2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

împlinire sf [At: CALENDARIU (1814) 1/9 / Pl: ~ri / E: împlini] 1 (Înv) Umplere a unui gol Si: împlineală (1), împlinit1 (1). 2 (Înv) Umplere a unui recipient Si: împlineală (2), împlinit1 (2). 3 Lichidare a unei lipse Si: împlineală, împlinit1 (3). 4 (Imp) Înlocuire. 5 (Imp) Compensare. 6 (Înv) Completare a locurilor neocupate Si: împlineală (6), împlinit1 (6). 7 Ajungere la numărul cerut Si: împlineală (7), împlinit1 (7). 8 Completare a unei fracții până când devine număr întreg Si: împlineală (8), împlinit1 (8). 9 Atingere a unei anumite vârste Si: împlineală (9), împlinit1 (9). 10 Trecere a vremii până la un anumit termen dat Si: împlineală (10), împlinit1 (10). 11 Îngrășare. 12 Achitare a unei datorii Si: împlineală (12), împlinit1 (12). 13 (Înv) Executare a unui datornic Si: împlineală, împlinit1 (13). 14 Ducere la bun sfârșit a unei însărcinări, a unei misiuni Si: împlineală (14), împlinit1 (14). 15 (Înv) Completare a unui formular Si: împlineală (15), împlinit1 (15). 16 Îndeplinire a unei dorințe, a unui vis Si: împlineală (16), împlinit1 (16). 17 Realizare a unui scop propus Si: împlineală (17), împlinit1 (17). 18 Satisfacere a capriciilor cuiva Si: împlineală (18), împlinit1 (18). 19 Îndestulare a nevoilor cuiva Si: împlineală (19), împlinit1 (19). 20 Respectare a unei promisiuni Si: împlineală (20), împlinit1 (20). 21 Respectare a unei legi, a unei dispoziții Si: împlineală (21), împlinit1 (21). 22 Supunere la o poruncă Si: împlineală (22), împlinit1 (22). 23 Îndeplinire a funcției de... Si: împlineală (23), împlinit1 (23). 24 Executare a unei condamnări Si: împlineală (24), împlinit1 (24). 25 Îndeplinire a unei formalități Si: împlineală (25), împlinit1 (25). 26 (Înv; pex) Încheiere a unei acțiuni Si: împlineală (26), împlinit1 (26). 27 (Înv; pex) Faptă.

ÎMPLINÍRE, împliniri, s. f. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei. – V. împlini.

ÎMPLINÍRE, împliniri, s. f. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei. – V. împlini.

ÎMPLINÍRE, împliniri, s. f. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei. 1. Umplere, completare (a unui gol, a unei lipse). Nu este permis pentru împlinirea numărului silabelor a proceda astfel. MACEDONSKI, O. IV 62. 2. Expirare a unui anumit termen. 3. Îndeplinire, realizare, executare. Inima plecată la a legii împlinire, Să nu fi fost tulburată de-a patimilor pornire. CONACHI, P. 266. 4. (Învechit) Încasare (cu forța) a unei datorii. Agenții de împlinire au tantiemele lor. EMINESCU, N. 155. Pe atunci se lua zeciuială de la împlinirile de bani. GHICA, S. 38.

împlinire f. acțiune de a împlini: 1. realizare; 2. execuțiune.

împliníre f. Acțiunea de a saŭ de a se împlini. Execuțiune. Realizare.

