AUDIOVIDEO adj. invar. De radiodifuziune și televiziune. Mijloace audiovideo de informare. [Pr.: a-u-di-o-vi-de-o] – Din lat. audio- + lat. video.

BALANS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de legănare a unui obiect; pendulare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).

CAMERĂ, camere, s. f. I. 1. Încăpere într-o clădire; odaie. ◊ Cameră mobilată = cameră care se închiriază cu mobila proprietarului. Cameră de lucru = birou într-o casă particulară. Muzică de cameră = compoziție muzicală pentru un număr restrâns de instrumente. 2. Nume dat unor încăperi cu destinație specială: cameră obscură = a) încăpere neluminată în care se execută developarea, fixarea și alte operații fotografice; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran (sau pe un clișeu) imaginea răsturnată a unui obiect; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul și conducerea funcționării unei centrale sau stațiuni electrice; cameră frigorifică (sau refrigerentă) = încăpere izolată termic, în care se menține o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant. 3. Spațiu în care se produce un proces tehnic; incintă care face parte integrantă dintr-un aparat, dintr-un instrument etc. sau care reprezintă instrumentul însuși: cameră de combustie = spațiu în care arde un combustibil într-un cazan cu aburi sau într-un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate; camera cartușului = partea dinapoi a țevii armelor de foc, unde se introduce cartușul și unde se produce explozia pulberii; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obțin imaginile succesive ale obiectelor în mișcare pe pelicula cinematografică; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea sunetelor pe o peliculă fotosensibilă în cinematografie; cameră de transpunere = aparat pentru înregistrarea optică a sunetelor pe film în cinematografie; cameră de televiziune sau cameră videocaptoare = aparat complex cu ajutorul căruia se realizează captarea imaginii și transpunerea ei în semnale video. 4. Tub de cauciuc unit la capete, care se umflă cu aer și care se așază înăuntrul anvelopei, pe roata unor vehicule; (la mingi de sport) balon de cauciuc situat înăuntrul anvelopei, care se umflă cu aer; p. ext. recipient cu pereți extensibili în care se introduce aer sub presiune. II. (Zool.; în sintagmele) Cameră paleală sau camera mantalei = spațiu cuprins între pereții mantalei și corpul moluștei. III. (Urmat de determinări) Parte componentă a organului legislativ în unele țări. – Din it. camera, (pentru unele sensuri și) engl. camera, fr. caméra.

CASETĂ, casete, s. f. 1. Cutie în care se păstrează bani sau mici obiecte (prețioase) sau care protejează anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiază. 2. Cutie anexă a camerelor de luat vederi, în interiorul căreia se află pelicula cinematografică. 3. Despărțitură a unei case¹ tipografice. 4. Anunț cu chenar, folosit la tipărirea numelor și adreselor, în anuare, cărți de telefon etc. 5. Indicație pusă, de obicei, la sfârșitul unei cărți și care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tipăririi etc.). 6. Construcție standardizată compactă din material plastic, în care se află montată banda magnetică (subțire și îngustă). ◊ Casetă video = videocasetă. 7. (Med.) Partea metalică a punții protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.

VIDEO² adj. invar. Care se referă la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. [Pr.: -de-o] – Din fr. vidéo, engl. video.

VIDEOTELEFON, videotelefoane, s. n. Sistem de comunicații telefonice care permite interlocutorilor să se vadă reciproc în timpul convorbirii; videofon. [Pr.: -de-o-] – Din engl. videotelephone, fr. vidéo-téléphone.

TERMINAL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. – Din fr. terminal, lat. terminalis.

CASETĂ s. 1. cutioară, cutiuță, (înv. și reg.) besactea, sicriaș, (Transilv.) șcătuică, șcătulă. 2. casetă video v. videocasetă.

TERMINAL adj., s. 1. adj. v. extrem. 2. s. display, imprimator, video.

VIDEO s. v. terminal.

VIDEOCASETĂ s. casetă video.

video adj. invar. (sil. -de-o)

AUDIOVIDEO adj. invar. Care se efectuează prin radiodifuziune și televiziune. [Sil. a-u-di-o-vi-de-o] /<lat. audio + video

CASETĂ ~e f. 1) Cutie mică în care se păstrează anumite obiecte de valoare. 2) Cutie folosită pentru protejarea diverselor mecanisme sau dispozitive. 3) Cutie opacă în care se află montate pelicule fotosensibile, benzi magnetice etc. ~ video. 4): ~ tehnică (sau tipografică) notă a editurii sau a tipografiei care conține date tehnice despre o publicație. [G.-D. casetei] /<it. cassetta, fr. cassette

CLIP ~uri n. Film scurt video, care ilustrează o melodie. /<fr. clip

MONITOR³ ~oare n. 1) Aparat de control al calității emisiunilor televizate. 2) Terminal al calculatorului pentru afișarea video a informațiilor prelucrate. /<fr. moniteur, lat. monitor

VIDEO adj. invar. Care ține de sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. /<fr. vidéo, engl. video

VIDEOCLIP ~uri n. Scurtmetraj cu caracter artistic sau publicitar, turnat în sistemul video. /<fr. vidéoclip

VIDEOMAGNETOFON ~oane n. Aparat pentru înregistrarea pe bandă magnetică și reproducerea ulterioară de pe ea a programelor de televiziune. /video + magnetofon

VIDEOCANAL s.n. Canal de televiziune sau de altă instalație video. [< germ. Videokanal]

VIDEOGRAFIE s.f. 1. Fotografie obținută prin mijloace video. 2. Producție de film cu ajutorul metodelor de înregistrare electronică a imaginilor și al tehnicilor electronice postproducție (montaj, trucaj, sonorizare). [< fr. videographie].

VIDEOTELEFONIE s.f. Telefonie care transmite și imagini video. [După fr. visiotéléphonie].

VIDEOCAPTOR s.n. Tub videocaptor = tub electronic de televiziune pentru traducerea imaginilor în semnale electromagnetice; cameră de televiziune; vidicon. [< video- + captor].

VIDEOFRECVENȚĂ s.f. Fiecare dintre frecvențele cuprinse în spectrul semnalului de imagine al unui canal de televiziune; frecvența semnalului video în televiziune. [Pron. -de-o-. / cf. fr. vidéofréquence, germ. Videofrequenz].

VIDEO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) imagine”, „care se poate vedea”; „care reproduce, redă imaginea sau o înregistrează”. [Pron. -de-o-. / < fr., it. video-, cf. lat. video].

VIDEO adj. invar. În legătură cu sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. [Pron. -de-o. / < fr., it. video, cf. lat. video < videre – a vedea].

AUDIOVIDEO adj.invar. Mijloace de informare audiovideo = radiodifuziune și televiziune. [Cf. lat. audio – aud, video – văd].

AUDIOVIDEO adj. inv. de radiodifuziune și televiziune. (< audio¹- + -video²)

CAMERĂ s. f. I. 1. încăpere într-un apartament. ♦ muzică de ~ = muzică destinată unui număr redus de interpreți. 2. compartiment într-un sistem tehnic (instalație, mașină, aparat). ♦ ~ obscură = a) încăpere neluminată sau cu lumină de o anumită culoare, în care se lucrează cu materiale fotosensibile; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran imaginea răsturnată a unui obiect; ~ fotografică = a) aparat fotografic; b) cameră obscură de televiziune (sau videocaptoare), aparat complex pentru captarea imaginii și transformarea ei în semnale video; ~ de combustie = încăpere a motorului cu ardere internă în care se aprinde amestecul de gaze. II. tub închis de cauciuc care se umflă cu aer și care se așază pe roată sub anvelopă. ◊ balon de cauciuc al unei mingi de sport. III. 1. adunare parlamentară constituită; organ suprem al puterii de stat. 2. (ec.) instituție având ca obiectiv sprijinirea activității dintr-un anumit domeniu. (< it. camera)

CLIP s. n. film scurt video de câteva minute, care ilustrează o melodie. (< fr., amer. clip)

SCANER SCHENĂR/ s. n. 1. aparat de radiografie cu raze X, care permite a obține serii de clișee, în tehnică, medicină etc. pentru o explorare amănunțită; scanograf. 2. tehnică video, unde capetele magnetice sunt fixate pe un tambur a cărui axă este oblică în raport cu banda și care se învârtește cu mare viteză. ◊ sistem de antenă rotitoare. 3. (poligr.) aparat care efectuează automat selecția cvadricromă prin analiza lineară a originalului în culori. (< engl., fr. scanner)

VIDEO¹- elem. „vedere, vizual”. (< fr. vidéo-, engl. video-, cf. lat. video, -ere, a vedea)

VIDEO² I. adj. inv. referitor la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. II. s. f. videofonie. III. s. n. aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor. (< fr. vidéo, engl. video)

VIDEOCAMERĂ s. f. cameră pentru înregistrări video. (< video¹- + cameră)

VIDEOCANAL s. n. canal de televiziune sau de altă instalație video². (< germ. Videokanal)

VIDEOCARTELĂ s. f. cartelă care înregistrează sunetul pe cale magnetică. (< video¹- + cartelă)

VIDEOCASETĂ s. f. casetă care conține pe o bandă video imaginea și sunetul pentru televiziune sau informații sub formă de imagini, permițând a (re)vedea un program; videogramă. (< engl. videocassette, fr. vidéocassette)

VIDEOCASETOFON s. n. aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor. (< video¹- + casetofon)

VIDEOCLIP s. n. clip video. (< fr. vidéoclip)

VIDEOCOLOR adj. inv. (despre înregistrări video) în culori. (< video¹- + color)

VIDEOCOMUNICAȚIE s. f. comunicație video. (< fr. vidéocommunication)

VIDEOCONVERTOR s. n. convertor pentru aparatele video. (< video¹- + convertor)

VIDEODISCOTECĂ s. f. colecție de videodiscuri. ◊ încăperea respectivă. (< video¹- + discotecă)

VIDEOFILM s. n. film pe casetă video. (< video¹- + film)

VIDEOFONIE s. f. tehnică ce permite a înregistra imaginea și sunetul pe un suport magnetic cu ajutorul unei camere de televiziune și a unui magnetoscop și a reda această înregistrare pe un ecran de televiziune: video² (II). (< engl. videophony, fr. vidéophonie)

VIDEOGRAF s. n. aparat pentru înregistrări video. (< video¹- + -graf)

VIDEOGRAFIE s. f. 1. fotografie prin mijloace video². 2. producție de film cu ajutorul metodelor de înregistrare electronică a imaginilor și al tehnicilor electronice postproducție (montaj, trucaj, sonorizare). (< fr. vidéographie)

VIDEOMAGAZIN s. n. 1. magazin de aparate video². 2. magazin² (2) video. (< video¹- + magazin)

VIDEOMAGNETIC, -Ă adj. referitor la înregistrările video pe bandă magnetică. (< fr. vidéomagnetique)

VIDEOMAGNETOFON s. n. aparat care permite proiectarea pe ecranele televizoarelor a filmelor înregistrate pe bandă magnetică în casete. (< video¹- + magnetofon)

VIDEOMAGNETOSCOP s. n. magnetoscop de tip special. (< video¹- + magnetoscop)

VIDEOPICK-UP s. n. pick-up pe ale cărui discuri sunt imprimate imagini alb-negru și color, însoțite de înregistrări sonore și care poate fi conectat la orice televizor. (< video¹- + pick-up)

VIDEOPLAYER PLE-IER/ s. n. aparat de redare a videocasetelor. (< video¹- + player)

VIDEORECORDER s. n. aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor. (< video¹- + recorder)

VIDEOTAPE TEIP/ s. n. benzi video. (< engl. videotape)

VIDEOTEATRU s. n. spectacol de teatru înregistrat video. (< fr. vidéothéâtre)

VIDEOTECĂ s. f. 1. colecție de filme video înregistrate pe videocasete. 2. mobilă specială, cu rafturi, pentru păstrat videocasete. 3. încăpere, sală în care se păstrează și se vizionează videocasete. (< fr. vidéothèque)

VIDEOTELEFONIE s. f. telefonie care transmite și imagini video. (< fr. vidéotéléphonie)

VIDEOTERMINAL, -Ă adj. referitor la terminalele unui sistem de televiziune în circuit închis. (< video¹- + terminal)

VIDEOTEXT s. n. sistem de televiziune în care fiecare abonat primește la domiciliu un program după prefe-rințele sale; teletext. (< video¹- + text)

VIDEOTRANSMISIUNE s. f. transmisiune a unor imagini prin mijloace electronice. (< video¹- + transmisiune)

CENTRU DE CONTROL REGIONAL ansamblu de încăperi dotate cu: aparatură necesară aranjării pe radiofaruri a benzilor de evidență a progresiunii zborurilor pe emițătoarele și receptoarele radio, rețele de comunicare internă și externă prin telefon și interfon, instalații de semnalizare, telex, telegrafie, fax, televiziune cu circuit închis, instalații de indicare, instalații de verificare, hărți video, goniometru, surse de alimentare cu energie electrică de bază și de rezervă, radare primare și secundare. Metoda de lucru se bazează pe divizarea funcțiunilor de planificare și execuție în cadrul fiecărei echipe de controlori. Calculatoarele electronice de care dispun sunt în legătură cu centrele de control alăturate.

