239, RETEGANUL, P. I 12, ȘEZ. VI 132).

A ÎNCETÁ ~éz 1. intranz. A(-și) opri desfășurarea; a conteni. Uzina și-a ~at activitatea.~ din viață a muri. 2. tranz. A face să nu mai aibă loc; a conteni. Zgomotul din stradă a încetat. /<lat. quetare

încetà v. 1. a nu mai continua; 2. a se sfârși: a încetat din vieață.

1) încetéz v. intr. (d. încet). Nu maĭ continuŭ, contenesc, stîmpesc, tinchesc: ploaĭa a încetat de tot saŭ puțin. Încetez din viață, mor. V. tr. Opresc, sfîrșesc: încetez vorba, acțiunea.

2) încetéz v. tr. (d. ceată; vsl. četati sen, a se înceta). Vechĭ. Bag în ceată. V. refl. Mă bag în ceată, mă asociez. – Și încitez și încitesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

încét1 adj. m., pl. încéți; f. înceátă, pl. încéte

încét adj. m., pl. încéți; f. sg. înceátă, pl. încéte

arată toate definițiile

Intrare: încet (adj.)
încet1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A37)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încet
  • ‑ncet
  • încetul
  • încetu‑
  • ‑ncetul
  • ‑ncetu‑
  • încea
  • ‑ncea
  • înceata
  • ‑nceata
plural
  • înceți
  • ‑nceți
  • înceții
  • ‑nceții
  • încete
  • ‑ncete
  • încetele
  • ‑ncetele
genitiv-dativ singular
  • încet
  • ‑ncet
  • încetului
  • ‑ncetului
  • încete
  • ‑ncete
  • încetei
  • ‑ncetei
plural
  • înceți
  • ‑nceți
  • înceților
  • ‑nceților
  • încete
  • ‑ncete
  • încetelor
  • ‑ncetelor
vocativ singular
plural
Intrare: încet (adv.)
încet2 (adv.) adverb
adverb (I8)
  • încet
  • ‑ncet
încet-încet locuțiune adverbială
compus
Surse flexiune: DOR
  • încet-încet
  • ‑ncet-încet
Intrare: înceta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetare
  • ‑ncetare
  • încetat
  • ‑ncetat
  • încetatu‑
  • ‑ncetatu‑
  • încetând
  • ‑ncetând
  • încetându‑
  • ‑ncetându‑
singular plural
  • încetea
  • ‑ncetea
  • încetați
  • ‑ncetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încetez
  • ‑ncetez
(să)
  • încetez
  • ‑ncetez
  • încetam
  • ‑ncetam
  • încetai
  • ‑ncetai
  • încetasem
  • ‑ncetasem
a II-a (tu)
  • încetezi
  • ‑ncetezi
(să)
  • încetezi
  • ‑ncetezi
  • încetai
  • ‑ncetai
  • încetași
  • ‑ncetași
  • încetaseși
  • ‑ncetaseși
a III-a (el, ea)
  • încetea
  • ‑ncetea
(să)
  • înceteze
  • ‑nceteze
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetă
  • ‑ncetă
  • încetase
  • ‑ncetase
plural I (noi)
  • încetăm
  • ‑ncetăm
(să)
  • încetăm
  • ‑ncetăm
  • încetam
  • ‑ncetam
  • încetarăm
  • ‑ncetarăm
  • încetaserăm
  • ‑ncetaserăm
  • încetasem
  • ‑ncetasem
a II-a (voi)
  • încetați
  • ‑ncetați
(să)
  • încetați
  • ‑ncetați
  • încetați
  • ‑ncetați
  • încetarăți
  • ‑ncetarăți
  • încetaserăți
  • ‑ncetaserăți
  • încetaseți
  • ‑ncetaseți
a III-a (ei, ele)
  • încetea
  • ‑ncetea
(să)
  • înceteze
  • ‑nceteze
  • încetau
  • ‑ncetau
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetaseră
  • ‑ncetaseră
verb (VT50)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetare
  • ‑ncetare
  • încetat
  • ‑ncetat
  • încetatu‑
  • ‑ncetatu‑
  • încetând
  • ‑ncetând
  • încetându‑
  • ‑ncetându‑
singular plural
  • încea
  • ‑ncea
  • încetați
  • ‑ncetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încet
  • ‑ncet
(să)
  • încet
  • ‑ncet
  • încetam
  • ‑ncetam
  • încetai
  • ‑ncetai
  • încetasem
  • ‑ncetasem
a II-a (tu)
  • înceți
  • ‑nceți
(să)
  • înceți
  • ‑nceți
  • încetai
  • ‑ncetai
  • încetași
  • ‑ncetași
  • încetaseși
  • ‑ncetaseși
a III-a (el, ea)
  • încea
  • ‑ncea
(să)
  • încete
  • ‑ncete
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetă
  • ‑ncetă
  • încetase
  • ‑ncetase
plural I (noi)
  • încetăm
  • ‑ncetăm
(să)
  • încetăm
  • ‑ncetăm
  • încetam
  • ‑ncetam
  • încetarăm
  • ‑ncetarăm
  • încetaserăm
  • ‑ncetaserăm
  • încetasem
  • ‑ncetasem
a II-a (voi)
  • încetați
  • ‑ncetați
(să)
  • încetați
  • ‑ncetați
  • încetați
  • ‑ncetați
  • încetarăți
  • ‑ncetarăți
  • încetaserăți
  • ‑ncetaserăți
  • încetaseți
  • ‑ncetaseți
a III-a (ei, ele)
  • încea
  • ‑ncea
(să)
  • încete
  • ‑ncete
  • încetau
  • ‑ncetau
  • înceta
  • ‑nceta
  • încetaseră
  • ‑ncetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

încet (adj.)

