baniță f. măsură veche de capacitate pentru lucruri uscate: făină, grâu, orz, etc. (40 oca sau 67¹93). [Rut. BANIȚÁ, cadă, de unde vas pântecos în formă de cadă].

CHIFLĂ, chifle, s. f. Produs de panificație de formă rotundă sau ovală, ca o pâinișoară, făcut din făină de grâu. – Din germ. Kipfel.

PÂINE, pâini, s. f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de făină (de grâu, de secară etc.) și ingrediente, afânat prin fermentația drojdiei, frământat cu apă și copt în cuptor; pită. ◊ Expr. A mânca pâine și sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărți cu cineva binele și răul. A ieși înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine și sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situație materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată și care se vinde foarte ușor. A mânca pâine degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de faină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenței; existență. ◊ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloacele de existență. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva fără mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilitățile de existență. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunțe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcție, post. ◊ expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de slujbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

PANIFICAȚIE s. f. Proces de transformare a făinii de grâu și de secară în pâine, chifle, cornuri etc. – Din fr. panification.

PASTĂ, paste, s. f. Materie densă cu aspect omogen, rezultată de obicei din măcinarea unor substanțe și din amestecul lor (cu un lichid) până la obținerea consistenței dorite. ◊ Pastă de dinți = preparat farmaceutic întrebuințat la spălarea dinților. Paste făinoase = produse alimentare, de diferite forme și dimensiuni, obținute prin uscarea unui aluat nedospit din făină de grâu. ♦ Culoare (folosită în pictură) de obicei preparată cu ulei. ♦ Lac de unghii cu aspect omogen. – Din ngr. pásta, germ. Pasta.

POGACE, pogăci, s. f. (Pop.) Turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de făină de grâu, preparată de obicei cu jumări de porc. – Din scr. pogača, magh. pogácsa, germ. dial. Pogatsche.

NEGHINĂ, neghine, s. f. Plantă erbacee cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită mai ales în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios; ceea ce trebuie înlăturat. [Pl. și: neghini] – Et. nec.

COLEAȘĂ, coleșe, s. f. (Reg.) Mămăligă (moale). ♦ Un fel de terci făcut din făină de grâu fiartă sau prăjită în unt sau în untură. – Din scr. kuliješ, bg. kulijaša.

SFOIAG, (1) s. n., (2) sfoiegi, s. m. 1. S. n. (Reg.) Mucegai. 2. S. m. Larvă a unei specii de gândac (Tenebrio molitor), de culoare gălbuie sau cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grâu, degradând-o și făcând-o inutilizabilă. ♦ Un fel de vierme asemănător cu râma, care trăiește prin pivnițe și prin casele umede. – Din bg. svojak.

GRIȘINĂ ~e f. Produs alimentar de forma unui bastonaș, preparat din făină de grâu cu diferite adaosuri.

PIELM ~uri n. pop. Făină de grâu sau de porumb de cea mai bună calitate. /Orig. nec.

POGACE ~i f. 1) Turtă de mălai coaptă în cuptor. 2) Azimă din făină de grâu. /<sb. pogața, ung. pogácsa

TURTĂ¹ ~e f. 1) Produs de patiserie lățit și rotund, obținut dintr-o bucată de aluat și copt pe vatră. ◊ A face (sau a lăsa) (pe cineva) ~ a bate tare (pe cineva). A se îmbăta ~ a se îmbăta foarte tare. Beat ~ foarte beat. A trage cenușa (sau spuza) la ~a lui a-și apăra interesele proprii. 2) (nume generic) Prăjitură de orice fel, având o asemenea formă. ~ cu mere. ~e cu mac. ◊ ~ dulce prăjitură făcută din făină de grâu, ouă, miere, mirodenii, acoperită cu glazură sau presărată cu zahăr farin 3) Substanță presată care are o asemenea formă. ~ de ceară. /<lat. turta

LIPÍE, lipii, s.f. Pâine de formă rotundă sau ovală, puțin crescută sau plată, de obicei din aluat nedospit, realizat din făină de diferite cereale. Lipiile sunt specifice țărilor orientale, cea mai cunoscută fiind pita, o lipie din aluat dospit din făină de grâu, utilizată de obicei despicată, apoi umplută ca un portofel; chapati [pr. ciapati] și puri sunt lipii specific indiene; tortilla [pr. tortilia] este lipia țărilor din America de Sud, făcută mai ales din mălai, presată și coaptă în forme speciale pe plită; în Europa, cea mai cunoscută este focaccia italiană, din aluat de pizza sau de pâine, dreptunghiulară sau rotundă; din țările scandinave vine knäckebrot, o lipie din făină integrală sau de secară, neagră, uscată și crocantă.

călâie s.f. (reg., înv.) plăcintă din făină de grâu cu lapte și cu ouă.