RECEPTOR RADIO parte componentă a unei instalații de emisie-recepție care captează semnalele radio, transformă și extrage informațiile transmise pentru a putea fi redate în formă acustică sau vizuală. Receptorul radio selecționează semnalul atât din multitudinea de semnale și zgomote din antenă, transformă tensiunea modulată din înaltă în joasă frecvență (video) și amplifică semnalul primit până la nivelul funcționării normale a aparatului final. Receptoarele radio profesionale sunt destinate rezolvării unor probleme tehnice speciale (radiocomunicație, radiolocație, radionavigație etc.)Receptorul radio are următoarele caracteristici principale: gama de unde, variază de la unde miriametrice și kilometrice la unde milimetrice și optice și de la receptoare radio cu mai multe game de unde (radiocomunicații) la receptoare radio cu frecvențe fixe (radiolocație) și caracterul modulației (în amplitudine, în frecvență, în fază).

pirata v. t. (pub.) a reproduce și comercializa ilegal (cărți, casete video și audio, programe de calculator).^[1]

piraterie, piraterii s. f. (pub.) reproducere și comercializare ilegală (a cărților, casetelor video și audio, a programelor de calculator etc.).^[1]

video I. s. n. pl. videouri 1. video-casetofon. 2. sistem de transmitere vizuală. 3. vizionare de casete video. 4. (rar) videocasetă. II. adj. referitor la sistemele de transmitere vizuală.