  • 1. Fără viteză.
    exemple
    • Hora e înceată. DELAVRANCEA, la TDRG.
      surse: DLRLC
    • Pe undele încete își mișcă legănate Corăbii învechite scheletele de lemn. EMINESCU, O. I 63.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre oameni) Care reacționează cu întârziere, care face ceva în ritm lent.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. (Despre judecată, gândire) Care raționează cu greutate.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: greoi attach_file 2 exemple
      exemple
      • Era cam încet la cap și n-ar fi știut răspunde, deși un răspuns este. DUMITRIU, P. F. 22.
        surse: DLRLC
      • Într-o gîndire înceată și greoaie îmi analizez simțurile. BART, S. M. 17.
        surse: DLRLC
  • 2. (Despre sunete, melodii etc.) Cu intensitate scăzută, abia auzit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Înceată, melodia părea mai mult un murmur abia înțeles al firii. MIHALE, O. 159.
      surse: DLRLC
    • Numai frînturi de glasuri mai picurau ca din necunoscut, încete, rare. SADOVEANU, O. I 354.
      surse: DLRLC
    • Miros, lumină și un cîntec nesfîrșit, încet, dulce... îmbătau grădina. EMINESCU, N. 8.
      surse: DLRLC

etimologie:

încet (adv.) încet-încet

  • 1. Fără grabă; pe nesimțite.
    exemple
    • Împleticindu-se, se îndreptă încet spre casă, pășind mărunt și nesigur. BART, E. 318.
      surse: DLRLC
    • Care cu poveri de muncă Vin încet și scîrțîind. COȘBUC, P. I 47.
      surse: DLRLC
    • Încet plutind se-nalță mireasa-i, o fantasmă. EMINESCU, O. I 95.
      surse: DLRLC
    • repetat Înhamă iepele, iese încet-încet la drum. CREANGĂ, P. 135.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie (Încetul) cu încetul sau încet-încet = puțin câte puțin, cu timpul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: treptat attach_file 4 exemple
      exemple
      • Încetul cu încetul mosafirii se risipiră. REBREANU, R. I 225.
        surse: DLRLC
      • Și noapte s-a făcut iar cu încetul. ANGHEL, PR. 125.
        surse: DLRLC
      • Luna... se-nalță, încet-încet. COȘBUC, P. I 48.
        surse: DLRLC
      • Încet-încet nora s-a dat la brazdă. CREANGĂ, P. 7.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Cu valoare de interjecție) Binișor! nu așa tare!; fără zgomot!
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Încet! mă doare.
        surse: DLRLC
      • Și încet, dorule-ncet. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 340.
        surse: DLRLC
  • 2. Cu glas coborât; molcom, potolit.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: molcom potolit attach_file 3 exemple
    exemple
    • Spuse... încet, cu buzele arse: «Tata cîștigă». SAHIA, N. 106.
      surse: DLRLC
    • Un bondar rotund în pîntec Somnoros pe nas ca popii glăsuiește-ncet un cîntec. EMINESCU, O. I 87.
      surse: DLRLC
    • Ce poezii cîntă inima-ți încet? ALECSANDRI, P. I 127.
      surse: DLRLC
  • comentariu expresie Formă gramaticală: încetul.
    surse: DLRLC

etimologie:

înceta încetare

  • 1. A se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: conteni opri antonime: continua attach_file 7 exemple
    exemple
    • Ploaia încetase de cu noaptea. REBREANU, R. I 175.
      surse: DLRLC
    • Muzica încetase de mult. EMINESCU, N. 47.
      surse: DLRLC
    • Să încetezi cu omorul, să nu mai văd capete tăiete. NEGRUZZI, S. I 147.
      surse: DLRLC
    • Manole-mi ofta, Din plîns Înceta. TEODORESCU, P. P. 466.
      surse: DLRLC
    • Ochii ei, două izvoare secate, încetase de a mai vărsa lacrimi. EMINESCU, N. 28.
      surse: DLRLC
    • Încetează plînsul tău. ALECSANDRI, P. A. 133.
      surse: DLRLC
    • Meseni, vă ospătați, Veselia nu-ncetați. TEODORESCU, P. P. 621.
      surse: DLRLC
    • 1.1. A se pierde, a nu mai exista.
      exemple
      • Precum pulberea se joacă în imperiul unei raze, Mii de fire viorie ce cu raza încetează, Astfel într-a veșniciei noapte pururea adîncă, Avem clipa, avem raza, care tot mai ține încă. EMINESCU, O. I 133.
        surse: DLRLC

etimologie: