masă² s.f. I 1 colectivitate, mulțime, <înv. și pop.> obște, <peior.> gloată, <fig.; pop.> clădăraie. Politicianul ține un discurs în fata masei adunate în piața centrală a orașului. 2 (econ. polit.) masă de șomeri = suprapopulație relativă. Masa de șomeri este excedentul populației muncitorești în raport cu necesitățile de forță de muncă. II 1 (adesea urmat de determ. introduse prin prep. „de”) bloc¹. Face afaceri cu mase de marmură. 2 (geomorf.) masă continentală = continent¹, <rar> pământ. Istanbulul este construit pe două mase continentale. 3 (fiz.) masă atomică = greutate atomică. Masa atomică arată de câte ori atomul unui element este mai greu decât a douăsprezecea parte din masa atomului de carbon; masă electrică= sarcină electrică. Masa electrică este mărimea scalară care caracterizează proprietatea unui corp de a crea în jurul său un câmp electric; masă magnetică = sarcină magnetică. Masa magnetică este mărimea care caracterizează starea de magnetism a unui corp; masă moleculară = greutate moleculară, pondere moleculară. Masa moleculară este egală cu suma greutăților atomice ale elementelor unei molecule; masă specifică = densitate, <înv.> desime, desitate. Masa specifică este raportul dintre masa și volumul unui corp. 4 (agron.) masă verde = furaj, nutreț, <înv. și pop.> strânsură, <pop.> hrană, <reg.> notrete, nutriment, zaherea. Masa verde este folosită pentru hrana animalelor. 5 (chim.) masă plastică = material plastic. Masele plastice pot fi prelucrate cu ușurință. 6 <înv. și reg.> pond. Masa acestui corp este mare. 7 (impr.) masă sangvină v. Volum sangvin.