2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbătare sf [At: BIBLIA (1688), 1841 / S și: (înv) înb~ / Pl: ~tări / E: îmbăta] 1 (Înv) Băutură alcoolică Si: (înv) îmbătătură. 2 Aducere în starea de beție Si: (pfm) afumare, aghesmuire, amețeală, amnăreală, căilire, cărpire, cherchelitură, flecnire (4), flecuire3 (4), învinoșare, rătutire, sfințire, tămâiere, trăsnire, turtire. 3 (Fig) Tulburare adâncă, plăcută, cauzată de miresme, senzații sau sentimente puternice Si:# amețeală, euforie, încântare.

ÎMBĂTÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbăta și rezultatul ei; amețeală. 2. Fig. Tulburare adâncă (și plăcută); încântare. – V. îmbăta.

ÎMBĂTÁRE s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbăta (1) și rezultatul ei; amețeală. 2. Fig. Tulburare adâncă (și plăcută); încântare. – V. îmbăta.

ÎMBĂTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îmbăta; amețeală, tulburare, încîntare. Viteazul Jap era altfel de cîine... Destrăbălarea și decăderea oamenilor între care trăia, îi dădeau tristețea-i înțeleaptă, completa-i lipsă de trufie și de îmbătare. GALACTION, O. I 302. O privea cu îmbătare. EMINESCU, O. I 32.

ciocsí vr [At: I. CR. V, 374 / Pzi: ~sésc / E: nct] (Reg) A se îmbăta.

îmbăta [At: PRAV. 1034 / S și: (înv) înb~ / Pzi: îmbăt / E: ml *imbibitare] 1-2 vtr A (face să ajungă sau) a ajunge în starea de beție Si: (pfm) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) ameți, a (se) amnări, a (se) căli, a (se) cârpi, a (se) chercheli, a (se) cherchezi, a (se) flecni, a (se) flecui, a (se) învinoșa, a (se) rătuti, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turti. 3-4 vtr (Pfm; îe) A (se) ~ cuc (sau clei, criță, crup, lulea, tun, turtă) A (se) îmbăta (1-2) foarte tare. 5-6 vtr (Pfm; îe) A (se) ~ cu apă rece (sau chioară) A (se) zăpăci. 7-8 vtr (Pfm; îae) A (se) înșela. 9 vr (Pfm; îe) A se ~ lesne A nu ține la beție. 10 vt (Pan; d. mirosuri, arome puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția Si: a ameți. 11-12 vtr (Pan; fig) A (se) tulbura.

ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”).

ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”).

ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. A ajunge în stare de beție, în urma consumării unei cantități de alcool. Se îmbăta pînă într-atît, încît nu mai știa dacă feată este ori băiat. ISPIRESCU, U. 104. Mai nainte, unde se intîmpla la tine să te îmbeți!... acuma îți bei mințile dintr-un țoi de rachiu. CARAGIALE, O. I 257. Mănîncă, bea, se-mbată și doarme dus. ALECSANDRI, T. I 447. ◊ Expr. A se îmbăta lulea (tun, turtă sau criță) = a se îmbăta foarte tare. ◊ Tranz. I-a dat țuică și l-a îmbătat. (Expr.) A îmbăta (pe cineva) cu apă rece = a amăgi (pe cineva) cu vorbe goale. Nu mă îmbeți pe mine cu apă rece. Te știu eu cine ești. V. ROM. martie 1953, 167. Ei! Să lăsăm frazele, nene Cațavencule! Astea sînt bune pentru gură-cască... Eu sînt omul pe care d-ta să-l îmbeți cu apă rece? CARAGIALE, O. I 136. 2. Tranz. Fig. A încînta, a fermeca, a ameți, a zăpăci. Se temea acum să nu-l îmbete Amețitoarea ochilor otravă. TOPÎRCEANU, B. 59. Pădurea mirosea de te-mbăta: înflorise tămîioara. SANDU-ALDEA, U. P. 65. Întindem buzele tremurătoare, Vrăjita-ți undă să ne mai îmbete, Viață pururea fermecătoare! VLAHUȚĂ, O. A, I 78. Dulcele parfum al florilor și al rîului intră în cameră și mă îmbată. BOLINTINEANU, O. 317. ◊ Refl. Nu te-mbăta de vorba cui ar sta să te admire! VLAHUȚĂ, O. A. 75. În sărbătoarea noastră, tu singur ești tăcut! Îmbată-te de viața ce ne surîde nouă. BOLINTINEANU, O. 21.

