acvacultură s. f. Creșterea unor specii de faună și floră marină în vederea comercializării ◊ „În cadrul dezbaterilor «Oceanul, sursă inepuizabilă de hrană?» ce au avut loc la Paris, a fost abordată și problema acvaculturii. După datele disponibile, producția anuală de pește obținută prin acvacultură nu atinge decât 300000350000 tone din totalul de 7578 milioane tone pește prins anual.” R.l. 21 IV 75 p. 6. ◊ „E momentul ca omul să treacă de la stadiul «culesului și vânătorii», depășite pe pământ de 5000 de ani, la stadiul «culturii». Astfel e pe cale să se nască «acvacultura». Se prevede că acvacultura va constitui în viitor una din principalele industrii alimentare.” Cont. 10 III 78 p. 5.; v. și R.l. 14 IV 80 p. 2, I.B. 30 X 86 p. 8 [var. acvicultură] (din fr. aquaculture, aquiculture; D.Pisc.; DN3)

aeroglisor s. n. (av.) ◊ „De curând, a fost lansat la apă, în apropiere de Coweste (Marea Britanie), aeroglisorul SRN-4, o navă de tip special, cu perne de aer și mai multe elice, capabil să dezvolte o viteză de aproximativ 110 km/oră.” R.l. 13 II 68 p. 4. ◊ „Valorificând principiul folosirii pernelor de aer nu numai în aeroglisoare, ci și în transportul încărcăturilor grele [...] o firmă franceză a realizat un model în stare să suporte elemente de până la 40 de tone.” Sc. 3 X 82 p. 5 (din fr. aéroglisseur; invenția, de origine engl., denumită howercraft, datează din 1959; PR 1964; DEX, DN3, DEX-S)

ambutisare s. f. Supunerea unui metal la șocuri mecanice pentru a-i da forma dorită ◊ „[...] începerea probelor tehnologice la cald la noua presă de 1100 tone forță, destinată ambutisării capacelor elipsoidale din tablă [...]” R.l. 1 IV 80 p. 5 (din ambutisa; DEX, DN3)

Anton Prenumele masc. Antón, răspîndit și frecvent la toate popoarele europene, vechi și popular la români, are o situație cu totul deosebită față de celelalte nume de origine latină, pătrunse pe cale cultă, începînd din secolul trecut. Vechi și frecvent în onomastica romanilor, numele gentilic Antonius (fem. Antonia, numele ginții) nu are o etimologie clară în latină. Făcînd parte din aceeași familie cu Antius, Antenius, Antilius și fem. Antulla, Antonius este probabil de origine etruscă (toate numele romane citate au corespondențe etrusce sigure), semnificația lui rămînînd însă obscură. Preluat și de greci sub forma Antónios, vechiul gentilic roman devine nume independent răspîndit și frecvent la creștinii din primele secole ale erei noastre, la popularitatea sa contribuind mai apoi, în special, cultul unui Antonie cel Mare, considerat în tradiția ecleziastică drept fondatorul și abatele uneia dintre primele mănăstiri (sec. 3 – 4). În evul mediu, Antonius a fost apropiat, prin etimologie populară, de subst. gr. ánthos „floare”, fapt care a avut urmări asupra grafiei și chiar a pronunției ulterioare a numelui (în engl., de exemplu, apare grafia cu -th-). Din greacă, numele ajunge la slavi (în răsărit era răspîndit cultul unui sfînt considerat fondatorul unei mănăstiri kievene din anul 1037) și, prin aceștia, la români (fie prin slavona bisericească, fie prin contactul direct cu popoarele slave vecine, astfel explicîndu-se coexistența formelor Antonie și Andonie, ultima fiind populară și conformă pronunției grecești moderne). Vechile noastre documente atestă, în Țara Românească, formele Andonie, din annl 1374 (ca nume de sfînt) și Antonie din 1425. După 1500, numărul și frecvența formelor cresc continuu, ajungîndu-se astfel la o serie destul de bogată (împrumuturi sau creații românești), care aparține bazei Anton: Antonaș, Antonică, Antonel, Antoniță; Antul, Tule(a), Anta, Antin, Antița, Antache, Antula; Ton(a), Tone(a), Tonie, Tonița, Tonu(l), Antonca, Tonca, Toncea, Tonciu, Toncu; Andonie, Andon, Don(a), Done(a), Doncea, Donciu, Donici, Doniga, Doniță etc. (dintre acestea au rămas în uz derivatele diminutivale, marea majoritate a celorlalte fiind cunoscute ca nume de familie). Pentru feminin erau folosite Antona, Antoana, Antoniada și mai ales Donca; afară de ultimul, toate celelalte nu se mai folosesc astăzi, fiind înlocuite cu forme recente de proveniență apuseană: Antonia, Antoaneta sau Antoneta, Antonela, Antonina (hipoc. Toni sau chiar Tony se folosește astăzi pentru ambele genuri) ☐ Engl. Ánthony, fr. Antoine, fem. Antoinette, germ. Antonius, Antonia, it., sp. Antonio, Antonia, magh. Antal, Antonia, bg. Anton(ii), Antonia, Antonin, Antonina etc., rus. Anton, Antonia etc., ucr. Antin, scr. Anton(ii), Andonie etc. ☐ Scriitorii români Anton Pann, Anton Bacalbașa, Anton Holban; dintre străini, scriitorii Antoine de Saint Exupery, Antoine François (abatele Prévost d’Exiles), Anton Pavlovici Cehov, Antonio Machado, pictorii și sculptorii Antonello da Massino, Antonio Allegri sau Correggio, Anthonis Van Dyck, Antoine Watteau, Jean Antoine Houdon, Antoine Émile Bourdelle, muzicienii Antonio Vivaldi, Antonin Dvořak și Anton Bruckner, chimistul Antoine Laurent Lavoisier, constructorul de viori Antonio Stradivarius. ☐ Destinul tragic al lui Marcus Antonius (83-30 î.e.n.), om politic și comandant roman, aliat al lui Cezar și învins de Augustus i-a inspirat pe Shakespeare (în Antoniu și Cleopatra) și pe G.B. Shaw; Anthony din drama cu același nume a lui Al. Dumas-tatăl, primul mare erou al teatrului romantic, romanul lui G. Flaubert, Ispita Sf. Antoniu etc.

ardei-gogoșar s. m. (bot) Legumă cu caracteristicile ardeiului și ale gogoșarului ◊ „A primit girul de a fi introdus în fabricație soiul de ardei-gogoșar «Timpuriu de Cluj», care a dat recolte de 3540 tone la ha [...] gogoșarii au o greutate medie de 110-140 gr și sunt foarte cărnoși [...]” R.l. 8 III 78 p. 5 (din ardei + gogoșar)

aseptizare s. f. Dezinfectare ◊ „Un proces tehnologic de «aseptizare» a reziduurilor apelor de canal prin iradiere cu izotopul cesiu 137 – un subprodus al reactorilor nucleari – în scopul de a le face utilizabile ca hrană pentru animale a fost pus la punct de un grup de cercetători din S.U.A. Instalația-pilot a fost construită în apropiere de Albuquerque, unde zilnic sunt tratate 8 tone de reziduuri.” Sc. 11 X 79 p. 5 (din aseptiza; DN3)

AUTODUBIȚĂ s. dubiță. (O ~ de o tonă.)

AUTODUBIȚĂ s. dubiță. (O ~ de o tonă.)

BALÁNȚĂ (< fr.) s. f. 1. Instrument pentru măsurarea forțelor (ex. greutatea) sau a cuplurilor de forțe prin echilibrare cu forțe cunoscute. După principiul de funcționare pot fi: cu pîrghie, cu arcuri, electrotensionometrice, hidraulice, hidrostatice; cîntar. ♦ Balanță romană = Instrument manual alcătuit dintr-un braț liber cu greutate, prevăzut la capete cu un platou pentru așezarea greutăților de măsurat. B. Roberval = B. cu pîrghie dublă și brațe egale pentru cîntărirea maselor pînă la 10 kg. B. analitică = b. folosită în analiza cantitativă. Permite cîntăriri cu o precizie de 0,0001 g (b.a. obișnuită) sau de 0,000001 g (microbalanță). B.a. poate fi cu oscilații libere sau cu amortizoare, cu greutăți aparte sau cu sisteme automate care permit așezarea greutăților fără a deschide cutia b. B. electronică = dispozitiv modern de cîntărire, care afișează direct masa măsurată. ♦ Expl. A pune în b. = a ține seama de fapte, de argumente înainte dea lua o hotărîre. 2. (EC.) Comparație, raportare între indicatorii necesar a fi corelați, echilibrați; concr. tabel, situație care are ca obiect asemenea comparație sau raportare. ♦ B. materială (cu indicatorii exprimați în unități naturale; ex. comparația între resurse și consum, în tone, în cazul unui produs). B. valorică (cu indicatorii în expresie bănească; ex. un buget) B. economiei naționale = sistem de b. și de tabele corelate care reflectă într-o formă sintetică procesul reproducției din cadrul economiei unei țări; cuprinde ca părți mai importante: b. produsului social, b. venitului național și b. forței de muncă. B. legăturilor dintre ramuri = model economico-matematic prin intermediul căruia se exprimă și se determină conexiunile proceselor de producție și consum din cadrul economiei naționale. B. comercială = raportul pe o anumită perioadă, de obicei un an, dintre valoarea exportului și cea a importului unei țări. B. de plăți = raportul pe o anumită perioadă, de obicei un an, dintre totalitatea încasărilor și plăților unei țări în relațiile sale cu străinătatea; deficitul ei determină diminuarea rezervelor valutare și a convertibilității. B. de conturi (sau de decontare) = raportul dintre creanțele și obligațiile apărute într-o anumită perioadă, de obicei un an, în relațiile unui stat cu alte state, indiferent de termenul scadenței lor. B. de venituri și cheltuieli = raportul dintre veniturile și cheltuielile unei întreprinderi, instituții etc. (CONT.) B. de verificare = raportul, de regulă de egalitate, dintre totalul rulajelor ori soldurilor debitoare și creditoare ale conturilor unei contabilități.

balénă s.f. 1 (zool.; la pl.) Gen de mamifere acvatice, din ordinul cetaceelor, răspîndite în toate oceanele, dar mai ales în zonele reci și temperate, lungi de 10-20 m și cu greutatea de circa 150 de tone, cu capul mare și cu gura largă, avînd în loc de dinți niște lame cornoase lungi (fanoane), corpul fusiform și membrele anterioare transformate în lopeți, care se vînează pentru carne, grăsime, fanoane și piele (Balaena); (și la sg.) mamifer care aparține acestui gen. Cea mai răspîndită specie este balena albastră. ◇ Ceară de balenă v. ceară. 2 (fam., deprec.) (Epitet pentru o) persoană extrem de grasă. 3 (ind.) Lamelă flexibilă, fabricată din lamele cornoase de balenă, din oțel, din materiale plastice etc., folosită la confecționarea corsetelor, a umbrelelor, la fixarea gulerelor cămășilor etc. 4 Spetează din lemn sau din material plastic la ambarcațiile de sport. 5 (astron.; art.; nm. pr.) Constelație din emisfera australă situată între Eridan și Vărsător. • pl. -e. /<fr. baleine, lat. balaena, -ae.

BARCAZ, barcazuri, s. n. Ambarcație pescărească de lemn cu o capacitate de 10-100 de tone, care poate naviga cu pânze sau cu motor. – Din rus. barkas.

BARCAZ, barcazuri, s. n. Ambarcațiune pescărească de lemn cu o capacitate de 10-100 de tone, care poate naviga cu pânze sau cu motor. – Din rus. barkas.

BARCAZ, barcazuri, s. n. Ambarcație cu o capacitate de 10 pînă la 100 de tone, care poate naviga cu vele, la remorcă sau cu autopropulsie, folosită mai ales de pescari. – Rus barkas.

barcaz s.n. (mar.) Ambarcație pescărească de lemn, cu o capacitate de 10-100 de tone, care navighează cu pînze sau remorcată. • pl. -uri. /<rus. барцаз.

bataj s. n. (text.) ♦ 1. Operație constând în lovirea repetată a materialului fibros în procesul filării; deșeuri rezultate în urma acestui proces ◊ „Ne-a prezentat ca probă trei saci ce conțineau materiale refolosibile rezultate din filatură, țesătorie și finisaj: [...] 80 tone resturi de bumbac «bataje» și măturătură din hale [...]” R.l. 13 VIII 80 p. 3. ♦ 2. Utilaj cu ajutorul căruia se execută batajul v. ring (1978) (din fr. battage; DTP; DEX-S)

bicablu adj. Care funcționează cu două cabluri ◊ „Am construit noi însă un funicular bicablu, cu capacitate de 900000 tone calcar pe an.” R.l. 29 IX 86 p. 1 (din fr. bicâble; DMC 1965)

biogenerator s. m. (fiz.) ◊ „Noi tipuri de biogeneratori. În Anglia se acumulează anual circa 60 milioane tone de reziduuri agricole. Aceste resturi organice pot constitui o prețioasă materie primă pentru fabricarea de... gaz metan. În scopul valorificării lor au fost create două modele de biogeneratori de gaze, cu un volum de 227 litri și, respectiv, 1362 litri. Confecționate din cauciuc, aceste rezervoare se umplu cu gunoi de grajd. Prin fermentarea acestui gunoi se dezvoltă bacterii care produc apoi gazul metan.” Sc. 14 XI 76 p. 6 (din bio- + generator, probabil după model engl.; DEX-S)

BIZÓN (< fr., lat.) s. m. Mamifer mare, din familia bovinelor, lung pînă la 3m, înalt pînă la 2 m și cu greutatea pînă la o tonă, cu blana deasă, capul mare și coarnele mici, care trăiește astăzi în rezervații naturale în S.U.A. și Canada (Bison bison).

