plai¹ sn [At: (a. 1652) GCR I, 156/29 / V: (pop) ~urea (A: nct) / Pl: ~uri, (îvr) ~e, (înv) plai sm / E: slv плань cf bg планина, „munte”, svc, ceh pl’ań] 1 Versant al unui munte sau al unui deal. 2 Vârf al unui munte sau al unui deal Si: creastă, culme. 3 (Pgn) Munte. 4 (Prc) Deal mare. 5 Regiune de munte sau de deal, aproape plană, acoperită de pășune Si: luminiș, poiană. 6 (Pex) Câmpie înaltă Si: (înv) plăieț (1), (pop) plaiște. 7 (Pop; îlav) Prin (sau în) ~urea Prin sau în toate părțile Si: pretutindeni. 8 (Îal) În lung și în lat. 9 (Reg) Loc înalt pe care pasc vitele. 10 (Reg; urmat de determinări care arată planta cultivată) Suprafață de teren cultivată, în special cu vie. 11 (Pop) Drum sau cărare care urmează sau traversează o culme, o regiune muntoasă. 12 (Spc) Trecătoare. 13 (Pex; rar) Orice drum de pământ, nepietruit. 14 (Reg) Drum de munte, cu lemne puse de-a curmezișul, pe care se transportă buștenii la vale. 15 Subîmpărțire administrativă a județelor și ținuturilor, mai ales a celor de la munte, în Evul Mediu, în Țara Românească Si: plasă. 16 (Pex) Reședință a unui plai (16). 17 Întindere mare de pământ dintr-o țară, dintr-o zonă etc. Si: meleag, regiune, ținut, (îvr) plăiet. 18 (Reg) Pridvor încadrat de patru coloane. 19 (Reg) Plută.