sociologia și psihologia muzicii. De la recunoașterea sau contestarea caracterului social al fenomenului muzical și până la afirmarea sociologiei muzicii ca subdomeniu al sociologiei culturii, implicit al sociologiei artelor, gândirea europeană a parcurs momente de scepticism, de cutezanță în cercetări științifice în această direcție. S-a crezut multă vreme, se mai susține încă și azi, că muzica este, în ultimă instanță, un act individual de trăire, de incantație* necondiționată în raport cu surse sonore sau cu opera muzicală creată și înțeleasă și ea tot după reguli intrinseci de plăsmuire – reguli ce ar fi exclusiv estetice și muzicale (v. compoziție (2)). Desigur că trăirea muzicii este un act individual. Experiența muzicală este însă un fenomen social intermediată de prezența nemijlocită a omului. Ea este ansamblul de semnificări pe care muzica le provoacă în propria conștiință, precum și în condițiile oamenilor și ale colectivităților prin tot ceea ce societatea a indus în fiecare dintre noi pe calea învățării, adică valorile, simbolurile, obișnuințele și orice conotații culturale ale percepției muzicale. Gândirea sociologică în artă a fost determinată de prioritățile social-istorice ale sec. trecut – modernizarea și industrializarea. Transformările erau pregnante prin radicalizarea lor și au influențat atât modul de viață, evoluția instituțiilor sociale și culturale cât și concepția privind locul artei și al culturii în noile structuri și în dinamica societății. Pe plan intelectual o contribuție de seamă a avut-o procesul de desincretizare (v. sincretism) a fenomenului total cultural însoțit de puternica mișcare a ideilor în direcția formării unor discipline autonome, după modelul științelor naturii, discipline desprinse, în ultimă instanță, din trunchiul comun al filosofiei. Ideile-forță care au influențat emanciparea noilor discipline ale umanisticii (numite în epocă și „Științe ale spiritului”) caracterizate prin specializare + autonomizare + metode „fizicaliste” au fost, pe de o parte, aprofundarea raționalismului și a consecinței sale teoretice, directe, pozitivismul lui A. Compte; pe de altă parte concepția „istoristă” și „dialectica”. S-a deschis astfel drumul larg „universaliilor”, „spiritului științific” modern și aplicării lui în practica tehnologică a epocii noastre de care beneficiază și muzica contemporană. Analiza succintă a mișcării ideilor în sec. 19 arată că, în spațiul umanisticii, filosofia acceptă cvasi-autonomizarea unor domenii problematice care, la rândul lor, favorizează noi discipline. O primă direcție a reprezentat-o filosofia culturii și filosofia istoriei cu tendința de a se transforma în științe sau teorii ale limbajului, ale literaturii, dramaturgiei, muzicologiei*, ale vizualului și chiar ale istoriei. S-au și constituit discipline corespunzătoare (lingvistica, poetica, stilistica, semiotica, folcloristica, istoria ș.a.). Estetica a jucat rolul de catalizator. O a doua direcție a fost cea a filosofiei sociale din care s-au diversificat, cu timpul, economia politică, sociologia generală, etnologia, politologia. Sub același impuls, sociologia generală s-a subdivizat în alte discipline printre care și sociologia culturii și iar mai târziu și psihosociologia. Cu timpul însă, sociologia culturii (cultura fiind socotită ca fenomen global) a dezvoltat câteva ramuri distincte printre care și sociologia artelor, sociologia cunoașterii, a științei, a religiei, sociolingvistica. Diverse controverse au încurajat specializări mai adânci, mai ales în sociologia artelor și astfel au apărut preocupări distincte de sociologia muzicii, literaturii, spectacolului, artei plastice, filmului etc. Conjugarea cercetărilor de s. cu cele de etnologie au dus la apariția etnomuzicologiei* după cum confluențe fertile cu psihologia au impulsionat studiile de psihologia artei, de psihanaliză și de psihosociologia artelor (legate mai cu seamă de fenomenul receptării). Antropologia filosofică a permis cooperări fertile cu sociologia, ceea ce a încurajat apariția studiilor de antropologie socială și culturală (mai ales în sfera anglo-saxonă) și prețioase analize referitoare la sacralitatea simbolurilor muzicale în comunitățile arhaice, în obiceiurile pop., în structurile metalităților mitice. Atât în sociologia culturii, cât și în teoria culturii și respectiv a artelor, istoria socială și istoria culturii și civilizației a potențat perspectiva istoricistă asupra fenomenelor socio-culturale. Materialismul și dialectica istorică au adus fundamentări noi în procesul sociologizării. O a treia direcție a filosofiei a făcut posibilă autonomizarea disciplinelor logico-epistemologice care, la rândul lor, cooperînd cu matematica, cu teoria informației și comunicării sau cu teoria sistemelor a oferit deschideri de asemenea insolite, atât în consolidarea teoriilor culturale (a muzicologiei) cât și a celor sociale (mai cu seamă asupra fenomenelor mass-media). Desigur că au existat rezistențe din partea muzicologiei în ce privește oportunitatea teoretică de a renunța la problematica socială ca parte integrantă a teoriei muzicale și a istoriei muzicale. Muzicologia se preocupă de apariția și dezvoltarea discursului muzical, a formelor și legilor pe care expresia muzicală le dobândește, a tehnicilor și concepțiilor care orientează evoluția genurilor și modalităților de compoziție și interpretare*. S. care, într-o viziune sistemică, trebuie înțeleasă în contextul medierilor culturii globale și a celorlalte domenii ale artei, analizează și interpretează nu demersul muzicologic ci formele vieții muzicale în care discursul muzical devine eveniment social, satisfăcând, transformând sau contestând instituții și obișnuințe perceptive ale grupurilor umane. Se știe că reprezentații esteticii puriste (Herbart, Hanslick, Croce, Bermond sau Brelet) considerau muzica drept o „combinație pură de sunete” sau „forme în sine” concepție care și-a pus amprenta pe numeroase creații muzicale postromantice. Reacția esteticii sociale (J.J.M. Amiot, M-me de Staël, H. Taine, Ch. Lalo, Plehanov, Lukács, Munro ș.a.) a contribuit la reevaluarea implicațiilor extraestetice din perspectiva „spiritului epocii”, în funcție de diversele opțiuni ideologice adoptate. Societatea sec. 20 însă a evidențiat și mai mult dimensiunea socială a fenomenului muzical și gradul de socializare crescândă în și prin spațiul sonor creat. Se vorbește azi de o specifică „stare de muzicalitate” a lumii prin existența unui autentic univers sonor, a unui „environ”, a unei „ecologii sonore”, prin cotidianitatea participării la acest „câmp cultural” care induce senzații trăite de transă sau de catharsis colectiv, prin festivaluri* și concursuri, publicitatea, industria culturii muzicale și dependența – la scară planetară – de evenimentul muzical transmis prin mijloacele de comunicare. Recunoașterea necesității sociale a muzicii, credibilitatea formelor ei expresive, a forței sale evocatoare pentru spiritualitatea colectivităților care o trăiesc, deci organizarea socială a sunetului și chiar a zgomotelor *(J. Attali) diferă de la un popor la altul, de la epocă la alta și chiar de la o categorie socială la alta, reflectându-se în ideologii și în politicele culturale ale statelor. Raporturile dintre muzică și societate au devenit atât de complexe încât ele se cuvin analizate, disociate, diagnosticate și anticipate în variatele lor evoluții. Chiar și istorici ca Jules Combarieu sau mai de curând Arnold Hauser n-au putut depăși o fază de conotație sociologică la istoria muzicii*. Sociologia s-a desprins din filosofia socială – sub incidența ideilor lui Saint-Simon, Marx, A. Compte, Fr. le Play, H. Spencer sau A. de Tocqueville – devenind o disciplină care analizează, cu mijloace științifice, realitatea și acțiunea socială la nivel macrosocial (al marilor colectivități) sau raporturile interumane în cadrul grupurilor mici formând, în acest caz, obiectul de studiu al psihosociologiei. ♦ S., considerată ca o componentă a sociologiei culturii, cercetează – descrie și explică – ordinea și acțiunile sociale ce sunt implicate în diverse forme ale vieții muzicale, reproducerea și/sau schimbările structurilor, funcționalitatea sau disfuncționalitatea sistemului de relații și valori (instituții) ale lumii muzicale, evidențiind regularitățile disociabile ale fenomenelor sociale muzicale, determinându-le riguros și controlabil prin metode și tehnici științifice. Identificarea unor asemenea regularități oferă suportul generalizărilor sociologice – fără a fi excluse însă situațiile particulare sau „studiile de caz”, – regularitățile care se dovedesc că reprezintă pattern-uri sociale și culturale, adică forme sociale coerente și relativ stabile ale vieții muzicale. În spațiul de confluențe socio-muzicale s-a conturat încă din sec. 19 o problematică specifică care s-a îmbogățit treptat. Încă din 1887 Georg Simmel considera muzica drept un model de comunicare interumană și ca o expresie a vieții sociale (deși în Études psychologiques et ethnologiques sur la musique nu disocia sociologia ca domeniu autonom). Tot așa avea să interpreteze mai târziu fenomenul socio-muzical și J.-M. Goyan în L’art du point de vue sociologique, precum și Pitirim Sorokin cu analizele sale asupra variațiilor stilistice în spațiu și timp sau a intercondiționărilor ce se produc între procesele socio-culturale și formele sau expresiile creațiilor artistice. O analiză a comportamentului muzical întreprinde Max Weber în studiul său Les bases rationnelles et sociologiques de la musigue (1921), din care nu lipsește și perspectiva istoristă prin comparațiile între asemenea comportamente artistice ale comunităților. Weber încearcă o argumentare cauzală a condiționării sociologice (economice și morale chiar) a vieții muzicale, a formelor pe care le îmbracă discursul muzical. În spiritul analizei raționaliste el folosește chiar calculul logico-matematic, sporind interesul ulterior pentru rigoare științifică în cercetarea sociologică fără a neglija însă, prin analiza comprehensivă, singularitatea fenomenelor muzicale. Desigur că, în contextul socio-cultural pe care l-am numit formele vieții muzicale, un rol deosebit revine experienței muzicale sau modalităților de trăire socialmente perceptibile, a operelor muzicale, în toată varietatea formelor, genurilor și simbolurilor pe care le comunică. În acest sens considerăm remarcabile lucrările de sinteză ale lui Alphons Silbermann (Introduction à une sociologie de la musique, 1955 și The sociology of music, 1963) folosit și în redactarea acestui articol. El socotește că s. aduce în centrul investigațiilor sale omul ca „ființă socio-artistică” având la baza acestei relații „trăirea artistică” prin care se creează „câmpul acțiunii culturale” sau determinantele sociale ale „percepíei estetice” după Pierre Bourdieu. În timp ce sociologia muzicii și a culturii în general se îndreaptă spre cercetarea empirică a acestor fenomene nu puține au fost tendințele spre o sociologie speculativă, de esență filosofică, care continuă, fie tradiția hegeliană și marxistă printre altele, de absolutizare a universului uman și social, fie resurecția experienței individuale, a proscrisului și alienării, ca în scrierile filosofilor critici din Școala de la Frankfurt, printre care A. Adorno, Marcuse sau Ghelen. În concepția lui A. Silbermann, s. (ca și a artei) ar trebui să urmărească trei scopuri principale: a) evidențierea caracterului dinamic al fenomenului social al artei în variatele sale forme de expresie; b) elaborarea unei înțelegeri universal inteligibile asupra devenirii vieții artistice, a transformărilor ei prezente și viitoare; c) formularea unor legi care să permită premoniția și consecințele devenirii fenomenului social al artei. Propunem, în cele ce urmează, o interpretare din perspectiva sociologiei comunicaționale a fenomenului cultural, cu aplicație la viața muzicală, considerându-se că subsistemele avute în vedere se află în interrelații complexe, între acestea și sistemul orânduirii sociale (globale). 1. Nivelul elaborării și producției de „opere” muzicale în care distingem: a) statutul socioprofesional al creatorilor, compozitori și interpreți, anonimi, amatori, profesioniști; formarea, șansele afirmării artistice și recunoașterea lor socială; libertate și angajare artistică în creație; b) sociologie operei muzicale, condiționările social-istorice ale apariției și evaluarea semnificațiilor sociale ale conținutului; apariția și afirmarea genurilor (I) muzicale, tendințelor, școlilor și curentelor în expresia și formele discursului muzical; tradiție și inovare; dezvoltarea materiei sonore; muzica și textul literar, dansul*, filmul etc.; c) producătorii individuali sau colectivi care transpun operele muzicale în structuri de comunicare socială prin editare, discuri*, benzi audio și video, publicații de specialitate, transmisii radiotelevizate și întreaga viață a spectacolului muzical (regizori, impresariat, concursuri, festivaluri etc.); dezvoltarea tehnologiei muzicale de la instr. la mijloace electronoacustice; montările producțiilor muzicale. 2. Mediul socio-cultural instituționalizat reprezentând experiența unei comunități condensată în instituții, norme și alte mecanisme de filtraj, orientare și control social al viețiimuzicale printre care: a) instituții profesionale (Uniuni și sindicate); b) instituții de coordonare a politicii culturale, de orientare, finanțare și gestiune; c) critica de specialitate și statulul ei social; d) instituții de difuzare a operelor și producțiilor muzicale, societăți filarmonice, organisme de impresariat și marketing, societăți și rețele radio-TV, discoteci*, biblioteci de specialitate, care de înregistrări și edituri, magazine etc.; e) organisme de învățământ* muzical și de cercetare științifică; f) nivelul de organizare al comunității sociale, gradul de omogenitate culturală, muzica și clasele sociale, structura socială a timpului liber, accesibilitatea culturală, conștiința tradițiilor cultural-muzicale și rolul social-politic al vieții muzicale, dezvoltarea socială a celorlalte forme de viață artistică și spirituală, modele informale ale vieții muzicale (audiții private, circulația imprimărilor ș.a.), structurile noului environ sonor, vibrațiile, poluare și securitate sonoră colectivă, economia vieții muzicale; orașele muzicale; spații și arhitectura destinată muzicii. 3. Nivelul receptanței muzicale are profunde implicații socio-culturale, relația muzică-publicuri devenind esențială. Receptarea muzicii are motivații diferite și presupune comportamente variate după cum este investigată la nivelul indivizilor, a microgrupurilor sau a comunităților mari, a celor etnice, a maselor; după natura intercomunicării acestora; după sistemul de referință axiologică și culturală al fiecărui nivel, sistem necesar valorizării, selectării și asimilării creației muzicale. Formarea publicurilor și dinamica transformării acestora prin reevaluarea apartenenție, a gusturilor, a prestigiului social, a formelor de evaziune sau contestație, a rolului liderilor de opinie, a noilor mitologii muzicale; evoluția limbajului, clișeului vestimentar, ritmicității și armoniei o dată cu tehnologizarea spectacolului muzical; individualizare și masificare în receptarea muzicală; formarea publicurilor în funcție de vârstă, de genuri ale muzicii, de instituții, de programele mijloacelor de difuzare în masă etc. Există și alte puncte de vedere în ce privește problematica specifică a sociologiei muzicii dar pentru a nu fi confundate cu cele ale filosofiei culturii sau ale muzicologiei și esteticii, trebuie avute în vedere metodele, tehnicile de investigare și prelucrare a datelor, precum și specificul sociologic al interpretării rezultatelor. De exemplu, Ivo Supičić, în Musique et Société. Perspectives pour une sociologie de la musigue, Zagreb, 1971, prezintă o tematică dezvoltată și un program de investigație sociologică în acest domeniu. Pluralismul culturilor muzicale necesită nu numai cercetări în direcția stabilirii identității lor socio-culturale dar și a legitimității diverselor forme ale vieții muzicale, compararea și intercomunicarea dintre ele. Și formele istorice ale vieții muzicale, constituie un domeniu de investigare sociologică pe baze documentare dintr-o perspectivă inconfundabilă față de cea istorică propriu-zisă. Psihologia* muzicii s-a afirmat însă, cu precădere, în procesul de transmitere și receptare a mesajelor muzicale în cadrul mijloacelor de comunicare în masă și a influențelor exercitate de difuzarea lor în grupurile mici, în comportamentul și interrelațiile celor care alcătuiesc microgrupul (3 până la 20 și chiar mai multe persoane, cum ar fi grupul familial, de prieteni sau colegi, de club sau de formație muzicală restrânsă ș.a.). Metodele și tehnicile științifice la care recurge investigarea sociologică sunt multiple mai cu seamă în direcția cercetării empirice, a investigațiilor directe efectuate chiar în câmpul de evenimente muzicale ce interesează (sunt posibile și cercetări indirecte sau secundare atunci când apelăm la sursele documentare sau la informațiile din băncile de date provenite din alte cercetări întreprinse). Aplicarea metodelor riguroase solicită participarea sau îndrumarea cercetărilor de către persoane specializate. În domeniul muzicii este recomandabil ca sociologul să cunoască problemele muzicale și să colaboreze cu specialiștii din acest domeniu. Alegerea temelor de studiu și stabilirea aspectelor specific sociologice devine o preocupare esențială din care decurge și cadrul dau eșantionul ce urmează a fi investigat cât și stabilirea căilor de analiză. Stabilirea eșantioanelor se face pe baza calculului statistic (nu orice segment de public poate forma un eșantion care să ofere date pertinente studiului). Se pot stabili și arii mai întinse în care se pot efectua monografii sociologice, metodă folosită mult de etnomuzicologi și de antropologia culturală. Este recomandabil ca o investigație sociologică să fie precedată de o cunoaștere suficientă a problemelor pe care fenomenele sau colectivitățile studiate le ridică așa după cum, înaintea efectuării cercetării propriu-zise, este necesară pretestarea instrumentelor de observație sau de anchetă ce le vom folosi pentru a stabili o maximă adecvare a lor la specificul fenomenelor. De asemenea, abordarea unei cercetări socio-muzicale presupune adoptarea unei metodologii prin care se stabilește obiectivul cercetării, se formulează temele principale ale analizei (caracteristici și dimensiuni), se formulează întrebările pentru interviu sau pentru chestionar, sau chiar pentru observația directă (prin participare sau nu) astfel încât culegerea datelor despre fenomen, fie pe un caz, câteva cazuri sau pe eșantioane, să poată fi apoi prelucrate după reguli care cer ca datele să fie compatibile cu descrierea, măsurarea sau interpretarea, cauzală sau nu, a obiectului studiat. Desigur că există diferențe importante pentru cercetare, între caracteristicile ce pot fi descrise cantitativ și între opiniile sau chiar atitudinile și aspirațiile declarate și care vor necesita metode adecvate (scale de atitudine, analiza spațiilor de atribute, analize multivariate, a structurilor latente, analiza de conținut, factorială, de varianță etc.). Sociologia folosește și analiza de sistem, analize structural-funcționale sau chiar analize prin modelizare (aplicarea metodelor matematice și probabilistice). Metoda chestionarului pe cât pare de facilă pe atât este de riguroasă în condițiile pe care le cere în folosirea ei. ♦ Sociologia muzicii în România nu are o prea bogată tradiție. Putem spune că cercetările mai vechi și mai noi asupra folclorului* muzical și etnomuzicologia așa cum a fost aplicată de C. Brăiloiu și G. Breazul (încurajat de Școala sociologică de la București) constituie un filon de reală valoare pentru cercetarea sociologică cu care uneori se și confundă. De asemenea, studiile mai recente de etnocorelogie (dansurile naționale) se conjugă fericit cu cele de muzică. După ultimul război mondial s-au întreprins studii sociologice de teren în cadrul unor centre de specialitate, de regulă în domeniul culturii și al culturii de masă, al istoriei artelor și esteticii. Rezultatele multor investigații există ca rapoarte de cercetare nepublicate sau comunicări științifice. Amintim printre specialiști pe: M. Voicana, Lucia-Monica Alexandrescu, Elena Zottoviceanu, V. Popescu-Deveselu, P. Câmpeanu, P. Caravia, M. Lunca, C. Schifirneț, H. Culea, Clemansa-Liliana Firca, Speranța Rădulescu, D.-D. Georgescu, Ghizela Sulițeanu, N.Tertulian, M. Caloianu, Ș. Steriade.

CLIP (< engl. {i}) s. n. Succesiune de secvențe cinematografice sau video, care alcătuiesc ilustrația unui cîntec, prezintă activitatea unui artist, a unei personalități etc.

