PĂMÂNT, (3, 4, 5) pământuri, s. n. 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni; p. ext. oamenii care locuiesc pe această planetă. ◊ Expr. La capătul (sau marginile) pământului = foarte departe. De când (e lumea și) pământul sau cât e lumea și pământul = a) (de) totdeauna; b) (în construcții negative) niciodată. Ca de la cer la pământ, se spune pentru a arăta marea deosebire dintre două lucruri. 2. Scoarța globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafața lui (împreună cu atmosfera) pe care trăiesc oamenii și alte vietăți; sol. ◊ Loc. adv. Ca pământul = a) cu desăvârșire, de tot; b) profund, greu; c) (în construcții negative) deloc, în nici un fel. ◊ Loc. adj. și adv. În (sau la) pământ = (aplecat) în jos (de teamă, de emoție, din modestie etc.). La pământ = a) întins, culcat pe jos; p. ext. (despre oameni) deprimat, învins; b) (în formule de comandă) culcă-te! ◊ Expr. A lăsa toate la (sau în) pământ = a lăsa baltă, la voia întâmplării; a abandona. Parcă l-a înghițit pământul (sau a intrat în pământ) = a dispărut, s-a făcut nevăzut. A-i veni cuiva să intre în pământ, se spune când cineva se simte foarte rușinat și ar vrea să nu mai dea ochii cu oamenii. A ieși (sau a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc. A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simțul realității. A nu-l mai ține (sau a nu-l mai încăpea) nici pământul (de...) = a simți o emoție puternică. A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământul = a fi mândru, încrezut. A nu-l primi (pe cineva) nici pământul = a fi un ticălos. A nu-l (mai) răbda (sau ține pe cineva) pământul, se zice (mai ales în imprecații) despre un om rău. A șterge (sau a stinge, a face să piară) de pe fața pământului sau a (se) face una cu pământul (sau o apă și un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici. A scoate (sau a aduce) din pământ (sau din fundul pământului) = a procura ceva foarte greu de obținut, cu orice preț. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, cu orice efort, neapărat. Doarme și pământul sub om = e liniște, tăcere desăvârșită. 3. Materie din care e alcătuită partea solidă a globului terestru și care este formată dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, și din granule organice, provenite din descompunerea substanțelor organice vegetale sau animale. ◊ Pământ activ (sau decolorat) = material natural pământos, asemănător argilei, care are proprietatea de a absorbi și reține substanțe colorate din uleiuri animale, vegetale și minerale. ♦ (Și în sintagma pământ galben) Lut. ♦ Pământuri rare = grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, asemănătoare din punctul de vedere al proprietăților lor chimice. 4. Întindere de uscat; continent. ♦ Întindere de teren (cultivabil). ◊ Expr. Sărac lipit pământului = foarte sărac. 5. Teritoriu, regiune, ținut; p. ext. țară, patrie. ◊ Obiceiul pământului = sumă de norme necodificate, stabilite de practica îndelungată a vieții, transmise urmașilor prin tradiție; p. ext. obicei păstrat din vechime, caracteristic unei țări, unei regiuni. – Lat. pavimentum.

PROMEȚIU s. n. Element chimic din grupul pământurilor rare. – Din germ. Promethium.

YTERBÍT s. n. (Min.) Gadolinit; mineral de siliciu din care se extrag metale din grupa pământurilor rare, precum gadoliniu, holmiu și reniu. (după Ytterb(y) [denumirea unei cariere din apropiere de Stockholm, Suedia, unde a fost găsit yterbiu] + suf. -it) [def. MW]

MONAZIT, monazite, s. n. Fosfat natural al unor pământuri rare, de culoare galben-brună, roșie sau cafenie. – Din fr. monazite.

LUME s. 1. v. univers. 2. sistem planetar, sistem solar. 3. glob, pământ, (rar) mapamond. (A făcut înconjurul ~ii.) 4. v. natură. 5. oameni (pl.). (Era multă ~ acolo.) 6. v. omenire. 7. (fig.) suflare. (Toată ~ dormea.) 8. v. societate.

LANTANIDE f. pl. Element chimic din grupa pământurilor rare. /<fr. lanthanide

MONAZIT n. Mineral constituit din pământuri rare (ceriu, toriu etc.), de culoare brună-roșiatică sau gălbuie. /<fr. monazite

PĂMÂNTESC ~ească (~ești) 1) Care ține de pământ; propriu pământului. 2) rar Care este caracteristic pentru pământeni; de pământean; lumesc; omenesc. /pământ + suf. ~esc

PĂMÂNȚEL ~e n. (diminutiv de la pământ) 1) Porțiune mică de pământ. 2) rar Varietate de argilă de culoare galbenă sau roșie folosită în pictură; lutișor. /pământ + suf. ~el

TERBIU n. Metal lucitor, din familia pământurilor rare, ai cărui compuși sunt întrebuințați la obținerea aliajelor. /<fr. terbiums

GAGARINIT s. n. mineral conținând elemente din familia pământurilor rare (ceriu, erbiu, lantan, europiu). (< rus. gagarinit)

carbonați (pl.), (engl.= carbonates) cls. de min. care reunește săruri ale acidului carbonic și care cuprinde un număr mare de min. anhidre și hidratate. Compușii minerali cei mai stabili sunt cei ce cuprind cationi bivalenți (Ca2+, Mg2+, Fe2+ – ex. – calcit, dolomit, siderit etc.) și, respectiv, trivalenți (pământuri rare; Ce3+, La3+ – ex. – parisit, bastnäsit etc.). C. sunt min. de regulă, incolore, cu D mică sau medie (D = 3 – 5), solubili în acizi și G redusă. Marea majoritate a c. se formează prin procese exogene, de precipitație chimică sau biochimică, prin procese de alterare sau prin depunere din soluții hidrotermale.

SCÁNDIU (< fr., germ. {i}; {s} lat. Scandi[navia]) s. n. Element chimic (Sc; nr. at. 21, m. at. 44,956) din grupa pământurilor rare, alb-cenușiu, cu luciu metalic; se găsește în natură sub formă de oxid. A fost descoperit de suedezul L.F. Nilson, în 1879. Utilizat pentru obținerea aliajelor ușoare cu mare rezistență mecanică și la coroziuni, în calitate de catalizator al conversiunii para-orto- a hidrogenului la temperaturi înalte, ca filtru de neutroni în tehnica nucleară.

TANTÁL (< fr. {i}; {s} n. pr. Tantal) s. n. Element chimic (Ta; nr. at. 73, m. at. 180,948, p. t. 3.010°C, p. f. c. 4.100°C, gr. sp. 16,7). Metal rar, cenușiu, lucios, dur, ductil în stare pură și foarte rezistent din punct de vedere chimic. Se găsește în natură în tantalit și și pământurile rare. Formează combinații în treptele de valență 2, 3, 4 și 5. Se folosește în metalurgie (component al aliajelor refractare, solide și rezistente la coroziune), în energia nucleară, ind. constructoare de mașini, chimică, electronică, în medicină (aplicarea suturilor, fixarea oaselor și vaselor), pentru fabricarea bijuteriilor (în locul platinei). A fost descoperit de A.G. Ekeberg în 1802.

NICRÓM (< fr. {i}; {s} fr. ni[ckel] „nichel” + chrome „crom”) s. n. Aliaj pe bază de nichel cu crom (15-30%), siliciu (până la 1,5%), aluminiu (până la 3,5%), microadaosuri de pământuri rare, rezistent la temperaturi înalte (1.000-1.250°C). Se folosește la confecționarea rezistențelor electrice, a elementelor de cupluri termoelectrice etc.

gagarinit s. n. (geol.) Specie de mineral ◊ „De curând un colectiv de geologi sovietici a descoperit un nou mineral, care conține elemente din grupa pământurilor rare (ceriu, erbiu, lanten, europiu) existente în cantități infime. Geologii au hotărât să dea noului mineral numele de gagarinit, în cinstea primului cosmonaut, Iuri Gagarin.” Sc. 19 VIII 61 p. 3 (din rus. gagarinit; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 137; DN3, DEX-S)

LANTÁN (< fr. {i}; {s} gr. lanthano „a fi ascuns”) s. n. Element chimic (La; nr. at. 57, m. at. 138,91) din grupa pământurilor rare. Formează combinații în starea de valență 3. În diferite combinații se folosește la fabricarea sticlelor optice și la construirea laserilor. A fost descoperit (1839) și izolat de Carl G. Mosander.

LANTANOÍDE (LANTANÍDE) (< fr.) s. n. pl. Elemente cu numerele atomice 57-71 (lantan, ceriu, praseodim, neodim, prometiu, samariu, europiu, gadoliniu, terbiu, disprosiu, holmiu, erbiu, tuliu, yterbiu și lutețiu) din grupa pământurilor rare. Au valențe 3. Sunt foarte asemănătoare după structura învelișurilor electronice și după proprietățile fizice și chimice.

GADOLIN, Johann Gotlieb (1760-1852), chimist și fizician finlandez. Prof. univ. la Uppsala. Cercetări în domeniul chimiei pământurilor rare. În 1794, a descoperit ytriul. Numele său a fost atribuit unui element chimic (gadoliniu) și unui mineral (gadolinita).

PĂMÂNTUL I. (Terra) Planetă a sistemului solar (a treia în raport cu distanța față de Soare), cu o temp. medie de 10-15°C, cu o mare rezervă de apă în stare lichidă, cu o atmosferă dominată de azot (78%) și oxigen (21%), cu o structură internă complexă, un câmp magnetic propriu, un relief foarte variat, climă cu diferențieri zonale (caldă, temperată, rece), înveliș de soluri divers, un mediu biogeografic bogat și complex etc., caracteristici unice, care îi asigură o dinamică intensă, un echilibru dinamic, o evoluție selectivă; singurul loc din Univers (cunoscut până în prezent) pe care există condiții propice de dezvoltare a vieții. Vârsta P. este estimată la 4,5 miliarde de ani. P. se rotește în jurul axei sale (mișcarea de rotație) și se deplasează pe o orbită eliptică în jurul Soarelui (mișcarea de revoluție). Distanța până la Soare este de 147 mil. km la perifeliu și de 152 mil. km la afeliu. Viteza de deplasare a P. pe orbită este de 29,76 km/s. Perioada de revoluție este de un an (365 zile, 5 ore, 48 minute și 46 secunde), iar perioada de rotație este de o zi (23 ore, 56 minute și 4 secunde). Planul Ecuatorului este înclinat față de planul orbitei cu 23°45′, ceea ce duce la apariția anotimpurilor și a zonelor climatice, precum și la inegalitatea zilelor și a nopților. P. are o formă de geoid (diametrul la Ecuator: 12.756 km), fiind puțin turtit la poli (diferența dintre raza ecuatorială, 6.378 km, și cea polară, 6.356 km, este de c. 22 km). Suprafața totală a P. este de c. 510,2 mil. km², din care uscatul ocupă numai 28,7%; volumul este de c. 1,1 • 10¹² km³. Masa P. este de 5,975 • 10²⁴ kg, cu o densitate medie de 5.520 kg/m³. P. are un singur satelit natural: Luna. P. este alcătuit din următoarele învelișuri concentrice (geosfere): atmosfera, hidrosfera, litosfera sau scoarța terestră, mantaua (mezosfera) și nucleul. Ansamblul comunităților de plante și animale constituie biosfera. Populația: 6,1 miliarde (2000); 7 miliarde (2011). II. În forma pământ (lat. pavimentum) s. n. 1. Totalitatea uscatului planetei; întindere mare de uscat; continent. 2. Sol². ◊ Expr. La pământ = a) (despre oameni) distrus sufletește; b) (sport, la box) cnocdaun. ◊ A nu fi cu picioarele pe pământ = a fi distrat, a nu avea simțul realității. ◊ A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământul = a fi foarte încrezut. 3. P. stabilizat = pământ argilos cu adaosuri de var, de ciment sau de reziduuri bituminoase, rezistent la pătrunderea apei, folosit la fundații de drumuri, la ziduri etc. ◊ Pământuri rare = denumire dată oxizilor de scandiu, ytriu, lantan și lantanide. ◊ Pământuri rele = badlands. ◊ P. activ = produs obținut prin tratarea la cald a argilelor cu un acid, folosit la rafinarea benzinelor, a uleiurilor minerale etc. ◊ P. de diatomee = kieselgur, pămânțel, diatomit. ♦ Lut. 4. Teritoriu, regiune, ținut; p. ext. țară, patrie. ◊ Pământul făgăduinței = numele biblic al Palestinei; p. ext. ținut bogat, mănos; fig. situație, loc, eveniment de care cineva își leagă toate speranțele. ◊ Obiceiul pământului v. obicei. 5. Suprafață de teren (cultivabil).

