2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împuținare sf [At: (a. 1815) URICARIUL I, 228 / Pl: ~nări / E: împuțina] 1 Reducere a numărului Si: împuținat1 (1). 2 Reducere a cantității Si: împuținat1 (2). 3 Reducere a dimensiunilor Si: împuținat1 (3). 4 (Spc) Reducere a forței fizice Si: împuținat1 (4). 5 (Spc) Slăbire. 6 (Fig) Descurajare. 7 (Fig) Înfricoșare.

ÎMPUȚINÁRE, împuținări, s. f. Faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere. – V. împuțina.

ÎMPUȚINÁRE, împuținări, s. f. Faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere. – V. împuțina.

ÎMPUȚINÁRE s. f. Acțiunea de a se împuțina; scădere, diminuare, reducere. Orice împuținare a libertății în om este o împuținare de ființa sa, o degradare. BOLINTINEANU, O. 255.

împuțina [At: PSALT. 232f / Pzi: ~nez, (rar) împuțiți / E: în- + puțin] 1-2 vtr A (se) reduce numeric. 3-4 vtr A (se) reduce cantitativ. 5-6 vtr A (se) reduce în dimensiuni Si: a descrește, a (se) diminua, a (se) micșora, a scădea. 7 vr (Spc) A slăbi. 8 vr (Spc) A-i scădea forța fizică. 9 vr (Îe) A i se ~ (cuiva) sufletul (sau a se ~ cu inima) A se descuraja. 10 vr (Îae) A se înfricoșa.

ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin.

ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin.

ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce la mai puțin, a descrește, a diminua, a scădea, a se micșora. Trupul i se împuținase de ani, picioarele-i slăbiseră. MIHALE, O. 253. Deși era ceas de amiază, lumina se mai împuținase și vîntul își sporise asprimea. SADOVEANU, F. J. 432. Nu mai aveau sare, ba și praful li să împuținase. RETEGANUL, P. II 71. Cînd Brîncoveanu-mi vedea Cum oastea se-mpuțina, Mîna la gură punea. ȘEZ. VIII 169. ◊ Fig. Atîta zăduf și atîta colb e în cetatea asta a Vavilonului încît, dacă nu mă răcoresc mîni, mi se împuținează sănătatea. SADOVEANU, D. P. 93. ◊ Expr. A se împuțina cu inima = a-și pierde curajul, a se descuraja, a se înfricoșa. Ia las’... nu te-mpuțina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde. CREANGĂ, P. 125.

A SE ÎMPUȚINÁ mă ~éz intranz. A deveni mai mic (ca număr, dimensiune sau intensitate); a se micșora; a scădea; a descrește; a se reduce; a se diminua. ~ la trup. Locurile de pășune s-au ~at.A i ~ cuiva inima sau ~ cu inima a-și pierde curajul. /în + puțin

A ÎMPUȚINÁ ~éz tranz. A face să se împuțineze; a diminua; a micșora; a scădea; a descrește; a reduce. /în + puțin

împuținà v. a (se) face mai puțin, a (se) micșora.

împuținéz v. tr. Fac puțin, micșorez. V. refl. Scad: baniĭ se împuținează. – Vechĭ puținéz.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împuțináre s. f., g.-d. art. împuținắrii; pl. împuținắri

împuțináre s. f., g.-d. art. împuținării; pl. împuținări

împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză

împuținá vb., ind. prez. 1 sg. împuținéz, 3 sg. și pl. împuțineáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPUȚINÁRE s. v. reducere.

ÎMPUȚINARE s. descreștere, diminuare, micșorare, reducere, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de...)

Împuținare ≠ înmulțire

ÎMPUȚINÁ vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrânge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strâmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)

ÎMPUȚINA vb. 1. a descrește, a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor se ~ continuu.) 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrînge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)

arată toate definițiile

Intrare: împuținare
împuținare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împuținare
  • ‑mpuținare
  • împuținarea
  • ‑mpuținarea
plural
  • împuținări
  • ‑mpuținări
  • împuținările
  • ‑mpuținările
genitiv-dativ singular
  • împuținări
  • ‑mpuținări
  • împuținării
  • ‑mpuținării
plural
  • împuținări
  • ‑mpuținări
  • împuținărilor
  • ‑mpuținărilor
vocativ singular
plural
Intrare: împuțina
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împuțina
  • ‑mpuțina
  • împuținare
  • ‑mpuținare
  • împuținat
  • ‑mpuținat
  • împuținatu‑
  • ‑mpuținatu‑
  • împuținând
  • ‑mpuținând
  • împuținându‑
  • ‑mpuținându‑
singular plural
  • împuținea
  • ‑mpuținea
  • împuținați
  • ‑mpuținați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împuținez
  • ‑mpuținez
(să)
  • împuținez
  • ‑mpuținez
  • împuținam
  • ‑mpuținam
  • împuținai
  • ‑mpuținai
  • împuținasem
  • ‑mpuținasem
a II-a (tu)
  • împuținezi
  • ‑mpuținezi
(să)
  • împuținezi
  • ‑mpuținezi
  • împuținai
  • ‑mpuținai
  • împuținași
  • ‑mpuținași
  • împuținaseși
  • ‑mpuținaseși
a III-a (el, ea)
  • împuținea
  • ‑mpuținea
(să)
  • împuțineze
  • ‑mpuțineze
  • împuțina
  • ‑mpuțina
  • împuțină
  • ‑mpuțină
  • împuținase
  • ‑mpuținase
plural I (noi)
  • împuținăm
  • ‑mpuținăm
(să)
  • împuținăm
  • ‑mpuținăm
  • împuținam
  • ‑mpuținam
  • împuținarăm
  • ‑mpuținarăm
  • împuținaserăm
  • ‑mpuținaserăm
  • împuținasem
  • ‑mpuținasem
a II-a (voi)
  • împuținați
  • ‑mpuținați
(să)
  • împuținați
  • ‑mpuținați
  • împuținați
  • ‑mpuținați
  • împuținarăți
  • ‑mpuținarăți
  • împuținaserăți
  • ‑mpuținaserăți
  • împuținaseți
  • ‑mpuținaseți
a III-a (ei, ele)
  • împuținea
  • ‑mpuținea
(să)
  • împuțineze
  • ‑mpuțineze
  • împuținau
  • ‑mpuținau
  • împuțina
  • ‑mpuțina
  • împuținaseră
  • ‑mpuținaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împuținare

etimologie:

  • vezi împuțina
    surse: DEX '98 DEX '09

împuțina împuținare

  • 1. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora.
    exemple
    • Trupul i se împuținase de ani, picioarele-i slăbiseră. MIHALE, O. 253.
      surse: DLRLC
    • Deși era ceas de amiază, lumina se mai împuținase și vîntul își sporise asprimea. SADOVEANU, F. J. 432.
      surse: DLRLC
    • Nu mai aveau sare, ba și praful li să împuținase. RETEGANUL, P. II 71.
      surse: DLRLC
    • Cînd Brîncoveanu-mi vedea Cum oastea se-mpuțina, Mîna la gură punea. ȘEZ. VIII 169.
      surse: DLRLC
    • figurat Atîta zăduf și atîta colb e în cetatea asta a Vavilonului încît, dacă nu mă răcoresc mîni, mi se împuținează sănătatea. SADOVEANU, D. P. 93.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descuraja înfricoșa un exemplu
      exemple
      • Ia las’... nu te-mpuțina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde. CREANGĂ, P. 125.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • În + puțin
    surse: DEX '98 DEX '09