împlini [At: (a. 1661) URICARIUL XXV, 60 / Pzi: ~nesc / E: în- + plini] 1 vt (Înv) A umple un gol. 2-3 vtr (Înv) A (se) face plin. 4 vt A lichida o lipsă. 5 vt (Imp) A înlocui. 6 vt (Imp) A compensa. 7 vt (Înv) A completa locurile neocupate. 8 vt A ajunge la numărul cerut. 9 vt A completa o fracție până când devine număr întreg. 10 vt A trăi un număr de ani, a atinge o anumită vârstă. 11 vr A trece vremea până la un anumit termen dat. 12-13 vtr (Îe) A i se ~ cuiva sau a o ~ cu cineva A (se) pune capăt unei relații. 14-15 vtr (Îae) A o păți rău cu cineva. 16 vr (D. corpul oamenilor) A se îngrășa. 17-18 vtr A (se) termina de achitat o datorie. 19 vt (Înv) A executa un datornic. 20 vt A duce la bun sfârșit o însărcinare, o misiune. 21 vt (Înv) A completa un formular. 22-23 vtr A (se) îndeplini o dorință, un vis. 24 vt A realiza un scop propus. 25 vt A satisface capriciile cuiva. 26 vt A îndestula nevoile cuiva. 27 vt A ține o promisiune. 28 vt A respecta o lege, o dispoziție. 29 vt A se supune unei porunci. 30 vt A avea funcția de... 31 vt A executa o condamnare. 32 vt A îndeplini o formalitate. 33 vt (Înv; pex) A termina ceva. 34 vt (Înv; pex) A face ceva. 35 vr (Fig) A se desăvârși. 36-37 (Înv) vtr A (se) adeveri o prorocie, o prevestire. 38 vt (Îe) A-și ~ somnul A dormi suficient.

ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda.Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin).

ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge vârsta de... 2. Refl. (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime, a expira. ♦ (Rar; despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară. 3. Tranz. A face să fie plin sau întreg; a întregi, a completa. ◊ Expr. A-și împlini somnul = a dormi suficient. 4. Refl. (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa. ♦ Fig. A se desăvârși. 5. Tranz. și refl. A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini. 6. Tranz. A achita, a plăti. ♦ (Înv. și reg.) A obliga pe un datornic să plătească banii datorați. 7. Tranz. (Reg.; în expr.) A o împlini (cu cineva) = a o păți (cu cineva), v. păți. (Refl.) I s-a împlinit = i s-a înfundat, v. înfunda.Lat. *implenire (< plenus) sau în + plini (înv. „împlini” < plin).

