pietriș sn [At: N. TEST. (1648), 16^v/28 / Pl: ~uri / E: piatră + -iș] 1 (Îvp) Pământ, teren pietros, mai rar nisipos, neproductiv, sterp. 2 (Csc) Rocă mobilă construită din fragmente de alte roci și de minerale, cu dimensiunile cuprinse între 2 milimetri și 20 de centimetri, care se formează pe litoralul mării, în albiile râurilor curgătoare, în regiunile ocupate de ghețari etc. Si: prund, prundiș. 3 Pietriș (2) mai mărunt provenit din albiile râurilor, din cariere sau din piatră sfărâmată și folosit la prepararea unor betoane, pentru pietruirea drumurilor, ca material de umplutură.