împielma, împielm, vb. I (reg.) 1. a învăli aluatul de pâine cu pielm (făină de grâu); pielmui. 2. a amesteca făină de grâu cu mălai, pentru ca pâinea să fie mai dulce. 3. (fig.) a uni, a închega, a lega, a întări. 4. a încălzi puțin apa; a încropi.

piclă s.f. sg. (reg.) 1. sită la moară. 2. făină de grâu de calitate superioară; mudmel, făină nulașă.

pielm, pielmuri, s.n. 1. (pop.) făină de grâu, de porumb etc. (de cea mai bună calitate); nulaș, pervă. 2. (reg.) pulbere fină de făină care se depune pe sită sau pe obiectele din moară; pospai. 3. (înv.) aluat, cocă; plămădeală. 4. (reg.) amestec subțire din făină de grâu și apă, cu care se ung unele aluaturi, înainte de a fi băgate în cuptor; muruială. 5. (reg.) coaja de la turta de mălai.

pielma, pielmez, vb. I (reg.; despre făina de porumb) a se amesteca cu puțină făină de grâu pentru a face turte; a piemui.

pielmat, -ă, adj. (reg.; despre făina de porumb) amestecat cu făină de grâu (pentru turte).

pielmui, pielmuiesc, vb. IV (reg.; despre făina de porumb) a amesteca cu puțină făină de grâu (pentru a face turte); a pielma, a împielma.

posincele s.f. pl. (reg.) făină de grâu de calitate inferioară; tărâță de grâu.

slobozeală s.f. (reg.) 1. făină de grâu muiată și subțiată cu apă sau cu lapte ori amestecată cu smântână, cu care se drege sau se îngroașă sosul sau ciorba. 2. supă sau ciorbă de post.

PECARIZA vb. tr. a determina culoarea unei făini de grâu sau de secară prin comparare cu o făină-etalon. (< germ. pekarisieren)

trei nule expr. făină de grâu de calitate superioară, marcată pe ambalaj cu trei cifre de zero.

PANIFICÁȚIE (< fr.) s. f. Transformare a făinurilor de grâu și secară în pâine, produse de patiserie etc. cu ajutorul unor procese fizice, chimice și biochimice, care cuprind în esență prepararea și fermentarea aluatului, divizarea și dospirea finală a acestuia, coacerea în cuptoare la o temperatură de peste 220-280°C, urmată apoi de de răcire.

langalău, langalauă, (lângalău, lângălău), s.n. – (gastr.) Plăcinte din făină de mălai (mai târziu, din făină de grâu) care se cocea pe lespede; se folosea în loc de pâine (Odobescu 1973). – Din magh. lángoló „trecut prin flacără” (DA cf. DER).

liptie, -i, s.f. – (gastr.) Plăcintă din făină de grâu, folosită în loc de pâine. – Cf. srb. lepinja (DEX).

prescură, -i, s.f. – Pâine în formă de cruce, din aluat dospit, folosită în ritualuri religioase: „Tot pe la mănăstiri / Cu prescuri și cu lumini” (Bârlea 1924 I: 106). Se folosește la botez, la nuntă, la înmormântare și la Paști. „Făina de grâu curat și apa limpede și dospitura bună – nu le amestecă și nu are dreptul să le frământe decât o femeie curată trupește și sufletește, de preferință bătrână văduvă și o viață perfect cinstită. Și după ce aluatul este preparat și coca este răsucită ca un colac frumos, înainte de a o pune în cuptor, această frământătură trebuie să devină prescură” (R. Pop 1973: 17); prin imprimarea literelor sfinte: IS, HS, NI, KA. – Din sl. proskura.

scovardă, scoverzi, s.f. – (gastr.) Clătite din aluat dospit, umplute cu brânză și prăjite în grăsime (Bilțiu 1996). Scovergioare de mălai: preparate din făină de mălai amestecate cu sămătișă, ou, sare, bicarbonat și foarte puțină făină de grâu și prăjite în grăsime, iar apoi consumate cu lapte dulce sau acru sau cu lapte de oaie (Faiciuc 1998: 183). „La murguț i dă ovăzu / Mie gura și scoverzi” (Memoria 2001: 80). Scovărzaru, poreclă în Dragomirești (Faiciuc 1998). – Din sl. skovrada „tigaie” (Miklosich, Cihac cf. DER, DEX).

