2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înăbușit2, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 340 / S și: (înv) înnă~ / Pl: ~iți, ~e / E: înăbuși] 1 (D. plâns) Estompat. 2 (D. sunete) Fără vibrații puternice. 3 (D. plante etc.) Acoperit cu buruieni. 4 (D. mișcări, răscoale etc.) Reprimat. 5 (D. persoane) Sufocat. 6 (D. alimente) Fiert în aburi (vasul fiind acoperit cu capac). 7 (D. voce) Fără putere Si: înecat, stins. 8 (Îlav) Pe ~e(le) Mod de preparare a cărnii, legumelor etc. în vase bine acoperite.

înăbușit1 sn [At: DDRF / S și: (înv) înnă~ / Pl: ~uri / E: înăbuși] 1-5 Înnăbușire (1-5). 6 Sufocare. 7-8 Înnăbușire (7-8).

ÎNĂBUȘÍT, -Ă, înăbușiți, -te, adj. 1. (Despre sunete, voce) Fără putere, stins, înecat. 2. (Despre alimente) Fiert în aburi, cu foarte puțină apă, în vase bine acoperite. – V. înăbuși.

ÎNĂBUȘÍT, -Ă, înăbușiți, -te, adj. 1. (Despre sunete, voce) Fără putere, stins, înecat. 2. (Despre alimente) Fiert în aburi (vasul fiind acoperit cu un capac). – V. înăbuși.

ÎNĂBUȘÍT, -Ă, înăbușiți, -te, adj. 1. (Despre sunete, voce etc.) Stins, înecat, fără putere, reținut. Murmurai... mișcat, cu glas înăbușit. SADOVEANU, O. I 422. I se părea că parcă auzea vorbe înăbușite, neînțelese. MIRONESCU, S. A. 37. Un murmur se ridică... Și grabnic îl urmează înăbușite șoapte. MACEDONSKI, O. I 263. ◊ (Adverbial) Începea să plîngă înăbușit. DUMITRIU, N. 58. Potcoavele cailor vuiau înăbușit pe șosea. SADOVEANU, O. I 366. 2. (Despre alimente) Fiert în aburi, acoperit cu un capac. Friptură înăbușită. ◊ (Adverbial) A fierbe înăbușit.

înăbuși [At: COSTINESCU / S și: (înv) înnă~ / Pzi: esc / E: în- + năbuși] 1-2 vt (Rar) A-i țâșni cuiva (lacrimile sau) sângele. 3 vt (D. buruieni) A se dezvolta împiedicând creșterea și dezvoltarea plantelor Si: a năpădi. 4 vt (Nob) A înfășură pe cineva cu multe haine ca să transpire și să-i scadă febra. 5 vt (Fig) A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale Si: a reprima. 6-7 vtr A (se) sufoca. 8-9 vt A acoperi focul cu cenușă pentru (a-l stinge sau) a-l face să ardă mocnit.

ÎNĂBUȘÍ, înắbuș, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. Tranz. Fig. A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Și-a înăbușit un oftat. 4. Tranz. (În expr.) A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – În + năbuși.

ÎNĂBUȘÍ, înắbuș, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. 3. Tranz. Fig. A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale; a reprima. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Și-a înăbușit un oftat. 4. Tranz. (În expr.) A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit. – În + năbuși.

ÎNĂBUȘÍ, înắbuș, vb. IV. 1. Refl. (Despre ființe) A nu mai putea respira; a se sufoca. V. năbuși (1). I se părea că se înăbușă. DUMITRIU, N. 85. ◊ Tranz. Suflarea îi devenea din ce în ce mai fierbinte. Simți că-l înăbușe. VLAHUȚĂ, O. A. I 101. 2. Tranz. (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor; a năpădi. Aceste buruieni aproape întotdeauna, crescînd mai repede decît sămănăturile, le îneacă... sau înăbușă și astfel le fac să piară. PAMFILE, A. R. 94. 3. Tranz. Fig. (Cu privire la manifestări, acțiuni, mișcări sociale) A potoli prin violență; a reprima. V. năbuși (3). [Gh. Bibescu] a încercat să înăbușe revoluția din 1848 din Țara Romînească. IST. R.P.R. 312. ♦ A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă; a ascunde. Șoimaru își înăbuși un geamăt. SADOVEANU, O. VII 91.

A SE ÎNĂBUȘÍ mă înăbuș intranz. 1) (despre ființe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer sau din cauza căldurii etc.); a se sufoca; a se asfixia. 2) fig. A se simți într-un impas moral (din cauza unor condiții nefavorabile); a se sufoca. /în + a năbuși

A ÎNĂBUȘÍ înăbuș tranz. 1) A face să se înăbușe; a asfixia. 2) (plante) A împiedica să se dezvolte normal. 3) reg. (alimente, legume etc.) A fierbe într-un vas închis; a găti la capac. 4) (acțiuni, manifestări etc.) A potoli prin violență; a reprima. ~ o demonstrație. 5) A face să nu se mai producă. ~ focul. 6) (sentimente, stări sufletești etc.) A stăvili printr-un efort de voință; a înfrâna; a controla; a domina. ~ emoțiile. /în + a năbuși

înăbúș și -ésc, a v. tr. (sîrb. nabušiti, a se unfla, cu înț. luĭ înăduș.El înăbușă, sî înăbúșe. V. bușesc). Vest. Înăduș, sufoc, asfixiez. Fig. Reprim: a înăbuși o răscoală. V. refl. Mă înăduș: s’a înăbușit și a murit. Est. (năbușesc). Năpădesc, inund, podidesc: l-aŭ năbușit lăcrămile. V. intr. Mă revărs, năboĭesc, năvălesc: rîurile, Tătariĭ aŭ năbușit. – Și înn- și înắbuș.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

înăbușí (a ~) vb., ind. prez. 3 înắbușă, imperf. 3 sg. înăbușeá; conj. prez. 3 înắbușe

înăbușí vb., ind. prez. 1 sg. înăbuș, 3 sg. și pl. înăbușă, imperf. 3 sg. înăbușeá; conj. prez. 3 sg. și pl. înăbușe

înăbuși (ind. prez. 1 sg. înăbuș, 3 sg. și pl. înăbușă, conj. înăbușe)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎNĂBUȘÍT adj., adv. 1. adj. v. asfixiat. 2. adj. v. gâtuit. 3. adj. v. înfundat. 4. adj. v. stins. 5. adj., adv. v. mocnit.

ÎNĂBUȘIT adj., adv. 1. adj. asfixiat, înecat, sufocat, (înv. și pop.) nădușit. (Persoană ~.) 2. adj. gîtuit, înecat, sugrumat. (Cu glasul ~ de emoție, spuse...) 3. adj. înfundat, slab, stins, surd, (fig.) vătuit. (Zgomote, sunete ~.) 4. adj. stins. (Un incendiu ~.) 5. adj., adv. înfundat, mocnit. (Foc ~; focul arde ~.)

ÎNĂBUȘÍ vb. v. ascunde, tăinui.

ÎNĂBUȘÍ vb. 1. v. asfixia. 2. a strangula, a sufoca. (Emoția îl ~.) 3. (fig.) a comprima. (Își ~ un suspin.) 4. v. reprima. 5. v. stinge. 6. v. năpădi.

ÎNĂBUȘI vb. 1. a (se) asfixia, a (se) îneca, a (se) sufoca, a (se) sugruma, (înv. și pop.) a (se) năbuși, a (se) năduși, (înv.) a (se) împresura. (Fumul îl ~.) 2. a strangula, a sufoca. (Emoția îl ~; cu glasul ~ de emoție.) 3. (fig.) a comprima. (Își ~ un suspin.) 4. a reprima, (fig.) a sugruma. (A ~ o răscoală.) 5. a stinge. (~ focul.) 6. a năpădi. (Buruienile ~ un teren cultivat.)

înăbuși vb. v. ASCUNDE. TĂINUI.