ZOOM [zu:m] (< engl.) s. n. 1. Ansamblu de lentile mobile cu ajutorul cărora se poate modifica distanța focală, utilizat la aparate de fotografiat camere video, microscoape etc. Permite captarea de imagini clare de la mari distanțe și focalizarea pe imagini de detaliu. 2. Efectul de mișcare rapidă înainte și înapoi față de subiectul filmat, obținut prin folosirea unor obiective cu distanță focală variabilă.

canalagiu s. m. Muncitor care curăță canalele ◊ „[...] gunoierii, canalagiii, măcelarii, prostituatele, proxeneții îndeplinesc funcția socială de a îndepărta și drena ceea ce este contagios, impur de comunitățile umane. Jurnalistica erotomană, ca și industria video sau magazinele porno ar putea să facă parte din același sistem.” ◊ Rev. 22 25 IX1 X 92 p. 2 (din canal + -agiu)

casetă s. f. Cutie de material plastic conținând o bandă magnetică, care înregistrează sau reproduce sunetul sau imaginea ◊ „Casete muzicale duminicale comentate de G.C.-M.” Pr. R.TV 12 XI 78 p. 3. ◊ „Poliția portugheză a inițiat săptămâna trecută o operațiune mai puțin obișnuită de depistare a unor laboratoare clandestine de înregistrare pe casete.” R.l. 18 V 81 p. 6. ◊ „3500 de casete video și 300 casete matrice au fost confiscate în patru studiouri situate [...] în regiunea pariziană.” R.l. 19 III 84 p. 6; v. și videomagnetofon (1970) (din fr., engl. cassette; PR 1960, DMC 1967, BD 1970; DN, DEX, DN3 – alte sensuri; DEX-S)

cassdeck s. n. (cuv. engl.) Casetofon fără amplificator de putere ◊ „[Vând] cassdeck-uri trei capete [...] video cameră, procesor video, tv color, video Player, compact disc.” R.l. 10 X 91 p. 5. ◊ „[Vând] capete Rerox sigilate, preamplificator final audio radio, cassdeck Mitsubishi.” R.l. 29 VII 93 p. 13

cola vb. I (franțuzism) A combina, a asorta ◊ „Admirabil în comportamentul modiștilor este faptul că, teoretic, direcționează strict moda, dar zecile și sutele de modele demonstrează că ei au și gânduri și inimi generoase, lăsând libertate tuturor stilurilor, colând volane pe modele sport, nasturi de metal pe voal, catifea cu piele, pătrate cu puncte, reușind prin nu știm ce aport extraterestru să realizeze armonii vestimentare care convin tuturor. Ca noutate, totuși, au apărut printre modelele verii un fel de ponchouri din voal, mătase sau catifea, practicabile deasupra oricărei îmbrăcăminți.” Săpt. 22 III 74 p. 16. ◊ „[...] colând într-un triptic o comedie de I.B., una de D.S. și drama lui M. S. [...] a arătat câtă forță poate avea o piesă scurtă.” R.lit. 17 IV 80 p. 17. ◊ „Realizatorul [un cineast francez] explică: Două camere video au fost colate și spațiate la 65 cm [...]” R.l. 23 XII 80 p. 6 (din fr. coller; DMN 1968; DN3 – alte sensuri, DEX-S)

deck s. n. Magnetofon, casetofon fără amplificator de putere ◊ „[Vând] televizoare color, video, deck, frigider.” R.l. 29 VII 93 p. 13 (din engl. deck; DEX-S)

digital adj. (cib.) ♦ 1. Binar, care nu admite decât două stări ◊ „Se pune problema unei schimbări radicale a tehnicii de conservare a peliculei cinematografice – fie prin transformarea imaginilor în semnale video înregistrate pe bandă magnetică, fie prin descompunerea lor în semnale digitale care pot fi recompuse cu ajutorul unui fascicul laser.” Sc. 10 I 78 p. 4; v. și Internet. ♦ 2. Mai ales în sint. afișaj digital Prin opoziție cu analogic, se spune despre sistemele sau aparatele care afișează datele în mod discontinuu, cu ajutorul unor caractere (în general cifre) mobile ◊ „Ceasul este de tip digital, ca de altfel și calendarul, care indică nu numai ziua, dar și luna și anul. În partea dreaptă a instrumentului se află un minicalculator cu patru operațiuni.” R.l. 11 VIII 77 p. 6. ◊ „Ceasurile de mână de tip nou cu afișaj digital – o inovație considerată revoluționară în tehnica construcției ceasornicăriei, mecanismele clasice fiind înlocuite prin circuite electronice, minutarele prin cifrele care indică orele, minutele și secundele.” Sc. 2 II 78 p. 5; v. și alcoolemie, capacimetru (din engl., fr. digital; în engl. apărut în 1938, dar răspândit din 1945; DHLF 1960, PR 1968; CD, DT, TDE; DEX-S)

epidemiolog s. m., adj. Specialist care studiază legătura dintre boli și factorii care sporesc posibilitatea declanșării lor ◊ „Într-un studiu intitulat «Spre o tehnologie mai umanizată», rezultat al investigațiilor efectuate [...] de către un grup de experți epidemiologi, igieniști, statisticieni, ergonomiști, Congresul canadian al muncii avertizează că «riscurile de îmbolnăvire a muncitorilor sunt cu atât mai mari cu cât petrec mai multe ore în fața terminalelor cu ecrane video» [...]” R.l. 14 XII 82 p. 6 (der. regr. din epidemiologie; cf. it. epidemiologo; DN3, DEX-S)

fan s. m. (anglicism) Admirator entuziast ◊ „Efectul vocii rockerului asupra fanilor este fizic.” ◊ Rev. 22 35/94 p. 8. ◊ „[...] decernarea premiilor MTV adună o dată pe an toată floarea cea vestită a lumii spectacolului, dându-le fanilor prilejul să-și vadă idolii fără intermediul ecranului, al casetelor video ori al revistelor de bulevard. Adică in live.” As 182/95 p. 16; v. și porta-voce (1990) (din engl., fr., it. fan[atic]; DMC 1950, PR 1958; DFAP p. 10; Guția A. p. 12; DN3, DEX-S)

metaforiza vb. I (livr.) A conferi valențe metaforice ◊ „Banda video metaforizează clișeul.” ◊ Rev. 22 511 VIII 93 p. 15 (cf. fr. métaphoriser; DN3)

minisubmarin s. n. (mar.) Submarin de mici proporții ◊ „Minisubmarin american împotmolit pe fundul Atlanticului.” I.B. 18 VI 73 p. 3. ◊ „Compania britanică «Peninsular and Orient» [...] a cerut ajutorul marinei militare pentru degajarea minisubmarinului.” R.l. 11 III 78 p. 6. ◊ „Explorând zonele de coastă ale Oceanului Pacific [...] în mini-submarine de mare adâncime, o echipă de cercetători [americani] a descoperit un vulcan uriaș [...]” R.l. 13 VIII 84 p. 6. ◊ „Prezentând primele rezultate oficiale ale explorării, la o adâncime de 4000 de metri, cu ajutorul robotului Jason și al minisubmarinului Alvin, el a derulat un film înregistrat pe o casetă video, după 11 plonjări succesive.” Sc. 2 VII 86 p. 6; v. și 25 III 74 p. 4, R.l. 7 XII 79 p. 6, Săpt. 5 X 84 p. 2 (din mini- + submarin, după engl. minisubmarine; BD 1966; L. Seche în SMFC V p. 75, atestare din 1968)

procesor s. n. (inform.) Circuit integrat, subsistem destinat să interpreteze și să execute comenzile ◊ „Indicativele 2, 3, 4 + 86 din «numele» computerelor desemnează de fapt generația procesoarelor cu care sunt dotate.” Apare și în sintagmele: ♦ procesor de texte 1992 Microcomputer destinat exclusiv culegerii și prelucrării de texte v. copiator ♦ procesor video 1991 Aparat electronic destinat prelucrării imaginilor v. cassdeck (din engl. processor, fr. processeur; PR 1969, BD 1970; DEX-S)

tomosinteză s. f. (med.) ◊ „Radiografii tridimensionale. O nouă metodă de radiografie, bazată pe «tomosinteza electronică», a fost pusă la punct în R.F. Germania: în doar câteva secunde se obține o imagine tridimensională completă a organului respectiv. Imaginile sunt înregistrate pe o placă video-magnetică și proiectate pe un ecran TV permițând astfel stabilirea operativă a diagnosticului.” Sc. 21 II 75 p. 6 //din fr. tomosynthèse; DTN 1974//

toner s. n. (cuv. engl.; tehn.) Pulbere de grafit folosită la copiatoare și imprimante laser pentru reproducerea documentelor ◊ „Pentru unii, exilul nu-și mai avea altă menire decât furnizarea de ajutoare: xeroxuri, tonner, computere, fax-uri, video ș.a.m.d.” D. 149/95 p. 15. ◊ „Aproape o săptămână rămăsese pe scări urma tonnerului care se vărsase din copiatoare.” ◊ Rev. 22 14/96 p. 9 [și tonner] (cf. it. toner; PN 1981)

video ♦ 1. adj. inv. În legătură cu sistemele de transmitere vizuală, cu televiziunea ◊ „Cercetătorii societății nipone «Matsushita Denky» au pus la punct un nou sistem de reproducere a înregistrărilor video și sonore, folosind discuri din policlorură de vinil.” R.l. 4 I 78 p. 6; v. și 9 VII 80 p. 6; v. și digital, videotelefon (1974). ♦ 2. s. (limba vorbită) Videocasetofon ◊ „Am văzut un film la video.”; v. și videocasetă (1991) (din engl. americ., fr., it. video; DMN 1960; D. Am.; DN3, DEX-S)

videocameră s. f. Cameră pentru înregistrări video ◊ „[Vând] videocameră Sony.” R.l. 15 IX 92 p. 11; v. și videomagnetofon (1978) //din video- + cameră//

videocasetă s. f. ◊ „Între timp, festivalul continuă în ritm tot mai accelerat. Pentru la anul se prevede deja o competiție marginală, dedicată videocasetelor (filmelor înregistrate pe bandă magnetică) Fiecare își va alege filmul din rafturile unui cine-magazin, precum cărțile de la librărie.” R.lit. 21 V 71 p. 2. ◊ „Există deja videocasetă – dar ea nu a justificat speranțele, între altele fiind mult prea costisitoare. Locul ei tinde să-l ia discul: transparent sau magnetic! Problemele cele mai complicate le ridică aparatul de «lecturare» [...] Se are în vedere un procedeu care să permită o dublă lectură – atât optică cât și auditivă. Deci, și videofon și picup.” Sc. 28 IX 74 p. 6. ◊ „În Franța a fost creată prima videotecă. Ea pune la dispoziția amatorilor peste 700 de filme celebre, de la începuturile cinematografiei și până în zilele noastre, înregistrate pe videocasete.” Sc. 9 III 79 p. 5. ◊ „Cumpăr video Player, videorecorder, videocasete, videocabluri [...]” R.l. 19 X 91 p. 4; v. și Sc. 27 V 80 p. 3, 6 II 81 p. 5; v. și casetotecă, telecasetă, videodisc (din engl. video cassette, fr. vidéocassette; BD, DMC 1970; DEX-S)

videocasetofon s. n. Aparat de înregistrare/redare a videocasetelor ◊ „Elementele biografice, preferințele, interesele ș.a. sunt consemnate într-o discuție cu un salariat al agenției «matrimoniale»; acesteia i se adaugă un film-portret de 5 minute al fiecărui candidat în parte. De patru ani utilizat în acest rol, videocasetofonul n-a determinat încă reunirea decât a unui număr foarte redus de cupluri – față de cererile înregistrate.” Sc. 12 VI 74 p. 6. ◊ „[Vând] videocasetofon Sanyo [...]” R.l. 10 VI 83 p. 5; v. și 21 XI 83 p. 4, I.B. 29 XII 83 p. 3 (din video- + casetofon, după un model străin; DEX-S)

videoclip s. n. (cuv. engl.) Scurt film video, de obicei cu caracter publicitar sau cu înregistrarea unei melodii ◊ „Am făcut videoclipul, declara Antonioni, pentru a mă amuza și pentru a aprofunda cunoștințele de electronică.” R.lit. 30 VIII 84 p. 23. ◊ „S-au acordat o serie de medalii pentru «video-clips»-uri, adică imaginea și sunetul unei singure melodii.” Săpt. 21 XII 84 p. 7. ◊ „În videoclipul dvs. spuneți că avem nevoie de o morală, de o justiție.” ◊ Rev. 22 1117 IX 92 p. 15; v. și R.lit. 410 XI 92 p. 22, R.l. 11 XI 92 p. 3 (cf. fr. vidéoclip, it. videoclip; Larousse, FS 284, MN p. 284, PN 1985)

videoconferință s. f. 1977 Procedeu modern de telecomunicație v. teleconferință, telematică (din video- + conferință; cf. fr. vidéoconférence; DMC 1979)

videoconvertor s. n. (tehn.) Convertor pentru aparatele video ◊ „Vând videoconvertor PALNTSC profesional.” R.l. 29 VII 93 p. 13 (din video- + convertor)

videoconvorbire s. f. Convorbire înregistrată cu mijloace video ◊ „În partea a doua a serii va fi proiectată o nouă video-convorbire realizată de Sorin Dumitrescu din seria «Gândirea teafără».” R.l. 16 VI 93 p. 1; v. și 4 VIII 93 p. 1 (din video- + convorbire)