BOMBĂ DE AVIAȚIE mijloc de luptă de aviație, constând din încărcătură explozivă (clasică sau nucleară), incendiară, luminoasă sau chimică, introdusă într-un înveliș aerodinamic prevăzut cu ampenaje pentru stabilizare. Bombele de aviație sunt construite într-o gamă largă de calibre și sunt lansate din aeronave prin procedee diferite (zbor orizontal, picaj, cabraj). Bombele de aviație pot fi: fugase, ale căror efect principal constă în acțiunea presiunii crescute în momentul exploziei, iar secundar, în acțiunea schijelor, fiind utilizate pentru nimicirea lucrărilor și instalațiilor militare și pentru lovirea forței vii și mijloacelor tehnice de luptă adăpostite, având un calibru cuprins între 50-100 kg, raza lor de acțiune depinzând de coeficientul de rezistență al mediului în care cade bomba și de greutatea substanței explozive din aceasta; brizante, care au ca efect principal producerea de schije și ca efect secundarsuflul exploziei, sunt utilizate pentru lovirea forței vii neadăpostite sau aflate în adăposturi de tip ușor, pentru lovirea avioanelor la sol, a stațiilor de radiolocație, a artileriei antiaeriene și a altor obiective cu protecție redusă, fiind lansate din casete în care se dispun 8-15 bucăți cu calibrul de 2-30 kg; antitanc, cu efect perforant și cumulativ, utilizate împotriva tancurilor, transportoarelor blindate și a altor mașini de luptă blindate, putând străpunge blindaje cuprinse între 30-200 mm (la lovire directă), fiind lansate din casete în care sunt dispuse 30-50 bucăți, având calibrul de 2,5-10 kg; chimice, care au ca efect infectarea atmosferei, a terenului și a obiectivelor de pe el cu vapori, ceață sau picături de substanță toxică de luptă, în scopul vătămării forței vii sau a îngreunării acțiunilor de luptă ale trupelor inamice, având calibrele cuprinse între 5-500 kg, din care 45-60% din încărcătură este chimică, iar restul exploziv; incendiare, încărcate cu amestec incendiar (termit, electron, amestecuri incendiare de tip napalm) destinat incendierii obiectivelor industriale, depozitelor, construcțiilor, mijloacelor tehnice de luptă, putând fi de calibru mic (până la două kg, încărcate cutermit și având corpul fabricat din electron, fiind aruncate mai multe o dată, zeci de bucăți, cu ajutorul unor casete, creând focare de incendiu mici și numeroase) și de calibru mare (până la câteva sute de kg, încărcate cu amestec incendiar vâscos care se aprinde prin explozie și crează focare de incendiu mari); cu napalm, bombe incendiare având corpul din masă plastică sau din tablă și ca încărcătură un amestec incendiar vâscos care se aprinde de la un amestec pirotehnic având rolul de a rupe capul bombei, fie de la bucățele de fosfor alb introduse în amestecul incendiar, putând fi de calibru mic (încărcătura de 5-10 l) sau de calibru mare (100-800 l); luminoase, încărcate cu un amestec pirotehnic care în timpul arderii produce o iluminare puternică, fiind lansate din aeronavă cu o parașută care asigură o cădere lină și luminarea terenului timp de câteva minute, corespunzător calibrului bombei, utilizându-se în timpul executării misiunilor de cercetare aeriană prin fotografiere noaptea sau pentru iluminarea terenului în cazul executării misiunilor de bombardament noaptea, având un calibru de 50-500 kg; fumigene, destinate orbirii inamicului, pentru mascarea trupelor proprii sau pentru semnalizarea prin fumul creat de încărcătura de luptă, având calibrul de 100-500 kg; încărcate cu diverse materiale de propagandă, au un dispozitiv de împrăștiere a acestora, suprafața de împrăștiere depinzând de înălțimea de lansare, numărul de bombe, greutatea acestora și intensitatea vântului, calibrul lor fiind de 50-150 kg. Bomba atomică (sau nucleară), produce prin explozie efecte de distrugere combinate mari, determinate de unda de șoc a exploziei, emisiunea de lumină, radiația penetrantă, infectarea radioactivă și de fluxul electromagnetic asupra oamenilor, mijloacelor tehnice de luptă, clădirilor și instalațiilor, terenului. Este alcătuită din corpul bombei, încărcătură de material fisionabil (uraniu 235, plutoniu 239 etc.), încărcătură de exploziv care servește unirii maselor subcritice, unul sau mai multe focoase și un sistem de dispozitive pentru împiedicarea exploziei accidentale. Cantitatea de încărcătură fisionabilă este variabilă, calibrul lor ajungând până la echivalentul a câteva Mt. de trotil. Bomba nucleară echivalentă cu 20.000 de t trinitrotoluen este denumită bomba convențională cu fisiune; variante evolutive: termonucleară (cu hidrogen), cu californiu, cu cobalt, cu neutroni. Bomba termonucleară, folosește energia eliberată în reac țiile de fuziune a nucleelor ușoare, reacția termonucleară fiind amorsată de un focos atomic care asigură atingerea unei temperaturi de zeci de milioane de grade. Bomba termonucleară care folosește deuteriul se numește bombă cu hidrogen. Se mai utilizează amestecuri de deuteriu-tritiu sau litiu-tritiu în stare solidă. Energia degajată de explozia unei bombe termonucleare este cu trei-patru ordine mai mare decât cea a unei bombe convenționale cu fisiune. Bomba termonucleară cu californiu este de calibru redus (câteva zeci de tone echivalent de trotil, având drept încărcătură fisionabilă un izotop al californiului și este acționată obișnuit. Datorită neutronilor eliberați la explozie efecte mari se manifestă asupra personalului neadăpostit. Bomba termonucleară cu cobalt are corpul confecționat din oțel cu un conținut mare de cobalt, care la explozia încărcăturii nucleare devine radioactiv, particulele rezultate în urma evaporării învelișului bombei producând o infectare a terenului foarte puternică și persistentă. Bomba cu neutroni, este o minibombă termonucleară de calibrul aproximativ 1 Kt, având un focos special care utilizează elemente transuraniene (californiu) sau un lorsen miniaturizat de putere mare. Factorul destructiv esențial îl constituie fluxul de neutroni rapizi (cu o foarte mare energie) și razele gama, care în interacțiune cu atomii de hidrogen din celulele țesuturilor vii, distrug substanța activă și provoacă la personal boala de iradiere și moartea (sin. bombă cu radiație mărită).

camion-platformă s. n. Camion cu partea din spate alcătuită dintr-o platformă ◊ „Recent, a fost încercată rezistența Podului Lukeukiao [...] din timpul dinastiei Kin (1115 1234). Mai întâi l-a traversat un camion-platformă cu o încărcătură de 400 de tone.” R.l. 30 VIII 77 p. 6 (din camion + platformă, după fr. camion à plateforme; DT)

can(n)abis s. (chim.) Stupefiant extras din cânepă indiană ◊ „Experții italieni au declarat că este vorba de un nou tip de drog, care se prezintă sub forma unui lichid concentrat, obținut în laborator prin sinteză, după un procedeu asemănător distilării canabisului.” R.l. 24 II 75 p. 6. ◊ „Între «mărfurile» descoperite se află nu mai puțin de două tone de canabis, peste o sută de kilograme de cocaină și 50 kg de heroină pură, precum și 8200 de doze de L.S. D.” R.l. 31 I 79 p. 6. ◊ „Potrivit datelor statistice, pe primul loc se află consumatorii de cannabis (hașiș, marijuana) [...]” R.l. 6 II 85 p. 6; v. și 14 VII 80 p. 6, I.B. 13 II 84 p. 8; v. și canabicultor (din fr., engl., it. cannabis; PN 1987; DEX-S)

capacitate s. f. Secție, unitate într-o întreprindere ◊ „[...] a intrat în funcțiune o nouă capacitate de producție [...]” R.l. 3 II 81 p. 5. ◊ „La întreprinderea «Mecanica» din Vaslui a intrat în funcțiune o nouă capacitate de producție. Este vorba de o capacitate de 1700 tone pe an de prealiaje feroase cu grafit nodular.” Sc. 5 V 83 p. 3. ◊ „[...] pe râul Ialomița a fost pusă în funcțiune [...] prima capacitate din cadrul acumulării Dridu, lucrare constând în devierea apelor prin nodul hidrotehnic executat [...]” R.l. 22 XI 84 p. 15 (formal din fr. capacité; DN, DEX, DN3 – alte sensuri)

CARGOBOT, cargoboturi, s. n. Navă pentru transportul de mărfuri. Ei... lucrează, învingînd nenumărate greutăți, la un cargobot de 25000 tone. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 223, 4,5.

cazan-turn s. n. (tehn.) ◊ „La Rovinari a intrat în probe tehnologice primul din cele patru cazane-turn de 1035 tone aburi pe oră ale termocentralei de aici [...] Cazanul are înălțimea de 92 metri și cântărește peste 12000 tone. Ca o particularitate, toate agregatele sale auxiliare – preîncălzitoarele, ventilatoarele de aer și de gaze, precum și electrofiltrele – sunt asamblate în partea superioară.” R.l. 4 IX 75 p. 5 (din cazan + turn)

CINZEACĂ, cinzeci, s. f. Măsură de capacitate pentru băuturi, echivalînd aproximativ cu 0,16 l; sticlă sau căniță avînd această capacitate, în care se servește băutura. Umple Tone trei cinzeci cu țuică... Ciocnesc cinzecile și le dau pe gît. STANCU, D. 18. ♦ Conținutul corespunzător acestei capacități. După ce-și făcea curaj cu-o cinzeacă de țuică, le lua în brațe și intra din nou în cîrciuma de peste drum. PAS, Z. I 28. Gîlgîiau cite o cinzeacă de rachiu. MACEDONSKI, O. III 50. Ia trageți-mi incoa cîte o cinzeacă «de la cep». ODOBESCU, S. I 84.

cluster (cuv. engl. [’klastər], „ciorchine”, formă eliptică de la tone-c.), complex de sunete concomitente ce reunește secunde* într-o dispunere strânsă, adesea sub forma scării. Primul care a utilizat c. sistematic în compoziție și a încercat fundamentarea teoretică a fost H. Cowel (între 1919 și 1930). Pentru Cowel, c. este, în mod cu totul arbitrar, un produs al armonicelor* superioare dar, în mod sigur, un derivat din glissando*-ul obținut pe clapele (1) albe și negre ale pianului (sens în care vedea și Boulez, în 1963, înrudirea dintre c., vertical și glissando-ul oblic). C. apare în acest sens în următoarele trei variante, care fiecare presupune, după Cowel, un ton de bază. Mai mult decât acest ton de bază, caracteristică definitorie a c. este întinderea sa (asupra căreia a insistat Kagel, 1959). Există în consecință c. staționare, cu întindere constantă, și c. mobile, cu întindere variabilă. Ridicat la principiu de compoziție în creația lui Ligeti, c. cunoaște o sumă de procedee de diversificare privind mai ales densitatea umplerii ambitusului (1) prin diverse trepte* diatonice* sau cromatice*, prin mișcări interioare. Cercetătorii români (Rațiu, Pașcanu) consideră că verticalizarea structurilor modale, aglomerarea elementelor melodice pot da naștere unor c. fie diatonice, fie parțial- sau total- cromatice.