țipou, țipoi, (țâpou, țipău), s.n. – Pâine mică, rotundă, făcută din făină de grâu, la nuntă: „Apoi pă masă sunt mâncări, țipoi de grâu...” (Papahagi 1925: t. DXXXV). „Mi-ai făcut niște țipoi / Cât o roată dinapoi” (Bilțiu 1990: 93). Atestat în Trans. de Nord. – Din magh. cipó „pâinișoară”.

călâie f. Tr. plăcintă din făină de grâu cu lapte și cu ouă. [Turc. KALYE, printr’un intermediar sărbesc].

bulgur n. făină de grâu măcinat mare cu care se face mămăligă sau bucate: puțintel bulgur cu învârtită la sfârșit AL. [Turc. BULGUR].

făină f. grâu măcinat, redus în pulbere: făină de secară, de orz, de porumb. [Lat. FARINA].

griș n. 1. făină din grâu măcinat gros; 2. supă făcută dintr’însa. [Nemț. GRIES].

murueală f. 1. tencueală; 2. un fel de terciu din făină de grâu cu care se amestecă mălaiul înainte de a-l pune la copt.

reduce v. 1. a micșora, a scădea: a reduce cheltuielile; 2. a reproduce sau copia în mic: a reduce un desen, o statuă; 3. a transforma: a reduce grâul în făină; 4. a schimba o cantitate într’alta echivalentă: a reduce o fracțiune la cea mai simplă expresiune; 5. a supune: vru țara să-ți reducă AL.

SFOIAG, (1) s. n., (2) sfoiegi, s. m. 1. S. n. (Reg.) Mucegai. 2. S. m. Larvă a unei specii de gândac (Tenebria molitar), de culoare gălbuie sau cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grâu, degradând-o și făcând-o inutilizabilă. ♦ Vierme asemănător cu râma, care trăiește prin pivnițe și prin casele umede. – Din bg. svojak.

CHIFLĂ, chifle, s. f. Produs de panificație de formă rotundă sau ovală, preparat din făină de grâu. – Din germ. Kipfel.

COLEAȘĂ, coleșe, s. f. (Reg.) Mămăligă (moale). ♦ Un fel de terci făcut din făină de grâu fiartă sau prăjită în unt sau în untură. – Din sb. kuliješ, bg. kulijaša.

PASTĂ, paste, s. f. Materie densă cu aspect omogen, rezultată de obicei din măcinarea unor substanțe și din amestecul lor (cu un lichid) până la obținerea consistenței dorite. ◊ Pastă de dinți = preparat farmaceutic folosit la spălarea dinților. Paste făinoase = produse alimentare, de diferite forme și dimensiuni, obținute prin uscarea unui aluat nedospit din făină de grâu. ♦ Culoare (folosită în pictură) de obicei preparată cu ulei. ♦ Lac de unghii cu aspect omogen. – Din ngr. pásta, germ. Pasta.

POGACE, pogăci, s. f. (Pop.) Turtă de mălai coaptă în cuptor; turtă din aluat de făină de grâu, preparată de obicei cu jumări de porc. – Din sb. pogača, magh. pogácsa, germ. dial. Pogatsche.

NEGHINĂ, neghine, s. f. Buruiană anuală din familia cariofilaceelor cu tulpina și cu frunzele păroase, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă, de culoare neagră, răspândită în culturile de grâu; năgară (Agrostemma githago); p. restr. sămânța acestei plante care, măcinată împreună cu grâul, dă făinii un gust neplăcut și toxicitate. ◊ Expr. A alege neghina din grâu (sau grâul din neghină) = a despărți ceea ce este bun de ceea ce este rău. A semăna neghină = a produce discordie, ceartă. ♦ Fig. Ceea ce este rău, vătămător, primejdios și trebuie înlăturat. [Pl. și: neghini] – Et. nec.

langalău, langalauă, (lângalău, lângălău), s.n. – (reg.; gastr.) Plăcintă din făină de mălai (mai târziu, din făină de grâu) care se cocea pe lespede; se folosea în loc de pâine (Odobescu, 1973). – Din magh. lángoló „trecut prin flacără; încins” (DA, cf. DER).