ÎMPLINÍ, împlinesc, vb. IV. 1. Tranz. (Complementul e o noțiune de timp exprimată în ani, zile etc.) A atinge vîrsta de... Era pe atunci o codană care abia împlinise treisprezece ani, dar crescuse înaltă de părea de optsprezece. CAMIL PETRESCU, O. I 17. Copilul împlinea cincisprezece ani. ISPIRESCU, L. 2. Tocmai ieri am împlinit treizăci și cinci de ani. ALECSANDRI, T. I 190. 2. Refl. A se scurge, a trece un timp de... (pînă la un anumit termen). Nu s-a împlinit timpul să mor. DAVIDOGLU, M. 28. Trecu pe urmă la alt bolnav să-i dea o lingură de doctorie, căci se împlinise ceasul. MIRONESCU, S. A. 126. Dar nu se împlinește bine anul și femeia lui Ipate face un băiet. CREANGĂ, P. 169. 3. Tranz. A face să fie plin; a completa, a umple (un gol, o lipsă etc.). Cele opt medalioane sculpturale care, alăturate cîte două, împlinesc golurile dintre columne, dasupra arcadelor laterale, ne atestă și ele pietatea și iubirea de vînătoare ale învingătorului. ODOBESCU, S. III 73. Păhăruțul turcului Cu rachiu să-l îndoiești Și cu vin să-l împlinești, Cu catran să-l cătrănești! TEODORESCU, P. P. 667. ♦ Refl. (Despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, suma, valoarea dorită, indicată, necesară. Luați în mînă cîte un răboj și tăiați de cîte ori vă voi zice eu, pînă s-o împlini numărul. ISPIRESCU, U. 29. Împlinindu-să șapte dungi, însămna pe copaciul al doilea altă dungă. DRĂGHICI, R. 55. 4. Refl. (Despre persoane) A se dezvolta, a se rotunji la corp, a se îngrășa. Uliana însă s-a împlinit iarăși și s-a făcut mai frumoasă ca înainte. DUMITRIU, P. F. 55. ♦ Fig. A se desăvîrși. Condițiile materiale împiedecau pe oameni să se realizeze, să se împlinească. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/5. 5. Tranz. A aduce la îndeplinire, a realiza, a îndeplini, a satisface. Ce bine îi priește omului munca atunci cînd e mulțumit de ea, cînd simte că o împlinește bine. DEMETRIUS, V. 96. Am venit să-ți spun că slujba cu care m-ai însărcinat o voi împlini-o, dacă-mi vei da douăzeci de corăbii și bani. ISPIRESCU, L. 24. Iată banii, spre dovadă că sînt gata a împlini toate dorințele matale. ALECSANDRI, T. I 80. ◊ Refl. pas. Și cînd se duce împăratul și vede cum se împlinise de bine poronca lui, se umple de bucurie. CREANGĂ, P. 265. ◊ Refl. Ce este? întrebă scurt tatarul. – Să vedem dacă se împlinesc vorbele mele, răspunse Bîrnovă rîzînd înăbușit. SADOVEANU, O. VII 28. Și fost-ar fi mai bine Ca niciodată-n viață să nu te văd pe tine, Să fumege nainte-mi orașele-n ruine, Să se-mplinească visu-mi din codrii cei de brad. EMINESCU, O. I 92. 6. Tranz. (Cu privire la obligații bănești) A achita, a plăti. Pentru baltă n-aș putea să împlinesc singur arenda. DAVIDOGLU, O. 16. ♦ (Învechit) A obliga (pe un datornic) să plătească, a executa, a încasa (o datorie) cu forța. Mîine îi vadeaua birului și vine să ne împlinească. VLAHUȚĂ, O. A. 357. Să nu ne mai împlinească! – Să nu ne mai jăfuiască! NEGRUZZI, S. I 154. 7. (În expr.) A o împlini cu cineva = a o păți cu cineva. Cu cucoana Marieta o-mplinești numaidecît. HOGAȘ, DR. II 70. Poartă-te bine... c-apoi o împlinești cu mine. ALECSANDRI, T. 142. I s-a împlinit = i s-a înfundat, a sfeclit-o, a băgat-o pe mînecă, a dat de dracu. Hait! I s-a împlinit lui Tache... Nenea e supărat foc. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. – Variantă: pliní (COȘBUC, P. I 151, NEGRUZZI, S. II 233, ȘEZ. V 35) vb. IV.

A SE ÎMPLINÍ pers. 3 se ~éște intranz. 1) (despre timp sau termene) A ajunge la sfârșit; a se consuma în întregime; a expira. S-au ~it 100 de ani... 2) (despre cantități) A atinge limita prevăzută. 3) (despre ființe) A deveni (mai) plin, mai gras; a se rotunji; a se îngrășa. 4) (despre previziuni, spuse etc.) A deveni realitate; a se transforma în fapt; a înfăptui; a efectua; a realiza. /<lat. implinire

A ÎMPLINÍ ~ésc tranz. 1) pop. A face să fie plin; a completa; a întregi; a complini. ◊ ~ o vârstă (sau un număr de ani) a atinge o anumită vârstă (sau un anumit număr de ani). A-și ~ somnul a dormi suficient. A o ~ (cu cineva) a) a intra la nevoie cu cineva; a o păți; b) a înceta relațiile cu cineva. 2) înv. (datorii bănești) A face să nu mai existe; a stinge; a plăti; a achita. 3) înv. (persoane) A obliga să plătească datoria. 4) (sarcini, planuri etc.) A executa conform prevederilor; a aduce la rezultatul cerut; a îndeplini. [Sil. îm-pli-] /<lat. implinire

împliní v. 1. a face, a ținea pe deplin: a împlini o promisiune, o condițiune; 2. a avea pe deplin: copilul împlinia 15 ani; 3. a executa: a împlini o poruncă; 4. a completa: a împlini banii ce lipsiau; 5. a se realiza: toate li s’au împlinit; 6. a lua sfârșit: acuși o împlinești cu mine AL. [Vechiu-rom. plinì = lat. PLENESCERE].