COCĂTOR, -OARE, cocători, -oare, s. m. și f. 1. Muncitor sau muncitoare care, într-o fabrică de pîine, se ocupă cu prepararea aluatului și supravegherea coptului. Meșteri cocători. 2. Lucrător care se ocupă cu coacerea materialelor de construcție. Folosind din plin capacitatea cuptorului, cocătorii au dat într-o zi 5 tone clincher peste program.

colinar, -ă adj. De coline ◊ „În zonele colinare [...] vor fi valorificate toate locurile pentru creșterea păstrăvului, existând posibilitatea să se obțină 100 tone la hectar prin creșterea lui în incinte flotabile.” R.l. 17 XII 75 p. 5 (din colină + -ar)

DEADWEIGHT (cuv. engl.) [dédueit] subst. Capacitatea maximă de încărcare (masurată în tone) a unei nave comerciale, reprezentând rezervele de combustibil, de ulei și de apă, proviziile și încărcătura utilă (inclusiv echipajul și pasagerii cu bagajele lor). ◊ Tonă d. = unitate de măsură pentru capacitatea totală de încărcare a unei nave comerciale, egală cu o tonă. Se notează tdw.

desalinizare s. f. Acțiunea de extragere a sării (din apă, petrol etc.) ◊ „Cea mai mare și cea mai modernă bază de prelucrare a peștelui din lume, supertraulerul «B-670», denumit și «localitate-oceanică», are 178 metri lungime și 24 metri lățime, iar «locuitorii» sunt în număr de 400. O instalație specială de desalinizare a apei marine va asigura zilnic 400 tone apă pentru necesitățile industriale și pentru toate vasele dependente de «nava-mamă».” Sc. 1 III 78 p. 5; v. și 6 XI 79 p. 5 (din desaliniza; cf. engl. desalinization, fr. désalinisation; DTN 1974; DT, D.Min.; DEX, DN3)

DINOZAURIÉNI (< fr.) s. m. pl. Reptile fosile superioare, de dimensiuni gigantice (20-30 m lungime și greutate de zeci de tone), suverane ale Mezozoicului. Aveau craniul extrem de redus, creierul fiind compensat prin dezvoltarea unor centri secundari de transmitere și amplificare a mesajelor cerebrale, situați în lungul măduvei spinării. Vertebrele erau complet osificate, centura scapulară lipsită de claviculă și aparatul dentar constituit din și mici, cuneiformi sau spatulați.

dragă f. (termen de marină) mașină de scos la suprafață nămol, pietre: dragajul canalului Sulina se practică cu două drage de o capacitate medie de 2800 tone fiecare (= fr. drague).

dragă-aspiratoare s. f. (tehn.) Dragă cu funcție de aspirator ◊ „O dragă-aspiratoare, capabilă să aspire câteva tone de nisip pe oră.” I.B. 7 VIII 67 p. 4 (după fr. drague aspirante / aspiratrice; D.Tr., DTP)

DUBIȚĂ s. autodubiță. (O ~ de o tonă.)

ecluza vb. I A trece printre ecluze ◊ „În cursul zilei de luni [...] la Agigea a fost ecluzat un nou convoi de nave, compus din 4 barje de câte 3000 tone fiecare [...]” R.l. 27 VIII 85 p. 5 (din ecluză; cf. fr. écluser; DEX, DN3)

ergonomic, -ă adj. Care asigură un confort sporit în utilizare ◊ „Din circa două tone de deșeuri, câte rezultă într-un an, se obțin produse – mobilier modular, mobilier ergonomic și articole de camping – în valoare de [...]” R.l. 26 VI 82 p. 5 //din ergonomie + -ic; DEX-S//

ERUPȚIE, erupții, s. f. 1. Acțiunea prin care un vulcan aruncă lavă sau prin care o sondă aruncă petrol; ieșire bruscă și violentă din pămînt a unui gaz, a petrolului, a lavei etc.; țîșnire, izbucnire. Erupția este însoțită de tulburări funcționale și senzitive foarte variate. NICOLAU-MAISLER, D. V. 93. În măruntaiele munților, la izbucnirea erupției vulcanice, aurul a năvălit în toate crăpăturile stîncilor. BOGZA, Ț. 12. La erupția unei sonde, inginerul Dinu Grințescu înscrie în carnetul său debitul zilnic în tone. C. PETRESCU, A. 355. 2. Apariția unor pete roșii sau a unor bășicuțe pe piele, constituind un simptom al unor boli; (concretizat) totalitatea acestor pete sau bășicuțe.

expandat, -ă adj. (chim.) Spongios ◊ „Tălpile din PVC expandat cu structuri celulare și din fibre poliuretanice [...] conferă încălțămintei o linie conformă cu modernele și rapidele cicluri ale modei internaționale.” R.l. 21 III 75 p. 3. ◊ „Sculptorul elvețian J.G. [...] este autorul unei statui [...] realizată din material expandat, cu o înălțime de opt metri și cu o greutate de 15 tone.” R.l. 21 XII 77 p. 6. ◊ „Avem practic 9 tehnologii diferite, din ramuri diferite: siderurgie la cubilouri, industrie ușoară, la țesătorii [...] o microrafinărie – la secția de oxidare – deci petrochimie, celuloză și hârtie; chimie din grupa B – la polistiren expandat [...]” R.l. 25 IX 85 p. 5; v. și 28 XII 74 p. 3; v. și fonoizolare (1974), grișpandin (din expanda; DEX-S)

FĂURI, făuresc, vb. IV. Tranz. 1. A crea, a înfăptui, a construi, a face. Fiecare tonă de metal sau de grîne, fiecare promoție de ingineri sau de învățători, fiecare curs de alfabetizare sau de universitate, fiecare zi a patriei noastre arată că masele făuresc istoria. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 353, 3/2. Poezia toamnei îmi fură sufletul și, ca să scap de urîtul pocit și hursuz, mă pun să făuresc versuri. PĂUN-PINCIO, P. 129. ◊ Refl. pas. Statul democrat-popular s-a făurit și s-a consolidat în focul unor înverșunate lupte de clasă. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2614. 2. (Învechit; cu privire la un metal sau un obiect de metal) A lucra (prin forjare cu ciocanul); p. ext. a fabrica. (Poetic) Un suflet tînăr ne străbate Și ne îndeamnă către cer – Din suferinți abia-ndurate Ne-am făurit armuri de fier. CERNA, P. 34. N-aș vrea să pun mîna... la făurit de lanțuri. ALECSANDRI, T. 1535 ◊ (Absol., rar, cu privire la orice obiect) Pietrarii lui Manole... ciopîrteau și făureau gros din ciocan. ODOBESCU, S. II 513.

FUND², funduri, s. n. (Urmat adesea de determinări în genitiv sau introduse prin prep. «de») 1. Partea de jos a unui vas, formînd baza lui. Floarea Voiculesei își aplecă privirile spre fundul întunecat al cănii. MIHALE, O. 204. Mînca privind în fundul farfuriei. SAHIA, N. 57. Îîndată se pomeni cu cei doi arapi negri ca fundul ceaunului. ISPIRESCU, L. 107. De la munte pîn’ la mare parcă-s funduri de căldare (Mușuroaiele). TEODORESCU, P. P. 235. ♦ Cantitate rămasă pe fundul unui vas. Izu Protopopescu grăbește să termine un fund de sticlă. C. PETRESCU, A. 452. ♦ Parte (mobilă) care formează baza sau capacul unui butoi sau al altui recipient. Setilă dînd fundurile afară la cîte o bute... ți-o sugea dintr-o singură sorbitură. CREANGĂ, O. A. 256. ♦ Taler de lemn pe care se răstoarnă mămăliga, se toacă zarzavatul etc.; cîrpător. Îndată, mămucă, răspunse fata lepăind prin bătătură și zmuncind cofa goală de pe fundul ei. SADOVEANU, B. 22. Aburi se ridică molatici în tavan, de pe mămăliga ce asudă pe fund. VLAHUȚĂ, O. A. 97. Mămăliga să răstoarnă ori pe fund ori pe masă. ȘEZ. V 5. 2. Partea de jos, închisă a unei cavități naturale; limita de jos. Apele se-ndeasă-n ropot Tulburate preste prunduri, Neguri tresărind se-nalță Din prăpăstii fără funduri. IOSIF, P. 74. Luînd sulița, înțepă fundul fîntînei de mai multe ori. ISPIRESCU, L. 318. Marea, că-i mare, și încă are fund, dar inima omului. ALECSANDRI, T. I 382. Caimac, gugoașe, alivenci, iaurt, serailii... ș.c.l. se îngropau în stomahul lui ca într-un abis fără fund. NEGRUZZI, S. I. 286. ◊ Fig. În fundul privirilor lui un foc întunecos ardea. SADOVEANU, O. I 129. Ochii i s-au dus în fundul capului, picioarele abia îl mai țineau. C. PETRESCU, S. 157. E greu... cînd ai voi să grăiești cuiva o vorbă, care-ți vine din fundul inimii, și nu poți. SLAVICI, O. I 151. Îți trimet o salutare călduroasă din fundul sufletului. CARAGIALE, O. VII 267. ◊ Expr. A se da la fund = a) a se lăsa în adîncul apei, a se cufunda; b) fig. a dispărea din viața publică, a nu mai fi văzut în lume, a se retrage; a se ascunde pentru a scăpa de sub urmărire. ♦ Adîncime. Era aci vorba de tone de cărbuni, tone de fontă, de gîlgîitul uleios al țițeiului, de harta fundurilor neexplorate încă ale pămîntului. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/1. ♦ Partea cea mai depărtată (considerată în linie orizontală) a unui loc. Camera lui era cea mai din fund. C. PETRESCU, C. V. 42. Ioana dădea de mîncare purcelului mai în fundul ogrăzii. REBREANU, R. I. 147. La o masă din fund se făcuse socoteala rudelor lui Nicola Marulis. BART, E. 35. ◊ Fig. Minaretele a două-trei geamii și turla unei biserici se desprindeau în conture puternice de pe sidefatele funduri ale serei. MACEDONSKI, O. III 65. ◊ Expr. Fundul-fundului = punct foarte depărtat, extremitate. Cunosc calea codrului Pînă-n fundul-fundului. ALECSANDRI, P. P. 207. ♦ (Cu determinări indicînd o regiune) Punct foarte depărtat de centrul politic sau cultural. Un fund de țară. ▭ Ne aflam și cîțiva... prieteni buni din timpurile copilăriei petrecute în aceeași mahala, într-un oraș din fundul Moldovei. BART, S. M. 12. ♦ Partea dinapoi a unui vehicul. Malca... se suie deasupra saltelelor, în fundul căruței. CREANGĂ, P. 117. 3. Partea unui obiect confecționat care se opune deschizăturii. Fundul buzunarului. Fundul sacului. ▭ Măcar cinci lei de-ar găsi într-un fund de buzunar. C. PETRESCU, C. V. 117. ◊ Expr. Sac fără fund = om lacom, nesățios. ♦ Partea de deasupra a unui acoperămînt de cap. Purta o căciulă... cu fundul turtit. SADOVEANU, O. III 543. Cunoștea pădurea Cotoșmanei cum își cunoștea fundul căciulii. GALACTION, O. I 267. 4. (Regional, rar) Pielea cea mai groasă de pe spinarea unui animal. Dar, ce-i drept, [ciubotele] făceau paralele acele; căci pusese piele bună de fund. CREANGĂ, A. 103.

goeletă f. corabie ușoară cu două catarge, purtând dela 30 – 150 tone.

*gram n., pl. e (fr. gramme m., d. vgr. grámma, literă, a doŭă-zecĭ și patra parte a uneĭ unciĭ, o măsură de greutate). Unitatea de măsură a sistemeĭ metrice latine și care reprezentă greutatea unuĭ centimetru cubic de apă destilată luată la cea maĭ mare densitate a eĭ. Multipliĭ luĭ îs: deca-, ecto-, chilo- și miriagramu, ĭar submultipliĭ: deci-, centi- și miligramu. V. chintal, tonă.

GREUTATE. Subst. Greutate, greime (înv.), pondere (livr.). Ponderabilitate. Centru de greutate. Greutate specifică, ponderitate (rar). Greutate atomică, greutate moleculară, pondere atomică. Greutate brută, greutate netă. Dara, tară. Greutate, povară, sarcină, încărcătură, încărcare; balast, lest; greutăți, halteră. Contragreutate. Îngreuiere, îngreunare, împovărare, încărcat. Cîntărire, cîntar, cîntăreală (rar), cîntărit. Cîntar, balanță, cumpănă, terezie; balanță romană; balanță analitică (de precizie); balanță zecimală (cu basculă), basculă; basculă de locomotivă. Măsuri de greutate: miligram; centigram; decigram; gram; decagram; hectogram; kilogram, kilo; chintal; tonă; vagon; megatonă. Gramaj; tonaj. Adj. Greu; ponderal (rar); ponderabil. Greu, încărcat, îngreuiat, îngreunat, împovărat. Vb. A fi greu, a avea (o) greutate (mare), a trage (mult, greu) la cîntar. A cîntări, a cîntări în mînă (în mîini), a cîntâri din ochi, a cumpăni. A (se) îngreuia, a (se) îngreuna, a (se) împovăra, a încărca. V. măsurare.