prescură, prescuri, s.f. – Pâine în formă de cruce, din aluat dospit, folosită în ritualuri religioase: „Tot pe la mănăstiri / Cu prescuri și cu lumini” (Bârlea, 1924, I: 106). Se folosește la botez, la nuntă, la înmormântare și la Paști. „Făina de grâu curat și apa limpede și dospitura bună – nu le amestecă și nu are dreptul să le frământe decât o femeie curată trupește și sufletește, de preferință bătrână văduvă și cu o viață perfect cinstită. Și după ce aluatul este preparat și coca este răsucită ca un colac frumos, înainte de a o pune în cuptor, această frământătură trebuie să devină prescură” (R. Pop, 1973: 17); prin imprimarea literelor: IS, HS, NI, KA. – Din sl. proskura (Șăineanu, Scriban; Cihac, Vasmer, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < ngr. prosfora „oferire, ofrandă” (Scriban).

scovardă, scoverzi, s.f. – (reg.; gastr.) Clătite din aluat dospit, umplute cu brânză și prăjite în grăsime (Bilțiu, 1996). Scovergioare de mălai = preparate din făină de mălai amestecate cu sămătișă, ou, sare, bicarbonat și foarte puțină făină de grâu și prăjite în grăsime, iar apoi consumate cu lapte dulce sau acru sau cu lapte de oaie (Faiciuc, 1998: 183). „La murguț i dă ovăzu / Mie gura și scoverzi” (Memoria 2001: 80). ♦ (onom.) Scovărzaru, poreclă în Dragomirești (Faiciuc, 1998). – Din sl. skovrada „tigaie” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).

țipou, țipoi, (țâpou, țipău), s.n. – (reg.) Pâine mică, rotundă, făcută din făină de grâu, la nuntă: „Apoi pă masă sunt mâncări, țipoi de grâu...” (Papahagi, 1925, t. DXXXV). „Mi-ai făcut niște țipoi / Cât o roată dinapoi” (Bilțiu, 1990: 93). (Trans. de Nord). ♦ (top.) Țipou, deal rotund în Rohia (Vișovan, 2008). – Din magh. cipó „pâinișoară” (Tiktin, Galdi, cf. DER; Scriban, MDA).

făină, (fărină), s.f. – Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale. ♦ (top.) Făina, afluent al Vaserului și colonie pe Valea Vaserului: „Făina este o colonie creată de vistierie, formată din locuințele pădurarilor, ale stăvilarilor și a fierarului, precum și dintr-un hotel aflat într-o clădire cochetă a vistieriei. Păstrăvii trăiesc într-un număr destul de mare în pârâurile din apropiere. Se mai află aici și capela Elisabeta, ridicată în memoria defunctei regine maghiare Elisabeta” (Vasile Man, 1906). – Lat. farina „făină de grâu” (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, Candrea, Rosetti, DA, cf. DER; DEX, MDA) < far „grâu” (Scriban).

izvor, izvoare, s.n. – Șipot. ♦ (rel.) Izvorul Tămăduirii (prima vineri după Paști), este un praznic al Maicii Domnului; sărbătoarea datează din a doua jumătate a primului mileniu. Potrivit legendei, un orb și-a recăpătat vederea după ce și-a udat fața cu apa unui izvor dintr-o pădure din apropierea Constantinopolului, la îndemnul Maicii Domnului. În calendarul popular se mai numește și Paștele animalelor (strat precreștin): femeile fac un colac pe care îl duc la biserică spre a fi sfințit, împreună cu făină de grâu, de porumb, ierburi, frunze și o sticlă de ulei. Ierburile se dau la animale, spre a fi ferite de boli. Uleiul se folosește de leac, peste an. ♦ (top.) Izvoare, stațiune climaterică, situată în Munții Gutâi, pe un platou vulcanic, la 926 m altitudine, sub vf. Igniș, la 30 km de Baia Mare, cu acces din Valea Neagră (Firiza), inaugurată pe data de 28 iunie 1936. ♦ (geol.) Izvorul pulsatoriu (fântâna țâșnitoare), sursă hidrominerală situată la confluența văilor Poieni și Cizma, în Poiana Botizei, descoperită în anul 1969, în urma executării unor foraje. Botezat de specialiști Izvorul nr. 3; localnicii îl numesc La borcut. Are un debit de 0,4 l / s. Apa este puternic carbogazoasă. Izvorul este captat într-o bortă de fag, cu un diametru de 80 cm și o adâncime de 1,20 m, într-o platformă de beton. Apa apare și dispare cu regularitate (v. Nădișan, 2012: 99-101). ♦ (onom.) Izvor, Izvoran, Izvoranu, Izvoreanu, nume de familie (18 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din sl. izvorǔ „fântână” (Scriban, Șăineanu; Miklosich, Cihac, Tiktin, DA, cf. DER; DEX, MDA).

alb, ~ă [At: PALIA (1582), ap. GCR I, 36/9 / E: lat albus] 1 a De culoarea zăpezii sau a laptelui. 2 a (D. culori) Ca zăpada sau ca laptele. 3 a (Îs) Bilă ~ă Bilă de culoare albă care se pune în urnă la vot (în parlament), însemnând vot pentru. 4 a (Înv; îas) Nota cea mai mare la examene. 5 a (Îs) Carne ~ă Carne de pasăre și de pește. 6 a (Îs) Pește ~ Pește cu carne albă (5). 7 a (Îas) Albișor. 8 a (Îs) Hârtie (sau coală) ~ă Hârtie nescrisă. 9 a (Îs) Rând ~ Spațiu între două rânduri nescrise. 10 a (Fig; îas) Rând nescris. 11 a (Îs) Pâine (sau pită) ~ă Pâine făcută din faină albă. 12 a (Îas; pop) Grâne. 13 a (Îs) Vin ~ Vin făcut din struguri albi. 14 a (Îs) Vite ~e Bovine. 15 a (Îs) Versuri ~ Versuri fără rimă. 16 a (Îs) ~ la față Palid. 17 a (Îe) Ba e ~ă, ba e neagră Se zice despre spusele cuiva care se contrazice. 18 a (Îe) Nici ~ă, nici neagră Nici așa, nici așa. 19 a (Îae) Fără vorbă multă. 20 a (Îae) Deodată. 21 a (Îe) De când lupii ~i Din timpuri străvechi. 22 a (Îe) Până-n pânzele ~e Până la moarte. 23 a (Îs) Săptămâna ~ă A opta săptămână înainte de Paști. 24 a (Îe) A scoate cuiva peri ~i A necăji mereu pe cineva. 25 a (Îae) A agasa. 26 a (Îe) A împleti coadă ~ă A rămâne fată bătrână. 27-28 smf, a (Persoană) care are pielea albă. 29 a (D. obiecte de metal) Strălucitor. 30 a (Pop; îe) A strânge bani ~i pentru zile negre A păstra o sumă de bani pentru situații dificile. 31 a (Îs) Armă ~ă Armă cu lamă de oțel. 32 a (Rar; îas) Armă scoasă din teacă. 33 a (D. lumina zilei) Însorit¹. 34 a (Îs) Noapte ~ă Noapte petrecută fără somn. 35 a (Îs) Lume ~ă Lumea reală. 36 a Curat. 37 a (Reg; îs) Calea ~ă Calea pe care o face mireasa la casa mirelui, îndată după nuntă. 38 a (D. băuturi) Limpede. 39 a (Fig; d. vânt) De miazăzi. 40 a (Îe) A trăi lumea ~ă A duce viața în petreceri. 41 a (Pop; îe) A avea (sau a duce) zile ~e A duce un trai tihnit. 42 sn Culoarea albă (1). 43 sn (Irn; îe) A da de ~ A se spăla (bine) pe față, pe mâini etc. 44 sn (Îs) ~ul ochiului Sclerotică. 45 sn (îlav) Negru pe ~ În scris. 46 sn (Îe) A semna în ~ A iscăli o poliță în care nu sunt specificate nici suma, nici scadența. 47 sn (Fig; îae) A acorda cuiva încredere deplină. 48 sn (Îs) -ul zilei Zorii zilei. 49 sf (Pop; îe) A intrat ~a-n sat S-a făcut ziuă. 50 sf (Îae) A început să ningă. 51 sf (Fig) Făină de grâu. 52 sf (Pop; îs) ~ în căpistere (sau în strachină) Făină de grâu. 53 sf (Pop; îas) Mălai. 54 sf (Pop; îas) Merinde. 55 sf (Pop; îe) A vedea ~ în căpistere A-și atinge scopul. 56 sf (Pop; îae) A se îmbogăți. 57 sf (Lpl) Albituri. 58 sf (Îe) A fi îmbrăcat în ~ A purta haine de culoare albă (42). 59 sfp (Trs) Lemnișoare folosite în jocul de-a ~ele. 60 sm (Ent) Vierme dăunător cartofilor nedefinit mai îndeaproape. 61 sf (Bot) Varietate de viță de vie Cf albișoară. 62 sm (Iuz; supranume pentru) Conservator. 63 sm (Reg) Partizan al regimului țarist. 64 sn (Chm; îs) ~ de plumb Carbonat bazic de plumb folosit în industria vopselelor. 65 sn (Îs) ~ de balenă Spermanțet. 66 sn (Îs) Rasă ~ă Unul dintre grupurile de popoare în care este împărțită, convențional, omenirea și care se caracterizează prin culoarea albă-roz a pielii. 67 a (D. oameni sau părul lor) Cărunt. 68 a (Îs) Nopți ~e Nopți luminoase, obișnuite, în perioada solstițiului de vară, în regiunile situate între paralele de 50° și 65° nord și sud, în care nu se produce întunecare completă din cauză că soarele nu coboară suficient sub orizont. 69 a (Îs) Magie ~ă Capacitate a unor persoane de a săvârși fapte neobișnuite, în aparență, miraculoase, care însă pot fi explicate științific. 70-72 sn (Îs) Negru pe ~ Asigurare că cele spuse sunt (adevărate sau) sigure (ori scrise). 73 sn (Îs) ~ de zinc Oxid de zinc (folosit în vopsitorie). 74 sm Denumire generică dată unor rase de porcine de culoare albă (1) crescute pentru producția de carne. 75 sfp Piesele albe de la unele jocuri distractive sau de noroc. 76 sma (La jocul de șah) Jucătorul care are piesele albe (75). corectat(ă)

