lodbă sf [At: LB / V: liobă, loabă, loabdă, loadbă, loazbă, lobă, lobdă, lobtă, lodavă, ~dvă, lorbă, losbă, lospă, lotvă, lozbă / Pl: ~be / E: ucr лодва] 1 (Reg) Scândură groasă făcută din despicătura unui trunchi de copac, cioplită numai cu securea Vz (reg) blană, foastăn. 2 (Reg; rar) Ușă. 3 (Îrg) Pat făcut din țăruși bătuți în pământ, peste care se așezau scânduri. 4 (Îrg; pgn) Pat mic și jos. 5 (Reg) Loc pe cuptor unde dorm, de obicei, copiii. 6 (Reg) Bucată lungă de lemn despicată dintr-un trunchi de copac Vz bârnă, grindă. 7 (Reg) Par. 8 (Reg; îf lobă) Jumătate dintr-un trunchi de fag. 9 (Reg) Bucată de pământ. 10 (Reg) Bulgăre de pământ. 11 (Reg; rar) Bucată de carne. 12 (Reg) Așchie mare desprinsă dintr-un buștean cioplit cu securea. 13 (Reg; îf lospă) Fulg mare de zăpadă.