2 intrări
23 de definiții (cel mult 20 afișate)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎMPUȚINÁRE, împuținări, s. f. Faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere. – V. împuțina.
ÎMPUȚINÁRE, împuținări, s. f. Faptul de a se împuțina; reducere, micșorare, descreștere, diminuare, scădere. – V. împuțina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împuținare sf [At: (a. 1815) URICARIUL I, 228 / Pl: ~nări / E: împuțina] 1 Reducere a numărului Si: împuținat1 (1). 2 Reducere a cantității Si: împuținat1 (2). 3 Reducere a dimensiunilor Si: împuținat1 (3). 4 (Spc) Reducere a forței fizice Si: împuținat1 (4). 5 (Spc) Slăbire. 6 (Fig) Descurajare. 7 (Fig) Înfricoșare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPUȚINÁRE s. f. Acțiunea de a se împuțina; scădere, diminuare, reducere. Orice împuținare a libertății în om este o împuținare de ființa sa, o degradare. BOLINTINEANU, O. 255.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora, a descrește, a diminua, a scădea. ◊ Expr. A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa. – În + puțin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
împuțina [At: PSALT. 232f / Pzi: ~nez, (rar) împuțiți / E: în- + puțin] 1-2 vtr A (se) reduce numeric. 3-4 vtr A (se) reduce cantitativ. 5-6 vtr A (se) reduce în dimensiuni Si: a descrește, a (se) diminua, a (se) micșora, a scădea. 7 vr (Spc) A slăbi. 8 vr (Spc) A-i scădea forța fizică. 9 vr (Îe) A i se ~ (cuiva) sufletul (sau a se ~ cu inima) A se descuraja. 10 vr (Îae) A se înfricoșa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎMPUȚINÁ, împuținez, vb. I. Refl. A se reduce la mai puțin, a descrește, a diminua, a scădea, a se micșora. Trupul i se împuținase de ani, picioarele-i slăbiseră. MIHALE, O. 253. Deși era ceas de amiază, lumina se mai împuținase și vîntul își sporise asprimea. SADOVEANU, F. J. 432. Nu mai aveau sare, ba și praful li să împuținase. RETEGANUL, P. II 71. Cînd Brîncoveanu-mi vedea Cum oastea se-mpuțina, Mîna la gură punea. ȘEZ. VIII 169. ◊ Fig. Atîta zăduf și atîta colb e în cetatea asta a Vavilonului încît, dacă nu mă răcoresc mîni, mi se împuținează sănătatea. SADOVEANU, D. P. 93. ◊ Expr. A se împuțina cu inima = a-și pierde curajul, a se descuraja, a se înfricoșa. Ia las’... nu te-mpuțina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde. CREANGĂ, P. 125.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎMPUȚINÁ ~éz tranz. A face să se împuțineze; a diminua; a micșora; a scădea; a descrește; a reduce. /în + puțin
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎMPUȚINÁ mă ~éz intranz. A deveni mai mic (ca număr, dimensiune sau intensitate); a se micșora; a scădea; a descrește; a se reduce; a se diminua. ~ la trup. Locurile de pășune s-au ~at. ◊ A i ~ cuiva inima sau ~ cu inima a-și pierde curajul. /în + puțin
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împuținà v. a (se) face mai puțin, a (se) micșora.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
împuținéz v. tr. Fac puțin, micșorez. V. refl. Scad: baniĭ se împuținează. – Vechĭ puținéz.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
împuțináre s. f., g.-d. art. împuținắrii; pl. împuținắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împuțináre s. f., g.-d. art. împuținării; pl. împuținări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împuținá (a ~) vb., ind. prez. 3 împuțineáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
împuținá vb., ind. prez. 1 sg. împuținéz, 3 sg. și pl. împuțineáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
împuținez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
ÎMPUȚINÁRE s. v. reducere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPUȚINARE s. descreștere, diminuare, micșorare, reducere, scădere, (înv.) puținare. (~ numărului de...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Împuținare ≠ înmulțire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPUȚINÁ vb. 1. v. reduce. 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrânge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strâmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎMPUȚINA vb. 1. a descrește, a (se) diminua, a (se) micșora, a (se) reduce, a scădea, (înv.) a (se) puțina. (Numărul lor se ~ continuu.) 2. a (se) micșora, a (se) reduce, a (se) restrînge, a scădea, (înv. și reg.) a (se) strîmta. (Locurile de pășune s-au ~.) 3. a se reduce, a scădea, (Transilv.) a scăpăta. (Creditul s-a ~ mult.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
împuținare
- 1. Faptul de a se împuțina.surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: descreștere diminuare micșorare puținare reducere scădere antonime: înmulțire un exempluexemple
- Orice împuținare a libertății în om este o împuținare de ființa sa, o degradare. BOLINTINEANU, O. 255.surse: DLRLC
-
etimologie:
- vezi împuținasurse: DEX '98 DEX '09
împuțina împuținare
- 1. A se reduce ca număr, ca mărime; a se micșora.exemple
- Trupul i se împuținase de ani, picioarele-i slăbiseră. MIHALE, O. 253.surse: DLRLC
- Deși era ceas de amiază, lumina se mai împuținase și vîntul își sporise asprimea. SADOVEANU, F. J. 432.surse: DLRLC
- Nu mai aveau sare, ba și praful li să împuținase. RETEGANUL, P. II 71.surse: DLRLC
- Cînd Brîncoveanu-mi vedea Cum oastea se-mpuțina, Mîna la gură punea. ȘEZ. VIII 169.surse: DLRLC
- figurat Atîta zăduf și atîta colb e în cetatea asta a Vavilonului încît, dacă nu mă răcoresc mîni, mi se împuținează sănătatea. SADOVEANU, D. P. 93.surse: DLRLC
- 1.1. expresie A i se împuțina cuiva inima sau a se împuțina cu inima = a se descuraja; a se înfricoșa.exemple
- Ia las’... nu te-mpuțina cu inima, că tot mai am oleacă de nădejde. CREANGĂ, P. 125.surse: DLRLC
-
-
etimologie:
- În + puținsurse: DEX '98 DEX '09