19 definiții pentru completa complecta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

completa vt [At: KRETZULESCU, A. / V: ~ectá / Pzi: ~téz / E: fr compléter] A adăuga pentru a fi complet2 (1).

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi, a adăuga pentru a fi complet2. [Var.: complectá vb. I] – Din fr. compléter.

COMPLETÁ, completez, vb. I. Tranz. A întregi un lucru care nu este complet, a adăuga ceea ce-i lipsește pentru a fi complet. Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709. Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31. Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13. – Variantă: complectá vb. I.

COMPLETÁ vb. I. tr. A întregi (un lucru incomplet). [Var. complecta vb. I. / < fr. compléter].

COMPLETÁ vb. tr. a întregi (un lucru incomplet). (< fr. compléter)

A COMPLETÁ ~éz tranz. A face să fie complet (adăugând ceea ce lipsește); a întregi; a complini. /<fr. compléter

completá v. a (se) face complet.

complecta v vz completa

COMPLECTÁ vb. I v. completa.[1]

  1. Este o formă greșită, trebuie evitată. Apare în DEX pentru direcționarea la forma corectă. — LauraGellner

COMPLECTÁ vb. I v. completa.

COMPLECTÁ vb. I v. completa.

COMPLECTÁ vb. I. v. completa.

*completéz v. tr. (fr. completer). Fac complet, întregesc: a completa o sumă. – Fals -ctez.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

completá (a ~) vb., ind. prez. 3 completeáză

completá vb., ind. prez. 1 sg. completéz, 3 sg. și pl. completeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

COMPLETÁ vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pâna la suma de...)

COMPLETA vb. a împlini, a întregi, a rotunji, (livr.) a complini, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a încheia. (~ pînă la suma de...)

A completa ≠ a descompleta


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-și completa efectele expr. (mil., iron.) a fura bunurile unui coleg de dormitor.

Intrare: completa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • completa
  • completare
  • completat
  • completatu‑
  • completând
  • completându‑
singular plural
  • completea
  • completați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • completez
(să)
  • completez
  • completam
  • completai
  • completasem
a II-a (tu)
  • completezi
(să)
  • completezi
  • completai
  • completași
  • completaseși
a III-a (el, ea)
  • completea
(să)
  • completeze
  • completa
  • completă
  • completase
plural I (noi)
  • completăm
(să)
  • completăm
  • completam
  • completarăm
  • completaserăm
  • completasem
a II-a (voi)
  • completați
(să)
  • completați
  • completați
  • completarăți
  • completaserăți
  • completaseți
a III-a (ei, ele)
  • completea
(să)
  • completeze
  • completau
  • completa
  • completaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • complecta
  • complectare
  • complectat
  • complectatu‑
  • complectând
  • complectându‑
singular plural
  • complectea
  • complectați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • complectez
(să)
  • complectez
  • complectam
  • complectai
  • complectasem
a II-a (tu)
  • complectezi
(să)
  • complectezi
  • complectai
  • complectași
  • complectaseși
a III-a (el, ea)
  • complectea
(să)
  • complecteze
  • complecta
  • complectă
  • complectase
plural I (noi)
  • complectăm
(să)
  • complectăm
  • complectam
  • complectarăm
  • complectaserăm
  • complectasem
a II-a (voi)
  • complectați
(să)
  • complectați
  • complectați
  • complectarăți
  • complectaserăți
  • complectaseți
a III-a (ei, ele)
  • complectea
(să)
  • complecteze
  • complectau
  • complecta
  • complectaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

completa complecta

  • 1. A întregi, a adăuga pentru a fi complet.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: complini întregi antonime: descompleta 3 exemple
    exemple
    • Viața ne învață că numai experiența conducătorilor nu este suficientă pentru a conduce just, că experiența conducătorilor trebuie completată cu experiența maselor, cu experiența poporului. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2709.
      surse: DLRLC
    • Am pierdut... din vedere să completez descrierea năcazului meu, după ce am rămas fără cai. SADOVEANU, Z. C. 31.
      surse: DLRLC
    • Cu acești mari domni, Mircea și Alexandru, se încheie această epocă [a întemeierii Principatelor]. Ei completară instituțiile țării lor. BĂLCESCU, O. II 13.
      surse: DLRLC

etimologie: