balans sn [At: BACOVIA, O. 16 / Pl: ~uri / E: balansa] 1-2 Mișcare de legănare (sau oscilatorie) a unui obiect Si: balansare (1-2), pendulare. 3 (Îs) -ui culorilor Reglare a semnalelor video ale unui sistem de televiziune în culori, pentru obținerea reproducerii fidele a culorilor. 4 (Îs) – stereofonic Reglaj al unui sistem stereofonic pentru a egaliza nivelele sonore ale canalelor.