videodiscotecă s. f. Discotecă în care se prezintă alături de muzică și imaginile care o însoțesc ◊ „La videodiscoteca amenajată în clădirea cazinoului din Eforie Sud, funcționează o instalație de televiziune cu circuit închis, destinată prezentării unor filme muzicale color.” R.l. 15 VII 80 p. 5. ◊ „Videodiscoteca pentru tineret. Emisiune de J.G. și C.U.” Pr.R.TV 3 II 83. ◊ „De remarcat este și videodiscoteca care (sic!) am organizat-o noi, timișorenii, aici, la Bușteni.” Emisiune radio 6 I 84 (din video- + discotecă)

videofișă s. f. ◊ „Videofișe. Tone de hârtie ar putea fi economisite prin întrebuințarea sistemului «videofișă» de către bănci. În locul sulurilor imense de hârtie care ies dintr-un ordinator, un aparat filmează cecurile și le înregistrează direct pe o memorie sub formă de disc sau de bandă.” R.l. 22 V 79 p. 6 //din video- + fișă//

videograf s. n. (americanism) ◊ „O profesie nouă în S.U.A. este scriitorul public sau, mai bine zis, videograful public. Întrucât s-a constatat că bunicii și chiar părinții nu mai au timp să-și povestească viața și să transmită copiilor și nepoților anumite informații și amintiri, s-a acceptat ideea ingenioasă de a aduce persoanele interesate într-un studio și de a le cere să vorbească în fața unei camere de luat vederi. Aceste videomemorii rămân să se transmită de la o generație la alta.” R.l. 13 I 81 p. 6; v. și videomemorii //din video- + -graf//

videogramă s. f. Înregistrare video ◊ „Fericitul autor primește un fond foarte modest, un magnetoscop portativ, un magnetoscop pentru montaj și apoi, timp de două săptămâni, videograma lui este programată în fiecare seară la videoteatrul societății «Videographe». După aceea, găsindu-și loc în videoteca societății, ea este înregistrată în niște fișe care sunt trimise universităților, societăților de televiziune prin cablu.” Săpt. 1 VI 73 p. 12 (din fr. vidéogramme)

videomagnetofon s. n. ◊ „Cunoscuta firmă japoneză «Sony» a lansat pe piață videomagnetofonul, un aparat care permite proiectarea pe ecranele televizoarelor a filmelor înregistrate pe bandă magnetică în casete.” Sc. 11 II 70 p. 7. ◊ „Proiectanții de la Uniunea de producție «Komplex» din Novgorod (U.R.S.S.) au conceput videomagnetofonul «Electronica 590» și videocamera «Elektronika-N-802» cu ajutorul cărora se poate înregistra orice film sau concert, orice emisiune de televiziune care pot fi apoi revăzute la dorință în familie.” R.l. 26 XII 78 p. 6. ◊ „Videomagnetofon portativ. Videomagnetofonul este preferat, din mai multe puncte de vedere: banda magnetică nu trebuie developată și poate fi utilizată de mai multe ori.” Sc. 11 X 81 p. 5 //din video- + magnetofon; DEX-S//

videomagnetoscop s. n. Magnetoscop ◊ „Saltul ei a fost ovaționat îndelung, dar ovațiile s-au transformat în vacarm la apariția notei: 9,65 (!?) Din nou contestație, din nou discuții în fața videomagnetoscopului, iar noua notă a fost comunicată abia după încheierea tuturor întrecerilor din grupa a 3-a.” Sc. 25 X 78 p. 5 //din video- + magnetoscop//

videomemorii s. pl.tant. Memorii înregistrate video ◊ „Videograful povestește. Pentru ca amintirile persoanelor în vârstă să nu se piardă, în curând vor putea fi folosite tehnicile cele mai moderne de înregistrare video. Persoanele respective vor putea fi invitate într-un studio să vorbească în fața unei camere de luat vederi. Veritabile «arhive de familie în imagini», aceste videomemorii vor putea fi apoi consultate din generație în generație.” Sc. 8 I 81 p. 5; v. și videograf //din video- + memorii//

videopicup s. n. ◊ „Recent, firma olandeză «Philips» a prezentat presei proiectul unui videopicup care poate fi conectat la orice televizor. Pe discurile sale sunt imprimate imagini alb-negru și color, însoțite de înregistrări sonore. Fiecare disc are o durată de o jumătate de oră [...] videodiscul oferă telespectatorilor posibilitatea optării pentru anumite programe – filme, teatru, lecții.” Sc. 24 VI 76 p. 6 [pron. videopicap] //din video- + picup//

videoplayer s. n. 1991 Videocasetofon care doar redă imaginile v. videocasetă, cassdeck [pron. videopleier] //din video- + player//

videorecorder s. n. Videocasetofon care înregistrează și redă imaginile ◊ „[Vând] videorecorder model 1991 [...]” R.l. 21 VIII 91 p. 7; v. și videocasetă //din video- + recorder//

videotape s. (cuv. engl.) Benzi video ◊ „În diversele saloane ale expoziției sunt prezentate [...] jocuri electronice pe micul ecran, teletext și videotape-uri.” R.l. 29 V 80 p. 6

videoteatru s. n. 1973 Spectacol de teatru înregistrat video v. videogramă (din fr. vidéothéâtre)

videotelefon s. n. Telefon prevăzut cu un dispozitiv care permite să fie văzut interlocutorul ◊ „Videotelefonul este pus în funcțiune: în fața lor [a persoanelor] – un microfon, o cameră de televiziune și un televizor cu ecran mare. Trebuie precizat [...] că asemenea centrale de videotelefon nu există încă. Dar la sfârșitul acestui an ele vor fi instalate la Moscova, Leningrad, Kiev.” Sc. 27 V 61 p. 4. ◊ „Cu puțin timp în urmă, între orașele Sofia și Varna a fost instalată prima rețea video-telefon din Bulgaria. Pentru realizarea legăturii video se folosește releul de televiziune Sofia-Varna și anume în acele ore în care studiourile nu emit.” Sc. 14 V 74 p. 6; v. și dictafon (din engl. videotelephone, fr. vidéo-téléphone, germ. Videotelephon[anlage]; BD 1967, DMC 1970; DTR; DN3, DEX-S)

videoterminal adj. 1974 Referitor la terminalele unui sistem de televiziune în circuit închis v. terminal //din video- + terminal//

videotransmisie s. f. Transmisie a unor imagini prin mijloace electronice ◊ „Pentru prima dată în țară, video-transmisie din sala de operație” R.l. 29 V 93 p. 8 //din video- + transmisie//

VIDEO MELIORA PROBOQUE, DETERIORA SEQUOR (lat.) văd pe cele bune și le aprob, dar urmez pe cele rele – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, VII, 20-21. Mărturisirea Medeii, care, deși înțelege rațional ce cale trebuie să urmeze, se lasă împinsă de pasiuni în direcția contrară.

LANGENSCHEIDT KG., holding al grupului de edituri cu același nume, fondat în 1856, la Berlin, de Gustav Langenscheidt (1832-1895), care a elaborat o serie de de învățare a limbilor străine fără profesor și, împreună cu Ch. Toussaint, o metodă cu sistem propriu de transcriere fonetică. Programul editorial este axat în special pe dicționare și lucrări de lingvistică (în 32 de limbi), casete audio și video, soft-uri cu materiale didactice și program de training.

FRESNO [fréznou], oraș în SV S.U.A. (California); 667,5 mii loc. (1990, cu suburbiile). Constr. de automobile, aparatură audio-video. Piață de citrice, vinuri și animale. Conserve de fructe și legume. Universitate. Colegii.

ROCHESTER [rótʃistə] 1. Oraș în Marea Britanie (Anglia), la 45 km SE de Londra, port în estuarul râului Medway; 127,7 mii loc. (2001). Aeroport. Rafinărie de petrol. Ind. aluminiului, a constr. de mașini (avioane, mașini agricole), mat. de constr. (ciment), hârtiei și alim. Centru turistic. Catedrala romanică Saint Andrew, construită în anii 604-605, distrusă parțial de danezi, reconstruită în 1082 de episcopul Gundulf și amplificată în sec. 14-15 (în stil gotic); ruinele unui castel fortificat, construit în 1088 de William II; Donjon (sec. 12), castelul Guildhall (1687). Muzeu, spitalul Charity (1579), Școala de matematică (1707). Vechi oraș roman (Dubrobricae), a fost un activ centru episcopal în anul 604. Menționat documentar în 1189. 2. Oraș în NE S.U.A. (New York), port pe țărmul de S al lacului Ontario, la gura de vărsare a râului Genesee, la 114 km ENE de Buffallo; 217,1 mii loc. (2002). Aeroport. Construcții de aparate optice (camere video, copiatoare, lentile) și fotografice (aici se află Compania Eastman-Kodak și corporația Xerox), de instrumente de precizie și control, de mașini-unelte, subansamble auto, utilaje textile, radioreceptoare, echipament electric, echipament pentru stomatologie ș.a. Ind. chimică (filme fotografice), pielăriei și încălțămintei, textilă și alim. (prelucr. fructelor, în special a merelor). Centru de cercetări nucleare. Institut Tehnologic (1829), Universitate (1850). Muzeu internațional de fotografie, amenajat în casa lui George Eastman; Galerie de Artă; Teatru; orchestră simfonică; Planetarium; Festivalul liliacului (anula, în luna mai). Parcul Monroe (2.000 ha). Grădină zoologică. În 1789, Allen Ebenzer a construit pe râul Genesee o moară de cereale pentru indienii seneca din această zonă. În 1811, omul de afaceri, colonelul Nathaniel Rochester a cumpărat moara și a ridicat apoi mai multe construcții, devenind (în 1812) așezare permanentă cu numele R., care s-a dezvoltat rapid după construirea canalului Erie (1817-1825) și a hidrocentralei de pe râul Genesee. Declarat oraș în 1834. Centrul orașului (down town), printr-un plan de sistematizare, a căpătat o nouă înfățișare (1960-1980).

FORT LAUDERDALE [fɔ:rt lɔdərdeil], oraș în SE S.U.A. (Florida) pe coasta Oc. Atlantic; formează cu Miami o aglomerație urbană de 3,2 mil. loc. (1990). Aeroport internațional. Aparatură audio și video. Construcții aeronautice. Centru turistic și bancar. Universitate.

GRONINGEN [hro:niŋə], oraș în NE Olandei; 170 mii loc. (1993). Aeroport. Nod de canale fluviale și rutiere. Lângă oraș, la Slochteren, se află cel mai mare câmp de gaze naturale, din Europa, descoperit în 1962. Metalurgie, constr. navale, uzine chimice, aparataj audio și video, fabrici textile și de zahăr. Piață pentru vite, produse vegetale și flori. Universitate (16140. Biserică (sec. 15). Muzeul van Oudheden. Întemeiat în sec. 11.

PAIK (pe numele adevărat Nam June-paek, zis Nam Kune) (1932-2006), artist american de origine coreeană. În anii ’60 a creat „concertele Fluxus”, un melanj de elemente muzicale, vizuale și electronice. Stabilit (1964) în S.U.A., a devenit unul dintre pionierii artei video; creator al unor spectacole, „colaje” electronice și de imagini („Video-Garden”, „Luna este cea mai bătrână”, „Tricolor Video”).

video¹ (-de-o) adj. invar.

*video² (-de-o) s. n., art. videoul; pl. videouri

VIDEO² adj. invar., (2) videouri, s. n. 1. Adj. invar. Care se referă la sistemele de transmitere și de înregistrare a imaginii. 2. S. n. Aparatură pentru înregistrarea, transmisia și reproducerea imaginii. [Pr.: -de-o] – Din fr. vidéo, engl. video.

VIDEOCAMERĂ, videocamere, s. f. Cameră pentru înregistrări video. [Pr.: -de-o-] – Video¹- + cameră.

VIDEOCLIP, videoclipuri, s. n. Scurt film video, cu caracter artistic sau publicitar, turnat în sistemul video². [Pr.: -de-o-] – Din fr. vidéo- + clip.

VIDEOTELEFON, videotelefoane, s. n. Sistem de comunicații telefonice care permite interlocutorilor să se vadă reciproc în timpul convorbirii; videofon. [Pr.: -de-o-] – Din engl. videotelephone, fr. vidéo-téléphone.

AUDIOVIDEO adj. invar. De radiofuziune și televiziune. Mijloace audiovideo de informare. [Pr.: a-u-di-o-vi-de-o] – Din lat. audio + lat. video.

TERMINAL, -Ă, terminali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care se află la extremitate, la capăt, la vârf. 2. S. n. Stație de radioreleu, componentă a unei rețele de radiorelee. 3. S. n. Dispozitiv de intrare sau ieșire cuplat cu calculatorul (2); display video, imprimator. 4. S. n. Element de conectare al componentelor electronice. 5. Loc într-o gară sau aeroport pentru plecarea sau sosirea pasagerilor. – Din fr. terminal, lat. terminalis.

BALANS, balansuri, s. n. 1. Mișcare de pendulare; legănare, balansare. 2. (În sintagmele) Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor. – Din balansa (derivat regresiv).

CAMERĂ, camere, s. f. I. 1. Încăpere într-o clădire; odaie. ◊ Cameră mobilată = cameră care se închiriază cu mobila proprietarului. Cameră de lucru = birou într-o casă particulară. Muzică de cameră = muzică interpretată de formații instrumentale sau vocale restrânse. 2. Nume dat unor încăperi cu destinație specială: cameră obscură = a) încăpere neluminată în care se execută developarea, fixarea și alte operații fotografice; b) dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran (sau pe un clișeu) imaginea răsturnată a unui obiect; cameră de comandă = încăpere specială în care se efectuează în mod automat controlul și conducerea funcționării unei centrale sau stații electrice; cameră frigorifică (sau refrigerentă) = încăpere izolată termic, în care se menține o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant. 3. Spațiu în care se produce un proces tehnic; incintă care face parte integrantă dintr-un aparat, dintr-un instrument etc. sau care reprezintă aparatul, instrumentul însuși: cameră de combustie = spațiu în care arde un combustibil într-un cazan cu aburi sau într-un motor cu ardere internă în vederea folosirii energiei gazelor rezultate; camera cartușului = partea dinapoi a țevii armelor de foc, unde se introduce cartușul și unde se produce explozia pulberii; cameră de luat vederi = aparat cu ajutorul căruia se obțin imaginile succesive ale obiectelor în mișcare pe pelicula cinematografică; cameră de sunet = aparat folosit pentru înregistrarea sunetelor pe o peliculă fotosensibilă în cinematografie; cameră de transpunere = aparat pentru înregistrarea optică a sunetelor pe film în cinematografie: cameră de televiziune sau cameră videocaptoare = aparat electronic cu ajutorul căruia se realizează captarea imaginii și transformarea ei în semnale video. 4. Tub de cauciuc unit la capete, care se umflă cu aer și care se așază înăuntrul anvelopei, pe roata unor vehicule; balon de cauciuc situat înăuntrul mingii de sport, care se umflă cu aer; p. ext. recipient cu pereți extensibili în care se introduce aer sub presiune. II. (Zool.; în sintagmele) Cameră paleală sau camera mantalei = spațiu cuprins între pereții mantalei și corpul moluștei. III. (Jur.; urmat de determinări) Parte componentă a organului legislativ din unele țări. Camera deputaților. – Din it. camera, (pentru unele sensuri și) engl. camera, fr. caméra.

CASETĂ, casete, s. f. 1. Cutie în care se păstrează bani sau mici obiecte (prețioase) sau care protejează anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiază. 2. Cutie anexă a camerelor de luat vederi, în interiorul căreia se află pelicula cinematografică. 3. Despărțitură a unei case¹ tipografice. 4. Anunț cu chenar, folosit la tipărirea numelor și adreselor, în anuare, cărți de telefon etc. 5. Indicație pusă, de obicei, la sfârșitul unei cărți și care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tipăririi etc.). 6. Construcție standardizată compactă din material plastic, în care se află montată banda magnetică (subțire și îngustă). ◊ Casetă video = videocasetă. 7. (Med.) Partea metalică a punții protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.

CLIP, clipuri, s. n. Succesiune de secvențe video, realizată pentru a promova un cântec, un politician, un produs etc. – Din engl. clip.

DEZIOTACIZARE s. f. (< deziotaciza < dez + iotaciza): revenire, sub influența limbii literare, la formele fonetice cu dentalele sau cu vocala e nealterate de iot (Sextil Pușcariu și Ion Coteanu). Astfel: de la formele iotacizate originare (moștenite din latină) și neliterare poci (< *poteo), șez (< sedeo), văz (< video), auz (< audio), rămâi (< remaneo), scoț (< *excotio), țiu (< teneo), sai (<salio), simț (< sentio), viu (< venio) etc. s-a trecut, prin analogie cu formele neiotacizate, originare și literare cânt (< canto), cred (< credo), spun (< expono) și zbor (< *exvolare), la formele pot, șed, văd, aud, rămân, scot, țin, sar, simt și vin, impuse apoi în limba literară; de la pronunțările literare cu e iotacizat, „iel”, „iei”, „iele” și „ieste”, la scrierea lor sub formele el, ei, ele și este, impuse, de asemenea, în limba literară etc.

VIDEOJOC s. n. joc controlat cu ajutorul unui computer conectat la un aparat video². (după engl. video-game)

VIDEOINTERFON s. n. interfon care poate reda nu numai vocea, dar a afișa și chipul persoanei. (< video- + interfon)

VIDEO- „imagine, vedere, vizual”. ◊ L. video, ere „a vedea” > fr. vidéo-, it. id., germ. id., engl. id. > rom. video-. □ ~fon (v. -fon), s. n., videotelefon*; ~fonie (v. -fonie₁), s. f., transmitere prin videofon; ~grafie (v. -grafie), s. f., imagine fotografică realizată prin mijloace video; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de videofilme înregistrate pe videocasete; ~telefon (v. tele-, v. -fon), s. n., telefon prevăzut cu un mecanism care transmite și imagini; sin. videofon; ~telefonie (v. tele-, v. -fonie₁), s. f., telefonie care poate transmite la distanță și imagini.

audiovideo ain [At: DN³ / P: a-u-di-o-vi-de-o / E: lat audio + video] (Îs) Mijloace de informare ~ Radiodifuziune și televiziune.

balans sn [At: BACOVIA, O. 16 / Pl: ~uri / E: balansa] 1-2 Mișcare de legănare (sau oscilatorie) a unui obiect Si: balansare (1-2), pendulare. 3 (Îs) -ui culorilor Reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. 4 (Îs) – stereofonic Reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor.

cameră sf [At: MACEDONSKI, O. I, 140 / Pl: ~re / E: it camera, fr caméra, eg camera] 1 Încăpere într-o clădire Si: cămară (1), odaie. 2 (Îs) ~ de culcare Dormitor. 3 (Îs) ~ mobilată Cameră care se închiriază cu mobila proprietarului. 4 (Îs) ~ de lucru Birou într-o casă particulară. 5 (Îs) Muzică de ~ Compoziție muzicală pentru un număr restrâns de instrumente. 6 (Îs) ~ obscură încăpere neluminată în care se execută developarea, fixarea și alte operații fotografice. 7 Dispozitiv cu ajutorul căruia se obține, pe un ecran (sau pe un clișeu), imaginea răsturnată a unui obiect. 8 (Îs) ~ de comandă încăpere specială în care se efectuează, în mod automat, controlul și conducerea unei întreprinderi, a unei acțiuni, campanii etc. 9 (Îs) ~ frigorifică (sau refrigerentă) Încăpere izolată termic, în care se menține o temperatură mai joasă decât a mediului ambiant. 10 (Îs) ~ de combustie Spațiu în care arde un combustibil, într-un cazan cu aburi sau într-un motor cu ardere internă, în vederea folosirii energiei gazelor rezultate. 11 (Îs) ~ ra cartușului Partea dinapoi a țevii armelor de foc, unde se introduce cartușul și unde are loc explozia pulberii. 12 (Îs) ~ de luat vederi (sau de filmat) Aparat cu ajutorul căruia se obțin imaginile succesive ale obiectelor în mișcare pe pelicula cinematografică. 13 (Îs) ~ fotografică Camera neagră a unui aparat fotografic. 14 (Îs) ~ de sunet Aparat folosit în cinematografie pentru înregistrarea sunetelor pe o peliculă fotosensibilă. 15 (Îs) ~ de transpunere Aparat pentru înregistrarea optică a sunetelor în cinematografie. 16 (Îs) ~ de televiziune (sau ~ videocaptoare) Aparat complex, cu ajutorul căruia se realizează captarea imaginii și transpunerea ei în semnale video. 17 Tub de cauciuc unit la capete, care se umflă cu aer și care se așază înăuntrul anvelopei, pe roata unor vehicule. 18 Balon de cauciuc situat înăuntrul anvelopei, care se umflă cu aer, la mingile de sport. 19 (Pex) Recipient cu pereți extensibili în care se introduce aer sub presiune. 20 (Îs) ~ de captare Construcție de zidărie (de obicei subterană) cu pereții etanși, care captează apele de izvor, le ferește de infectare și le ține la dispoziție pentru consum. 21 (Îs) ~ de vizită Mică construcție subterană din zid sau beton, servind la coborârea în adâncime pentru controlul și manipularea instalațiilor subterane. 22 (Îs) ~ de gazare încăpere etanșă pentru exerciții sau pentru experiențe care se fac într-o atmosferă gazată. 23 (Zlg; Îs) ~ paleală sau ~ ra mantalei Spațiu cuprins între pereții mantalei și corpul moluștei. 24-26 (Îs) Camera Superioară Senat (cu localul și personalul aferent). 27-29 (Îs) Camera Inferioară (sau Camera Deputaților) Prima instanță legislativă în unele țări (cu localul și personalul aferent). 30-32 (Înv; îs) Camera de Punere sub Acuzare Instanța care confirmă sau infirmă mandatele de arestare (cu local și personal). 33 (Îs) Camera de Consiliu Jurisdicție instituită pentru a judeca urgent și cu dezbateri sumare anumite procese. 34-36 (Iuz; îs) Camera de Muncă Instituție (cu local și personal aferent) care se ocupă de problemele muncitorilor și arbitrează conflictele de muncă. 37-39 (Iuz; îs) Camera de Comerț și Industrie Instituția (cu local și personal aferent) cu caracter privat care apără interesele agenților privați dintr-o anumită regiune, înregistrarea firmelor, declararea falimentului, lichidarea contractelor cambiale etc. 40-42 (Iuz; îs) Camera de Comerț Exterior Instituție bugetară (cu localul și personalul aferent) care se ocupa cu participarea țării la târgurile internaționale, cu organizarea expozițiilor în țară, cu propaganda și reclama comercială etc.

casetă sf [At: NEGRUZZI, S. IV, 125 / Pl: ~te / E: fr cassette] 1 Cutie în care se păstrează mici obiecte (prețioase) Si: (iuz) besactea, lădiță, sipețel. 2-3 (Înv; fig) Vistieria particulară (a unui suveran). 4-5 (Pex) Suma de bani dintr-o casetă (2-3). 6 Cutie folosită pentru închiderea și protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese, a unor materiale etc. 7 Cutie de lemn sau de metal, cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiază. 8 Cutie anexă a camerelor de luat vederi, în interiorul căreia se află pelicula cinematografică. 9 Despărțitură a unei case¹ (38) tipografice. 10 Anunț cu chenar, folosit la tipărirea numelor și adreselor în anuare, cărți de telefon etc. 11 Indicație pusă, de obicei, la sfârșitul unei cărți și care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tipăririi etc.). 12 Construcție standardizată compactă din material plastic, în care se află montată banda magnetică (subțire și îngustă). 13 (Îs) ~ video Videocasetă. 14 (Med) Partea metalică a punții protetice dentare. 15 (Aht) Caseton (2).