METAMAGNETÍSM (< fr. {i}) s. n. (FIZ.) Formă specifică de magnetism, prezentată de unele substanțe (ex. elementele din familia pământurilor rare); se manifestă în intervale limitate de temperatură, apărând adesea ca stadiu intermediar între feromagnetism și paramagnetism.

MONAZÍT (< fr. {i}; {s} gr. monazo „a fi singuratic”) s. n. Fosfat natural de ceriu (49-74%), toriu, lantan și alte pământuri rare, cristalizat în sistemul monoclinic și întâlnit adesea în cristale izolate. Are culoarea galben-brună, roșie sau verde și luciul sticlos-gras; este adesea radioactiv. Se exploatează în aluviuni, pentru extragerea pământurilor rare și a toriului.

PEGMATÍT (PEGMATÍTĂ) s. f. (< fr. {i}; {s} gr. pegma- „materie întărită, conglomerat”) s. n. Rocă endogenă, bine cristalizată, cu structură granulară grosieră și neuniformă, alcătuită de obicei din cuarț, feldspați și mice concrescute, cărora li se asociază adesea diverse minerale prețioase. Este legată genetic de rocile eruptive și mai puțin de cele metamorfice și apare în filoane, lentile, cuiburi. Este folosită în ind. ceramicii. Deseori conțin pietre prețioase (smarald, ametist etc.), minereuri de metale și pământuri rare etc.

subterană (încăpere sub pământ) (rar) s. f., g.-d. art. subteranei; pl. subterane

PĂMÂNT, (3, 4, 5) pământuri, s. n. 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni; p. ext. oamenii care locuiesc pe această planetă. ◊ Expr. La capătul (sau marginile) pământului = foarte departe. De când (e lumea și) pământul sau cât e lumea și pământul = a) (de) totdeauna; b) (în construcții negative) niciodată. Ca de la cer la pământ, se spune pentru a arăta marea deosebire dintre două lucruri. 2. Scoarța globului terestru, partea de uscat a globului terestru; suprafața lui (împreună cu atmosfera) pe care trăiesc oamenii și alte vietăți; sol. ◊ Loc. adv. Ca pământul = a) cu desăvârșire, de tot; b) profund, greu; c) (în construcții negative) deloc, în niciun fel. ◊ Loc. adj. și adv. În (sau la) pământ = (aplecat) în jos (de teamă, de emoție, din modestie etc.). La pământ = a) întins, culcat pe jos; p. ext. (despre oameni) deprimat, învins; b) (în formule de comandă) culcă-te! ◊ Expr. A lăsa toate la (sau în) pământ = a lăsa baltă, la voia întâmplării; a abandona. Parcă l-a înghițit pământul (sau a intrat în pământ) = a dispărut, s-a făcut nevăzut. A-i veni cuiva să intre în pământ, se spune când cineva se simte foarte rușinat și ar vrea să nu mai dea ochii cu oamenii. A ieși (sau a apărea) ca din pământ = a se ivi deodată, pe neașteptate, brusc. A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simțul realității. A nu-l mai ține (sau a nu-l mai încăpea) nici pământul (de...) = a simți o emoție puternică. A nu-l mai încăpea (pe cineva) pământul = a fi mândru, încrezut. A nu-l primi (pe cineva) nici pământul = a fi un ticălos. A nu-l (mai) răbda (sau ține pe cineva) pământul, se zice (mai ales în imprecații) despre un om rău. A șterge (sau a stinge, a face să piară) de pe fața pământului sau a (se) face una cu pământul (sau o apă și un pământ) = a (se) distruge, a (se) nimici. A scoate (sau a aduce) din pământ (sau din fundul pământului) = a procura ceva foarte greu de obținut, cu orice preț. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, cu orice efort, neapărat. Doarme și pământul sub om = e liniște, tăcere desăvârșită. 3. Materie din care e alcătuită partea solidă a globului terestru și care este formată dintr-un amestec de granule minerale, provenite din dezagregarea rocilor, și din granule organice, provenite din descompunerea substanțelor organice vegetale sau animale. ◊ Pământ activ (sau decolorat) = material natural pământos, asemănător argilei, care are proprietatea de a absorbi și reține substanțe colorate din uleiuri animale, vegetale și minerale. ♦ (Și în sintagma pământ galben) Lut. ♦ Pământuri rare = grup de oxizi ai unor elemente chimice rare, asemănătoare din punctul de vedere al proprietăților lor chimice. 4. Întindere de uscat; continent. ♦ Întindere de teren (cultivabil). ◊ Expr. Sărac lipit pământului = foarte sărac. 5. Teritoriu, regiune, ținut; p. ext. țară, patrie. ◊ Obiceiul pământului = sumă de norme necodificate, stabilite de practica îndelungată a vieții, transmise urmașilor prin tradiție; p. ext. obicei păstrat din vechime, caracteristic unei țări, unei regiuni. – Lat. pavimentum.

MONAZIT, monazite, s. n. Fosfat natural al unor pământuri rare, de culoare galbenă-brună, roșie sau cafenie. – Din fr. monazite.

bucheliște sf [At: URICARIUL X, 400/7 / E: ns cf buchisa] (Reg; rar) Pământ (care trebuie) lucrat îndelung.

cerit sn [At: DEX² / Pl: ? / E: fr cérite] Mineral care conține pământuri rare, în special oxid de ceriu.

didim sn [At: PONI, CH. 29 / S și: didym / E: ngr δίδυμος] (Chm) Amestec de neodim și praseodim sub formă metalică sau de combinații, despre care se credea că ar face parte din familia pământurilor rare.

element [At: CANTACUZINO, N. P. 134^v/2 / Pl: ~e, ~nți, (înv) ~uri, (îvr) ~minte / E: fr élément, lat elementum] 1 sm (Ant) Fiecare dintre cele patru aspecte ale materiei (foc, apă, aer, pământ) despre care se credea că stau la baza tuturor corpurilor și fenomenelor naturii. 2 sn (Lpl; adesea determinat prin „naturii”) Fenomen al naturii care se manifestă incontrolabil Vz stihie. 3 sn (Lpl; de obicei urmat de determinări în genitiv sau introduse prin pp. „de”, rar „din”, indicând sfera, domeniul) Principii fundamentale, noțiuni de bază într-o disciplină oarecare Si: noțiune. 4 sn (Adesea cu determinări care indică apartenența) Parte componentă a unui întreg. 5 sn (Lin) Parte a unui enunț, a unui cuvânt întreg etc. izolabilă prin analiză și care intră în compoziția unei structuri, a unui sistem etc. 6 sn (Mat) Parte componentă a unei mulțimi, de la care începe orice construcție matematică. 7 sn Fiecare din părțile care alcătuiesc o figură geometrică sau servesc la determinarea acesteia. 8 sn (Med) Fenomen constant ce caracterizează o boală. 9 sn (Lpl) Ansamblu de cunoștințe necesare efectuării în bune condiții a unor operații. 10 sn (Spc) Parte componentă a unei construcții cu rol bine determinat în alcătuirea acesteia. 11 sn Parte a unui mecanism, a unui aparat compus din serii asemănătoare. 12 sn (Șîs ~ melodic) Parte componentă a unei compoziții muzicale. 13 sn (Lpl) Date ce concură la formarea unei concluzii. 14 sn Factor. 15 sn (Adesea urmat de determinări care indică felul, caracterul) Persoană care face parte dintr-un grup, dintr-o colectivitate. 16 sn Mediu în care trăiește o viețuitoare. 17 sn (În legătură cu verbele „a fi”, „a se afla”, „a se simți”, „a trăi”) Mediu favorit, anturaj în care cineva se simte bine. 18 sn (Prc) Mediu. 19 sn Însușire. 20 sn Substanță care nu mai poate fi descompusă în alte substanțe mai simple prin mijloace fizice sau chimice obișnuite și care poate forma prin combinare chimică substanțe compuse. 21 sn (Chm; îs) ~ rare Pământuri rare. 22 sn (Pgn) Substanță. 23 sn Pilă electrică. 24 sn Fiecare celulă a unei pile electrice. 25 sm Fiecare din părțile componente ale unui calorifer.

erbiu sn [At: DEX / E: fr erbium, ger Erbium] Element chimic din familia pământurilor rare, metal alb-argintiu.

europiu sn [At: ENC. TEHN. / V: ~m / P: e-u~ / E: fr europium] Element chimic din grupa pământurilor rare (lantanide).

gadolinit sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr gadolinite] Mineral anhidru sau ușor hidratat conținând pământuri rare.

gagarinit sn [At: DN² / Pl: (rar) ~uri / E: rs гагаринит] Mineral care conține elemente din familia pământurilor rare.

fugi vi [At: COD. VOR. 128/12 / Pzi: fug / E: mlp fugire (=fugere)] 1 (Construit, adesea, cu pp „de”, rar „dinaintea”, „din fața”, înv, „de către”) A se depărta repede, spre a evita un pericol. 2 A părăsi în grabă (și pe ascuns) un loc pentru a scăpa de o primejdie, de o constrângere Si: a se refugia. 3 (D. un deținut) A evada. 4 (D. un ostaș) A dezerta. 5 (D. o persoană dintr-o țară cu regim totalitar) A părăsi în mod ilegal țara, pentru a cere azil politic în alt stat. 6 (Îe) A ~ în lume A pleca de acasă (fără să se știe unde). 7 (D. îndrăgostiți) A-și părăsi pe ascuns familia, plecând să trăiască împreună. 8 A se deplasa cu pași repezi, în fugă¹ (8) Si: a alerga (15), a goni. 9 (Îe) A-i ~ (cuiva) pământul (rar, terenul) de sub picioare Se spune când cineva își pierde echilibrul și este gata să cadă. 10 (Fig; îae) Se spune când cineva își pierde cumpătul. 11 (D. lapte și d. alte lichide) A da în foc (când fierbe). 12 (Pop; d. o lăuză; îe) A-i ~ laptele A nu mai avea lapte. 13 (Îe) A-i ~ (cuiva) sufletul A fi inconștient, ca mort. 14 (Îe) A-i ~ (cuiva) sângele (la cap, la inimă) A se congestiona. 15 (Îe) A-i ~ (cuiva) ochii în fundul capului A i se tulbura vederea. 16 (Reg; îe) A ~ din săltate A sălta. 17 (Urmat de determinări introduse prin pp „după”) A alerga pe urmele cuiva pentru a-l ajunge, a-l prinde. 18 (Îe) A-i ~ (cuiva) ochii după cineva A privi insistent, cu admirație, cu dor pe cineva. 19 (Îae) A-i plăcea de cineva. 20 (Îe) A-i ~ (cuiva) ochii pe ceva A nu-și putea fixa privirea pe ceva (din cauza strălucirii sau a unei îmbinări de culori). 21 (Fig; d. vreme sau d. unități de timp) A trece repede. 22 (Fig; d. peisaje din natură) A se perinda prin fața ochilor cuiva care trece în viteză (într-un vehicul sau, în trecut, călare). 23 A se retrage dintr-un loc. 24 (La imperativ) Pleacă! 25 (La imperativ) Du-te repede! 26 (La imperativ) Lasă-mă-n pace! 27 (Fam; îe) Fugi de-aici! Pleacă! 28 (Îae) Nu mai spune! 29 (Fam; îe) Fugi de-acolo! Da' de unde! 30 (Îae) Nici gând să fie așa! 31 (Urmat de determinări introduse prin pp „de”) A se sustrage. 32 (D. obiecte; îe) A-i ~ printre (sau dintre) degete A-i aluneca cuiva ceva din mână. 33 (D. persoane; îae) A scăpa cu abilitate dintr-o împrejurare. 34 (D. persoane; îae) A nu se lăsa prins.

holmiu sns [At: DN² / E: fr holmium, ger Holmium] Element chimic din familia pământurilor rare, care formează o serie de săruri de culoare galbenă.

lantan sns [At: SCRIBAN, D. / S și: ~than / E: fr lanthane] Element chimic din grupa pământurilor rare.

lantanid sn [At: MACAROVICI, CH. 224, 394 / V: ~ă / Pl: ~e / E: fr lanthanide] 1 (Lpl) Elemente chimice cu proprietăți asemănătoare cu lantanul, care fac parte din grupa pământurilor rare. 2 (Lsg) Element chimic care aparține grupei lantanidelor (1).