A SE ÎMBĂTÁ mă îmbăt intranz. 1) A deveni beat; a ajunge în stare de ebrietate (în urma consumării excesive de alcool); a se turmenta. 2) fig. A ajunge într-o stare asemănătoare cu beția (din cauza unor emoții puternice); a se tulbura profund sufletește. M-am îmbătat de bucurie. /<lat. imbibitare

A ÎMBĂTÁ îmbăt tranz. 1) A face să se îmbete; a turmenta. ◊ ~ (pe cineva) cu apă rece (sau chioară) a amăgi (pe cineva); a înșela. 2) A aduce într-o stare asemănătoare cu beția. 3) fig. A face să fie cuprins de uimire și de admirație; a încânta; a fascina; a vrăji; a delecta. Succesul l-a îmbătat. /<lat. imbibitare

îmbătà v. 1. a face beat; 2. a ameți; 3. a încânta, a fermeca: de line muse sufletul îmbată BOL. sufletu ’mbătat de raze și de eterne primăveri EM.

îmbắt, a v. tr. (lat. *imbibito, -bibitáre, d. bíbere, a bea; sp. embeodar, pg. embebedar.Îmbăt, îmbețĭ, îmbată; să îmbete. V. beaŭ, îmbib). Fac beat, amețesc: vinu te îmbată. Fig. Încînt, amețesc pin deliciŭ: gloria te îmbată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

îmbătáre s. f., g.-d. art. îmbătắrii

îmbătáre s. f., g.-d. art. îmbătării; pl. îmbătări

îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte

îmbătá vb., ind. prez. 1 sg. îmbăt, 2 sg. îmbéți, 3 sg. și pl. îmbátă; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbéte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÎMBĂTÁRE s. beție. (~ lui a fost de scurtă durată.)

ÎMBĂTARE s. beție. (~ lui a fost de scurtă durată.)

Îmbătare ≠ dezbătare

ÎMBĂTÁ vb. a (se) ameți, a (se) chercheli, a (se) turmenta, (livr.) a (se) griza, (pop.) a (se) turlăci, (prin Transilv.) a (se) amnări, (Mold.) a (se) chefălui, (Transilv. și Ban.) a (se) șumeni, (fam.) a (se) abțigui, a (se) învinoșa, a (se) matosi, (fam. fig.) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cârpi, a (se) magnetiza, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turti, (rar fig.) a (se) târnosi, a (se) turci, (reg., fig.) a (se) flecui, a (se) oțeli, (arg.) a (se) mahi, a (se) matoli. (S-a cam ~ cu rachiu.)

arată toate definițiile

Intrare: îmbătare
îmbătare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îmbătare
  • ‑mbătare
  • îmbătarea
  • ‑mbătarea
plural
  • îmbătări
  • ‑mbătări
  • îmbătările
  • ‑mbătările
genitiv-dativ singular
  • îmbătări
  • ‑mbătări
  • îmbătării
  • ‑mbătării
plural
  • îmbătări
  • ‑mbătări
  • îmbătărilor
  • ‑mbătărilor
vocativ singular
plural
Intrare: îmbăta
verb (VT54)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbăta
  • ‑mbăta
  • îmbătare
  • ‑mbătare
  • îmbătat
  • ‑mbătat
  • îmbătatu‑
  • ‑mbătatu‑
  • îmbătând
  • ‑mbătând
  • îmbătându‑
  • ‑mbătându‑
singular plural
  • îmba
  • ‑mba
  • îmbătați
  • ‑mbătați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbăt
  • ‑mbăt
(să)
  • îmbăt
  • ‑mbăt
  • îmbătam
  • ‑mbătam
  • îmbătai
  • ‑mbătai
  • îmbătasem
  • ‑mbătasem
a II-a (tu)
  • îmbeți
  • ‑mbeți
(să)
  • îmbeți
  • ‑mbeți
  • îmbătai
  • ‑mbătai
  • îmbătași
  • ‑mbătași
  • îmbătaseși
  • ‑mbătaseși
a III-a (el, ea)
  • îmba
  • ‑mba
(să)
  • îmbete
  • ‑mbete
  • îmbăta
  • ‑mbăta
  • îmbătă
  • ‑mbătă
  • îmbătase
  • ‑mbătase
plural I (noi)
  • îmbătăm
  • ‑mbătăm
(să)
  • îmbătăm
  • ‑mbătăm
  • îmbătam
  • ‑mbătam
  • îmbătarăm
  • ‑mbătarăm
  • îmbătaserăm
  • ‑mbătaserăm
  • îmbătasem
  • ‑mbătasem
a II-a (voi)
  • îmbătați
  • ‑mbătați
(să)
  • îmbătați
  • ‑mbătați
  • îmbătați
  • ‑mbătați
  • îmbătarăți
  • ‑mbătarăți
  • îmbătaserăți
  • ‑mbătaserăți
  • îmbătaseți
  • ‑mbătaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmba
  • ‑mba
(să)
  • îmbete
  • ‑mbete
  • îmbătau
  • ‑mbătau
  • îmbăta
  • ‑mbăta
  • îmbătaseră
  • ‑mbătaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