GRUIE ~ f. rar 1) Dispozitiv construit pe principiul scripeților, folosit pentru ridicarea și deplasarea (pe distanțe scurte) a obiectelor grele; macara. 2) Dispozitiv, la bordul unor nave, pentru ridicat greutăți mari (de până la câteva tone). /<fr. grue

IRAQ (IRAK), Republica ~ (al-Jumhūriyah al-’Irāqῑyah), stat în SV Asiei, în Orientul Mijlociu, suprapunându-se în mare parte Mesopotamiei antice; 434,1 mii km²; 19,9 mil. loc. (1994). Limba oficială: araba. Religia: islamică (șiiți – 62,5% și sunniți – 34,5%) c. 95%, catolică. Cap.: Bagdad (Baghdād). Or. pr.: Basra (Al-Bașrah), Mosul (Al-Mawșil), Kirkūh, Al-Hillah etc. Este împărțit în 15 guvernorate și 3 reg. autonome. Relieful prezintă 4 reg. naturale: în centru câmpia drenată de fl. Tigru și Eufrat, care se unesc și formează fl. Shatt al-Arab ce se varsă în G. Persic (câmpia concentrează 75% din terenurile cultivate ale țării); în N, o unitate colinară piemontană (vechea Asirie), cu precipitații mai bogate; în V, câmpii deșertice, sectoare ale deșertului sirian; în NE M-ții Kurdistanului, prelungire nord-vestică a M-ților Zagros din Iran. Climă subtropicală, cu ariditate accentuată, cu veri toride, fără precipitații și ierni mai blânde. Vegetație de stepă cu tufișuri (în N și E) și plante xerofite și halofite (în S și V). I. dispune de mari rezerve de petrol (13,4 miliarde t, locul 3 pe glob), atât în N, cât și în S țării. Expl. de petrol (36,7 mil. t, 1994), gaze naturale (124 miliarde m³), sulf, fosfați (1.000 mil. t), sare și zăcăminte de cupru, crom și gips. Ind. produce: energie electrică (27,1 miliarde kWh, 1994), gaze lichefiate, derivate petroliere, oțel, autovehicule, tractoare, aparate radio, televizoare, calculatoare, frigidere, acid sulfuric, îngrășăminte azotoase și fosfatice, ciment (2,5 mil. t, 1992), țesături de bumbac, lână, mătase, in, textile și conf., covoare, produse alim. (lactate, zahăr, carne, bere, țigarete etc.). Circa 75% din supr. țării este neproductivă. Terenurile agricole reprezintă 21,7% din terit. țării. Agricultura antrenează 40% din populația activă și asigură 15% din PIB. Se cultivă grâu, orz, porumb, mei, orez, bumbac, tutun, susan, in, sfeclă de zahăr, fasole, linte; plantații de curmali, citrice, viță de vie, măslini, trestie de zahăr. Mari cantități de legume (tomate 800 mii t, 1994, ceapă, cartofi, castraveți, vinete) și fructe (mere, piersici, prune). Se cresc ovine (6,3 mil. capete, 1994), caprine (1,1 mil. capete, 1994), asini, cămile, bovine și bubaline (1,2 mil. capete, 1994), cabaline. Pescuit de pește și perle în G. Persic. C. f.: 2,0 mii km. Căi rutiere: 25,5 mii km; pipe-line-uri: peste 3 mii km. Flota comercială: 1,6 mil. t. r. b. (tone-registru-brut) (1995). Moneda: 1 dinar = 1000 fils. Turism cu mari obiective antice: în N, vestigii ale civilizației asiriene (Ninive, Nimrud, Assour, Khorsābād), zona Babylon-Bagdad-Samarra (ultimele două capitale ale Califatului Arab) cu minaretul elicoidal Malwiya din Samarra (sec. 9), în SE ruinele orașelor-state antice Ur, Lagash, Eridu ș.a. Export: petrol și produse petroliere, curmale, ciment, țesături, îngrășăminte chimice, lână, piei, orz ș.a. Import: utilaje ind. și mijloace de transport, produse alim., textile, chimice, cherestea, hârtie, medicamente ș.a. – Istoric. Sub numele de Mesopotamia, regiunea dintre Tigru și Eufrat, teritoriul I. a fost leagănul unor mari civilizații ale Orientului Antic, precum cea akkadiană, asiriană, babiloniană și caldeeană. Cucerit succesiv de perși (539 î. Hr.), de Alexandru cel Mare (331 î. Hr.), parți (sec. 2 î. Hr.- 3 d. Hr.), Sasanizi (sec. 3-7) și arabi care, după victoria repurtată la al-Qadisiyya (637) asupra oștilor sasanide, au întemeiat aici importante orașe (Basra, 638 și al-Kŭfa, 639). În timpul Abbasizilor (750-1258), I. a devenit provincia centrală a Imperiului Arab, califul al-Mansur fundând, în 762, orașul Bagdad, devenit noua capitală (de aceea statul s-a numit și Califatul de Bagdad). În ciuda unei dezvoltări economice și intelectuale remarcabile, I. a avut de suferit din cauza numeroaselor tulburări și revolte, precum și a dominației străine care a urmat: a Buizilor (din 945), a turcilor selgiucizi (din 1056), a mongolilor (din 1258), a Sefevizilor (din 1508) și a turcilor otomani (din 1534). În sec. 16-17, în cadrul războaielor turco-persane, I. a fost obiect de dispută până în 1639, când Sefevizii au recunoscut adversarilor lor stăpânirea asupra I., care s-a menținut până în 1917. Descoperirea unor zăcăminte petrolifere (sf. sec. 19) la Mossul impulsionează dezvoltarea țării. Ocupat de trupe britanice în timpul primului război mondial, este încredințat (1920) de Societatea Națiunilor, sub mandat, Marii Britanii. În 1921, I. este proclamat regat, având ca suveran pe Faysāl ibn Hussain, din familia Hașemiților. Cu toate că își proclamă independența la 3 oct. 1932, I. rămâne sub o puternică influență politică britanică și semnează, în 1955, Pactul de la Bagdad (I., Arabia Saudită, Iordania) de orientare prooccidentală. În urma loviturii de stat din 14 iul. 1958 se instaurează un regim militar (condus până în 1963, de generalul Abd al-Karim Kassem), care abolește monarhia, scoate I. din Pactul de la Bagdad și, prin partidul Baas, aflat la putere, adoptă o linie politică radicală, panislamică. Are loc naționalizarea băncilor și a societăților de asigurare, precum și distanțarea de politica externă filooccidentală. Din 1979, puterea este preluată de vicepreședintele Consiliului Comandamentului Revoluției, Saddam Hussein. Disputa teritorială cu Iranul provoacă un îndelungat și costisitor război iraniano-irakian (1980-1988), soldat cu distrugeri și numeroase victime. La 2 aug. 1990, I. invadează emiratul Kuweit, pe care îl anexează (28 aug.), proclamându-l a 19-a provincie. Condamnat de O.N.U. (care-i cere printr-o rezoluție ultimativă retragerea trupelor din emirat până la 15 ian. 1991), I. este confruntat cu acțiunea forței multinaționale, condusă de S.U.A., operațiunea „Furtună în deșert” (16 ian.-28 febr. 1991), care se încheie cu totala înfrângere a I., obligat să abandoneze Kuweitul (28 febr. 1991). Sancțiunile impuse de O.N.U. I. au generat mari dificultăți economice, cărora Saddam Hussein le-a făcut față prin consolidarea controlului personal asupra regimului și prin hărțuielile asupra corpului de inspectori O.N.U., în încercarea de a obține ridicarea sancțiunilor (1997), Acțiunile separatiștilor kurzi au agravat tensiunile interne și au atras incursiuni ale trupelor turce și crearea unei zone de excludere aeriană a trupelor irakiene în nordul I., locuit de kurzi și în sud, unde populația șiită este majoritară. Anii 1997-1998 au dus la o creștere a tensiunilor și la repetarea unor momente de criză, capabile să ducă la declanșarea unui nou conflict militar în zonă provocat de refuzul autorităților irakiene de a accepta controlul neîngrădit al inspectorilor O.N.U. la toate obiectivele presupuse de aceștia a fi baze de fabricare a armelor de distrugere în masă (nucleare, bacteriologice etc.). Plecarea inspectorilor O.N.U., ca urmare a continuelor neînțelegeri, a determinat reacția forțelor militare anglo-americane, care, începând din noaptea de 16-17 dec. 1998, au bombardat, timp de patru nopți, anumite obiective din I. (operațiunea „Vulpea Deșertului”). Republică prezidențială, potrivit constituției din 22 sept. 1968. Activitatea legislativă este exercitată de președinte, de Consiliul Comandamentului Revoluției și de Adunarea Națională, iar cea executivă, de Consiliul Comandamentului Revoluției și un Consiliu de miniștri, care are doar funcții administrative.

JEEP [dʒi:p] (< fr.; {s} engl. General Purpose „utilizare generală”) s. n. Autovehicul militar, proiectat (1939) de K. Probst pentru forțele armate americane. A intrat în producția de serie în 1942. După război, companiile Bantam, Ford, Willys Overland l-au adaptat pentru a deveni autovehicul de teren și i-au diversificat modelele, fiind utilizat în prezent pe scară largă. Cântărește c. 1 tonă și este echipat cu un motor având patru cilindri (60 CP); robust și cu tracțiune pe toate cele patru roți, operează pe terenuri accidentate, urcă în pantă până la 60°, traversează ape puțin adânci etc.

KILOTONĂ, kilotone, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură pentru masă, egală cu o mie de tone. [Abr.: kt] – Din fr. kilotonne.

kilotonă sf [At: DN³ / S și: (abr) kt / Pl: ~ne / E: fr kilotone] Unitate de măsură pentru masă, egală cu o mie de tone.

kilotonă s. f. Unitate de măsură echivalentă pentru armele nucleare echivalentă cu 1000 de tone de TNT ◊ „Odată terminată, această bombă ar putea avea o putere echivalentă a trei kilotone de explozibil.” R.l. 18 V 77 p. 6. ◊ „Intensitatea exploziei, de ordinul kilotonelor [...]” Sc. 4 XI 79 p. 6 (din fr. kilotonne; cf. engl. kilotone; PR 1960; FC I 140; DN3, DEX-S)

KILOTONĂ s.f. Unitate de măsură pentru masă, egală cu 1000 de tone. [< fr. kilotonne].

KILOTONĂ s. f. unitate de măsură pentru masă, de 1000 de tone. (< fr. kilotonne)

KILOTONĂ ~e f. Unitate de măsură pentru masă egală cu 1000 de tone. /< fr. kilotonne

KILOTONĂ, kilotone, s. f. (Fiz.) Unitate de măsură pentru masă, egală cu o mie de tone. [Abr.: kt] – Din fr. kilotonne.^[1] modificată

KILOTÓNIC, -Ă, kilotónici, -e, adj. A cărui încărcătură corespunde unei cantități de trinitrotoluen cu greutatea cuprinsă între o mie și un milion de tone. O încărcătură nucleară kilotonică. (cf. fr. kilotonnique) [def. TLF]

LAMINAT, -Ă, laminați, -te, adj. (Despre materiale, în special metale brute, și despre produse finite) Care a fost supus operației de laminare. Muncitorii, tehnicienii și funcționarii de la depozitul de fier laminat al uzinelor Reșița au depășit cu 9 la sută programul de livrare. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 4/2. ♦ (Substantivat, n., mai ales la pl.) Produs metalic (semifabricat sau finit), obținut prin laminare. Prețul de cost pe tonă de laminate s-a redus cu 12 la sută. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 164, 10/1.

larga vb. I (av.) A arunca ceva dintr-o aeronavă în zbor ◊ „După ce tonele de combustibil au fost largate, avionul a intrat în procedura de aterizare.” Ev.z. 2 X 95 p. 3 (din it. largare, fr. larguer; PR 1960, DMC 1968; DEX)

lemn, instrument de percuție idiofon, construit în două tipuri: 1. model chinezesc (it. blocco di legno [cinese]; engl. [chinese] wood block; fr. bloc debois [chinois]; germ. Holzblock), constă dintr-un bloc de lemn de formă paralelipipedică, având două fante scobite în lungimea lui, pe fețe și la înălțimi diferite. Datorită celor două fante, l. emite, prin lovire, două sunete distincte. 2. L. model american (it. nacchera cilindrica, cassa di legno; engl. tone block, wood cymbal; fr. bloc de bois [cylindrique]; germ. Rohrenholztrommel) este format din doi cilindri de lemn, uniți între ei, scobiți în interior și prevăzuți cu câte o fantă în lungime. Cele două sunete diferă ca înălțime [ca și la l. (1)].

LIVRA, livrez, vb. I. Tranz. A preda, a furniza, a pune la dispoziție o marfă (în baza unei înțelegeri prealabile). Uniunea Sovietică livrează țărilor de democrație populară utilaj pentru zeci de întreprinderi, uzine, centrale electrice, combinate industriale întregi. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2576. Societatea tramvaielor ne întreabă dacă-i putem livra... o tonă de nituri. CAMIL PETRESCU, U. N. 59.

logistic, -ă adj. Privitor la mijloacele de hrană, de cazare, de transport etc. ◊ „Au mai intrat în țară tone de medicamente [...] aparatură medicală pentru spitale, material logistic modern etc. etc.” R.l. 4 II 93 p. 3. ◊ „Expoziția este organizată cu sprijinul logistic și financiar al Ministerului Culturii din România [...]” ◊ Rev. 22 2531 III 93 p. 15 (din fr. logistique; DEX-S – alt sens)

macara-turn s. f. Macara care poate fi folosită la mari înălțimi ◊ „A fost terminat un nou tip de macara-turn cu un braț de 2,3 tone și 24 m.” R.l. 11 X 67 p. 4. ◊ „Când însăși macaraua-turn devine catarg al nepăsării.” Sc.t. 1 XI 73 p. 3. ◊ „Specialiștii sovietici au pus la punct proiectul unei macarale-turn cu telecomandă.” R.l. 11 VII 78 p. 6 (după fr. grue à tour, engl. tower crane, germ. Turmkran; Fl. Dimitrescu în SCL 3/70 p. 325; DT; DTP)