lege¹ sf [At: COD. VOR. 60/14 / V: (Trs) lejă / Pl: legi / E: ml lex, legis] 1 (Bis) Precept divin. 2 (Bis) Normă religioasă. 3 (Bis) Ansamblu de norme religioase consemnate în scris, considerate ca emanând de la divinitate. 4 (Îs) ~a veche, ~a lui Moise Vechiul Testament. 5 (Îas) Religie mozaică. 6 (Îs) ~a nouă, ~a vieții Noul Testament. 7 (Îas) Religie creștină. 8 (Îs) ~a lui Mahomed Religie mahomedană. 9 (Îs) Tablele (sau, rar, tabla) legii Fiecare dintre cele două lespezi de piatră pe care era săpat decalogul care, potrivit Vechiului Testament, i-a fost dat de către Dumnezeu lui Moise pe Muntele Sinai. 10-11 (Pop; îljv) Fără de ~ (Într-un mod) care contravine normelor religioase, etice, juridice. 12 (D. oameni; îla) Fără de ~ Păcătos. 13 (D. oameni; îal) Mișel. 14 (Înv; îla) Pre (sau cu, după) ~ Care corespunde normelor religioase, etice, juridice Si: just. 15 (Înv; îlav) Cu (sau spre) ~ (dreaptă), cu ~ așezată În conformitate cu normele religioase, etice, juridice. 16 (Înv; d. divinitate sau d. persoane considerate ca purtătoare ale grației divine; îe) A pune ~, a da ~ A fixa normele de conduită, în conformitate cu preceptele religioase. 17 Doctrină religioasă. 18 Confesiune religioasă. 19 (Îe) Pe (îvr, pre) ~a mea, (înv) pre (a) me(a) ~ Se spune, adesea în exclamații, pentru a întări o afirmație sau un jurământ. 20 (Înv) Datină. 21 Practică religioasă. 22 Uzanță. 23 Normă de conduită. 24 (Îs) ~a pământului, (rar) ~a țării, ~ nescrisă Totalitate a normelor de viață necodificate, stabilite în decursul timpului între membrii unei colectivități și transmise prin tradiție, din generație în generație. 25 (Pex; îas) Obicei specific unei țări, unei regiuni etc. păstrat din vechime. 26 (Îvr; îlav) De ~ Care este conform uzanței. 27 (Îlav) După ~ În conformitate cu datinile religioase. 28 (Înv; îe) A avea ~ A avea obicei. 29-30 (Îljv) În (toată) ~a De-a binelea. 31-32 (Îal) Cu totul. 33-34 (Îal) (Care este) în adevăratul înțeles. 35 (Trs; îe) Cum e ~a Cum se cuvine. 36 (Îs) ~a junglei Luptă acerbă, fără scrupule pentru existență, determinată de anumite conjuncturi sociale. 37 Normă cu caracter obligatoriu stabilită și apărată de puterea de stat. 38 Totalitate a normelor cu caracter obligatoriu stabilite și apărate de puterea de stat. 39 (Îs) ~ fundamentală, (sau, îvr, ~ constituțională) Constituție. 40 (Îs) ~ marțială Lege (35) care autorizează în unele state folosirea forței armate pentru represiune internă. 41 (Îs) ~ salică Culegere fundamentală de norme de drept bazate pe obiceiul pământului, aparținând francilor de pe teritoriul Galiei. 42 (Îs) ~a talionului Lege (35) penală la unele popoare din vechime, prin care se aplica vinovatului o pedeapsă identică cu fapta de care se făcea culpabil. 43 (Îs) Om de ~ Jurist. 44 (Îas; reg, șîs doctor de ~) Avocat. 45 (Îs) Omul legii, (sau, rar, legilor), om al legii (sau, îvr, de ~) Reprezentant al autorității de stat. 46 (Îas) Persoană care respectă cu strictețe normele cu caracter obligatoriu stabilite și apărate de puterea de stat. 47 (Îlav) După (sau, îvr, cu, pe) ~ În conformitate cu prevederile normelor cu caracter obligatoriu stabilite și apărate de puterea de stat. 48 (Îe) Vorba (sau cuvântul cuiva) e ~ Vorba cuiva se respectă cu strictețe. 49 (Înv; d. soți; îla) Cu ~, după ~ Legitim (7). 50 (Înv; îe) A pune (sau a da, a face, a tocmi) ~a, a da (sau a dicta, a face) legi A statua. (Înv; îae) A statornici. 51 (Înv; îae) A hotărî. 52 (Înv; îae) A porunci. 53 (D. oameni; îe) A pune (sau a scoate) în afara ~gii A decreta că o persoană încetează de a mai fi sub ocrotirea normelor cu caracter obligatoriu stabilite și apărate de puterea de stat, devenind pasibilă de execuție fără judecată. 54 (Îae) A declara ceva ca fiind incompatibil cu normele de drept. 55 (Îe) În numele legii Formulă care se utilizează atunci când se invocă autoritatea legală și cu care încep anumite acte sau hotărâri judecătorești. 56 (Îlav) În baza ~gii Potrivit prevederilor normelor cu caracter obligatoriu stabilite și apărate de puterea de stat. 57 (Îal) În conformitate cu normele cu caracter obligatoriu stabilite și apărate de puterea de stat. 58 (Rar; îe) A fi în ~ A avea împuternicire legală. 59-60 (Îe) (Nu) e ~ (Nu) este neapărat așa. 61 (Lpl) Știință a dreptului. 62 (Îvr) Dreptate. 63 (Îvr) Justificare. 64 (Îs) ~a celui mai tare, ~a pumnului Se spune în cazul în care cineva, în baza forței, își realizează interesele după bunul său plac, în dauna altcuiva. 65 (Înv) Hotărâre judecătorească dată în favoarea sau în defavoarea cuiva. 66 (Îrg; îe) A face ~, a da ~, a rupe ~ A soluționa în favoarea sau în defavoarea cuiva o cauză juridică sau un litigiu. 67 (Îrg; îae) A decide în urma unei dezbateri judiciare. 68 (Pop; îe) A citi ~a A pronunța o sentință. 69 Pedeapsă. 70 (Îe) A pune ~a A pedepsi. 71 (Îrg) Judecată. 72 (Îrg) Proces. 73 (Înv; îe) A face (sau, îvr, a ține) ~a A cerceta dovezile aflate într-un proces în calitate de judecător. 74 (Trs; îe) A duce (sau a băga, îvr, a chema, a scotoci) la ~ A da în judecată. 75 (Trs; îe) A fi sub ~ A fi inculpat. 76 (Înv; îe) A rămâne de ~ A pierde un proces. 77 (Înv) Litigiu. 78 (Trs; îe) A-și face de ~, a-și face (sau a sta de) ~gi A chibzui. 79 (Trs; îs) În (sau după) ~a cuiva După părerea cuiva. 80 (Îal) În felul cuiva. 81 (Îrg; îs) Scaun de ~ Judecătorie. 82 (Îrg; îas) Tribunal. 83 (Îs) ~ naturală, (înv) ~a firii În concepția unor reprezentanți ai optimismului filosofic, tendință naturală a omului de a discerne binele de rău, de a manifesta în relațiile interumane bunăvoință și solicititudine, constituite în norme de conduită. 84 (Lpl) Ansamblu de reguli, principii, criterii, condiții etc. impuse de rațiune sau de intuiție manifestărilor dintr-un anumit domeniu de activitate spirituală. 85 Raport esențial, necesar, general, relativ stabil și repetabil, între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces. 86 Enunț sau formulă prin care se exprimă un raport esențial, necesar, general, relativ stabil și repetabil, între laturile interne ale aceluiași obiect sau fenomen, între obiecte sau fenomene diferite sau între stadiile succesive ale unui anumit proces. 87 Modificare cu caracter regulat care intervine într-un fenomen, proces etc., exprimând esența lui. 88 Categorie filozofică ce exprimă raporturi esențiale, necesare, generale, relativ stabile și repetabile în și între obiectele și fenomenele realității sau între stadiile succesive ale unui anumit proces. 89 Însușire inerentă și determinantă. 90 Factor director. 91 Fel de a fi, de a se manifesta, de a-și duce viața, considerat ca inerent cuiva. 92 Ceea ce constituie menirea cuiva. corectat(ă)

maremă sf [At: HASDEU, I. C. I, 224 / S și: maremmă / Pl: ~me / E: fr maremme, it maremma] (Rar) Pământ mlăștinos.

neodim sns [At: DEX / P: ne-o~ / E: fr néodyme] Element chimic din grupa pământurilor rare.

monazit sn [At: ENC. TEHN. I, 404 / V: ~ă, sf / Pl: ~e / E: fr monazite] Fosfat natural de ceriu, toriu și alte pământuri rare, de culoare galben-brună, roșie sau cafenie.

terbiu sn [At: CADE / E: fr terbium] 1 Element chimic din familia pământurilor rare. 2 (Imp) Yterbiu.

promețiu sni [At: DN / E: fr prométhium, ger Promethium] Element chimic din grupul pământurilor rare.

tuliu sn [At: CADE / V: (înv) ~m (S: thu~) / E: fr thulium] Element chimic care face parte din grupul pământurilor rare.

scandiu sn [At: PONI, DH. 30 / Pl: ? / E: ger Skandium, fr scandium] Element chimic metalic din grupa pământurilor rare, alb-cenușiu cu luciu specific, care se găsește în natură sub formă de oxid.

sol³ sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 4 / Pl: ~uri / E: fr sol, lat solum] 1 Strat afânat, moale și friabil, care se găsește la suprafața scoarței pământului și în care se dezvoltă viața vegetală. 2 (Pgn) Pământ. 3 (Spc; mpl) Teren considerat sub raportul productivității ori al configurației. 4 (Spc; mpl) Suprafață delimitată de teren (agricol) Si: pământ. 5 (Rar; îs) ~ natal Loc natal. 6 (Șîs exercițiu la ~) Probă de gimnastică artistică sau sportivă în cadrul unei competiții, constând dintr-un număr de exerciții impuse și altele liber alese, executate cu acompaniament muzical, la nivelul podelei acoperite cu un covor special.

subpământean, ~ă a [At: CR (1832), 12²/13 / V: (înv) ~min~, supă~ / Pl: ~eni, ~ene / E: sub¹- + pământ + -ean] 1 Care se află sau se petrece sub suprafața pământului Si: subteran (1) subpământenesc (1), subpământesc (1), subpământic (1). 2 Care este specific acestui mediu Si: subteran (2), subpământenesc (2), subpământesc (2), subpământic (2), (îvr) subpământ (2). 3 (D. ființe reale sau imaginare) Care trăiește sau despre care se crede că trăiește sub suprafața pământului. 4 (Rar; d. vehicule) Care circulă pe sub pământ.

lucrare s.f. I 1 efectuare, executare, execuție, facere, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, realizare, săvârșire, <înv.> înființare, săvârșit¹, umplere, umplut¹. Pentru lucrarea în bune condiții a planului, colectivul a primit o primă consistentă. 2 acțiune, operație. Muncitorii efectuau lucrarea de îndepărtare a dărâmăturilor. 3 (la pl.; adm.) lucrări publice = <înv.> lucrări de bine public. Construirea autostrăzilor, consolidarea blocurilor, repararea șoselelor sunt lucrări publice; (înv.) lucrări de bine public v. Lucrări publice. 4 (mai ales pop.) prelucrare, prelucrat¹, <înv. și pop.> lucrat¹. Lucrarea metalelor prețioase l-a pasionat din tinerețe. 5 (agric.) cultivare, cultură, lucrat¹. Lucrarea pământului se face pentru a se obține produse agricole. 6 (art.; agric.) lucrarea pământului = agricultură. Cei mai mulți dintre țărani se ocupă cu lucrarea pământului. 7 (rar) v. Lucru. Muncă. Treabă. 8 (înv. și pop.) v. Caznă. Chin. Efort. Forțare. Muncă. Necaz. Osteneală. Sforțare. Silință. Strădanie. Străduință. Travaliu. Trudă. Zbucium. Zbuciumare. 9 (înv.) lucrare-dimpreună = lucrare-laolaltă v. Colaborare. Conlucrare. Cooperare. Cooperație. 10 (milit.; înv.) lucrare în oaste v. Armată. Militărie. Serviciu militar. Stagiu. Stagiu militar. 11 (înv.) v. Act¹. Acțiune. Faptă. 12 (art.; agric.; înv.) lucrarea plugului v. Arare. Arat¹. Arătură. Plug. Plugărie. Plugărit. 13 (mat.; înv.; adesea constr. cu vb. „a face”) v. Calcul. Socoteală. 14 (înv.) v. Acțiune. Efect. Influență¹. Înrâurire. Rezultat. 15 (înv.; adesea urmat de determ. care indică felul, natura, domeniul etc.) v. Fenomen. Proces. 16 (înv.) v. Amplificare. Amploare. Creștere. Dezvoltare. Extensiune. Extindere. Îmbogățire. Lărgime. Lărgire. Mărire. 17 (tehn.; înv.) v. Funcționare. Mers. 18 fig. (înv.) v. Cabală. Intrigă. Jonglerie. Manevră. Manoperă. Mașinație. Tramă. Țesătură. Uneltire. Urzeală. II (concr.) 1 creație, operă, producție, <fam.> lucru, <înv.> producere, product, <grec.; înv.> singramă. Scriitorul a lansat o nouă lucrare valoroasă. 2 înfăptuire, operă, realizare. Sculptorul este mândru de lucrările sale. 3 (arhit.) operă. Lucrările arhitectonice gotice impresionează prin grandoare. 4 carte, operă, scriere, tipăritură, tom, volum, <livr.> op, <reg.> poflioagă. Are un număr mare de lucrări ale clasicilor literaturii universale. 5 (lit.) lucrare dramatică = operă dramatică, piesă, scriere dramatică, <german. înv.> ștuc. Cunoscutul regizor a pus în scenă lucrările dramatice ale lui Caragiale. 6 studiu. Profesorul i-a recomandat să consulte mai multe lucrări de lingvistică. 7 operă, scriere, text, <livr.> op, <rar> pagini (v. pagină), <înv. și pop.> scriptură, <înv.> operat¹, scriitură, scrisoare, uvraj, <fig.; peior.> maculatură¹. Și-a predat lucrarea la tipografie, pentru a fi tipărită. 8 (pedag.) lucrare de control = lucrare scrisă = extemporal¹. Au dat astăzi lucrare de control la matematică; lucrare de diplomă = lucrare de licență; lucrare de licență = lucrare de diplomă. Lucrarea sa de licență a primit nota maximă. 9 (înv.) v. Organizare. Structură.

masă² s.f. I 1 colectivitate, mulțime, <înv. și pop.> obște, <peior.> gloată, <fig.; pop.> clădăraie. Politicianul ține un discurs în fata masei adunate în piața centrală a orașului. 2 (econ. polit.) masă de șomeri = suprapopulație relativă. Masa de șomeri este excedentul populației muncitorești în raport cu necesitățile de forță de muncă. II 1 (adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”) bloc¹. Face afaceri cu mase de marmură. 2 (geomorf.) masă continentală = continent¹, <rar> pământ. Istanbulul este construit pe două mase continentale. 3 (fiz.) masă atomică = greutate atomică. Masa atomică arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a douăsprezecea parte din masa atomului de carbon; masă electrică= sarcină electrică. Masa electrică este mărimea scalară care caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul său un câmp electric; masă magnetică = sarcină magnetică. Masa magnetică este mărimea care caracterizează starea de magnetism a unui corp; masă moleculară = greutate moleculară, pondere moleculară. Masa moleculară este egală cu suma greutăților atomice ale elementelor unei molecule; masă specifică = densitate, <înv.> desime, desitate. Masa specifică este raportul dintre masa și volumul unui corp. 4 (agron.) masă verde = furaj, nutreț, <înv. și pop.> strânsură, <pop.> hrană, <reg.> notrete, nutriment, zaherea. Masa verde este folosită pentru hrana animalelor. 5 (chim.) masă plastică = material plastic. Masele plastice pot fi prelucrate cu ușurință. 6 <înv. și reg.> pond. Masa acestui corp este mare. 7 (impr.) masă sangvină v. Volum sangvin.

PĂMÂNTEAN, -Ă, pământeni, -e, adj. 1. Care trăiește, care locuiește pe Pământ; de pe Pământ, specific Pământului. ♦ (Substantival) Locuitor al Pământului. 2. (Adesea substantivat) Născut în țara despre care este vorba; indigen, băștinaș, autohton. 3. (Substantivat; rar) Muritor². – Pământ + suf. -ean.

PLANIMETRIE s. f. 1. Parte a topografiei care studiază metodele și instrumentele necesare reprezentării pe o hartă sau pe un plan (I 7) a proiecției orizontale a obiectelor de pe suprafața Pământului. 2. (Astăzi rar) Parte a geometriei care se ocupă cu măsurarea suprafețelor plane; geometrie plană. – Din fr. planimétrie.

ARABIL adj. cultivabil, (rar) arător. (Pământ ~.)

SATURAT adj. (rar) sătul. (Pământ ~ de ploi.)

ȚELINOS ~oasă (~oși, ~oase) rar (despre pământ) Care este lăsat țelină; înțelinit; necultivat; nelucrat. /țelină + suf. ~os

pravilă, pravile s. f. 1. Normă, îndatorire etc. prescrisă de Biserică, decurgând din preceptele morale și canonice pe care aceasta le preconizează; p. ext. carte în care sunt cuprinse aceste norme, îndatoriri etc. ♦ (Înv.) Pedeapsă (constând mai ales din rugăciuni) dată celor care încălcau canoanele bisericești; canon. 2. (Înv.) Rugăciune spusă de preoți sau de călugări potrivit tipicului bisericesc (mai ales la vecernie și la utrenie). 3. Lege naturală, menire a firii; normă, regulă, tipic; spec. regulă, normă de conduită, de comportare; deprindere, obicei, tradiție, datină; lege a pământului. 4. (Azi, rar) Lege; hotărâre; cod, carte de legi; p. ext. (înv.) regim politic. ◊ Pravila de la Govora (Pravila cea mică) = prima carte în limba română apărută în Muntenia în 1640, tradusă din slavonește de călugărul Mihail Moxa (Moxalie) de la m-rea Bitrița și tipărită în tipografia de la m-rea Govora, înființată de Matei Basarab. Cuprindea o compilație de legiuiri bisericești și civile, aflate într-un manuscris slavon, și răspundea unor nevoi ale preoților în activitatea lor. O parte din tirajul cărții a fost destinat pentru Transilvania, având pe foaia de titlu, în locul numelui mitropolitului Teofil, pe acela al lui Ghenadie, mitropolitul Ardealului. ◊ Pravila cea mare v. Îndreptarea legii. [Var.: (înv.) pravelă s. f.] – Din sl. pravilo.

RARA AVIS (IN TERRIS) (lat.) pasăre rară (pe pământ) – Iuvenal, „Satirae”, 6, 165. Poetul se referă la Lucrețiu și Penelopa. Caracterizarea se aplică oricărei făpturi sau prezențe excepționale.

PĂMÂNTEAN, -Ă, pământeni, -e, adj. 1.^[1] Care trăiește, care locuiește pe pământ; de pe pământ, specific pământului. ♦ (Substantivat) Locuitor al pământului. 2. (Adesea substantivat) Născut în țara în care locuiește; indigen, băștinaș, autohton. 3. (Substantivat; rar) Muritor². – Pământ + suf. -ean.

PLANIMETRIE s. f. 1. Parte a topografiei care studiază metodele și instrumentele necesare reprezentării pe o hartă sau pe un plan (I 7) a proiecției orizontale a obiectelor de pe suprafața Pământului. 2. (Astăzi rar) Parte a geometriei care se ocupă cu studiul suprafețelor plane; geometrie plană. – Din fr. planimétrie.

arător, ~oare [At: ANON. CAR. / V: (îrg) -iu² / Pl: ~i, ~oare / E: ara⁴ + -ător] 1 a (Rar; d. pământ) Arabil. 2 a (Îs) Loc ~ Teren arabil (1). 3 a (D. animale) Care trage la plug. 4 sm Plugar.

atârnare sf [At: LB / Pl: ~nări / E: atârna] 1 Suspendare de ceva Si: (rar) atârnat¹ (1), atârnătură (1). 2 (Fig) Nădăjduire în ceva Si: (rar) atârnat¹ (2), atârnătură (2). 3 Agățare a ceva Si: (rar) atârnat¹(3), atârnătură (3). 4 (Nob) Spânzurare. 5 Agățare cu mâinile de ceva Si: (rar) atârnat¹ (5), atârnătură (5). 6 (Fig) Rugăminte stăruitoare Si: (rar) atârnat¹ (6), atârnătură (6). 7 Aplecare sub o povară Si: (rar) atârnat¹ (7), atârnătură (7). 8 (Rar) Apăsare a cuiva spre pământ Si: (rar) atârnat¹ (8), atârnătură (8). 9 Greutate mare Si: (rar) atârnat¹ (9), atârnătură (9). 10 Preț mare Si: (rar) atârnat¹ (10), atârnătură (10). 11 Nehotărâre. 12 Lene. 13 Dependență. 14 Proveniență.

darie sf [At: BORZA, D. 125 / Pl: ~ii / E: nct] (Bot) 1 (Rar) Vârtejul pământului (Pedicularis verticillata). 2 Plantă erbacee cu tulpină simplă, înaltă până la 1,50 m, și multifoliată, cu frunze moi, de un verde închis, mari, lanceolate, cu flori galbene dispuse într-un racem lung și cu fructe capsulate ovale, oblic-acuminate, folosită în medicina populară (Pedicularis exaltata). 3 Plantă erbacee cu tulpină simplă, erectă, cu frunze penate simplu sau dublu, cu flori de culoare galbenă, dispuse într-un spic lung, cu fructe capsulate, oval-lanceolate (Pedicularis comosa). 4 Planta erbacee Pedicularis baumgarteni.

excavat, ~ă a [At: SCÎNTEIA, 1952, nr. 2357 / V: esc~ / P: ex-ca~ / Pl: ~ați, ~e / E: excava] 1 (D. pământ) Săpat. 2 (Rar) Care are formă concavă.

lodbă sf [At: LB / V: liobă, loabă, loabdă, loadbă, loazbă, lobă, lobdă, lobtă, lodavă, ~dvă, lorbă, losbă, lospă, lotvă, lozbă / Pl: ~be / E: ucr лодва] 1 (Reg) Scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi de copac, cioplită numai cu securea Vz (reg) blană, foastăn. 2 (Reg; rar) Ușă. 3 (Îrg) Pat făcut din țăruși bătuți în pământ, peste care se așezau scânduri. 4 (Îrg; pgn) Pat mic și jos. 5 (Reg) Loc pe cuptor unde dorm, de obicei, copiii. 6 (Reg) Bucată lungă de lemn despicată dintr-un trunchi de copac Vz bârnă, grindă. 7 (Reg) Par. 8 (Reg; îf lobă) Jumătate dintr-un trunchi de fag. 9 (Reg) Bucată de pământ. 10 (Reg) Bulgăre de pământ. 11 (Reg; rar) Bucată de carne. 12 (Reg) Așchie mare desprinsă dintr-un buștean cioplit cu securea. 13 (Reg; îf lospă) Fulg mare de zăpadă.

meal sn [At: ANON. CAR. / V: mal / Pl: ~uri / E: slv мѣлъ, bg мяль, rs мел „cretă, var”] 1 (Reg) Pământ alb, argintiu sau vânăt, cu care se spoiesc casele în loc de var. 2 (Trs) Pământ argilos. 3 (Rar) Ardezie. 4 (Rar) Gresie. 5 (Rar) Șist.

metalogeneză sf [At: DEX-S / Pl: ~ze / E: fr métallogenèse] Ramură a geologiei care studiază formarea și răspândirea zăcămintelor minerale în scoarța Pământului Si: (rar) metalogenie.

pătul¹ sn [At: (a. 1688) BIBLIA, 455²/28 / V: (reg) ~ă sf, pitul / Pl: ~e și ~uri / E: pbl ml *patubulum] 1 Construcție rudimentară în formă de platformă din scânduri, crengi, fixată pe pari¹ sau într-un copac, care servește ca loc de observație pentru paznici, pentru vânători etc. Si: (reg) pătuiac (1). 2 (Reg; îe) A face ~ A sta la pândă. 3 (Pop) Postament de scânduri, de crengi, de pari¹ etc. așezat pe stâlpi, pe furci sau în copaci, pornind de la baza coroanei, pe care se clădește o claie de nutreț, pentru a o feri de vite, de umezeală etc. Si: (pop) pat¹ (39). 4 (Pex) Claie de nutreț clădită pe o astfel de construcție sau direct într-un copac Si: (pop) pătuiac (2). 5 (Trs) Cantitate de fân rămasă dintr-o căpiță după ce s-a încărcat carul. 6 (Reg) Leasă de nuiele sau poliță sprijinită pe furci înalte, pe care se pune cașul să se scurgă Si: (reg) comarnic, (pop) pat¹ (19). 7 (Reg) Un fel de podeț construit pe stâlpi, la suprafața unei ape, de pe care se pescuiește, uneori noaptea. 8 Construcție acoperită și închisă, cu pereții din șipci, din nuiele împletite etc., ridicată puțin de la pământ pentru a lăsa să circule aerul pe dedesubt și care servește la păstrarea porumbului Si: (reg) porumbar. 9 (Pex) Hambar pentru cereale Si: coșar, (reg) mogtar. 10 (Mun; Olt) Pod al casei folosit uneori în loc de hambar pentru a păstra cerealele. 11 (Pop) Coteț construit pe pari¹ sau într-un copac, pentru păsările de curte Si: (reg) cotineață, pătuiac (3), poiată. 12 (Reg) Stinghie, culme de lemn fixată sus, în interiorul cotețului, sau pusă în copac, pe care se urcă și dorm găinile. 13 (Trs; are) Strigăt cu care se îndeamnă păsările de curte să intre în coteț. 14 Coteț pentru porumbei, așezat pe un par¹ sau pe pari¹ Si: (reg) hulubărie, pătuiac (4), porumbar. 15 (Mol; Trs) Grajd. 16 (Mol; Trs; spc) Staul. 17 (Olt) Șopron pentru unelte, căruță etc. 18 (Mol; Trs) Colibă ciobănească la stână Si: (reg) pat¹ (40). 19 (Mol; Trs) Adăpost format de obicei dintr-un acoperiș susținut de pari¹, la câmp sau la stână Si: (reg) pătuiac (5). 20 (Reg) Chioșc. 21 (Reg) Postament improvizat din lemne, din crengi etc. așezat direct pe pământ sau, rar, pe țăruși scunzi, pe care se clădește un stog sau o claie, pentru a le feri de umezeală, se pun cânepa, fructele etc. la uscat, se așază stupii etc. Si: (reg) podină. 22 (Pop) Culcuș improvizat din frunze, din paie, din fân etc., în aer liber sau într-o încăpere. 23 (Pex) Pat¹ (1) rudimentar și de dimensiuni mici Si: (reg) pătuiac (6). 24 (Reg) Cuib. 25 (Reg) Cuibar unde se ouă păsările de curte. 26 (Reg) Așternut pentru vite, format dintr-un strat de paie, de fân etc. 27 (Reg) Pat¹ (1). 28 (Reg) Strat de gunoi de grajd pus peste pământul unei răsadnițe, pentru a ține cald semănăturilor Si: (reg) pat¹ (44). 29 (Pex) Răsadniță. 30 (Reg) Postament de piatră sau de cărămidă pe care este clădit cuptorul de pâine. 31 (Trs) Raft cu polițe suprapuse pe care sunt așezate fructele sau unele legume care trebuie păstrate pentru iarnă. 32 (Reg) Corlată la car. 33 (Mol; Buc) Cursă pentru prins animalele sălbatice, care constă dintr-o groapă adâncă acoperită cu frunziș, pentru a nu fi observată. 34 (Olt) Băț special, care se acoperă la unul dintre capete cu mămăligă, iar cu capătul celălalt se înfige în pământ, pe fundul apei, servind ca nadă pentru pești. 35 (Reg; art) Dans popular jucat de călușari. 36 (Reg; art) Melodie după care se execută pătulul¹ (35). corectat(ă)

pârnaie sf [At: JIPESCU, O. 130 / V: (reg) pâln~ / P: ~na-ie / Pl: ~năi, (rar) ~ / E: ns cf pârlaie (pll pârlău), pâlnie] 1 Oală mare de pământ sau, rar, de aramă, cu capacitatea de 4-5 până la 12 litri, care servește la păstrarea și prepararea alimentelor. 2 Conținut al unei pârnăi (1). 3 (Pgn; Mun; îf pâlnaie) Obiect de mari dimensiuni. 4 (Arg) Închisoare. 5 (Mun; îf pâlnaie) Pâlnie (1) foarte mare făcută din doage, folosită pentru turnat țuica sau vinul în zăcători.

șes, șeasă [At: PSALT. HUR. 53^v/9 / V: (reg) ~t, șeț, șez sn, a, ~c, ~tru, șeș sn / Pl: șeși, ~e a, ~uri sn, (înv) ~ure a / E: ml sessus (Par: al lui sedere „a ședea”)] 1 a (Rar; d. pământ, regiuni) Care este plan Si: drept (34), întins, neted, (rar) șesos. 2 a (Îvr; d. obiecte) Plat. 3 a (Gmt; îvr; îs) Triunghi șeț Triunghi plan. 4 sn Întindere vastă de pământ, fără diferențe (mari) de nivel, situată la mică altitudine Si: câmpie (1), (reg) pustă, șestină¹ (1), (înv) șesime² (1). 5 sn Suprafață plană de pământ situată într-o depresiune Si: (reg) șestină¹ (2), zăpodie. 6 sn (Pop) Platou (pe munte sau pe deal) Si: (reg) șestină¹ (3). 7 sn (Îvr; pex) Suprafață plană a obiectelor. 8 sn (Îvr) Parte a corpului patrupedelor cuprinsă între șolduri¹ (2) și coaste.

pletos, ~oasă [At: KLEIN, D. / Pl: ~oși, ~oase / E: pleată + -os] 1-2 a (D. oameni sau capul lor) Cu păr¹ lung, despletit și bogat. 3-4 sm, a (Prt) (Bărbat) cu părul lăsat să crească excesiv de lung. 5 a (D. păr¹) Bogat. 6 sm (Mpl; dep) Epitet dat unui țigan nomad. 7 a (D. animale, în special d. cai) Cu coamă lungă, bogată. 8 a (Pan; d. plante sau părți ale lor) Cu tulpinile, ramurile sau frunzele lungi, stufoase și aplecate spre pământ.
9 a (Rar; d. regiuni, teritorii etc.) Acoperit de o vegetație bogată. 10 sf (Reg) Plantă nedefinită mai îndeaproape.

tainiță sf [At: DRĂGHICI, R. 234/5 / Pl: ~țe, (reg) ~ți / E: taină] 1 (Pop) Loc ascuns Si: ascunzătoare, (reg) taină (28). 2 (Pop; prc) Încăpere subterană Si: hrubă. 3 (Pop; prc) Groapă săpată în pământ. 4 (Pop; rar) Loc retras. 5 (Reg) Pivniță mare cu multe cotituri. 6 (Reg) Firidă în zidul pivniței. 7 (Reg) Ladă din scânduri în care se stinge vărul sau se amestecă tencuiala Si: varniță.

tarantulă sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (înv) ~telă, ~nchilă, ~ren~ / Pl: ~le / E: fr tarentule] Păianjen mare, veninos (din țările meridionale), cu patru ochi mari și numeroși ochi mai mici, care își sapă galerii în pământ Si: (rar) tarand (Lycosa tarentula).

prolific, ~ă a [At: NEGULICI / Pl: ~ici, ~ice / E: fr prolifique] 1 (D. ființe) Care se înmulțesc ușor și repede Si: (pop puios, (îvr) plodicios, (înv) plodit, ploditor, plodnic, (reg) plodos, (nob) plodarnic. 2 (D. căsătorii, relații sexuale) Din care rezultă mulți copii. 3 (Rar; d. pământ, terenuri) Rodnic. 4 (Fig) Care creează mult și ușor. 5 (Fig) În care se creează mult și cu ușurință.

pufăit², ~ă a [At: COMȘA, N. Z. 36 / Pl: ~iți, ~e / E: pufăi] (Rar; d. pământ, terenuri) Afânat (1).

usca [At: CORESI, EV. 198 / Pzi: usuc, (reg) usc, usâc, 2 usuci, (reg) uști, ușchi, uschi (P și: bisilabic), ușuci, usâci, 3 usucă, (reg) uscă, ușcă, usăcă, 4 uscăm, (reg) ușcăm, usucăm, 5 uscați, (reg) ușcați, usucați, 6 usucă, (reg) uscă, ușcă / E: ml *exsucare] 1 vtr A scoate total sau parțial umezeala dintr-un obiect pe cale naturală (prin evaporare) sau artificială (printr-un procedeu tehnic) Si: a zbici, a zvânta, (reg) a ojiji. 2 vr (Îe) A se ~ de sete A avea o senzație puternică de sete. 3 vr A-și pierde prin evaporare lichidul aflat la suprafață. 4 vr (Îe) A i se ~ gura (sau gâtul) A avea o puternică senzație de sete. 5 vr (D. umflături cu caracter purulent, iritații cutanate) A pierde lichidul care produce inflamația. 6 vt (C. i. ochii, obrajii, pielea corpului) A freca (ușor) pentru a elimina de pe suprafață lichidul care o umezește. 7 vtrf (D. ochi; adesea îcn) A înceta să mai lăcrimeze. 8 vr (D. lacrimi; adesea îcn) A înceta să mai curgă. 9 vr (Pop; d. carne) A se deshidrata excesiv prin prăjire. 10 vtr (D. plante și părți ale lor; pex, d. pajiști, păduri etc.) A-și pierde (cu totul) seva Si: a se pârjoli, a se ofili, a se veșteji. 11 vr (Rar; d. pământ) A rămâne lipsit de vegetație (din cauza lipsei de apă). 12 vr (Înv; d. semințe) A-și pierde puterea de germinare. 13 vr (Reg; d. cereale) A se coace prea tare și a se scutura. 14 vtf (C. i. apa unui râu, a unui lac etc.) A face să dispară (prin evaporare) Si: a seca. 15 vt(a) (Îe) Bea de usucă sau usucă pe unde trece Bea foarte mult. 16 vt (C. i. alimente, nutreț etc.) A deshidrata pentru conservare. 17 vr (Fig; adesea urmat de determinările „(de) pe picioare”, „din picioare”) A-și pierde vlaga (din cauza unei boli, a unei suferințe etc.). 18 vr (Pex; fig; adesea urmat de determinările „(de) pe picioare”, „din picioare”) A se chinui (7). 19 vr (D. corpul uman, organe sau părți ale lui) A-și pierde puterea vitală. 20 vr (D. corpul uman, organe sau părți ale lui) A se atrofia (1). 21 vr (Fig; d. inimă, suflet) A-și pierde sensibilitatea, căldura. 22 vt (Fig) A face să nu mai existe Si: a distruge (1), a nimici, a prăpădi. 23 vt (Îe) A ~ (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) A bate pe cineva foarte tare Si: bătaie. 24 vt (Îe) L-a bătut de la ~t la mațe Se spune despre cineva care a fost bătut foarte tare. 25 vt (Fam; fig) A face pe cineva să cheltuiască mult Si: a ruina, a sărăci. 26 vt (Fam) A aduce cuiva nenoroc la jocul de cărți. 27 vt (Fam) A face pe cineva să piardă mulți bani, șezându-i alături. 28 vr (Fam; fig) A suferi lipsuri, privațiuni. 29 vr (Fam; fig) A duce o viață grea. 30 vr (Înv; îe) A se ~ de foame A avea o puternică senzație de foame Si: a flămânzi (2). 31 vt (Îe) A ~ zilele (cuiva) A face (cuiva) viața grea.

zgâit, ~ă [At: ANON. CAR. / V: (pop) ~iat (S și: sgâiat) / S și: sg~ / Pl: ~iți, ~e / E: zgâi] 1 a (Pfm; d. ochi) Holbat¹ (1). 2 a (Reg; d. ochi) Care nu se închide complet, rămânând întredeschis (în timpul somnului) din cauza unei boli sau a bătrâneții. 3 sm (Pop) Ochi¹ (1). 4 a (Pex; d. față) Slut (1). 5 smf Persoană urâtă, cu ochii ieșiți din orbite. 6 (D. bube, răni etc.) Zgâit (3). 7 a (Reg; d. bube, răni) Deschis (22). 8 a (Rar; d. pământ) Uscat. 9 a (Rar; d. țesături) Rupt².