împlinésc v. tr. (d. plin. V. plinesc). Umplu, întregesc, completez: a’mplini baniĭ care maĭ lipseaŭ. Ajung la un termin, am deplin, realizez, îndeplinesc (aniĭ de etate orĭ de serviciŭ, rolu pe care-l aveam ș. a.). A o împlini cu cineva, cu ceva, a o sfîrși răŭ, a o păți: bețivu a’mplinit-o cu chefurile. Fac întocmaĭ, îndeplinesc, satisfac, execut: a’mplini o promisiune, o condițiune, un ordin. Execut, percep biru (îl încasez) orĭ pun sechestru: perceptoru l-a’mplinit. V. refl. Devin deplin: s’a’mplinit timpu de serviciu. Ți s’a’mplinit, hoțule, ți s’a’nfundat, aĭ pățit-o!


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

împliníre s. f., g.-d. art. împlinírii; pl. împliníri

împliníre s. f., g.-d. art. împlinírii; pl. împliníri

împliní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 împlineáscă

împliní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. împlinésc, imperf. 3 sg. împlineá; conj. prez. 3 sg. și pl. împlineáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMPLINÍRE s. 1. completare. 2. îngrășare. 3. executare. 4. v. îndeplinire.

ÎMPLINIRE s. 1. completare, întregire, rotunjire, (livr.) complinire. (~ sumei pînă la...) 2. îngrășare, îngrășat, rotunjire. (~ unei persoane.) 3. efectuare, executare, execuție, facere, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvîrșire, (înv.) săvîrșit. (~ unei lucrări.) 4. îndeplinire, realizare, satisfacere, (rar) satisfacție. (~ dorinței cuiva.)

Împlinire ≠ neîmplinire

arată toate definițiile

Intrare: împlinire
împlinire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • împlinire
  • ‑mplinire
  • împlinirea
  • ‑mplinirea
plural
  • împliniri
  • ‑mpliniri
  • împlinirile
  • ‑mplinirile
genitiv-dativ singular
  • împliniri
  • ‑mpliniri
  • împlinirii
  • ‑mplinirii
plural
  • împliniri
  • ‑mpliniri
  • împlinirilor
  • ‑mplinirilor
vocativ singular
plural
Intrare: împlini
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • împlini
  • ‑mplini
  • împlinire
  • ‑mplinire
  • împlinit
  • ‑mplinit
  • împlinitu‑
  • ‑mplinitu‑
  • împlinind
  • ‑mplinind
  • împlinindu‑
  • ‑mplinindu‑
singular plural
  • împlinește
  • ‑mplinește
  • împliniți
  • ‑mpliniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • împlinesc
  • ‑mplinesc
(să)
  • împlinesc
  • ‑mplinesc
  • împlineam
  • ‑mplineam
  • împlinii
  • ‑mplinii
  • împlinisem
  • ‑mplinisem
a II-a (tu)
  • împlinești
  • ‑mplinești
(să)
  • împlinești
  • ‑mplinești
  • împlineai
  • ‑mplineai
  • împliniși
  • ‑mpliniși
  • împliniseși
  • ‑mpliniseși
a III-a (el, ea)
  • împlinește
  • ‑mplinește
(să)
  • împlinească
  • ‑mplinească
  • împlinea
  • ‑mplinea
  • împlini
  • ‑mplini
  • împlinise
  • ‑mplinise
plural I (noi)
  • împlinim
  • ‑mplinim
(să)
  • împlinim
  • ‑mplinim
  • împlineam
  • ‑mplineam
  • împlinirăm
  • ‑mplinirăm
  • împliniserăm
  • ‑mpliniserăm
  • împlinisem
  • ‑mplinisem
a II-a (voi)
  • împliniți
  • ‑mpliniți
(să)
  • împliniți
  • ‑mpliniți
  • împlineați
  • ‑mplineați
  • împlinirăți
  • ‑mplinirăți
  • împliniserăți
  • ‑mpliniserăți
  • împliniseți
  • ‑mpliniseți
a III-a (ei, ele)
  • împlinesc
  • ‑mplinesc
(să)
  • împlinească
  • ‑mplinească
  • împlineau
  • ‑mplineau
  • împlini
  • ‑mplini
  • împliniseră
  • ‑mpliniseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • plini
  • plinire
  • plinit
  • plinitu‑
  • plinind
  • plinindu‑
singular plural
  • plinește
  • pliniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • plinesc
(să)
  • plinesc
  • plineam
  • plinii
  • plinisem
a II-a (tu)
  • plinești
(să)
  • plinești
  • plineai
  • pliniși
  • pliniseși
a III-a (el, ea)
  • plinește
(să)
  • plinească
  • plinea
  • plini
  • plinise
plural I (noi)
  • plinim
(să)
  • plinim
  • plineam
  • plinirăm
  • pliniserăm
  • plinisem
a II-a (voi)
  • pliniți
(să)
  • pliniți
  • plineați
  • plinirăți
  • pliniserăți
  • pliniseți
a III-a (ei, ele)
  • plinesc
(să)
  • plinească
  • plineau
  • plini
  • pliniseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