TEATRU (< fr. théâtre < lat. theatrum < gr. theatron) 1 Edificiu în care au loc reprezentațiile teatrale. La greci, teatrul, dintru început, se limita la o arie de pămînt bătătorit, o scenă de lemn. Abia în secolul al IV-lea (î.e.n.) apar teatre construite din piatră (ca teatrul lui Dionysos, la Atena, teatrul din Epidaurus, din Argos ș.a.). La romani, multă vreme au dăinuit teatrele construite din lemn. În anul 55 (î.e.n.), Pompei ridică un teatru din piatră. Modelul pentru construcția teatrelor romanii l-au luat de la greci, cu unele modificări (lipsa orchestrei, deoarece piesele de teatru romane nu aveau corul). Băncile (gradus) eran împărțite în secțiuni concentrice (moenia), prin ziduri (ballei) și paliere (praecinetiones). Spectatorii pătrundeau în teatru prin numeroase porți făcute în fațade și ajungeau la locurile lor pe scări, prin culoare sau prin porți denumite vomitoria. În perioada clasică, apar teatrele permanente, iar epoca modernă cunoaște variata evoluție arhitectonică și tehnică a teatrului. 2 Totalitatea operelor literare dramatice ale unui scriitor, ale unei națiuni (teatrul lui I.L. Caragiale; teatrul francez etc.). 3 Reprezentarea pe scenă a scrierilor dramatice. Reprezentațiile teatrale, cu alte cuvinte teatrul în acest sens, implică trei elemente: textul dramatic; concepția regizorală și interpretarea actoricească; publicul spectator, teatrul dovedindu-se a avea o funcție educativă estetico-cetățenească. Teatrul tradițional apare fundamentat pe prezența simultană și diferențiată a personajelor și spectatorilor, îmbinînd elementul fonic cu cel vizual (în pantomime cel fonic e absent). Spectacolul de teatru nu este însă un amalgam de diferite arte, literatură, muzică, arte plastice (decoruri, costume), ci este o artă de sine stătătoare. Componentele artistice ale spectacolului de teatru sînt : unitatea acțiunii scenice, care constă în împletirea elementelor plastice și literare ale spectacolului prin mijlocirea actorului în acțiunea scenică, vorbirea îmbinîndu-se cu mimica și mișcarea actorului, organic închegată; jocul actorilor, a căror măiestrie constă în reîncarnarea personajului, și care reproduce nemijlocit ciocnirile dintre caractere, lupta și activitatea oamenilor, determinind specificul teatrului ca artă aparte. Prin aceste componente se realizează imaginea scenică unitară, concretă și impresionantă, de o deosebită forță sugestivă. În teatrul contemporan, o varietate a acestuia o constituie antiteatrul, care limitează arta dramatică la dialog sau la metafora scenică (ex. teatrul lui Eugène Ionesco). În afară de spectacolul de teatru, în același context de arte ale spectacolului se înscriu și spectacolele teatrului muzical (opera și opereta), teatrul de păpuși, pantomima, teatrul de umbre, chiar și circul, care recurge de multe ori la teatralizarea acțiunii. Mijloacele tehnice ca radioul și televiziunea au făcut posibilă apariția altor manifestări: teatrul la microfon, denumit audio-dramaturgie, spectacolele de televiziune, denumite video-dramaturgie, precum și spectacolele cinematografice (a șaptea artă). Aceste ultime manifestări au dus la o lărgire a artei spectacolului.

șters², ștearsă [At: ANON. CAR. / V: (îvr) st~ / Pl: ~rși, ~e / E: șterge] 1 a (D. obiecte, părți ale corpului etc.) Care a fost supus ștergerii (1). 2 a (D. cuvinte, fragmente dintr-un text, desene etc.) Care nu se mai vede (fiind ras cu o gumă, tăiat cu o linie etc.). 3 a (Pex; d. un text, un fișier etc.) Care este suprimat Si: eliminat². 4 a (D. obiecte) Care și-a pierdut (total) strălucirea, culoarea etc. (sub acțiunea unor cauze exterioare). 5 a (D. culori, lumină etc.) Care este lipsit de intensitate Si: palid, stins, (pop) spălăcit. 6 a (Fig; d. obiecte, chipuri) Care este lipsit de contur, de claritate, de culoare (din cauza depărtării, a întunericului etc.) Si: estompat (1), neclar. 1 a (Fig; d. amintiri, imagini) Vag. 8 a (Fig; d. oameni sau d. înfățișarea, privirea lor) Care nu atrage atenția prin nimic Si: inexpresiv. 9 a (Fig; d. oameni) Care nu se remarcă în nici un fel. 10 a (Fig; d. oameni) Fără calități Si: mediocru. 11 a (Fig; d. sunete, glas, vorbire) Cu sonoritate slabă Si: stins. 12 a (D. casete audio, video) De pe care s-a anulat înregistrarea. 13 sf (Buc; Mol; fam) Lovitură dată cuiva cu palma. 14 sf (Mun; îe) A da o ~ A-și face drum (pe undeva sau pe la cineva). 15 sf (Trs; art.) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 16 sf (Trs; art.) Melodie după care se execută ștearsa (15).

video¹ ain [At: DN³ / P: ~de-o / E: fr vidéo, eg video] 1 Care se referă la tehnicile și sistemele de înregistrare, de transmisie, de reproducere etc. a imaginii sau a semnalelor de televiziune. 2 Care folosește tehnicile sau sistemele video¹ (1).

video²- [At: DER / P: ~de-o / E: fr, it video-] Element prim de compunere care cu semnificația: 1-2 (Referitor la) imagine. 3 Vizual.

video³ si [At: RL 1993, nr. 965 / P: ~de-o / E: prescurtare de la videocasetofon] (Fam) Videocasetofon.

videocameră sf [At: DCR / P: ~de-o~ / Pl: ~re / E: video²- + cameră] Cameră de luat vederi.

videocanal sn [At: DLR / P: ~de-o~ / Pl: ~e / E: ger Videokanal] Canal de televiziune sau de altă instalație video¹.

videocasetofon sn [At: SCÎNTEIA, 1974, nr. 9892 / P: ~de-o~ / Pl: ~oane / E: video¹- + casetofon] Aparat utilizat pentru înregistrarea și reproducerea videocasetelor.

videoclip sn [At: L. ROM. 1989, 471 / P: ~de-o~ / Pl: ~uri / E: fr vidéoclip] Scurt metraj cu caracter artistic sau publicitar, turnat în sistemul video¹.

videoconferință sf [At: MDA ms / P: ~de-o~ / Pl: ~țe / E: video²- + conferință] Conferință ai cărei participanți, situați în locuri diferite, comunică cu ajutorul tehnicilor video¹.

videointerviu sn [At: L. ROM. 1989, 471 / P: ~de-o~ / Pl: ~uri / E: video²- + interviu] Interviu realizat prin tehnici video¹.

videomagnetofon sn [At: DEX² / P: ~de-o~ / Pl: ~oane / E: video²- + magnetofon] Aparat care înregistrează imaginea și sunetul pe o bandă magnetică, reproducându-le pe un ecran de televiziune.

videotelefon sn [At: SCÎNTEIA, 1961, nr. 5177 / P: ~de-o~ / Pl: ~oane / E: fr vidéo-téléphone, eg videotelephone] Aparat bazat pe principiul videofoniei, care permite interlocutorilor să se vadă în timpul convorbirilor telefonice Si: videofon.

videotelefonie sn [At: DN³ / P: ~de-o~ / Pl: ~ii / E: video²- + telefonie] Telefonie care transmite și imagini video¹.

balans s.n. (fiz.) Mișcare de pendulare a unui obiect; pendulare, legănare. ◇ Balans al culorilor = reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. Balans stereofonic = reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelurile sonore ale canalelor. • pl. -uri. /de la balansa, prin derivare regresivă; cf. fr. balancement.

sonorizare sf [At: TEODOREANU, M. III, 247 / Pl: ~zări / E: sonoriza] 1-2 Impunere a unui caracter sonor (1-2). 3-4 Calitatea de a fi sonor (3-4). 5 Operație de amplificare și distribuire a semnalelor sonore în vederea repartizării unui program sonor într-un spațiu oarecare cu ajutorul sistemelor electro-acustice. 6 Operație complexă de producere pe o peliculă cinematografică sau pe o casetă video a coloanei care cuprinde programul sonor al unui film Si: montaj. 7 (Spc) Parte sonoră a unui film Si: banda-sunet. 8 (Lin) Transformare a unei consoane surde în sonora corespunzătoare.

vedere s.f. 1 Faptul de a vedea sau de a fi văzut; rază de acțiune a privirii; ceea ce se percepe cu ajutorul văzului; ext. cîmp vizual; percepere a imaginilor cu simțul văzului. ◊ Loc.adv. La vedere = a) în fața tuturor, în public; b) în mod vizibil, evident. Din vedere = a) (numai) privind; b) la repezeală, în mod superficial; c) (numai) după înfățișare, fără a-l fi cunoscut mai îndeaproape. ◊ Loc.prep. În vederea... = a) în fața, dinaintea, sub privirile cuiva; b) într-o manieră care permite, care pregătește un scop; în interesul, în scopul..., pentru... Avînd în vedere = datorită..., din cauză..., ținînd seama de... Din unghi de vedere = în privința..., sub raportul... Din punct de vedere... sau din punctul de vedere al... v. punct. ◊ Expr. A avea pe cineva în vedere = a avea grijă, a se gîndi la cineva (pentru un anumit scop); a se ocupa de cineva. A avea ceva în vedere = a urmări ceva, a avea un plan, o intenție; a-și propune, a viza; a intra în preocupările cuiva. A pune (cuiva) în vedere = a) a comunica cuiva o decizie; a atenționa, a avertiza pe cineva; b) a expune privirii; c) a da la iveală; a scoate în evidență. A trece cu vederea = a) a nu lua în seamă (pe cineva sau ceva), a nu da importanța cuvenită; a nesocoti, a desconsidera. Din moment ce specialiștii îl prețuiau, nu putea să-l treacă cu vederea (CĂL.); b) a lăsa la o parte, a nu se îngriji de...; a pierde din vedere; a uita. Ai trecut cu vederea și ai nesocotit vînatul numit grives (ODOB.); c) a nu ține cont de..., a nu ține seama de...; a nu lua în nume de rău; a scuza o greșeală; a omite. Își dedea silința să uite cele petrecute, să le treacă cu vederea, ca și cînd n-ar fi fost (SLAV.). Trecere cu vederea = neglijare, omitere. A pierde (sau a scăpa) pe cineva (sau ceva) din vedere = a neglija, a uita. Acest fapt nu a scăpat ulterior din vedere (PER.). Scăpare din vedere = neglijare, uitare. Unghi de vedere = aspectul sub care cineva privește o problemă sau atitudinea pe care o are față de ea; mod de a gîndi; opinie. (De) la prima vedere = a) după o primă impresie; la un prim contact; fără a exprima (ceva) în profunzime ; b) văzînd pentru prima dată; după o privire superficială; numai după înfățișare. Punct de vedere v. punct. Din punctul de vedere al cuiva v. punct. A răpune ceva din vedere v. răpune. A fi scump la vedere v. scump. ♦ (fin.; înv.) Prezentare a unei polițe, a unei cambii etc. la o instituție financiară pentru încasarea sumei înscrise. ♦ (fin.; actual) La vedere = a) Loc.adj., adv. (pe baza căruia se face restituirea banilor) la prezentarea la o instituție financiar-bancară; b) Loc.adj. (despre dobînzi) care se aplică sumelor depuse într-o instituție bancară a căror utilizare nu este condiționată de un termen fix de depozitare. ∆ Depunere la vedere v. depunere. ♦ (înv., reg.) Lumină; ext. sursă de lumină. 2 Simțul văzului; capacitatea de a percepe (ceva) cu ajutorul văzului; organul văzului, ochii. Unsei și pre orb și îi veni vederile ca mai nainte (ISP.). ◊ (întărit prin „ochilor”) Perzîndu-și vederea ochilor ei, merse la Ierusalim (MIN.). ◊ Vedere scurtă v. scurt. ◊ Expr. A avea vederea scurtă = a fi miop. A lăsa (pe cineva) fără vederi = a orbi (pe cineva). A-i fura (cuiva) vederile v. fura. A-i lua (cuiva) vederea (ori vederile) v. lua. A petrece (pe cineva sau ceva) cu vederea v. petrece. A nu scăpa (pe cineva sau ceva) din vedere v. scăpa. (A fi) scurt de vedere v. scurt. A nu (mai) slăbi (pe cineva sau ceva) din vedere v. slăbi. A fi tîmp la vedere v. tîmp. 3 Aspect exterior; chip, înfățișare. De acolo coborîndu-se, figura sa la vedere era sublimă (ARIST.). 4 Priveliște, peisaj, perspectivă. De-aici încolo... alt tablou, altă vedere ți se deschide (VLAH.). ◊ Aparat de luat vederi = cameră video. Cameră de luat vederi v. cameră. ◊ Fig. Se desface în el vederea interioară a unui paradis pierdut (CA. PETR.). ♦ Tablou, desen, fotografie etc. care înfățișează un peisaj, panorama unui oraș, a unui cartier etc.; spec. carte poștală ilustrată. 5 Faptă, acțiune capabilă de a impresiona pe cineva, de a atrage atenția; întîmplare (interesantă); scenă. Boieriipămîntului se turbură la această vedere. (BĂLC.). 6 (pop.) Întîlnire dintre două sau mai multe persoane. Părea bucuros de vederea unui prieten. ◊ Expr. La bună vedere! = la revedere! ♦ Întîlnire dintre două persoane de sex opus organizată (de rude sau de pețitori) în scopul unei căsătorii. ♦ (reg.) Vizită făcută la părinții unei fete de către viitorul ginere. ◊ Loc.adv. Pe vedere = cu scopul de a cunoaște familia, averea, casa unui tînăr în vederea unei căsătorii. ♦ Vizitare a unui obiectiv turistic, a unei localități, a unui muzeu etc. Pentru concediu a ales vederea Văii Regilor din Egipt. 7 (înv.) Vedenie. O vedere de vis arătîndu-mi-să în somn, mi-au arătat... că de o suliță de fier vei fi perit (HER.). 8 (mai ales la pl.) Ceea ce gîndește, crede sau afirmă, susține cineva asupra cuiva sau a ceva, părere, opinie; convingere; orizont de idei. Concepția expusă e în concordanță cu vederile lui Aristotel (JOJA). ◊ Schimb de vederi = consultare, împărtășire reciprocă a opiniilor, a concepțiilor referitoare la anumite probleme politice, sociale, economice etc. (litigioase) între persoane care reprezintă state, guverne, organizații etc., cu scopul de a se ajunge la un consens. ◊ Expr. A intra în vederile cuiva = a fi obiectul atenției, al preocupării cuiva. Lărgime de vederi v. lărgime. 9 Capacitatea, însușirea de a forma imagini mentale, de a-și reprezenta ceva în minte; exercitarea acestei însușiri. Un om cult, cu vederi democratice. • pl. -i. /v. vedea; cf. și fr. vue.