azim, ~ă [At: COD. VOR. 15/5 / V: (reg) adzăm, adzâm, azăm, azâm, azm, ~ă / Pl: ~i, ~e / E: ngr αζυμος] 1 sf Turtă de făină de grâu sau de secară, făcută din aluat nedospit și coaptă sub spuză (folosită de catolici la împărtășanie). 2 sf Pâine nedospită. 3 sf Turtă coaptă în spuză. 4 a (Șîs pâine ~ă) Nedospit. 5 a (Reg; d. legume; îf azmă) Crud. 6 a (Reg; d. legume; îf azmă) Care nu s-a murat bine. 7 a (Reg; d. varză; îf azmă) Dulce. 8 a (Reg; d. varză; îf azmă) Acru. 9 a (Reg; d. varză; îf azmă) Negătit.

călăie sf [At: VICIU, GL. / P: ~lă-i-e / Pl: ~ii / E: tc kaliye] Plăcintă din făină de grâu, cu lapte și cu ouă, coaptă în cuptor, pe vatră, groasă ca de două degete, de formă lungăreață, care se face la sărbători.

covrig [At: BIBLIA (1688), 224/1 / Pl: ~igi / E: bg, vsl ковригь] 1 sm Produs alimentar în formă de inel, uneori răsucit, preparat din făină de grâu și presărat cu sare, mac, susan, chimen Si: colac. 2 sm (Pop; Îlav) Când umblau câinii cu ~igi în coadă În vremuri de belșug. 3 (Îal) Niciodată. 4 sm (Îvp; îe) A ajunge sau a ieși, a scoate, a rămâne la ~igi A ajunge foarte sărac. 5 sm (Îe) A se face ~ A se încovoia ca un covrig (1) din cauza frigului, a durerii etc. 6 sm Nod marinăresc. 7 av Încârligat. 8 av În formă de covrig (1). 9 av (D. oameni) Slab.