sare sf [At: CORESI, EV. 411 / Pl: (reg) săruri, (înv) sări, sărure, sari / E: ml sal, salis] 1 (Șîs ~ de bucătărie, ~ de bucate) Substanță chimică naturală alcătuită din clor și sodiu, care se prezintă sub formă de cristale cubice incolore, solubile în apă, cu gust specific, extrasă din saline sau din apele marine ori lacustre și folosită la condimentarea și la conservarea alimentelor, ca materie primă pentru fabricarea produselor clorosodice (soda caustică, acidul clorhidric, clorul) etc. Si: clorură de sodiu. 2 (Spc) Sare (1) gemă. 3 Drob de sare (1) gemă. 4 (Îs) ~ și piper Numele unor stofe a căror țesătură, în două culori, dă impresia unui amestec de cristale de sare (1) cu boabe de piper (1) pisat. 5 (Îlav; construit cu verbe ca „a pune”, „a fi” etc.) La ~ În saramură (1). 6 (Îal; construit cu verbe ca „a trimite”, „a aduce” etc.) La muncă silnică în saline. 7 (Îlv) A da (sau a pune) ~ A săra (1). 8-9 (Îlv) A pune (ceva) la ~ A saramura (1, 3). 10 (Rar; îe) ~a și marea Lume foarte multă. 11 (Reg; îe) A (nu)-i fi cuiva de ceva sau a (nu)-i veni cuiva să facă ceva cum (nu) îi este câinelui a linge ~ A nu avea chef de (a face) un lucru (necesar). 12 (Îe) A fi ca ~a-n bucate A fi potrivit, adecvat. 13 (Îe) A-i fi (sau, reg, a-i avea, a-i sta etc.) cuiva (drag) ca ~a-n ochi A-i fi cuiva antipatic, nesuferit. 14 (Îe) A primi pe cineva (sau a ieși înaintea cuiva) cu pâine și cu ~ A primi pe cineva cu mare cinste. 15 (Îe) A pune (sau a turna) ~ pe rană A provoca (cuiva) o durere sufletească sau iritare, reactualizând o problemă delicată, insistând asupra ei etc. 16 (Îe) A-i pune (sau parcă i-a pus) ~ pe coadă Se spune despre cineva care s-a (ori a fost) enervat. 17 (Îe) A se amesteca în toate ca ~a-n bucate A se amesteca în numeroase probleme, treburi etc. care nu îl privesc. 18 (Îs) ~a pământului (sau, rar, a lumii, a poporului etc.) Element esențial (al unei comunități sociale). 19 (Îae) Ceea ce este mai prețios. 20 (Reg; îe) A(-i) fi cu mâna (sau mâinile) de ~ A avea ghinion. 21 (Reg; îc) ~a-caprei Specie de lichen (Cladomia rangiferian). 22 (Fig) Finețe spirituală. 23 (Fig) Farmec (7). 24 (Fig) Haz (3). 25 (Adesea urmat de determinări care indică felul, natura) Compus chimic rezultat de obicei din reacția dintre un acid și o bază. 26 (Îs) ~ amară (sau de Seidlitz) Sare (25) de magneziu a acidului sulfuric, sub formă de praf alb, cristalizat, solubil în apă, care se întrebuințează în industrie și în medicină (ca purgativ) Si: sulfat de magneziu. 27 (Îs) ~ de lămâie Acid citric Si: săricică (5) de lămâie. 28 (Îs) ~ de măcriș Substanță chimică rezultată prin combinarea moleculară a acidului oxalic cu oxalatul acid de potasiu, sub formă de cristale mărunte, folosită ca decolorant în industria textilă. 29 (Reg; îs) ~ acră (sau amară) Alaun (de aluminiu și de potasiu). 30 (Pop; îs) ~a pisicii (sau mâței) (Sulfură de) antimoniu. 31 (Înv; îs) ~ de cenușă (sau de leșie) Carbonat de potasiu. 32 (Înv; îs) ~ de prunel(ă) Azotat de potasiu lichid. 33 (Spc; mpl; de obicei urmat de determinări care arată felul) Nume dat unor substanțe folosite pentru a parfuma apa de baie și în scopuri curative. 34 (Lpl) Nume dat unor substanțe (volatile) cu miros puternic (pe bază de fenol, camfor etc.), întrebuințate (în trecut) pentru trezirea din leșin ori pentru prevenirea acestuia.

sărăcăcios, ~oasă a [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~oși, ~oase / E: sărac + -ăcios] 1 (Rar; d. oameni) Care este (cam) sărac (7). 2 (Rar; d. oameni) Care dă impresia de om sărac (7). 3-4 (D. așezări sau colectivități omenești, d. ținuturi, teritorii etc.) Sărac (18-19). 5 (D. viață, trai, vremuri etc.) Care este plin de lipsuri, de greutăți (materiale) Si: anevoios, greu, sărac (40). 6 Care reflectă sărăcie (3) Si: sărac (20), mizerabil, (rar) meschin, (liv) mizer, (înv) sărăcesc (1), (reg) sărăcios² (3), (îvr) mizericos. 7-8 Sărac (21-22). 9 (Pgn) Sărac (24). 10 (Rar; d. pământ, sol) Sărac (32). 11 (Buc; d. ani) Cu recoltă slabă, insuficientă. 12 (Rar; d. plante, vegetație etc.) Sărac (34). 13-16 Sărac (36-39, 41).

sărăturat, ~ă a [At: DCR / Pl: ~ați, ~e / E: sărătură + -at] (Rar; d. pământ, terenuri, soluri) Sărăturos (2).

slăninos, ~oasă a [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~oși, ~oase / E: slănină + -os] 1 (D. porci) Care are corpul acoperit cu slănină (1). 2 (Pan; d. oameni) Foarte gras. 3 (Rar; d. carnea animalelor, mai ales d. carnea de măcelărie) Care are multă grăsime. 4 (Înv) Care are aspect de slănină (1). 5 (Rar; d. pământuri) Argilos.

seismic, ~ă [At: SĂM, VI, 72 / V: (rar) sis~ / Pl: ~ici, ~ice / E: fr séismique] 1 a Care ține de cutremure (de pământ) Si: (rar) seismal (1). 2 a Privitor la cutremure Si: (rar) seismal (2). 3 a Provocat de cutremure Si: (rar) seismal (3). 4 a (Îs) Unde ~ice Unde elastice care se răspândesc în scoarța terestră, fiind provocate de cutremure sau de explozii (subterane) artificiale. 5 a (Îs) Zonă (sau regiune) ~ă Zonă în care se petrec frecvent cutremure de pământ. 6 a (Îs) Scară ~ă Clasificare a cutremurelor de pământ în mai multe categorii de grade de intensitate, după puterea cu care se manifestă și după efectele pe care le au asupra scoarței terestre și asupra construcțiilor. 7 a Care înregistrează seismele. 8-10 a (Îs) Stație ~ă Seismologic (4-6). 11 sf Seismometrie (1). 12 a (Rar; îs) Prospecțiune ~ă Seismometrie (2).

stei¹ sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~uri și (rar, m) ~ / E: nct] 1 Colț (ascuțit) de stâncă. 2 (Pex) Stâncă (1). 3 (Fig) Fâșie de pământ pietros. 4 (Rar) Bolovan (2).

subteran, ~ă [At: HELIADE, L. B. III, 9/4 / V: (înv) ~iu, ~ren, supt~, suptteren, sut~, suteraneu, suteraniu, suterenă / S și: (îvr) sub teran / Pl: ~i, ~e / E: lat subterraneus, fr souterrain] 1 a Care se află sau se petrece sub suprafața pământului Si: subpământean (1), (înv) subpământenesc (1), subpământic (1), (îvr) subpământ (2). 2 a Care este specific mediului de sub suprafața pământului Si: subpământean (2), (înv) subpământenesc (2), subpământic (2). 3 a (Spc; d. animale și plante ori d. părți ale plantelor) Care se dezvoltă sau care trăiește sub suprafața pământului. 4 sm (Rar) Miner¹. 5 a (Îvr; pex) Care se află în partea cea mai de jos a unui lucru. 6 a (Îvr; pex) Care formează stratul de dedesubt. 7 sf, (rar) sn Galerie, încăpere etc. aflată în întregime (și, de obicei, la mare adâncime) sub pământ Si: (rar) subpământă (2) Vz subpământ, hrubă (4), pivniță. 8 sn, (rar) sf Galerie sau ansamblu de galerii aflate în întregime (și, de obicei, la mare adâncime) sub pământ, amenajate cu lucrări și instalații în scopul extragerii zăcămintelor de substanțe utile Si: mină¹, ocnă, (îrg) baie² (1), (înv) madem, minieră. 9 sn (Rar) Subsol (1). 10 a (Fig) Care constituie dedesubtul unor lucruri, al unor fapte, al unor evenimente etc. 11 a (Fig) Care este (sau se petrece în) ascuns.

lăcoviștit, -ă adj. (rar; despre pământ, locuri etc.) v. Băltos. Mlăștinos. Mocirlos. Smârcos.

AUR s. n. 1. Metal prețios, de culoare galbenă strălucitoare, foarte maleabil și ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de podoabă, de artă, monede (servind din această cauză și ca etalon al valorii) etc. ♦ Fig. Lucru valoros, prețios. ◊ Aur alb = apă folosită ca izvor de energie. Aur negru = cărbune de pământ sau (mai rar) țiței, considerate ca surse de energie. Aur verde = pădurea ca bogăție vegetală. ◊ Loc. adj. De aur = a) care are culoarea galbenă a aurului (1); b) valoros ca aurul (1); fig. (despre oameni) foarte bun, milos. ◊ Expr. Epocă de aur = perioadă de înflorire și strălucire a vieții materiale și culturale. (Fam.) A-i fi gura (sau a avea gura) de aur, se zice despre cineva care prevede cuiva împlinirea unor lucruri favorabile. Nuntă de aur = aniversare a cincizeci de ani de la data celebrării unei căsătorii. ♦ Fig. Văpaie, strălucire ca a aurului (1). 2. Fir, ață făcută din aur (1) sau imitând aurul și folosită la cusut; p. ext. veșmânt țesut din asemenea fire. 3. Bani; avere, bogăție; fig. belșug. ◊ Expr. A înota în aur = a fi foarte bogat. – Lat. aurum.

ÎNĂLȚĂTURĂ s. f. (Rar) Ridicătură (de pământ); înălțime. – Înălța + suf. -ătură.

ȘANȚ, șanțuri, s. n. 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. 2. Tranșee. ♦ (În evul mediu) Fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1), la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze.

MOLDAVIT s. (MIN.) (rar) ceară-de-pământ.

SFĂRÂMARE s. 1. zdrobire, (rar) zdrobeală, (pop.) zdrumicare, zobire. (~ unui obiect de pământ.) 2. fărâmare, zdrobire, (rar) casare. (~ unui pahar cu pumnul.) 3. zdrobire, (pop.) spargere. (~ unei cepe.) 4. mărunțire. 5. fărâmițare, mărunțire. (~ unui aliment în gură.) 6. spargere, zdrobire. (~ valurilor de țărm.) 7. distrugere, nimicire, potopire, prăpădire, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.)

GLOD ~uri n. 1) Pământ muiat (de apa ploilor, a zăpezilor); noroi; tină. * A frământa ~ul a merge mult timp prin glod. 2) rar Bulgăre de pământ uscat sau înghețat. /<ung. galád, rus. gluda.

AUR s. n. 1. Metal prețios, de culoare galbenă strălucitoare, foarte maleabil și ductil, folosit pentru a fabrica obiecte de podoabă, de artă, monede (servind din această cauză și ca etalon al valorii) etc. ♦ Fig. Lucru valoros, prețios. ◊ Aur alb = apa folosită ca izvor de energie. Aur negru = cărbune de pământ sau (mai rar) țiței, considerate ca surse de energie. Aur verde = pădurea ca bogăție vegetală. ◊ Loc. adj. De aur = a) care are culoarea galbenă a aurului (1); b) valoros ca aurul (l); fig. (despre oameni) foarte bun, milos. ◊ Expr. Epocă de aur = perioadă de înflorire și strălucire a vieții materiale și culturale. (Fam.) A-i fi gura (sau a avea gura) de aur, se zice despre cineva care prevede cuiva împlinirea unor lucruri favorabile. Nuntă de aur = aniversare a cincizeci de ani de la data celebrării unei căsătorii. ♦ Fig. Văpaie, strălucire ca a aurului (1). 2. Fir, ață făcută din aur (1) sau imitând aurul și folosită la cusut; p. ext. veșmânt țesut din asemenea fire. 3. Bani; avere, bogăție; fig. belșug. ◊ Expr. A înota în aur = a fi foarte bogat. – Lat. aurum.