video¹- Elem. de compunere „(referitor la) imagine”, „care se poate vedea”, „care reproduce sau înregistrează imaginea”. • /<fr. vidéo-, it. video-, engl. video-; cf. lat. vidēre „a vedea”.

video² adj. invar., s.f., s.n. 1 adj.invar. Care se referă la mijloacele de înregistrare și de transmitere a imaginii. 2 s.f. Videofonie. 3 s.n. Aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor; videocasetofon. • sil. -de-o. pl. n. -uri. /<fr. vidéo, engl. video; cf. lat. video „văd”.

videoamator, -oare s.m., s.f., adj. (Persoană) care filmează cu camera video ca amator. • sil. -de-o-. pl. -ori, -oare. /video¹- + amator.

videoamplificator, -oare s.n., adj. (Dispozitiv) care amplifică semnalele video. • sil. -de-o-, pl. -ori, -oare. /video¹- + amplificator.

videocameră s.f. 1 Telecameră; cameră (video). 2 Sistem folosit în televiziune, format dintr- o telecameră și un videorecorder portabil. • sil. -de-o-. pl. -e. /video¹- + cameră; cf. engl. videocamera.

videocanal s.n. Canal de televiziune sau utilizat de diverse dispozitive video. • sil. -de-o-, pl. -e. /video¹- + canal; cf. germ. Videokanal.

videocaptor adj. (electron.) Tub videocaptor = tub analizor de imagine, esențial în sistemul de televiziune pentru transformarea imaginii în semnale electrice; vidicon. Cameră videocaptoare. v. cameră. • sil. -de-o-. pl. -oare. /video¹- + captor, după fr. vidéocapteur.

videocartelă s.f. Cartelă care înregistrează magnetic imaginea. • sil. -de-o-, pl. -e. /video¹- + cartelă.

videocasetofon s.n. Aparat pentru înregistrarea și redarea videocasetelor; video, (înv.) videomagnetofon. • sil. -de-o-, pl. -oane. /video¹- + casetofon.

videoclip s.n. Secvență filmată (cu imagini sugestive) care însoțește execuția unei bucăți muzicale, o reclamă etc.; clip video. • sil. -de-o-, pl. -uri. /<fr. vidéoclip.

videocolor adj.invar. (despre înregistrări video) Care este în culori. • sil. -de-o-. /video¹- + color.

videoconferință s.f. 1 Procedeu modern de telecomunicație, prin care mai multe persoane aflate în locații diferite pot participa la o conferință prin intermediul unui sistem format din computere, camere video și rețea telefonică. 2 Conferință sau conversație între mai multe persoane bazată pe acest procedeu. • sil. -de-o-, pl. -e. /<fr. vidéoconférence.

videocontrol s.n. Control, printr-un sistem televiziv cu circuit închis, al unor zone, instituții, magazine etc. • sil. -de-o-, pl. -oale. /video¹- + control.

videoconvertor s.n. Convertor al imaginii. • sil. -de-o-.pl. -oare. /video¹- + convertor.

videoconvorbire s.f. Convorbire prin intermediul unui sistem de videocomunicație. • sil. -de-o-, pl. -i. /video¹- + convorbire.

videodependent, -ă s.m., s.f, adj. (Persoană) care este își dedică o mare parte a timpului vizionării programelor de televiziune . • sil. -de-o-, pl. -ți, -te. /video¹- + dependent.

videodiscotecă s.f. Discotecă în care sînt păstrate videocasetele. ♦ Încăpere în care se păstrează o asemenea colecție. • sil. -de-o-, pl. -ci. /video¹- + discotecă.

videofilm s.n. Film pe casetă video. • pl. -e. /video¹- + film.

videofișă s.f. Fișă specială conținînd informații în imagini însoțite de sunete. • sil. -de-o-. pl. -e. /video¹- + fișă.

videofonie s.f. Tehnică ce permite a înregistra imaginea și sunetul pe un suport magnetic cu ajutorul unei camere de televiziune și al unui magnetoscop și a reda această înregistrare pe un ecran de televiziune; video. • sil. -de-o-, g.-d. -iei. /<engl. videophony, fr. vidéophonie.

videointerviu s.n. Interviu video. • sil. -de-o-. pl. -uri. /video¹- + interviu.

videografic, -ă s.f, adj. (Tehnică) ce permite realizarea de imagini (artistice) cu ajutorul computerului. • sil. -de-o-. pl. -ci, -ce. /video¹- + grafic.

videografie s.f. 1 Fotografie obținută prin mijloace video. 2 Producție de film cu ajutorul metodelor de înregistrare electronică a imaginilor și al tehnicilor electronice postproducție (montaj, trucaj, sonorizare). 3 Listă care conține titluri ale unor producții de film (din anumite perioade, ale unui anumit autor etc.). • sil. -de-o-. pl. -ii. g.-d. -iei. /<fr. vidéographie.

videojoc s.n. 1 Aparat electronic ce permite unuia sau mai multor jucători să simuleze, prin diverse comenzi, pe ecranul unui televizor sau pe un monitor propriu, diverse jocuri, mai ales sportive. 2 Joc practicat pe un astfel de aparat. • sil. -de-o-. pl. -uri. /video¹- + joc, după engl. video game.

videomagnetic, -ă adj. Care se referă la înregistrările pe bandă magnetică a semnalelor video și audio care fac parte dintr-un program de televiziune. • sil. -de-o-. pl. -ci, -ce. /<fr. vidéomagnetique.

videomagnetofon s.n. (înv.) Videocasetofon. • sil. -de-o-. pl. -oane. /video¹- + magnetofon.

videomagnetoscop s.n. Magnetoscop de tip special. • sil. -de-o-. pl. -oape. /video¹- + magnetoscop.

videomemorii s.f. pl. Memorii (literare) înregistrate pe videocasetă. • sil. -de-o-. /video¹- + memorii.

videoplayer [’video’plejer] s.n. Videocasetofon care permite numai redarea videocasetelor pe ecranul televizorului la care este conectat. • pl. -e. /<engl. videoplayer.

videoproiector s.n. Dispozitiv conectat la un aparat video sau la un computer pentru a proiecta imagini, filme etc. la distanță, pe un ecran de mari dimensiuni. • sil. -de-o-. pl. -oare. /video¹- + proiector.

videosemnal s.n. Semnal electric, cu caracteristici care depind de standardul folosit, utilizat pentru a transmite informațiile conținute în imagini; semnal video. • sil. -de-o-. pl. -e. /video¹- + semnal.

videotecă s.f. 1 Colecție de înregistrări video. 2 Mobilă specială cu rafturi pentru păstrarea videocasetelor. 3 Încăpere, sală în care se păstrează și se vizionează videocasete. • sil. -de-o-. pl. -ci. /<fr. vidéothèque.

videotelefon s.n. Aparat telefonic prevăzut cu o cameră video și cu un ecran, ce permite ca interlocutorii să se vadă și să se audă în timpul convorbirii; videofon. • sil. -de-o-. pl. -oane. /<fr. vidéotéléphone, engl. videotelephone.

videotelefonic, -ă adj. Care ține de videotelefonie; care se referă la videotelefon. • sil. -de-o-. pl. -ci, -ce. /<fr. vidéo-téléphonique.

videotelefonie s.f. Telefonie care transmite și imagini video. • sil. -de-o-. g.-d. -iei. /<fr. vidéotéléphonie.

videotext s.n. Serviciu interactiv de regăsire a informațiilor ce pot fi afișate pe ecranul televizorului sau pe un terminal specific, accesibil prin liniile telefonice. • sil. -de-o-. /video¹- + text.

videotransmisiune s.f. Transmisiune a unor imagini prin mijloace electronice. • pl. -i. /video¹- + transmisiune.

video¹ (desp. -de-o) adj. invar. (înregistrări ~)

video² (fam.) (desp. -de-o) s. n., art. videoul; pl. videouri

audio-video (desp. a-u-di-o-, -de-o) adj. invar. (aparate ~)

joc s.n. I 1 joacă, zbenguială, zbenguire, zbenguit¹, zburdălnicie, zburătăcire, zburdare, zburdat¹, zbânțuială, zbânțuire, zbânțuit¹, zbânțuitură, jocot, zbânț, zbeng, zbereguială, zbereng, zburdă. 2 dans, săltare, <înv.> salt², săltătură. Tinerii erau antrenați într-un joc cu ritm vioi. 3 (sport) dispută, întâlnire, întrecere, meci¹, partidă. Un jucător a fost accidentat la umăr în timpul disputei amicale dintre cele două echipe de fotbal. 4 (teatru, operă) interpretare. Jocul artistei a fost magistral. 5 joc de cuvinte = calambur, paragramă. Printr-un joc de cuvinte se urmărește obținerea unui efect comic. 6 (la pl.; sport) jocuri balcanice = balcaniadă. Echipa noastră de gimnastică participă la jocurile balcanice; jocuri olimpice = olimpiadă. Mulți sportivi români au luat medalii de aur și de argint la jocurile olimpice; jocuri universitare = universiadă. La jocurile universitare participă tineri din universități din întreaga lume. 7 (muz.) joc de clopoței = glockenspiel, metalofon. Jocul de clopoței este un instrument muzical de percuție. 8 joc de fizionomie = mimică. Un actor trebuie să stăpânească jocul de fizionomie. 9 joc de artificii = foc bengal, foc de artificii. Jocul de artificii din seara de revelion a fost o încântare. 10 joc video = video joc. Este pasionat de jocuri video. 11 (înv.) joc de dame v. Dame (v. damă). 12 (art.; înv.) jocul păpușilor v. Teatru de păpuși. Teatru de marionete. II fig. tremur, vibrare, vibrație. Jocul luminii lumânării făcea umbre stranii pe perete.