MARȘRUT s. n. 1. Itinerar, traseu; p. e x t. document, act prin care se indică un itinerar. Să nu se ia de cătră țiitorii poștelor ugeret pre mai multe ceasuri, de la nimene decît cuprinderea marșrutului cu pecetea domniei mele (a. 1815). URICARIUL, I, 247, cf. 250. Ei nu ave trebuință a mai păzi vreun marșrut, Căci toți poposă prin sate. BELDIMAN, E. 15/29. Eu am obicei de a călători fără marșrută hotărîtă de înainte. ALECSANDRI, O. P. 277, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Deoarece însă marșrutul îl lăsasem cu totul pe sama Pisicuții, nu căutai să mă dezmeticesc unde mă aflu. HOGAȘ, M. N. 55, cf. id. DR. I, 62. Expediția noastră este deosebit de complexă. . . Cercetările nu vor înceta. . . nici pe marșrut. CONTEMP. 1956, nr. 504, 6/7. ◊ E x p r. (Regional) A-i da (cuiva) marșuta = a face (pe cineva) să plece. Cf. MAT. DIALECT, I, 180. 2. S p e c. Mers al unui tren de marfă pe distanță lungă, care nu lasă și nici nu ia vagoane din vreo stație de pe parcurs, DICȚ. ♦ (Regional; în forma marșută) Garnitură de treizeci de vagoane de cîte zece tone (Deda-Reghin). MAT. DIALECT, I, 180. Într-o săptămînă încărcăm 3-4 marșute. ib. 3. Metodă de a lucra la mai multe mașini, prin folosirea lor într-o ordine prestabilită. DICȚ. – Scris și: marș-rut. – Pl.: marșrute. – Și: (rar) marșrútă (scris și marș-rută), (regional) marșútă s. f.; (regional) marșút (DR. II, 794) s. n. – Din rus. маршрут, fr. marcheroute, germ. Marschrut.

marșrut sn [At: (a. 1815) URICARIUL, I, 247 / V: (rar) ~ă (S și: marș-rută), (reg) ~șut, ~șută sf / S și: marș-rut / Pl: ~e / E: rs маршрут, fr marcheroute, ger Marschrut] 1 Itinerar. 2 (Pex) Document, act prin care se indică un itinerar. 3 (Reg; îe) A-i da (cuiva) marșuta A face pe cineva să plece. 4 (Spc) Mers pe distanță lungă al unui tren de marfa, care nu lasă și nici nu ia vagoane din vreo stație de pe parcurs. 5 (Reg; îf marșuta) Garnitură de treizeci de vagoane de câte zece tone. 6 Metodă de a lucra la mai multe mașini, prin folosirea lor într-o ordine prestabilită.

megatonă s. f. Unitate de măsură pentru puterea de distrugere a bombelor atomice ◊ „În fiecare zi arsenalele nucleare sporesc cu o megatonă, adică cu echivalentul a 1 milion tone de trinitrotoluen, explozibilul «clasic» cel mai puternic.” Sc. 16 VIII 75 p. 6; v. și R.l. 6 X 81 p. 6; v. și supragenerator (1967) (din fr. mégatonne; engl. americ. megaton; PR 1950; D. Am.; DN3)

megatonă sf [At: DEX-S / Pl: ~ne / E: fr mégatonne, eg megaton] (Fiz) Unitate tolerată de măsură, echivalentă cu forța unei explozii produse de un milion de tone de trinitrotoluen.

MEGATONĂ s. f. 1. unitate de măsură pentru greutăți, de un milion de tone. 2. unitate de măsură echivalentă cu forța unei explozii de un milion de tone de trinitrotoluen. (< fr. mégatonne)

MEGATONĂ ~e f. Unitate de măsură a greutății egală cu un milion de tone. /<fr. mégatonne, engl. megatone

MEGATONĂ s.f. Unitate de măsură pentru greutăți, egală cu un milion de tone. [< fr. mégatonne].

melană s. f. (text.) Fibră sintetică textilă asemănătoare cu lâna ◊ „Noua fabrică a uzinei din Săvinești va produce anual 5000 tone fibre sintetice melană. Melana își va găsi întrebuințarea la stofe de paltoane și costume, la covoare și blănuri artificiale.” Sc. 15 XI 63 p. 1; v. și I.B. 11 VIII 80 p. 2; v. și cardat (din me[tan] + lat. lana; FC I 152; DC; DEX, DN3)

meteoriți (pl.), (engl.= meteorite) fragmente de roci sau aglomerări metalifere provenite din spațiul extraterestru. Masa exemplarelor cunoscute variază între 1 kg și 60 tone; marii meteoriți provoacă, prin cădere, cratere de mari dimensiuni. Vârsta lor absolută este de cca 4 600 M.a. Petrografic, cuprind trei grupe principale: a) feroși sau sideritici (în cadrul cărora metalele Fe, Ni sunt predominante, atingând 20% Ni); b) litosideritici sau petro-feroși care conțin atât metale (Fe, Ni), cât și silicați (olivină, piroxeni, anortit); c) pietroși sau aerolitici, care se subdivid în: C1 chondrite, constituite din granule metalice, din chondrite (chondrule – sferule de câțiva microni până la câțiva milimetri, alcătuite din piroxeni, olivină și plagioclazi) și diverse min. accesorii bogate în Fe și Ni; C2 achondrite, mai puțin frecvente, sărace în metale, adesea brecifiate și compuse din olivină și diverși piroxeni. (G.P.)

*métric, -ă adj. (vgr. metrikós, d. métron, măsură. V. si-metric). Relativ la metru, la măsura versurilor. Vers metric, vers bazat pe cantitatea prozodică a silabelor, ca la Grecĭ și Romanĭ (în opoz. cu vers silabic). Relativ la metru, la gram., la litru: sistema metrică e o mare glorie pentru Francia. Chintal metric, o sută de chilograme. Tonă metrică, o mie de chilograme. S. f. Știința care se ocupă de elementele din care-s făcute versurile și de diferitele felurĭ de versurĭ. – În ainte de facerea sistemeĭ metrice, diferitele măsurĭ uzitate în Francia, ca și aĭurea, aveaŭ doŭă inconveniente: 1. măsurile, cu toate că purtaŭ tot un nume, variaŭ de la o provincie la alta; 2. subdiviziunile acestor măsurĭ nu eraŭ decimale, ceĭa ce îngreuĭa mult socotelile. De aceĭa, la 1790, un decret al Adunăriĭ constituante însărcină Academia de științe să organizeze o sistemă maĭ bună. Era vorba să se stabilească un etalon (o unitate de măsură) care să servească de bază tuturor celor-lalte. Academiciĭ Méchain și Delambre fură însărcinațĭ să măsoare lungimea părțiĭ meridianuluĭ terestru dintre Dunkerque și Barcelona, ceĭa ce s’a făcut de la 1792 pînă la 1799. De aicĭ s’a dedus lungimea totală a meridianuluĭ, și a patru-zecĭ de milioana parte din meridian a fost numită metru. Metru e baza tuturor celor-lalte unitățĭ a noiĭ sisteme, care din cauza asta s’a numit sistema metrică. Această sistemă a devenit legală în Francia pin decretu de la 2 Novembre 1801 și definitiv obligatorie de la 1 Ianuariŭ 1840. Încet-încet aŭ adoptat-o și alte țărĭ, așa în cît azĭ e întrebuințată maĭ de toate țările civilizate și numaĭ invidia le maĭ oprește pe unele de a o introduce oficial.

microprelucrător s. (inform.) ◊ „Ocupând un volum minuscul și disponibil la un preț redus, ordinatorul miniaturizat sau «microprelucrătorul» poate fi astfel cuplat fie la o mașină-unealtă, fie la o mașină de birou, asigurând automatizarea operațiunilor respective.” Sc. 29 IV 76 p. 6. ◊ „Pe această bază s-a creat, în 1971, așa-numitul microprelucrător, un minuscul computer, mai mic decât o bucățică de zahăr, dar de aceeași capacitate ca și ENIAC-ul din 1946, ce cântărea 30 tone.” Sc. 18 VI 76 p. 3 (din micro- + prelucrător)

MÎRÎI, mîrîi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre cîini, rar despre alte animale) A scoate un șir de sunete aspre, hîrîite, exprimînd iritare. Cîinii tăcură și se traseră mîrîind în umbră. SADOVEANU, O. I 351. [Cîinele] stătu în loc mîrîind ca în preajmă de vînat. ODOBESCU, S. III 183. [Motanul] ori de cîte ori îl netezam, mîrîia. ȘEZ. I 147. 2. (Despre oameni) A emite un zgomot surd; a vorbi neclar, printre dinți, manifestînd nemulțumire, enervare. V. bombăni. La obraz seamănă cu bunicu-meu, unchiul Tone... Ca un cîine rău se uită la mine. Mîrîie. STANCU, D. 339. S-or fi pus la masă și e rușine să venim cînd mănîncă, a mîrîit tata. PAS, Z. I 176. Fata împăratului începu a cam mîrîi și a cîrti. SBIERA, P. 43. – Variantă: mîrăi (SLAVICI, V. P. 73) vb. IV.

monoton, -tonă; -toni, -tone.

MORÁR¹ s. m. I. 1. Proprietar sau conducător al unei mori (1); muncitor într-o moară (1); (regional) măcinar. Făcut-am adevărat zapisul mieu la mîna lui íon Ungurianului, carele iaste murar lui Pântilii Șandru (a. 1702). ȘTEFANELLI, D. C. 21. 3 lei pol au dat unui murar de făcut rotele morii ot Tîmpești (a. 1742). BUL. COM. IST. I, 245, cf. 266. Să cumpă[n]iască apa cu murari și cîte vaduri or găsi, la toate. . . să-și facă moară (a. 1745). IORGA, S. D. XXII, 390, cf. XIII, 156. Băietul morariului îndată ț-au adus-o. DRĂGHICI, R. 8/22. Un morar făina. . . a scuturat. NEGRUZZI, S. II, 220. Eu . . . sînt un biet morar, Fără nici un pic de carte. ALECSANDRI, POEZII, 121. Moara este încredințată unui morar. PAMFILE, I. C. 180. Din întunerec, coborînd greoi treptele, ne-a ieșit în cale Sava, morarul cel nou. C. PETRESCU, S. 29. Prin întuneric, morarul căuta să deslușească cine vorbise. SADOVEANU, M. C. 138. Albă-i țara, alb îi omul. . . Moară, roată și morar Potmoliți-s în cleștar. ARGHEZI, S. P. 122. Nu sîntem. . . nescaiva morari beți Să descălicăm în scaieți. TEODORESCU, P. P. 175. Iar morarii, Meșteri mari, Cu brîu de lînă, Cu ciocanul în mînă. POP., ap. GCR II, 333. După morar nu m-oi duce, Că somnul cînd e mai dulce El moara că și-o pornește Și pe mine mă trezește. JARNIK-BÎRSEANU, D. 75, cf. 413. Face mare păcat acel ce înșală pe murar și nu-i dă vama. ȘEZ. V, 3, cf. 22. Cum trag. . . Murarii la vermenițele lor. . . Așa să tragă. . . Toți tinerii. . . La sfatul meu. MAT. FOLK. 1 560. Da muraru, meșter mare, De meșter ce era Nici o coșarcă nu putea-nfunda. CR. III, 306. Grija morarului, de vamă, se zice despre acela care știe să profite de pe urma unei situații. ZANNE, P. V, 429. Își cunoaște morarul piatra, se zice celui care caută să învețe pe altul, mai priceput decît el. PAMFILE, J. II, 403. ◊ E x p r. Crapă morarul de sete, se zice despre cei care nu știu să se folosească de ceea ce au cu prisosință. ZANNE, P. V, 429. ♦ (Popular) Piuar. ALR I 1 729/87, cf. 1 729/351, 571, 922. 2. Muncitor într-o moară (2). Morar de pastă de lemn. NOM. PROF. 51. Echipele morarilor . . . au dat în ziua de 20 ianuarie 28 tone de ciment peste plan. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1 946. II. Gîndac cu aripile brune sau negre, lucitoare, care trăiește prin mori (1); gîndac de făină (Tenebrio molitor). DM. III. 1. (Sg. art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. Cf. VARONE, D. 116. 2. (Regional) Numele unui joc de copii (Secășeni-Oravița). ALR II 4 353/29. – Pl.: morari. - Și: (învechit și regional) murár s. m. – Din moară + suf. -ar. Cf. lat. m o l a r i u s.

MORÚN (< bg., scr., ngr.) s. m. Pește din familia acipenseridelor, având lungimea de 1,5-4 m, cu greutatea până la o tonă, de culoare cenușie-închisă, fără solzi, cu corpul masiv, gros, cap relativ mic și bot triunghiular (Huso huso). Trăiește în M. Neagră, M. Adriatică și M. Caspică și migrează în fluvii pentru reproducere. Este pescuit pentru carne și icrele negre. Trăiește până la 100 de ani.