ȘANȚ, șanțuri, s. n. 1. Săpătură lungă și îngustă făcută pe ambele părți ale unui drum, pentru scurgerea apei; p. gener. orice săpătură în forma de mai sus, făcută pentru scurgerea apei, pentru îngroparea unei conducte, pentru marcarea hotarului între două suprafețe de pământ etc. ◊ Expr. (Rar) A se duce la șanț = a se risipi, a se prăpădi. 2. Tranșee. ♦ (În Evul Mediu) Fortificație de forma unui canal adânc și lat (uneori plin cu apă), care împrejmuia un castel sau o cetate. 3. Crestătură sau scobitură în formă de șanț (1), la diferite organe sau piese de mașini, în scoarța unor arbori, în pielea unor animale etc. – Din pol. szaniec, germ. Schanze.

ÎNĂLȚĂTURĂ, înălțaturi, s. f. (Rar) Ridicătură (de pământ); înălțime. – Înălța + suf. -ătură.

arina [At: LB / Pzi: ~nez / E: arină¹] (Trs) 1-2 vtr A (se) curăța cu nisip. 3 vr (D. cuțite) A se curăța prin înfigere repetată în pământ nisipos. 4 vt (Rar) A presăra cu nisip.

brâneț sn [At: SEVASTOS, N. 395^b/10 / V: bârneț, bârneață, gârnețe / Pl: ~e / E: brâne + -eț] 1 (La portul bărbătesc al țăranilor) Brăcinar. 2 (Pan; rar) Fâșie de pământ. 3 (La portul femeiesc) Cingătoare (îngustă și lungă) de pus peste catrință Cf bete, brâuleț, frânghie. 4 (Pex; reg) Ștergar îngust de in sau de cânepă, brodat cu flori cu care se decorează icoanele. 5 (Reg) Scutec pentru copiii nou-născuți Si: fașă. 6 (Reg) Baieră la traistă. 7 (Înv) Cingătoare pentru sabie.

burloi sn [At: DA / Pl: ~oaie / E: nct] (Reg; rar) 1 Urcior de pământ, cu găurele la gură și prevăzut cu o supapă pe toartă, din care se soarbe lichidul. 2 Conținutul unui burloi (1)^[1]. corectat(ă)

desțelenire sf [At: PONTBRIANT, D. / V: (îrg) ~nare, ~linare, ~linire / Pl: ~ri / E: desțeleni] 1 Cultivare a pământului nelucrat multă vreme (sau semănat cu plante perene) prin arătură adâncă. 2 (Pex) Smulgere a buruienilor în vederea aratului. 3 (Rar) Ieșire din pământ a rădăcinilor unui copac (în urma unei lovituri puternice sau a unei furtuni).

față sf [At: COD. VOR. 154/6 / Pl: fețe, (înv) feațe, (înv) feți / E: ml facia (< facies)] 1 Partea anterioară a capului Si: chip (30), figură (18). 2 (Îla) De ~ Care este prezent. 3 (Îal) Care aparține prezentului. 4-5 (Înv; îljv) De ~ (Care este făcut) în prezența tuturor. 6-7 (Înv; îal) (În mod) evident. 8 (Înv; în legătură cu verbe care exprimă o confruntare; îlav) De ~ Unul în prezența celuilalt. 9 (Îal) Piept la piept. 10 (Înv; îlpp) De ~ța Dinaintea. 11-12 (Îljv) Din ~ (De) dinainte. 13 (Îlav) În ~ (Drept) înainte. 14 (Îal) Direct. 15 (Îal) Fără menajamente. 16 (Îlav) ~ în (rar la, înv către) ~ Unul înaintea celuilalt. 17 (Îal) Unul împotriva celuilalt. 18 (Îlpp) În ~ța (cuiva sau a ceva) Înaintea (cuiva sau a ceva). 19 (Îal) Luând în considerare... 20 (Îlav) Pe ~ Direct. 21 (Îal) Sincer. 22 (Îal) Fără teamă. 23 (îlpp) ~ cu... (sau de...) În raport cu... 24 (Îal) În ceea ce privește... 25 (Îal) Pentru. 26 (Îal) Având în vedere. 27 (Îlpp) De ~ cu... În prezența... 28 (Îe) A pune (de) ~ (sau ~în ~) A confrunta. 29 (Îae) A compara. 30 (Îe) A fi (sau a se întâmpla) (de) ~ A fi prezent (sau martor din întâmplare) la ceva. 31 (Jur; înv; îe) A se găsi vina ~ A se constata evidența unui delict. 32 (Înv; îe) A bate războiul ~ A duce o luptă deschisă. 33 (Îe) A (se) da (ceva) pe ~ A (se) dezvălui. 34 A (se) demasca. 35 (Îe) A juca (cu) cărțile) pe ~ A-și arăta deschis gândurile și intențiile. 36 (Pop; în superstiții; îe) A(-i) cânta (cuiva) cucul în (sau din) ~ A-i merge (cuiva) bine. 37 (Îe) A face ~ (cuiva sau la ceva) A rezista. 38 (Îae) A corespunde cerințelor unei sarcini, ale unei probe. 39 (Îe) A privi (sau a vedea, a zări) pe cineva din ~ A privi (sau a vedea etc.) În întregime figura cuiva. 40 (D. haine, culori; îe) A-l prinde (pe cineva) la ~ A i se potrivi. 41 (Îe) A(-i) lua (cuiva) ~ța A apărea brusc înaintea cuiva. 42 (Fam; îe) A(-i) da (sau a trage) la ~ A lovi peste figură. 43 (Fam; îe) A(-și) sparge ~ța A (se) lovi (grav) la față (1). 44 (Înv; îe) A pieri (sau a scădea, a trece, a se ofili) la ~ A îmbătrâni. 45 (Îe) A-și întoarce ~ța (de la cineva) A nu mai vrea să știe de cineva. 46 (Înv; îla) Cu ~ curată Integru. 47 (Îe) A scăpa cu ~ (sau ~ța) curată A scăpa fără neplăceri dintr-o situație dificilă. 48 (Îe) A da ~ (cu cineva) A se întâlni (cu cineva). 49 (Rar; îae) A înfrunta (pe cineva). 50 (Îvp; îe) A avea (sau a-și face) ~ la cineva A merita recunoștința cuiva. 51 (Îae) A căuta favoarea cuiva 52 (Pop; rar; îe) A scoate în ~ A face cunoscut. 53 Obraz. 54 Partea anterioară a corpului omenesc și a unor animale. 55 (Îlav) Cu ~ța în sus Pe spate. 56 (În imprecații; îal) Mort. 57 (Pop; îe) Nici în dos, nici în ~ În nici un fel. 58 (Pop; îe) A da dos la ~ A fugi. 59 (Adesea complinit prin „de om”, „pământeană” sau „muritoare”) Om. 60 (Îvp) Persoană. 61 (Înv; îlav) Pre (pe) ~ De persoană. 62 (Adesea complinit de „cinstită”, înv „crăiască” sau, irn, „simandicoasă”) Persoană cu rang înalt. 63 (Îs) ~ bisericească Cleric (1). 64 (Tlg; înv) Ipostază. 65 (Grm; înv) Persoană. 66 Fizionomie (1). 67 (Trs; îe) A face fețe A se strâmba. 68 (Îe) A schimba (sau a face) fețe(-fețe) A-și schimba fizionomia sau culoarea obrazului (de jenă, rușine etc.). 69 (Îae) A se tulbura. 70 (Îs) Om (sau taler) cu două fețe Ipocrit. 71 (Înv) Formă (1). 72 (Înv) Aparență (1). 73 (Înv; îe) A nu cunoaște ~ța A nu fi părtinitor. 74 Culoare (1). 75 (Nob; îs) Fețe sperioase Culori vii. 76 (Înv; îs) Hârtie fețe Hârtie colorată. 77 (Înv; d. obiecte, mai ales mătăsuri; îe) A juca (în) fețe (sau a schimba ori a face fețe) A-și schimba reflexele, culorile. 78 (D. obiecte; îe) A da ~ A colora. 79 (D. obiecte; îe) A da (sau a scoate) ~ A face în așa fel încât să arate bine. 80 (D. o țesătură) A-i ieși ~ (la soare, la spălat etc.) A se decolora. 81 (Îvp; îe) A-i veni (iarăși) ~ța (sau a prinde ~) A se însănătoși. 82 (Îvp; îcs) De-a fețele Joc de copii, în care doi dintre participanți, „dracul” și „îngerul”, trebuie să ghicească „fețele” (nume de flori) pe care și le-au dat ceilalți. 83 (Bot; îc) ~ța-mâței Tapoșnic (Galeopsis ladanum). 84 (Bot; reg; îae) Cânepiță (Galeopsis speciosa). 85 (Bot; reg; îae) Lungurică (Galeopsis tetrahit). 86 (Bot; reg; îae) Urzică-moartă (Lamium album). 87 (Bot; reg; îc) ~n~ Clocoței (Clematis integrifolia). 88 (Bot; reg; îae) Pufuliță (Epilobium hirsutum). 89 Partea de dinainte a unui obiect. 90 Partea de deasupra a unui obiect. 91 (Mat) Fiecare dintre suprafețele plane care mărginesc un poliedru. 92 (Mat) Fiecare dintre planele care formează un diedru. 93 Suprafață (a apei, a pământului etc.). 94-95 (Îlav; îls) (Pe) ~ța pământului (În) lume. 96 (Rar; îlav) Din ~ța pământului La nivelul solului. 97 (Îe) A pieri (sau a se prăpădi, a se stinge, a se șterge, a se duce) de pe ~ța pământului A muri. 98 (Îae) A dispărea (fară urmă). 99 (Pop; îs) ~ de arie Suprafața netedă a ariei¹ (1) Cf fățare (1). 100 (Trs; îs) ~ța casei Podea (din lut) la casele țărănești. 101 (Îlav) La ~ța locului Acolo unde s-a întâmplat (sau se va întâmpla) ceva. 102 (Pop) Scândură lată și groasă a calului dulgheresc. 103 Aspect (1). 104 Partea de deasupra, expusă vederii și mai aleasă, a unor articole alimentare de vânzare. 105 Partea lustruită, poleită, finisată atent etc. a unui obiect. 106 (Îoc „dos”) Partea finită, expusă vederii, a unei țesături. 107 Obiect care se pune peste alt obiect, spre a-l acoperi. 108 (Îs) ~ de masă Bucată de material textil, plastic etc. cu care se acoperă o masă (când se mănâncă sau ca ornament) Si: (reg) măsărița, (reg) măsai, (îrg) pănzătură, (înv) pomeselnic. 109 (Îs) ~ de pat Cuvertură. 110 (Îs) ~ de pernă Învelitoare de pânză în care se îmbracă perna. 111 (Îs) ~ de plapumă Învelitoare de pânză în care se îmbracă plapuma. 112 (Îae) Partea ornamentată, de deasupra, a plapumei. 113 (Îs) ~ța unei monede Avers. 114 Prima pagină a fiecărei file. 115 (Îvp) Pagină. 116 Fațadă (2). 117 (Îs) ~ța dealului (sau a muntelui etc.) Parte a dealului (a muntelui etc.) orientată spre Soare sau spre sud. 118-119 (Înv; îs) ~ța Soarelui (sau a lunii) Razele Soarelui (sau ale lunii). 120 (Înv; îs) ~ța vântului Suflul vântului.

hrană sf [At: COD. VOR. 92/11 / V: ar~, har~, hăr~, hâr~ / Pl: (rar) hrăni, (vechi) ~ne / G-D: ~nei / E: vsl храна] 1 Tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor Si: nutriment Cf merinde, piște, vipt. 2 (Prc) Mâncare. 3 (Prc) Nutreț. 4 (Îe; d. o vită, un om) A fi de ar~ A fi de ajutor. 5 (D. cai, vite) A nu (mai) fi de ar~ A nu (mai) fi bun de muncă. 6 (Îc) ~na-vacii Plantă erbacee de nutreț, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse și cu flori albe, mici (Spergula arvensis). 7 (Trs; îf hăr~) Secară. 8-9 (Îs) Pământ (sau loc) de ~ (Pământ arabil sau) pământ cultivat. 10 (Fig; rar) Ocupație de pe urma căreia se întreține cineva Cf pâine. 11 (Slî) Pază.

îmbelșuga vt [At: MARCOVICI, D. 12/13 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~bie~, ~bil~ / Pzi: ~ghez / E: în- + belșug] (Rar) A face pământul să dea roade îmbelșugate.

