ÎMBĂTA (-băt) vb. tr. și refl. 1 A face (a deveni) beat, a (se) ameți cu băutură; ~ cu apă rece 👉 APĂ; vorb. de un miros: trecură prin grădină unde mirosul florilor îi îmbăta (ISP.) ¶ 2 Ⓕ A (~și) ameți mintea, a încînta, a fermeca: Nici nu te ’mbăta de vorba cui ar sta să te admire (VLAH.): se îmbătară cu totul de plăceri (JIP.) [lat. *imbĭbĭtare].