NAȚIONAL, -Ă adj., s. m. 1. adj. Care aparține sau e propriu unei națiuni (1), unui stat, care se referă la o națiune, la un stat sau le reprezintă; care este instituit sau întreținut de stat; (despre instituții de cultură) în care se vorbește limba națiunii respective; (învechit) naționalicesc, naționalnic, (învechit, rar) naționalist (I 1), (neobișnuit) naționalistic. cf. iorgovici, o. 54/17. Limba națională. budai-deleanu, lex. Începui a cumpăni pre toți iubitorii de cultura națională. petrovici, p. II/11. Iubitori de știință și de cultura națională. teodorovici, i. vi/17. Împodobiți cu hainele naționale. golescu, I. 21. Să tălmăcească cărți trebuincioase în limba națională. id. ib. 40, cf. 39, 65, 89. Să se poată alcătui o bibliotecă națională (a. 1828). uricariul, vii, 181. După întemeierea școalelor în limba națională... ideea teatrului național abia s-a ivit. heliade, o. ii, 58. În cîntecele rumânești naționale vedem, cum și în proverbi și povețe, deosebite versuri. id. ib. 124, cf. 43. Cît este de rîvnit pentru tot rumânul a vedea odată prin îndemnul celor mai mari și un teatru național, unde nu puțin se desăvîrșește, pre lîngă năravuri și limba. cr (1831), 16²/14. O ceată de gvardie națională și de trupe de linie s-au așăzat înăuntrul palatului. ar (1831), 3¹/40. Puteri naționale se vor întrebui asemene spre a îmbloca Lisabona. ib. (1832), 8¹/38. Școala națională de la sfîntul Sava. marcovici, c. 5/13. Pedestrimea milițiii naționale au dat din armele de foc o întreită detunare. ar (1834). Elevii Conservatorului filarmonic au dat, marți în 23 fevruari, a lor întăi cercare teatrală în limba națională. ib. (1837), 81¹/28. Această foaie este menită a aduna și a împărtăși doritorilor literaturei naționale producturile genii (duhului) rostite în proză seau în versuri. ib. 97²/2. O dovadă a recunoștinței naționale. ib. (1838), 3²/28. De nevoie a fost a întrebuința gvardia națională. ib. 20¹/19. Rivalitatea națiunală și politică între acești doi puternici vecini... paraliza aplicațiunea puterei comune. asachi, s. l. ii, 82. Sosirea străluciților monarhi s-au urat cu cîntece naționale. ar (1839), 2²/6. Măsuri pentru apărarea națională. ib. 12¹/15. Moisi Fulea cel peste tot Marele Prințipat al Ardealului al shoalelor naționale crăiesc director. sp i, 48/17. Avem dar o datorie sfîntă, fiească și națională. russo, s. 14. Sărbare națională. id. ib. 21. Întâiul poet național al României. negruzzi, s. i, 339. Zice că nu se cuvine fetelor de boier să poarte haine naționale. alecsandri, t. 662. La 1857, pe cînd se fierbea Unirea în Iași..., Kogălniceanu și alții au găsit cu cale să cheme la adunare și cîțiva țărani fruntași... spre a lua și ei parte la facerea acestui măreț și nobil act național. creangă, a. 161. Apoi nu-i zice lui degeaba „Vocea patriotului naționale”. caragiale, o. vi, 14, cf. 52. Vom continua stăruința noastră și în anul viitor, dezvoltînd gustul de lectură și conlucrînd astfel la răspîndirea culturei naționale. f (1900), 614. O festivitate... în amintirea uneia din cele mai mărețe figuri ale istoriei noastre naționalculturale. ib. (1906), 9. Cîntări naționale. ib. 10. În Moldova a lipsit o clasă mijlocie națională, cu instincte revoluționare. ibrăileanu, sp. cn. 27. Cele două probleme principale ce se puneau în acea vreme: limba literară și literatura națională. id. ib. 48. Aici văd cele dintâi costume naționale olandeze. sadoveanu, o. ix, 294. Amatorii de teatru național nu ascultau cu plăcere o limbă artificială. id. e. 69. românia are nevoie de 30000 – 35000 tone bumbac anual, din care solul național produce numai 4000 – 5000 tone. ionescu-muscel, țes. 23. Romantismul se va interesa mai mult de aspectul național al manifestărilor fiecărui popor. oprescu, i. a.iii, 14. Pentru cugetarea lui, acest om cu privirea cruntă a fost izgonit din țară și a avut să guste înstrăinarea silită, cea mai grea pentru un luptător național. arghezi, t. c. 38. Va fi numit director al Teatrului național. id. ib. 68. Cîteva din episoadele narative sau din tablourile istorice ale lui Bălcescu sînt adevărate basoreliefuri literare, inspirate de caldul său sentiment național. vianu, m. 256, cf. 17. Aspirația societății românești la începutul secolului al XlX-lea către libertate și forme naționale de viață cerea transformarea limbii literare. id. s. 184, cf. 6. În cele mai multe locuri, veșmîntul național al popoarelor a rămas același. stancu, u.r.s.s. 116. Legile interne proprii unei singure limbi constituie specificul național al limbii. graur, s. l. 96, cf. 118. Limba națională nu mai este ceea ce era limba comună a poporului; ea devine mai unitară, mai închegată, mai organizată, în general mai bogată în mijloacele de exprimare. id. i. l. 227. Confecții... cusute cu motive naționale. scînteia, 1960, nr. 4859. Repartiția venitului național, proporția dintre fondul de acumulare și fondul de consum corespund pe deplin intereselor oamenilor muncii, lupta de clasă. 1961, nr. 5, 11. Comportarea echipelor noastre naționale de volei. sp. pop. 1961, nr. 3 926, 3/1. Ritmurile de creștere au o importanță decisivă pentru industrializarea țării și prin aceasta pentru progresul întregii economii naționale. contemp. 1962, nr. 795, 1/3. ◊ Șosea națională = șosea care leagă între ele centrele importante ale unei țări și a cărei întreținere se află în seama administrației centrale. Linia ferată – O vecină... Nu seamănă cu ea O biată bătrînă șosea Banală – Dar națională. minulescu, v. 220. 2. s. m. (Jur.; rar) Cetățean al unui stat. Naționalul nu se poate extrăda și o persoană nu poate să-și piardă naționalitatea numai pentru faptul că domiciliind în străinătate, nu s-a înscris în registrele consulatului respectiv. cod. pen, r.p.r. 38. ♦ (Învechit, rar) Compatriot. cf. lm. ♦ (Rar; la pl.) Totalitatea celor care compun o națiune (1). Cf. șăineanu, d. u. – Pronunțat: -ți-o-. – pl.: naționali, -e. – Și: (învechit, rar) naționale adj. invar., națiunal, -ă (pontbriant, d.) adj. – Din lat. nationalis, fr. național.

navă-uzină s. f. (mar.) Navă special amenajată pentru a prepara peștele ◊ „Aflată în largul mărilor și oceanelor, nava-uzină aprovizionată continuu de pescarii de pe 11 traulere norvegiene, prelucrează anual 200000 tone de pește (în condiții igienice excepționale, ținând seama de abundența de apă și înalta tehnicitate a instalațiilor), transformându-le în 45000 tone de produse semifinite.” R.l. 17 X 70 p. 6. ◊ „Fundația «Greenpeace» a anunțat [...] că va lansa o nouă campanie în Oceanul Atlantic împotriva pescuitului de balene [...] Membrii fundației au indicat că vor folosi următoarea metodă: la bordul unor bărci pneumatice, se vor interpune între cetacee și navele-uzină, ce au echipament special de vânare a balenelor.” R.l. 6 VI 78 p. 6 (din navă + uzină, după fr. navire-usine; DMN 1965; D.Tr., DT)

O MIE DE LEI băț, chiftea, o muie de lei, palmă, tonă.

pernă s. f. în sint. s. ♦ pernă de aer Curent de aer aflat între două suprafețe și care servește ca lubrifiant ◊ „Avion pe pernă de aer. Autovehiculul din imagine, care se poate deplasa la fel de bine în aer, pe apă și pe pământ, a fost creat în R.F. Germania [...] În caz de necesitate, avionul devine vehicul terestru sau barcă pe pernă de aer.” Sc. 17 V 78 p. 6. ◊ „În R.F.G. a început construcția unei căi ferate pe pernă magnetică [...] Perna de aer de 10 mm va fi realizată cu ajutorul unui număr de 60 de electromagneți care se fixează sub podeaua fiecărui vagon.” Sc. 7 VII 82 p. 5. ◊ „Uzina de reparații navale din Arhanghelsk a construit pentru prima dată în lume o platformă pe pernă de aer cu o capacitate de 40 de tone. Ea este atașată la un remorcher-amfibie cu două elice.” R.l. 4 XI 86 p. 6; v. și 16 VII 82 p. 6; v. și aeroglisor (1968) ♦ pernă de fluid: ◊ „Timișoara. Specialiștii [...] au realizat un dispozitiv pe pernă de fluid, destinat transporturilor uzinale pentru diferite sarcini [...]” R.l. 16 III 81 p. 5 ♦ Pernă magnetică: ◊ „Autoritățile din R.F. Germania au anunțat că a început construcția unei căi ferate pe pernă magnetică.” R.l. 16 VII 84 p. 6. ◊ „Ultimă realizare japoneză în domeniul transporturilor pe calea ferată, trenul de foarte mare viteză pe pernă magnetică a fost testat, pentru prima oară, cu oameni la bord.” R.l. 25 VIII 84 p. 6; v. și transrapid, pernă de aer (1982) ♦ pernă de zgură: ◊ „(La) Hunedoara s-a aplicat pentru prima dată o tehnologie originală care constă în turnarea fundațiilor pe pernă de zgură de furnal.” R.l. 10 I 83 p. 5 (pernă de aer: după fr. coussin d’air; cf. engl. air-cushion, germ. Luftfederung; DMN 1965; WT; D.Tr., DTP; DEX; pernă magnetică: după fr. coussin magnétique; DTN 1975)

petrolier-gigant s. n., adj. Petrolier de mare tonaj ◊ „Era petrolierelor-gigant!” I.B. 29 VIII 72 p. 1. ◊ „Tancuri petroliere-gigant. Consiliul consultativ al Ministerului nipon al Transporturilor a aprobat proiectul construirii de tancuri petroliere cu un deplasament de 1 milion tone.” I.B. 13 XI 73 p. 4. ◊ „[...] după 25 zile regiunea Ekofisk va arăta ca după scufundarea unui mare tanc petrolier, iar după 75 de zile ca și cum s-ar fi scurs țițeiul dintr-un petrolier-gigant.” R.l. 27 IV 77 p. 5 (din petrolier + gigant)

*pletínă f., pl. e (cp. cu pilotină). Dun. Prut. Șlep maĭ mic (20-30 de tone): o pletină pe care eraŭ îmbarcațĭ maĭ mulțĭ oamenĭ, căruțe și vite, trasă de un remorcher, se lovi foarte ușor de vapor (Univ. 10 Apr. 1915, 2, 5, coresp. din Călărașĭ). – Și plé-.

precomprimat, -ă adj. Care a fost supus operației de precomprimare ◊ „[S-au realizat] kilometri de tuburi din beton precomprimat, mii de stâlpi electrici și altele.” I.B. 14 X 63 p. 3. ◊ „Cupoletele din masă plastică [...] elementele curbe din beton precomprimat contribuie la reducerea de greutate a construcției.” R.l. 10 I 77 p. 3. ◊ „Prin înlocuirea platformelor din metal de la basculele-pod de 30 tone și de 50 tone, cu platforme din beton armat precomprimat cu un profil special s-a reușit o creștere a productivității muncii [...]” R.l. 19 V 83 p. 3; v. și subtraversa (din pre- + comprimat; cf. fr. [béton armé] précontraint; I. Iordan în RRL 5/70 p. 472; SMFC IV 319, FC II 193; DEX)

qat s. n. (cuv. arab; bot.) ◊ „Poliția somaleză a confiscat peste 3 tone de tulpini și frunze amărui de qat, considerate de medici a fi «cocaina Africii».” R.l. 13 V 83 p. 6 (din fr. qat; PR 1966)

recuperabilitate s. f. Caracterul a ceea ce este recuperabil ◊ „Datele indică printre materialele cu indicii de «recuperabilitate» cele mai ridicate – prin prisma valorii nete ce se obține la tona de deșeuri – metalele neferoase, hârtia de calitate superioară, cauciucurile [...]” Sc. 18 IX 77 p. 5 (din recuperabil + -itate; DEX-S)

SAUROZAUR s. m. reptilă fosilă care cântărea circa 10 tone și atingea până la 12 m. (< sauro- + -zaur)

saurozaur sm [At: DN⁴ / Pl: ~i / E: sauro- + -zaur] Reptilă fosilă care cântărea circa 10 tone și atingea până la 12 m.

semirobot s. m. (tehn.) Mecanism aproape complet robotizat ◊ „Specialiștii de la Combinatul de utilaj greu din Cluj-Napoca au conceput și realizat manipulatoare complexe [...] adevărați semiroboți care deservesc presele de 2000 tone.” R.l. 15 IV 85 p. 1 (din semi- + robot) corectat(ă)

silențiozitate s. f. Lipsă de zgomot, caracter silențios ◊ „Silențiozitatea, o componentă a ocrotirii sănătății publice.” Sc. 21 II 67 p. 2. ◊ „Inginerii de la firma britanică «Fodens Ltd» au construit un camion de 32 tone care nu va produce un zgomot mai mare decât un autoturism obișnuit. Aceste performanțe de silențiozitate au fost obținute prin efectuarea unor modificări la motor [...]” R.l. 29 III 79 p. 6 (din silențios + -itate; cf. it. silenziosità; M. Gheorghiu în LR 2/68 p. 134; DEX, DN3)