crestat², ~ă [At: LEX. MARS. 200 / Pl: ~ați, ~e / E: cresta] 1 a (D. carne) Care are mai multe tăieturi, pentru a se frige mai ușor Si: încrestat² (1). 2 a (D. slănină) Care are tăieturi până la șorici, încât să aibă formă de creastă de cocoș Si: încrestat². 3 a (D. ceapă sau ridiche) Care are tăieturi în formă de cruce, pentru a pătrunde sarea Si: încrestat² (3). 4-5 a (D. obiecte) Care are tăieturi (pe suprafața sau) pe marginea sa Si: încrestat² (4-5). 6 a (D. obiecte) Tăiat în formă de creastă de cocoș Si: încrestat²(6). 7 a (D. lemn) Ornamentat cu tăieturi egale la distanță egală în scoarța sa Si: încrestat² 8 a Scobit². 9-10 a (D. suprafețe) A cărei uniformitate de netezime sau de culoare este întreruptă Si: încrestat² (9-10). 11 a Însemnat printr-o tăietură Si: încrestat² (11). 12 a Însemnat pe răboj pentru a ține socoteala. 13 a (Fig) Memorat pentru a fi răsplătit. 14 a (D. obiecte) Din care s-a luat o bucățică, printr-o tăietură dreaptă și una oblică intersectate. 15 a Căruia i s-a făcut o incizie în formă de cruce Si: încrestat² (15). 16 a Rănit ușor Si: încrestat (16). 17 a (Fig; reg) Bătut². 18 a Cu colțuri pe margine. 19 sm Rotiță de fier dințată, care servește la mișcarea carului joagărului. 20 sm Colac mare, din făină de grâu, cu mai multe împletituri și crestături în cruce, pentru înmormântări și sfeștanii. 21 a (D. țărmuri) Neregulat². 22-23 smf (Gmț) (Cocoș sau) găină.

făină sf [At: CORESI, ap. GCR I, 17/14 / V: (reg) fai~, fani~, făini~, fări~, foni~ / A: (reg) făină / Pl: (10) ~uri / E: ml farina] 1 (De obicei urmat de determinări care arată felul) Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe de plante, folosită în alimentație. 2 (Îs) ~zero-zero, trei zerouri, trei nule, (Trs) de nula Făină de grâu de foarte bună calitate, măcinată fin. 3 (Pop; îs) ~ orbului Pulberea cea mai fină din faină. 4 (Îvr; îs; îf fări~) Fărina-diavolului Lucru dobândit pe căi necinstite. 5 (Îvr; îe; îf fări~) Fărina-diavolului degrabă me(a)rge în tărâțe Lucrul câștigat pe căi necinstite se pierde ușor. 6 (Îvr; traducând expresia latinească eiusdem farinae) De aceeași (sau de o) ~ (cu cineva) De aceeași categorie (cu cineva). 7 (Fam; îe) A se uita cu un ochi la ~ și cu altul la slănină A fi sașiu. 8 (Îe) Altă ~ se macină acum la moară! S-a schimbat situația. 9 (Reg; îe) A-i trece (cuiva) ~na prin traistă A îmbătrâni. 10 Pulbere obținută prin măcinarea anumitor materiale. 11 (Îs) ~ animală Pulbere obținută din cadavre de animale, resturi de la fabricile de conserve, sânge etc. sterilizată, folosită mai ales pentru hrana puilor, a păsărilor ouătoare și a porcilor. 12 (Îs) ~ de pește Pulbere obținută din pești inferiori sau necomestibili ori din resturi de pește de la fabricile de conserve, folosită pentru hrana porcilor, a păsărilor etc. 13 (Îs) ~ de oase Pulbere fină obținută prin măcinarea oaselor, folosită ca supliment nutritiv în hrana animalelor și ca îngrășământ în agricultură. 14 (Înv; îs) ~ de cari Excremente ale larvelor de rădașcă. 15 (înv; îs) ~ de carne Îngrășământ azotat. 16 (Îs) ~ lactată Preparat obținut din lapte condensat și făină de grâu, folosit la alimentarea sugarilor. 17 (Pop; îs) ~ de flori Polen. 18 (Rar; irn) Pudră pentru față. 19 (Îs) ~ de fosforiți Îngrășământ agricol obținut prin măcinarea unor roci fosfatice sedimentare. 20 ~ Thomas Pulbere obținută prin măcinarea zgurii de la fabricarea oțelului prin procedeul Thomas. 21 (Bot; reg; îc) ~-de-in Crețișoară (Alchemilla vulgaris).

făinos, ~oasă [At: LB / V: (reg) făni~, fări~ / P: fă-i~ / Pl: ~oși, ~oase / E: ml farinosus cf făină] 1 a Care conține făină (1) 2 a Care este plin de faină (1). 3 a Ca făina (1). 4 a (D. fructe) Fără zeamă. 5 (D. fructe) Mălăieț. 6 sfp, a (Șîs paste ~) (Produse alimentare de diferite forme) preparate din făină de grâu, apă și ouă. 7 sfp (Trs; rar) Diferite feluri de plăcinte. 8 sfp (Trs; rar; pgn) Preparate culinare din făină.