îmbelșugare sf [At: BELDIMAN, N. P. I, 9/1 / S și: (înv) înb~ / V: (reg) ~bie~, ~bil~ / Pl: ~gări / E: îmbelșuga] 1 (Rar) Fertilizare a pământului. 2 Belșug. 3 (Pex) Îndestulare.

înălțătură sf [At: ODOBESCU, S. II, 224 / Pl: ~ri / E: înălța + -tură] (Rar) Ridicătură (de pământ) Si: colină¹, deal (1), înălțime (6), movilă.

închinat², ~ă a [At: VARLAAM, C. 258/2 / Pl: ~ați, ~e / E: închina] 1 (Rar) Aplecat spre pământ. 2 (Îvr) Adăpostit. 3 (Îvr) Odihnit. 4 (Înv) Slăvit. 5 (Cu sens activ; d. oameni) Care și-a făcut rugăciunile. 6 (Înv; îs) Femeie ~ăFemeie care a fost la Sfântul mormânt. 7 Aplecat înaintea cuiva în semn de devotament. 8 (Pex) Devotat. 9 Consacrat. 10 Aplecat cu smerenie în fața cuiva în semn de supunere. 11 (Pex; d. oameni) Supus. 12 (D. o țară, o instituție etc.) Care și-a pierdut independența Si: subjugat. 13 Care a capitulat. 14 Care recunoaște suzeranitatea cuiva. 15 Care acceptă să fie vasal. 16 (D. un lucru) Predat în semn de supunere. 17 (D. oameni) Predat ca prizonier. 18 (D. oameni) Cu capul aplecat în semn de salut. 19 (D. paharul cu băutură) Ridicat în cinstea cuiva. 20 (Reg; fig; d. oameni) Afurisit.

lepșit, ~ă a [At: ALECSANDRI, T. 576 / V: (reg) hle~ / Pl: ~iți, ~e / E: lepși] 1 (Pop) Pălmuit. 2 (Reg; rar) Trântit la pământ. 3 (Buc; d. mămăligă) Netezit. 4 (Reg; fig; d. oameni) Nebun. 5 (Reg; fig; d. oameni) Fără minte. 6 (Reg; fig; d. oameni) Aiurit. 7 (Mun; d. acoperiș) Turtit. 8 (Reg; d. lucruri) Turtit dintr-o lovitură. 9 (Reg; pex; d. lucruri) Pleoștit.

noroi¹ sn [At: ANON. CAR. / V: (îvp) năr~, (rar) nar~ / Pl: ~oaie / E: bg нарои] 1 Pământ muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite Si: mocirlă, nămol (2), (rar) noroială, (reg) glod, năglod, nămală¹, pahnă, tină. 2 Pământ depus pe fundul, pe marginea apelor sau pe terenuri inundabile Si: mâl. 3 Loc, teren cu noroi (2). 4 (Reg; îcs) De-a ~ul Joc popular, în care jucătorii se prefac, pe rând, înnămoliți în noroi, de unde vin fetele să-i scoată. 5 (Reg) Făgaș sau râpă plină cu cioturi, făcută de șuvoiul ploilor. 6 (Rar) Murdărie (1). 7 (Reg) Pământ muiat cu apă, amestecat cu paie și cu pleavă, frământat cu picioarele, din care se construiesc pereții unor case. 8 (Reg) Pământ care a fost arat de două sau de trei ori după ce s-a spart țelina. 9 (Reg) Pârloagă. 10 (Îs) ~ de sapă (sau de foraj, de sondă) Fluid constituit dintr-un amestec de argilă sau marnă și apă, folosit în timpul săpării găurii de sondă, având un rol important în procesul de dislocare a rocii, în transportul ei la suprafață și în asigurarea contrapresiunii necesare asupra unor straturi de fluide sub presiune. 11 (Nob; fig; udp „de”) Cantitate mare de oameni, de lucruri, de fapte etc.) Si: mulțime. 12 (Fig) Ceea ce copleșește. 13 (Fig) Ceea ce murdărește și trebuie înlăturat Si: murdărie. 14 (Fig) Caracter, atitudine, faptă josnică, vrednică de dispreț Si: murdărie. 15 (Fig) Decădere morală. 16 (Fig) Corupție. 17 (Fig) Mediu decăzut din punct de vedere moral. 18 (Îe) A împroșca (pe cineva) cu ~ sau a zvârli (sau a izbi) cu ~ (în cineva) A calomnia pe cineva.

moloz sn [At: ODOBESCU, S. I, 388 / V: (reg) ~luz / Pl: (rar) ~uri, ~oaze / E: tc moloz , bg молоз „nisip”] 1 Material constituit din praf și din bucăți mici de cărămidă și de mortar întărit, rămas după dărâmarea sau executarea unei zidării. 2 (Reg) Chirpici. 3 (Reg) Nisip de râu. 4 (Pex; rar) Grămadă de pământ sfărâmat în bulgări și amestecat cu diverse resturi, cioburi, gunoaie. 5 (Reg; pan) Ceea ce cade de la curățatul sobelor sau de la tăiatul lemnelor. 6 (Reg) Pământ moale și lunecos.

pâsli vt [At: TDRG / Pzi: ~lesc / E: pâslă] 1 (Reg; c. i. diferite obiecte casnice) A îngrămădi. 2 (Rar; c. i. pământul sau diferite suprafețe) A acoperi cu un strat des, ca o pâslă (1).

șesos, ~oasă a [At: ENC. ROM. III, 1151 / Pl: ~oși, ~oase / E: șes + -os] (Rar; suprafețe de pământ) Care este plan Si: drept (34), întins, neted, (rar) șes (1), (reg) șeștin.

pisc² sn [At: (a. 1541) CUV. D. BĂTR. I, 241/3 / Pl: ~uri / E: nct] 1 Vârf ascuțit și stâncos, caracteristic regiunilor muntoase și deluroase, de obicei fără vegetație, cu pante repezi, dominând o vale sau o depresiune Si: creștet, (reg) picui¹. 2 (Pgn) Munte. 3 (Pgn) Deal. 4 (Rar) Ridicătură de pământ Si: dâmb, movilă. 5 (Reg) Ostrov. 6 (Îrg) Proră a unei nave. 7 Extremitate a unei ambarcații. 8 (Reg) Capăt ascuțit și curbat în sus cu care se sfârșesc tălpile saniei. 9 (Pop) Parte de car sau de la sanie de care se fixează proțapul Si: (reg) cârlig, furcă, grui, popârțac². 10 (Reg) Defect de țesătură care face ca una dintre marginile materialului să aibă un colț mai înaintat decât cealaltă. 11 (Trs) Bucată de teren de formă triunghiulară, cuprinsă între două dealuri sau între două pâraie. 12 (Mol; Trs) Gaură de la piatra alergătoare a morii Si: (reg) piscoaie (7).

productiv, ~ă a [At: EPISCUPESCU, O. Î. 216/18 / Pl: ~tivi, ~e / E: fr productif] 1 (Înv) Care determină ceva. 2 (D. oameni sau d. activitățile lor) Care fabrică ceva Si: producător (3). 3 (D. mijloace sau unități de producție etc.) Care servește la producerea unor bunuri Si: producător (4). 4 (D. comerț, activități lucrative etc.) Care aduce câștig Si: rentabil, (rar) producător (6). 5 (Rar) Eficient. 6 (D. pământ, ținuturi etc.) Care dă recolte bogate Si: fertil, rodnic, roditor, mănos, (înv) producător (7). 7 (D. sufixe, prefixe, elemente de compunere etc.) Care formează numeroase sau mai multe derivate, compuse etc. 8 (D. cuvinte) Care are numeroase derivate. 9 (D. conjugări) Care se îmbogățește mereu cu noi verbe.

țelină² sf [At: (a. 1563) DERS / V: (reg) ~lenă, țelnă, țeri~, țal~ / Pl: ~ni, (îrg) ~ne / E: vsl цѣлѣна] 1 Teren care nu a fost lucrat niciodată 2 Teren care a fost lăsat multă vreme nelucrat, neîngrijit Si: (reg) cățea (23), (îrg) ogor, paragină¹, rât², (Ban) țarină¹ (20). 3 (Îlav) În ~ Necultivat. 4 (Îal) Părăginit. 5 (Îe) A sparge (sau a tăia, a strica, a desfunda) ~na A desțeleni. 6 (Reg) Pământ, cât se poate lua o dată cu hârlețul. 7 (Rar) Cantitate de pământ. 8 (Reg) Teren arabil lăsat nelucrat și necultivat timp de unul sau mai mulți ani în scopul refacerii fertilității solului Si: ogor, pârloagă. 9 (Reg) Loc pe care crește iarba pentru fân Si: fâneață. 10 (Reg) Loc de pe care s-a cosit fânul. 11 (Reg) Loc într-o pădure de pe care s-au tăiat copacii Si: curătur (2). 12 (Reg) Pășune. 13 (Reg; prc) Iarbă. 14 (Îrg) Pământ desțelenit de curând, arat și semănat după ce a stat mai multă vreme nelucrat Si: ogor. 15 (Buc) Ogor semănat cu in.

zemnic sn [At: (a. 1718) URICARIUL, XX, 231/10 / V: (reg) zăm~, zâm~^[1], zim~, ~ă sf / Pl: ~ice și (reg) ~ici, ~uri / E: bg земник] (Îrg) 1 Pivniță (1). 2 Adăpost făcut în pământ în care se țin stupii Si: (îrg) temnic (1). 3 (Rar) Ascunzătoare sub pământ. 4 Bordei (1). 5 Odăiță construită în spatele casei Si: (reg) temnic. corectat(ă)

semănător¹, ~oare [At: PSALT. HUR. 111^v/22 / V: (pop) săm~, (înv) sămân~, ~mân~ / Pl: ~i, ~oare / E: semăna¹ + -ător] 1 sm, (rar) sf Persoană care pune sau aruncă semințele necesare unei culturi în pământ (pregătit). 2 sm, (rar) sf (Pop) Persoană care aruncă boabe de grâu, de orez, bomboane, stafide etc. la Anul Nou, la nuntă etc., însoțind gestul de o urare. 3 sf Unealtă sau mașină agricolă care execută semănatul (1) culturilor agricole Si: (reg) mărcătoare, (înv) semănariță. 4 sm, (rar) sf (Rar; fig) Propovăduitor. 5 sm, (rar) sf (Rar; fig) Persoană care împrăștie nenorociri, necazuri etc.

stârpi [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 171^r/23 / V: (îvp) stăr~, (înv) sterpa (pzi: ~pez) ster~, stir~ / Pzi: ~pesc / E: sterp cf lat extirpare] 1 vtfa (Rar; c.i. pământul, terenuri etc.) A face să devină sterp (1). 2-3 vtfi (Înv; c.i. oameni) A face să devină sau a deveni sterp (18) Vz: steriliza. 4-6 vtir (Pop; d. femelele animalelor, mai rar, d. femei; c.i. mai ales fătul) A avorta (1). 7 vt (Pop; c.i. râuri, izvoare etc. sau cursurile, albiile lor ori bălți, lacuri, fântâni etc.) A seca². 8-9 vir A pierde sau a face să-și piardă laptele. 10 vt (Pop) (C.i. laptele) A face să înceteze, să nu mai curgă. 11-12 vtrp (C.i. vegetația) A smulge din rădăcină pentru a nu mai regenera Si: a dezrădăcina (1). 13 vt A face să nu mai crească Si: (reg) a pustii. 14 vt (Înv) A distruge. 15 vt (C.i. ființe) A omorî în masă (și cu sălbăticie) Si: a distruge (4), a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, (pfm) a căsăpi (3), a conceni (3), a nimicnici, a snopi, a stropși, (reg) a chesăgi (1), a pustii¹, (fam) a lichida. 16 vt (C.i. seminții, neamuri, popoare sau colectivități de ființe) A face să dispară complet Si: a distruge (4), a extermina, a masacra, a măcelări, a nimici, a prăpădi, (pfm) a căsăpi (3), a canoni (1), a nimicnici, a snopi, a stropși, (reg) a chesăgi (1), a pustii¹, (fam) a lichida. 17 vtrp (C.i. boli, primejdii etc.) A pune capăt Si: a desființa (1), a înlătura, a lichida, a suprima, (liv) a eradica (4). 18 vt (C.i. boli, primejdii etc.) A face să dispară (pentru totdeauna), să nu mai existe Si: a desființa (1), a înlătura, a lichida, a suprima, (liv) a eradica (4). 19 vt (Înv) A lipsi (de ceva). 20 vt (Pop) A scăpa (22).