îmbătare

  • 1. Acțiunea de a (se) îmbăta și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: amețeală beție antonime: dezbătare
  • 2. figurat Tulburare adâncă (și plăcută).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tulburare încântare 2 exemple
    exemple
    • Viteazul Jap era altfel de cîine... Destrăbălarea și decăderea oamenilor între care trăia, îi dădeau tristețea-i înțeleaptă, completa-i lipsă de trufie și de îmbătare. GALACTION, O. I 302.
      surse: DLRLC
    • O privea cu îmbătare. EMINESCU, O. I 32.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi îmbăta
    surse: DEX '98 DEX '09

îmbăta îmbătare îmbătat

  • 1. reflexiv tranzitiv factitiv A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui.
    exemple
    • Se îmbăta pînă într-atît, încît nu mai știa dacă feată este ori băiat. ISPIRESCU, U. 104.
      surse: DLRLC
    • Mai nainte, unde se întîmpla la tine să te îmbeți!... acuma îți bei mințile dintr-un țoi de rachiu. CARAGIALE, O. I 257.
      surse: DLRLC
    • Mănîncă, bea, se-mbată și doarme dus. ALECSANDRI, T. I 447.
      surse: DLRLC
    • I-a dat țuică și l-a îmbătat.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. expresie A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară)) = a (se) amăgi, a (se) înșela.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: amăgi înșela (amăgi) 2 exemple
      exemple
      • Nu mă îmbeți pe mine cu apă rece. Te știu eu cine ești. V. ROM. martie 1953, 167.
        surse: DLRLC
      • Ei! Să lăsăm frazele, nene Cațavencule! Astea sînt bune pentru gură-cască... Eu sînt omul pe care d-ta să-l îmbeți cu apă rece? CARAGIALE, O. I 136.
        surse: DLRLC
    • 1.3. tranzitiv prin analogie (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ameți
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura.
    exemple
    • Se temea acum să nu-l îmbete Amețitoarea ochilor otravă. TOPÎRCEANU, B. 59.
      surse: DLRLC
    • Pădurea mirosea de te-mbăta: înflorise tămîioara. SANDU-ALDEA, U. P. 65.
      surse: DLRLC
    • Întindem buzele tremurătoare, Vrăjita-ți undă să ne mai îmbete, Viață pururea fermecătoare! VLAHUȚĂ, O. A, I 78.
      surse: DLRLC
    • Dulcele parfum al florilor și al rîului intră în cameră și mă îmbată. BOLINTINEANU, O. 317.
      surse: DLRLC
    • Nu te-mbăta de vorba cui ar sta să te admire! VLAHUȚĂ, O. A. 75.
      surse: DLRLC
    • În sărbătoarea noastră, tu singur ești tăcut! Îmbată-te de viața ce ne surîde nouă. BOLINTINEANU, O. 21.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *imbibitare (din bibitus „beat”).
    surse: DEX '09 DEX '98