împlinire

  • 1. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC antonime: neîmplinire
    • 1.1. Umplere, completare (a unui gol, a unei lipse).
      exemple
      • Nu este permis pentru împlinirea numărului silabelor a proceda astfel. MACEDONSKI, O. IV 62.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Expirare a unui anumit termen.
      surse: DLRLC sinonime: expirare
    • exemple
      • Inima plecată la a legii împlinire, Să nu fi fost tulburată de-a patimilor pornire. CONACHI, P. 266.
        surse: DLRLC
    • 1.4. învechit Încasare (cu forța) a unei datorii.
      surse: DLRLC sinonime: încasare 2 exemple
      exemple
      • Agenții de împlinire au tantiemele lor. EMINESCU, N. 155.
        surse: DLRLC
      • Pe atunci se lua zeciuială de la împlinirile de bani. GHICA, S. 38.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi împlini
    surse: DEX '98 DEX '09

împlini împlinire împlinit plini

  • 1. tranzitiv A atinge vârsta de...
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Era pe atunci o codană care abia împlinise treisprezece ani, dar crescuse înaltă de părea de optsprezece. CAMIL PETRESCU, O. I 17.
      surse: DLRLC
    • Copilul împlinea cincisprezece ani. ISPIRESCU, L. 2.
      surse: DLRLC
    • Tocmai ieri am împlinit treizăci și cinci de ani. ALECSANDRI, T. I 190.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv (Despre timp sau măsuri de timp) A ajunge la soroc, a se scurge, a trece în întregime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: expira scurge trece 3 exemple
    exemple
    • Nu s-a împlinit timpul să mor. DAVIDOGLU, M. 28.
      surse: DLRLC
    • Trecu pe urmă la alt bolnav să-i dea o lingură de doctorie, căci se împlinise ceasul. MIRONESCU, S. A. 126.
      surse: DLRLC
    • Dar nu se împlinește bine anul și femeia lui Ipate face un băiet. CREANGĂ, P. 169.
      surse: DLRLC
    • 2.1. rar (Despre noțiuni de cantitate) A ajunge la numărul, la suma dorită, indicată, necesară.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Luați în mînă cîte un răboj și tăiați de cîte ori vă voi zice eu, pînă s-o împlini numărul. ISPIRESCU, U. 29.
        surse: DLRLC
      • Împlinindu-să șapte dungi, însămna pe copaciul al doilea altă dungă. DRĂGHICI, R. 55.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv A face să fie plin sau întreg.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: completa întregi 2 exemple
    exemple
    • Cele opt medalioane sculpturale care, alăturate cîte două, împlinesc golurile dintre columne, dasupra arcadelor laterale, ne atestă și ele pietatea și iubirea de vînătoare ale învingătorului. ODOBESCU, S. III 73.
      surse: DLRLC
    • Păhăruțul turcului Cu rachiu să-l îndoiești Și cu vin să-l împlinești, Cu catran să-l cătrănești! TEODORESCU, P. P. 667.
      surse: DLRLC
    • 3.1. expresie A-și împlini somnul = a dormi suficient.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: dormi