Intrare: înăbușit
înăbușit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăbușit
  • ‑năbușit
  • înăbușitul
  • înăbușitu‑
  • ‑năbușitul
  • ‑năbușitu‑
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușita
  • ‑năbușita
plural
  • înăbușiți
  • ‑năbușiți
  • înăbușiții
  • ‑năbușiții
  • înăbușite
  • ‑năbușite
  • înăbușitele
  • ‑năbușitele
genitiv-dativ singular
  • înăbușit
  • ‑năbușit
  • înăbușitului
  • ‑năbușitului
  • înăbușite
  • ‑năbușite
  • înăbușitei
  • ‑năbușitei
plural
  • înăbușiți
  • ‑năbușiți
  • înăbușiților
  • ‑năbușiților
  • înăbușite
  • ‑năbușite
  • înăbușitelor
  • ‑năbușitelor
vocativ singular
plural
Intrare: înăbuși
verb (VT333)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușire
  • ‑năbușire
  • înăbușit
  • ‑năbușit
  • înăbușitu‑
  • ‑năbușitu‑
  • înăbușind
  • ‑năbușind
  • înăbușindu‑
  • ‑năbușindu‑
singular plural
  • înăbușă
  • ‑năbușă
  • înăbușiți
  • ‑năbușiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înăbuș
  • ‑năbuș
(să)
  • înăbuș
  • ‑năbuș
  • înăbușeam
  • ‑năbușeam
  • înăbușii
  • ‑năbușii
  • înăbușisem
  • ‑năbușisem
a II-a (tu)
  • înăbuși
  • ‑năbuși
(să)
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușeai
  • ‑năbușeai
  • înăbușiși
  • ‑năbușiși
  • înăbușiseși
  • ‑năbușiseși
a III-a (el, ea)
  • înăbușă
  • ‑năbușă
(să)
  • înăbușe
  • ‑năbușe
  • înăbușea
  • ‑năbușea
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușise
  • ‑năbușise
plural I (noi)
  • înăbușim
  • ‑năbușim
(să)
  • înăbușim
  • ‑năbușim
  • înăbușeam
  • ‑năbușeam
  • înăbușirăm
  • ‑năbușirăm
  • înăbușiserăm
  • ‑năbușiserăm
  • înăbușisem
  • ‑năbușisem
a II-a (voi)
  • înăbușiți
  • ‑năbușiți
(să)
  • înăbușiți
  • ‑năbușiți
  • înăbușeați
  • ‑năbușeați
  • înăbușirăți
  • ‑năbușirăți
  • înăbușiserăți
  • ‑năbușiserăți
  • înăbușiseți
  • ‑năbușiseți
a III-a (ei, ele)
  • înăbușă
  • ‑năbușă
(să)
  • înăbușe
  • ‑năbușe
  • înăbușeau
  • ‑năbușeau
  • înăbuși
  • ‑năbuși
  • înăbușiseră
  • ‑năbușiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

înăbușit

  • 1. (Despre sunete, voce) Fără putere.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: reținut stins (adj.) înecat 5 exemple
    exemple
    • Murmurai... mișcat, cu glas înăbușit. SADOVEANU, O. I 422.
      surse: DLRLC
    • I se părea că parcă auzea vorbe înăbușite, neînțelese. MIRONESCU, S. A. 37.
      surse: DLRLC
    • Un murmur se ridică... Și grabnic îl urmează înăbușite șoapte. MACEDONSKI, O. I 263.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Începea să plîngă înăbușit. DUMITRIU, N. 58.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Potcoavele cailor vuiau înăbușit pe șosea. SADOVEANU, O. I 366.
      surse: DLRLC
  • 2. (Despre alimente) Fiert în aburi, cu foarte puțină apă, în vase bine acoperite.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Friptură înăbușită.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial A fierbe înăbușit.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi înăbuși
    surse: DEX '98 DEX '09

înăbuși

  • 1. reflexiv tranzitiv A nu mai putea sau a face pe cineva să nu mai poată respira; a (se) sufoca.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: asfixia sufoca 2 exemple
    exemple
    • I se părea că se înăbușă. DUMITRIU, N. 85.
      surse: DLRLC
    • Suflarea îi devenea din ce în ce mai fierbinte. Simți că-l înăbușe. VLAHUȚĂ, O. A. I 101.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv (Despre buruieni) A împiedica creșterea și dezvoltarea plantelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: năpădi un exemplu
    exemple
    • Aceste buruieni aproape întotdeauna, crescînd mai repede decît sămănăturile, le îneacă... sau înăbușă și astfel le fac să piară. PAMFILE, A. R. 94.
      surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A potoli, prin violență, manifestări, acțiuni sau mișcări sociale.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: potoli reprima un exemplu
    exemple
    • [Gh. Bibescu] a încercat să înăbușe revoluția din 1848 din Țara Romînească. IST. R.P.R. 312.
      surse: DLRLC
    • 3.1. A face să nu se vadă, să nu se audă, să nu se simtă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ascunde tăinui 2 exemple
      exemple
      • Și-a înăbușit un oftat.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Șoimaru își înăbuși un geamăt. SADOVEANU, O. VII 91.
        surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv expresie A înăbuși focul = a stinge focul sau a-l face să ardă mocnit.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • În + năbuși
    surse: DEX '98 DEX '09