opțiuni
  • info

19 definiții pentru completa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complecta vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complecta vb. I] – Din fr. compléter.

completa vt [At: KRETZULESCU, A. / V: ~ecta / Pzi: ~tez / E: fr compléter] A adăuga pentru a fi complet2 (1).

COMPLETA, completez, vb. I. Tranz. A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complecta vb. I.

COMPLETA vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter].

COMPLETA vb. tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter)

A COMPLETA ~ez tranz. A face să fie complet (adăugând ceea ce lipsește); a întregi; a complini. /<fr. compléter

completá v. a (se) face complet.

COMPLECTA vb. I v. completa.

complecta v vz completa

COMPLECTA vb. I. v. completa.

*completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

completa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. completez, 3 completează; conj. prez. 1 sg. să completez, 3 să completeze

completa (a ~) vb., ind. prez. 3 completează

completa vb., ind. prez. 1 sg. completez, 3 sg. și pl. completează

completez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COMPLETA vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pâna la suma de...)

COMPLETA vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pînă la suma de...)

A completa ≠ a descompleta

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și completa efectele expr. (mil., iron.) a fura bunurile unui coleg de dormitor.

Intrare: completa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • completa
  • completare
  • completat
  • completatu‑
  • completând
  • completându‑
 singular plural
  • completează
  • completați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • completez
 (să)
  • completez
  • completam
  • completai
  • completasem
a II-a (tu)
  • completezi
 (să)
  • completezi
  • completai
  • completași
  • completaseși
a III-a (el, ea)
  • completează
 (să)
  • completeze
  • completa
  • completă
  • completase
plural I (noi)
  • completăm
 (să)
  • completăm
  • completam
  • completarăm
  • completaserăm
  • completasem
a II-a (voi)
  • completați
 (să)
  • completați
  • completați
  • completarăți
  • completaserăți
  • completaseți
a III-a (ei, ele)
  • completează
 (să)
  • completeze
  • completau
  • completară
  • completaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complecta
  • complectare
  • complectat
  • complectatu‑
  • complectând
  • complectându‑
 singular plural
  • complectează
  • complectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • complectez
 (să)
  • complectez
  • complectam
  • complectai
  • complectasem
a II-a (tu)
  • complectezi
 (să)
  • complectezi
  • complectai
  • complectași
  • complectaseși
a III-a (el, ea)
  • complectează
 (să)
  • complecteze
  • complecta
  • complectă
  • complectase
plural I (noi)
  • complectăm
 (să)
  • complectăm
  • complectam
  • complectarăm
  • complectaserăm
  • complectasem
a II-a (voi)
  • complectați
 (să)
  • complectați
  • complectați
  • complectarăți
  • complectaserăți
  • complectaseți
a III-a (ei, ele)
  • complectează
 (să)
  • complecteze
  • complectau
  • complectară
  • complectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

completa, completezverb

  • 1. A întregi, a adăuga pentru a fi complet. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: complini întregi antonime: descompleta
    • format_quote Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. DLRLC
    • format_quote Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. DLRLC
    • format_quote Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.