STAHANOVÍST, -Ă, stahanovíști, -ste, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. (În fosta U.R.S.S. și sateliții comuniști) Muncitor (sovietic) evidențiat și răsplătit cu privilegii speciale, pentru depășirea normei de producție. 2. (Fig., fam. și depr.) Muncitor care lucrează cu exces de zel. ◊ Persoană care desfășoară o activitate într-un mod deosebit de intens. II. Adj. Care se referă la sau ține de stahanovism sau stahanoviști (I). ◊ Muncitor stahanovist. (cf. fr. stakhanoviste, engl. Stakhanovite < rus. stahanoveț < n. pr. Alexei Grigorievici Stahanov, miner sovietic ucrainean, 1906-1977 (în 31 august 1935, s-a raportat că a depășit de 14 ori norma de producție, extrăgând 102 tone de cărbune în 5 ore și 45 de minute); + suf. -ist) [TLF, MW]

STEN ~i m. fiz. Unitate de măsură a forței egală cu forța care imprimă o accelerație de un metru pe secundă la pătrat unei mase de o tonă. /<fr. sthene

STEN, steni, s. m. Unitate de măsură a forței egală cu forța care imprimă o accelerație de un metru pe secundă la pătrat unei mase de o tonă. – Din fr. sthène. corectat(ă)

STEN s.m. (Fiz.) Unitate de forță egală cu forța imprimată unei mase de o tonă, de o accelerație de un metru pe secundă la pătrat.^[1] [< fr. sthène]. corectat(ă)

STEN s. m. Unitate de forță în sistemul de unități MTS (metru, tonă, secundă), egală cu forța prin care se imprimă unei mase de o tonă o accelerație de un metru pe secundă la pătrat.

suculente s. f. pl. Nutrețuri provenite din plante cu tuberculi și din rădăcinoase ◊ „Furajele nu sunt asigurate în sortimentul și cantitățile cât de cât potrivite unei bune furajări a animalelor, deficitul ridicându-se la cantități de sute și sute de tone, îndeosebi de fân, iar din suculente a rămas o cantitate îngrijorător de redusă.” R.l. 10 I 84 p. 3 (formal din fr. succulent; DN – adj., DEX, DN3 – alt sens)

superautomobil s. n. ◊ „Superautomobil. Un autocamion gigant – destinat transportului de cărbune, având capacitatea de 240 tone.” R.l. 13 I 67 p. 3. ◊ „După nouă ani de existență, Can-Am, campionatul «superautomobilelor» în care se confruntau «monștrii» a căror capacitate cilindrică depășea 8000 de cm cubi, nu va mai avea loc.” Sc. 21 XI 74 p. 6 //din super- + automobil//

supernavă s. f. Navă de tonaj foarte mare ◊ „O supernavă cu un deplasament de 265000 tone va fi construită la șantierul naval «Ulianik» din Pola, R.S. F. Iugoslavia.” Sc. 29 III 71 p. 4. ◊ „Prototipul unei supernave de pescuit [...] a fost realizat la un șantier din Gdansk.” Sc. 5 VI 79 p. 3 (din super- + navă, după fr. super-navire; DMN 1969; DEX-S)

superpetrolier s. n. (mar.) Petrolier de mari proporții ◊ „Strâmtoarea Malacca poluată de naufragiul unui superpetrolier.” R.l. 8 I 75 p. 6. ◊ „Un superpetrolier de 540 mii tone a fost lansat în noul port francez Antifer.” Sc. 26 VI 76 p. 6. ◊ „Două superpetroliere s-au ciocnit în apropiere de Trinidad și au luat foc.” Sc. 21 VII 79 p. 6 (din fr. superpétrolier; DMC 1960; DEX-S)

supersatelit s. n.^[1] Satelit (de telecomunicații) de mare capacitate ◊ „Potrivit agenției Kyodo, acest «supersatelit» ar avea o greutate de aproximativ două tone [...]” R.l. 20 XI 84 p. 11. ◊ „«Super satelit» de telecomunicații” I.B. 11 XII 84 p. 4; v. și R.l. 25 X 84 p. 6 //din super- + satelit//

supertren s. n. Tren extrem de rapid ◊ „[...] supertrenurile care asigură legătura între Tokio și Osaka au trebuit să rămână în gară.” R.l. 23 IX 74 p. 6. ◊ „Supertrenul, comparabil cu o rachetă, va dezvolta viteze de până la 2000 km/h și se va deplasa pe unde electromagnetice în interiorul unui tunel cu vid.” Sc. 3 VIII 76 p. 6. ◊ „O premieră absolută în practica mondială: formarea și rularea cu succes pe magistralele feroviare sovietice a unui super-tren de marfă cu o greutate de 30200 tone.” R.l. 2 VII 84 p. 6 //din super- + tren; DEX-S//

t (METR.), simbol pentru tonă.

TANC ~uri n. 1) Mașină blindată pe șenile, prevăzută cu un tun și capabilă să străbată terenuri accidentate și să treacă peste diferite obstacole. 2) tehn. Rezervor pentru păstrarea sau transportarea diferitelor lichide. ◊ ~ petrolier navă pentru transportarea petrolului. 3) Vagonet metalic (cu capacitatea de o tonă) folosit în mine. /<fr. tank, germ. Tank

TANC, tancuri, s. n. 1. Mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă și în partea din față a vehiculului, cu roțile montate pe șenile, care poate străbate terenuri accidentate. ◊ Tanc amfibiu = tanc care se poate deplasa și pe apă. 2. Rezervor din tablă sau din oțel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 3. (Fot.) Cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.

TANC, tancuri, s. n. 1. Mașină de luptă blindată, înzestrată cu tunuri, mitraliere etc. instalate în turelă și în partea din față a vehiculului, cu roțile montate pe șenile, care poate străbate terenuri accidentate. 2. Rezervor din tablă sau din oțel folosit pentru depozitarea sau transportarea lichidelor; vehicul înzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 3. (Fot.) Cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice. – Din fr. tank, germ. Tank.

TANC s. n. 1. autovehicul de luptă blindat și înarmat puternic, cu roțile pe șenile. 2. rezervor, din tablă de oțel, etanș, pentru diferite lichide. 3. vagonet metalic de o tonă. 4. cutie de plastic specială în care se developează filme fotografice; doză² (3). (< fr., engl. tank, germ. Tank)

TANC s.n. 1. Car de luptă blindat și înarmat puternic (cu mitraliere, tunuri etc.), avînd roțile montate pe șenile. 2. Rezervor din tablă de oțel pentru diferite lichide. ♦ Vagonet metalic de o tonă. ♦ Tanc petrolier = navă comercială destinată transportului produselor petroliere. [< engl., fr. tank, germ. Tank].

tanc¹ sn [At: C. PETRESCU, Î. II, 117 / Pl: ~uri / E: fr tank, ger Tank, eg tank] 1 Autovehicul de luptă blindat, cu roțile montate pe șenile, înzestrat cu tunuri, mitraliere etc., care poate străbate terenuri accidentate. 2 (Îs) ~ amfibiu Tanc¹ (1) care se poate deplasa și pe apă. 3 Rezervor făcut din tablă¹ sau din oțel pentru depozitarea sau transportarea lichidelor. 4 (Pex) Vehicul înzestrat cu tanc (3). 5 (Îs) ~ petrolier Navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. 6 Vagonet metalic folosit în mine, cu capacitatea de o tonă. 7 (Fot) Cutie de plastic de construcție specială, în care se developează filme fotografice.

TANC, tancuri, s. n. 1. Autovehicul blindat, înarmat cu tunuri, mitraliere etc., care poate străbate regiuni accidentate, fără drumuri. Prefectul dorește să vadă cu ochii săi tancul pe care l-a montat meșterul Rafailă. SADOVEANU, P. M. 212. Se ridică și el, pătrat, mișcîndu-se ca un tanc printre ceilalți. C. PETRESCU, Î. II 117. 2. Rezervor pentru lichide, făcut de obicei din tablă de oțel; vehicul (vagon, remorcher, camion) înzestrat cu un astfel de rezervor. ◊ Tanc petrolier = navă folosită la transportul petrolului sau al derivatelor lui. ♦ Vagonet metalic cu capacitate de o tonă.

tdw (METR.), simbol pentru tonă deadweight.

teleschi s. n. (sport) Instalație de teleferic pentru schiori ◊ „Elicopterul francez Super-Frelon 03 a realizat recent o performanță, transportând de la Nisa la stația teleschi din Auron (2.500 m) un cablu de teleschi cântărind circa 2 tone.” R.l. 10 IV 65 p. 3. ◊ „Telescaunele și teleschiurile de la Cota 1400 și Vârful cu Dor vor funcționa cu program continuu [...]” Sc. 29 XII 76 p. 5; v. și minicar, telecabină, telescaun (din fr. téléski; DMC 1966; Fl. Dimitrescu în LR 2/70 p. 143; DN3; DEX-S)

tobă. În general, termenul se aplică instrumentelor de percuție* cu membrană. Există o mare varietate de t. Caracteristica lor comună constă în prezența unei cavități formate dintr-o cutie de rezonanță* ale cărei extremități sunt acoperite cu piele și care vibrează prin lovire. Cutia de rezonanță, construită din materiale diferite (lut ars, lemn, bambus, metal sau material plastic) are forme diverse: conică, cilindrică, bombată etc. De asemenea, și natura pieilor este diversă: de pește, de capră, de vițel etc. Pozițiile în care se „bate” t. diferă de la un tip de instr. la altul: între gununchi, înaintea bustului (agățată de o centură), așezată jos sau suspendată cu ajutorul unui suport special. Modul de a pune în vibrație membrana se face prin lovire: cu toată palma, cu degetele întinse sau curbate, cu una sau două baghete (2), cu una sau două măturele*. Originea t. este greu de stabilit, ea fiind prezentă în toate perioadele istorice (începând cu neoliticul), la mai multe popoare concomitent, în continente diferite, cu forme deosebite și cu multe moduri de a produce sunetele. T. mică (fără coarde) (it. tamburo piccolo; engl. snare drum; fr. caisse claire; germ. kleine Trommel), t. cu două membrane din piele de vițel, prelucrată foarte fin; cutia de rezonanță, din metal, are formă cilindrică. Cele două membrane se întind cu ajutorul unor șuruburi acționate direct sau cu o cheie. Este neacordabilă (v. acordaj (2)). Dimensiunile t. mici diferă atât ca înălțime a cilindrului cât și ca diametru. Pentru orch. simf. se utilizează instr. cu înălțimea cilindrului de 16-18 cm. T. mică de concert (cu coarde) (it. tamburo piccolo (con corde); engl. snare drum (snares on); fr. petite caisse (avec timbres); germ. kleine Trommel [mit Schnarrsaiten]): T. cu două membrane, având următoarele dimensiuni: înălțimea cilindrului de 16-18 cm, iar diametrul de 35 cm. Pe una din membrane sunt fixate, printr-un mecanism, 4-8 coarde, din material plastic, din intestine de animal sau metal. Mecanismul respectiv are o funcție dublă: a) de fixare, prin apăsarea cu degetul a clapei, a coardelor de pe membrană; b) de îndepărtare, prin ridicarea clapei, a coardelor de pe membrană. Mecanismul se numește control de sunet (it. sordino interno; engl. tone control; fr. sourdine interne; germ. Obertonkontrolle). Când coardele sunt lăsate pe membrană, sunetul este metalic și însoțit de un zbârnâit. Când coardele sunt ridicate de pe membrană, sonoritatea este cristalină, asemănătoare cu a tobei mică fără coarde (caisse claire). T. de paradă (it. umburo rullante, cassa rullante; engl. parade drum, rope drum; fr. caisse roulante, tambour roulant; germ. Paradetrommel, Rührtrommel). T. cu două membrane, fără coarde, care în trecut se folosea exclusiv în armată (se mai numește tobă napoleoniană). În orch. simf. a pătruns în sec. 19. Membranele sunt fixate cu câte o ramă de lemn, pe cele două extremități ale cilindrului, tot din lemn (înălțimea cilindrului este de 60 cm cu diametrul de 25 cm). Membranele se întind cu ajutorul unor sfori de cânepă dispuse pe circumferință în formă de V. Sonoritatea tobei de paradă este lipsită de strălucire, opacă, sumbră. T. provensală (it. tamburo provensale; engl. brak nazwy; fr. tambourin provençal, tambour de Provence; germ. Landsknechtstrommel), instr. pop. fr. (din regiunea Provence), asemănătoare ca aspect cu t. militară; are o cutie de rezonanță în formă de cilindru alungit, pe extremitățile căruia sunt fixate membranele. Întinderea membranei se face ca la t. de paradă (cu ajutorul unor sfori dispuse pe circumferința cilindrului). Nu are coarde. T. mare (it. gran cassa, tamburo grande; engl. bass drum; fr. grande caisse; germ. grosse Trommel), t. neacordabilă, cu două membrane amplasate pe cele două extremități ale unui cilindru din lemn, din fibre sintetice sau din metal, de diferite dimensiuni: 34-40 cm Ø (se folosește în fanfare* și în orch. de pop.); 50-60 cm Ø (se folosește în orch. de jazz*); 70-90 cm Ø (se folosește în orch. simf.). În orch. simf. contemporană se recurge uneori chiar la mai multe t. mari de diferite dimensiuni.