  • 4. reflexiv (Despre ființe) A se dezvolta; a se îngrășa.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezvolta îngrășa un exemplu
    exemple
    • Uliana însă s-a împlinit iarăși și s-a făcut mai frumoasă ca înainte. DUMITRIU, P. F. 55.
      surse: DLRLC
    • 4.1. figurat A se desăvârși.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: desăvârși un exemplu
      exemple
      • Condițiile materiale împiedecau pe oameni să se realizeze, să se împlinească. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 158, 8/5.
        surse: DLRLC
  • 5. tranzitiv reflexiv A aduce sau a ajunge la îndeplinire, a (se) realiza, a (se) îndeplini.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: realiza satisface îndeplini 6 exemple
    exemple
    • Ce bine îi priește omului munca atunci cînd e mulțumit de ea, cînd simte că o împlinește bine. DEMETRIUS, V. 96.
      surse: DLRLC
    • Am venit să-ți spun că slujba cu care m-ai însărcinat o voi împlini-o, dacă-mi vei da douăzeci de corăbii și bani. ISPIRESCU, L. 24.
      surse: DLRLC
    • Iată banii, spre dovadă că sînt gata a împlini toate dorințele matale. ALECSANDRI, T. I 80.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Și cînd se duce împăratul și vede cum se împlinise de bine poronca lui, se umple de bucurie. CREANGĂ, P. 265.
      surse: DLRLC
    • Ce este? întrebă scurt tatarul. – Să vedem dacă se împlinesc vorbele mele, răspunse Bîrnovă rîzînd înăbușit. SADOVEANU, O. VII 28.
      surse: DLRLC
    • Și fost-ar fi mai bine Ca niciodată-n viață să nu te văd pe tine, Să fumege nainte-mi orașele-n ruine, Să se-mplinească visu-mi din codrii cei de brad. EMINESCU, O. I 92.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Pentru baltă n-aș putea să împlinesc singur arenda. DAVIDOGLU, O. 16.
      surse: DLRLC
    • 6.1. învechit regional A obliga pe un datornic să plătească banii datorați.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: executa 2 exemple
      exemple
      • Mîine îi vadeaua birului și vine să ne împlinească. VLAHUȚĂ, O. A. 357.
        surse: DLRLC
      • Să nu ne mai împlinească! – Să nu ne mai jăfuiască! NEGRUZZI, S. I 154.
        surse: DLRLC
  • 7. tranzitiv regional expresie A o împlini (cu cineva) = a o păți (2.) (cu cineva).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păți 2 exemple
    exemple
    • Cu cucoana Marieta o-mplinești numaidecît. HOGAȘ, DR. II 70.
      surse: DLRLC
    • Poartă-te bine... c-apoi o împlinești cu mine. ALECSANDRI, T. 142.
      surse: DLRLC
  • 8. expresie reflexiv I s-a împlinit = i s-a înfundat (2.1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Hait! I s-a împlinit lui Tache... Nenea e supărat foc. D. ZAMFIRESCU, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *implenire (din plenus)
    surse: DEX '09 DEX '98
  • în + plini (învechit „împlini” din plin)
    surse: DEX '09