ton (ton întreg) (interval) (< fr. ton; < lat. tonus; it. tono; germ. Ganzton; engl. tone) 1) În sistemul egal temperat cu 12 sunete* în octavă* (v. temperare), intervalul imediat mai mare decât semitonul (1 t. = 2 semitonuri) și denumește valoarea secundei* mari. Alături de semiton*, t. este o unitate de măsură intervalică (ex.: cvinta* perfectă cuprinde 3 1/2 t., iar octava 6 t.). Gama hexatonică* este formată din 6 t. temperate succesive. T. diatonic cuprinde un semiton diatonic și unul cromatic (sau invers) și este format de două note scrise pe trepte* vecine, deci cu nume diferit (ex.: do-re sau sol-la). T. cromatic cuprinde 2 semitonuri cromatice și este format de două scrise pe aceeași treaptă, deci cu același nume, din care cel puțin una este alterată* (ex. mi dublu bemol – mi sau si bemol – do). 2) În sistemul temperat Mercator-Holder (cu octava divizată în 53 de come* egale, v. temperare), t. este format din 9 come*, grupate într-un semiton diatonic (4 come) + un semiton cromatic (5 come) sau viceversa. 3) În sistemul (netemperat) al gamei prin cvinte* (Pitagora), valoarea t. se exprimă prin raportul 9/8, care este raportul a două lungimi de coardă de monocord* sau a 2 frecvențe*. T. pitagoric este alcătuit din două intervale neegale: limma (semitonul diatonic 256/243) + apotome* (semitonul cromatic 2187/2048). Este mai mic decât t. din sistemul temperat cu 12 trepte în octavă (203,9 cenți* față de 200), dar aproape egal cu tonul Mercator-Holder (203,8 cenți). 4) În sistemul (netemperat) al gamei naturale (Zarlino), t. este de 2 feluri: t. mare 9/8 și t. mic 10/9. Primul este intervalul dintre armonicele* 8 și 9, iar al doilea dintre armonicele 9 și 10. În gama naturală cu tonica* do, intervalele de t. mare sunt do-re, fa-sol și la-si, iar cele de t. mic, re-mi și sol-la. T. mic valorează 182,4 cenți, cel mare fiind egal cu t. pitagoreic. Existența t. mic dă naștere în gama naturală la 2 intervale „joase”. Ele sunt cvinta re-la = 40/27 și terța mică re-fa = 32/27. Cvintele perfecte tip do-sol = 3/2 măsoară 702 cenți, pe când cvinta „joasă” 680,4 cenți (cvinta temperată micșorată tip do-sol bemol valorează exact 600 cenți). Terța mică tip mi-sol = 6/5 măsoară 315,6 cenți, pe când cea „joasă” 294,1 cenți. Cvintei naturale „joase” îi corespunde, prin răsturnare*, cvarta „înaltă” 27/40 de 519,5 cenți, iar terței mici „joasă”, sexta „înaltă” 27/16, de 905,8 cenți.

-TON „tensiune, inflexiune, accent”. ◊ gr. tonos „vigoare, tensiune” > fr. -tone, germ. -ton, it. -tono, engl. -tone > rom. -ton.

tonaj sn [At: ȘĂINEANU, D. U. / Pl: ~e / E: fr tonnage] 1 Greutate a unui corp exprimată în tone (1). 2 (Spc) Volum interior al unei nave comerciale, măsurat în tone-registru. 3 (Spc) Greutate maximă de încărcătură pe care o poate suporta un vagon sau un autocamion. 4 (D. vehicule; îla) De mare ~ Care are o mare capacitate de încărcare. 5 (Spc) Greutate a unui tren sau a unui autocamion exprimată în tone (1).

TONAJ s.n. Masă, greutate a unui corp exprimată în tone. ♦ Capacitatea unei nave, exprimată în tone-registru. ♦ Greutatea maximă a încărcăturii pe care o poate transporta un vehicul (vagon, autocamion). [< fr. tonnage].

TONAJ, tonaje, s. n. Capacitate a unei nave evaluată în tone-registru. Vas de mare tonaj. Tonajul flotei comerciale. ♦ Greutatea unui tren exprimată în tone. ♦ Greutatea maximă de încărcătură pe care o poate suporta un vehicul (vagon, autocamion etc.). Este interzis a conduce orice fel de vehicul încărcat peste tonajul, capacitatea sau numărul locurilor de care dispune prin construcție. COL. HOT. DISP. 1953, 144.

TONAJ ~e n. 1) Greutate a unui corp, exprimată în tone. 2) Capacitate de transport a unei nave, exprimată în tone-registru. 3) Capacitate volumetrică a unei nave, exprimată în tone de apă dezlocuită. 4) Greutate maximă pe care o poate transporta un vehicul. /<fr. tonage

TONAJ s. n. 1. masă, greutate a unui corp exprimată în tone. 2. capacitatea totală de încărcare a unei nave, exprimată în tone- registru. ◊ greutatea maximă a încărcăturii pe care o poate suporta un vagon, un autocamion. (< fr. tonnage)

tonaj n. capacitatea unei corăbii evaluată în tone: vase de orice tonaj.

*tonáj n. (fr. tonnage). Capacitatea uneĭ corăbiĭ evaluată în tone.

TONĂ s. f. unitate de măsură a masei, de 1000 kg. ♦ ~-kilometru = unitate de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor efectuate pe calea ferată sau de către un autovehicul, cu greutatea de o tonă deplasată pe distanța de 1 km; ~-registru = unitate de volum care măsoară capacitatea de încărcare a unei nave, de 2,8316 m³. (< fr. tonne)

TONĂ ~e f. Unitate de măsură a masei egală cu 1000 de kg. ◊ ~-kilometru unitate de măsură echivalentă cu transportul unei tone pe distanța de 1 km într-o unitate de timp determinată. ~-registru unitate de măsură a capacității de încărcare a unei nave (egală cu 2.832 m³). /<fr. tonne

tonă s. f., g.-d. art. tonei; pl. tone; simb. t

TONĂ, tone, s. f. Unitate de măsură a masei, egală cu 1000 de kg. ◊ Tonă-kilometru = unitate de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferată, egală cu deplasarea unei greutăți de o tonă pe distanța de 1 km. Tonă-registru = unitate de măsură pentru volumul interior al unei nave comerciale, egală cu 2,832 m³. – Din fr. tonne.

tonă sf [At: (a. 1802) IORGA, S. D. X, 341 / Pl: ~ne / E: fr tonne, ger Tonne] 1 Unitate de măsură a masei egală cu 1000 de kg Si: (înv) tonelă. 2 (Îc) ~-forță Unitate de măsură a forței, egală cu greutatea unui corp cu masa de o tonă (1). 3 (Îc) ~-kilometru Unitate de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferată, echivalentă cu transportul unei greutăți de o tonă(2)-forță pe distanța de un km. 4 (Nav; îc) ~-registru Unitate de măsură pentru volumul interior al unei nave comerciale, egală cu 2,8316 m³.

tonă s. f., g.-d. art. tonei; pl. tone; simb. t

*tónă f., pl. e (fr. tonne, mare butoĭ, tonă, d. lat. pop. tŭnna, cuv. celtic care a pătruns și în alte limbĭ romane și în cele germanice. V. tunel). Unitatea de greutate (1000 de chilograme) p. a evalua încărcătura mărfurilor uneĭ corăbiĭ, unuĭ vagon.

tonă s. f., g.-d. art. tonei; pl. tone; simb. t

tonă, tone s. f. (adol.) o mie de lei.

tonă f. greutate de 1000 kgr.

TONĂ s.f. Unitate de măsură egală cu 1000 kg. ♦ Tonă-kilometru = unitate de măsură pentru volumul transporturilor pe calea ferată, egală cu greutatea de o tonă deplasată pe distanța de 1 km; tonă-registru = unitate de volum care măsoară capacitatea de încărcare a unei nave și este egală cu 2,832 m³. [< fr. tonne].

TONĂ, tone, s. f. Multiplu al kilogramului, egal cu 1000 de kg. În marea bătălie a cărbunelui sînt angajați zece mii de oameni și nenumărate zeci de mii de tone de fontă, de fier și de oțel. BOGZA, V. J. 175. ◊ Tonă kilometru = unitate de calcul echivalentă cu transportul unei tone pe o distanță de un km într-o unitate de timp determinată. Tonă-registru = unitate de volum, egală cu 2,832 m³, care măsoară capacitatea de încărcare a unei nave.

TONĂ, tone, s. f. Unitate de măsură a masei, egală cu 1 000 de kg. ◊ Tonă-kilometru = unitate.de măsură pentru exprimarea volumului transporturilor pe o linie de cale ferată, egală cu deplasarea unei greutăți de o tonă pe distanța de 1 km. Tonă-registru = unitate de măsură pentru volumul interior al unei nave comerciale, egală cu 2,8316 m³. Tonă-deadweight = unitate de măsură pentru capacitatea totală de încărcare a unei nave comerciale, egală cu o tonă. – Din fr. tonne.

*tonă-deadweight [deadweight pron. dedveit] (-dead-weight) s. f., g.-d. art. tonei-deadweight; pl. tone-deadweight; simb. tdw

tonă-deadweight [deadweight pron. engl. dedŭeĭt] (desp. -dead-weight) s. f., g.-d. art. tonei-deadweight; pl. tone-deadweight; simb. tdw

tonă-forță s. f., g.-d. art. tonei-forță; pl. tone-forță; simb. tf

tonă-forță s. f., g.-d. art. tonei-forță; pl. tone-forță; simb. tf

tonă-forță s. f., pl. tone-forță; simb. tf

tonă-kilometru (-me-tru) s. f., g.-d. art. tonei-kilometru; pl. tone-kilometru

!tonă-kilometru (desp. -me-tru) s. f., g.-d. art. tonei-kilometru; pl. tone-kilometru

tonă-kilometru s. f. (sil. -tru), pl. tone-kilometru

tonă-registru s. f., g.-d. art. tonei-registru; pl. tone-registru

!tonă-registru s. f., g.-d. art. tonei-registru; pl. tone-registru

tonă-registru s. f., pl. tone-registru

tone block (cuv. engl.) v. lemn (2).

tonelă sf [At: COSTINESCU / Pl: ~le / E: tonă] (Înv) Tonă (1).

TONO-/TONI-, -TON, -TONIE elem. „tensiune, pulsație, presiune”; „inflexiune, accent”; „vigoare, fortificare”. (< fr. tono-, toni-, -tone, -tonie, cf. gr. tonos)

trăgătorie s. f. Locul unde se transformă oțelul în fire de sârmă ◊ „Pe o suprafață de 3970 mp se construiește trăgătoria de oțel moale nr. 2, cu o producție anuală de 15000 tone sârmă trefilată.” Sc. 2 V 64 p. 1 (din trage + -ătorie)

*tunél n., pl. urĭ și e (fr. [d. engl.] tunel, care și el vine d. fr. tonnelle, boltă, din tonne, butoĭ mare. V. tonă). Galerie subterană săpată p. circulațiunea trenurilor. Berărie, cîrcĭumă saŭ loccandă într’o galerie lungă în subsol.

turbomodel s. n. (av.) Model de turboreactor ◊ „Noul turbomodel «AN-26» pus în serviciul Flotei aeriene sovietice, poate lua la bord o încărcătură de 5,5 tone.” I.B. 6 XI 74 p. 8 (din turbo[reactor] + model, după model rus.)

uzină-pilot s. f. Uzină cu rol de model ◊ „Prima uzină-pilot din lume pentru transformarea apei de mare în apă potabilă, cu ajutorul energiei solare, a fost inaugurată la Puerto Penasco, în statul mexican Sonora.” Sc. 8 I 64 p. 3. ◊ „«Anaconda» exploatează deja o uzină-pilot care fabrică aluminiu din argilă.” Sc. 11 V 74 p. 6. ◊ „La Orléans (Franța) a fost inaugurat primul centru de recuperare totală a deșeurilor. Uzina-pilot este capabilă să trateze două tone de resturi menajere pe oră.” R.l. 20 X 77 p. 6; v. și I.B. 25 IV 84 p. 8 (din fr. usine-pilote; DMN 1968)

vas-mamă s. n. ◊ „Construcția unui tanc petrolier de un milion de tone este destul de ingenioasă. El se compune dintr-un vas-mamă și patru chesoane detașabile, care fac corp comun cu nava.” R.l. 19 XII 74 p. 6; v. și anteprogramat (1973) //din vas + mamă//

videofișă s. f. ◊ „Videofișe. Tone de hârtie ar putea fi economisite prin întrebuințarea sistemului «videofișă» de către bănci. În locul sulurilor imense de hârtie care ies dintr-un ordinator, un aparat filmează cecurile și le înregistrează direct pe o memorie sub formă de disc sau de bandă.” R.l. 22 V 79 p. 6 //din video- + fișă//

zero-zero-șapte s. (cinem.) Tip de film polițist din anii ’60 în care eroul principal este agentul 007 ◊ „Agenții din familia 007 înmagazinează tone de cifre și pot reconstitui un număr de telefon doar din zumzetul aparatului: Columbo nu e nici măcar în stare să țină minte să-și ia un carnețel de notițe. Zero-zero-șapte nu se despart de arma cu lunetă, dar de Columbo se trage cu sila ca să fie dus la poligon.” Fl. 19 VIII 76 p. 18 (din zero + zero + șapte, după engl. zero-zero-seven, fr. zero-zero-sept, it. zero-zero-sette)