irmic smi [At: COMAN, GL. / V: irim~ / E: tc irmik] 1 (Îf irimic) Produs intermediar rezultat din măcinarea industrială a grâului, folosit ca făină furajeră. 2 (Reg) Făină (de grâu) de calitate inferioară.

lactat², ~ă [At: COSTINESCU / V: (îrg) lăp~ a / Pl: ~ați, ~e / E: fr lacté] 1 a(Rar; d.lichide) Care are culoarea și consistența laptelui Si: lăptos. 2 a (Îdt; îs) Calea ~ă Calea Lactee. 3 a (D. diete, regimuri alimentare) În care hrana principală sau exclusivă este laptele cu derivatele lui. 4-5 snp, a (Șîs produse ~e) (Produse) fabricate pe bază de lapte. 6 a (Îs) Făină ~ă Amestec de lapte condensat și făină de grâu, întrebuințat în special pentru alimentarea sugarilor.

lobozitură sf [At: MARIAN, NA. 38 / Pl: ? / E: nct] (Pop) Primă făină de grâu măcinată de piatra morii.

mălăieț, ~iață a [At: LB / Pl: ~i, ~e / E: mălai + -eț] 1 Cu consistență sau aspect făinos, nisipos Si: (rar) mălăios, (reg) mălăicios, mălăit¹, mălăietic, mălăiețos. 2 (D. fructe sau legume) Cu carnea moale și sfărâmicioasă. 3 Cu gust sălciu Si: fad. 4 Prea copt Si: dospit, fleșcăit. 5 (Reg) Cărnos. 6 (Pan; rar; d. bolovani de piatră, de sare etc.) Sfărâmicios. 7 (Fig; dep; d. oameni și manifestările lor) Lipsit de energie Si: bleg, moale. 8 (Reg; d. pâine) Preparat din făină de grâu amestecată cu mult mălai. 9 (Mun) Ușor de digerat.

neghină sf [At: (a. 1652) GCR I, 163/7 / V: (reg) ~gină, ~iră, ~grină, nig~ / Pl: (rar) ~ni, ~ne / E: nct] (Bot) 1 Plantă erbacee cu tulpină păroasă, cu flori roșii-purpurii, cu sămânța măruntă și de culoare neagră, răspândită mai ales în culturile de grâu Si: năgară (3), zizanie, (pop) mălură, (reg) negreață (7) (Agrostemma githago). 2 (Prc) Sămânță de neghină (1), care, măcinată împreună cu sămânța de grâu, dă făinii un gust neplăcut și proprietăți toxice. 3 (Îe) Nu e nici un lucru fără ~ Nu este nici un lucru perfect, fără cusur. 4 (Îe) A alege ~na din grâu A alege binele de rău. 5 (Îae) A despărți pe cei buni de cei răi. 6 (Îe) A semăna ~ (în urechile cuiva) A produce discordie, ceartă. 7 (Fig) Ceea ce este rău, vătămător, primejdios. 8 (Fig) Ceea ce trebuie înlăturat. 9 (Bot; reg) Obsigă (Bromus inermis). 10 (Bot; reg) Zizanie (Lolium perenne). 11 (Reg) Albăstriță (Centaurea cyanus). 12 (Bot; reg; îc) ~-sălbatică Curcubeu (Lychnis coronaria).

meșniță sf [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 149 / V: mle~ / Pl: ~țe / E: ns cf bg млечница, srb mlečnica „ciuperca Lactarius piperatus”] 1 (Mol; Buc) Mâncare preparată din lapte dulce fiert și îngroșat cu făină de grâu sau cu tăiței, cu crupe de mălai, cu făină de mei ori cu orez, servind uneori ca umplutură pentru pască. 2 (Pop; îe) Decât ~ța din alt sat, mai bine serbușca din satul tău Mai bine te însori cu o fată modestă, dar pe care o cunoști, decât cu una cu renume, dar pe care nu o cunoști. 3-4 (Rar; îe) A-i face ~ (cuiva) sau a-l face ~ (A-i zdrobi cuiva ceva sau) a zdrobi pe cineva. 5 (Reg) Mămăligă subțire. 6 (Mol) Spumă a laptelui.

mlat [At: CORESI, ap. DHLR II, 515 / V: malată sf, malotă sf, mălată sf, mălătău, mlad, mleac, mleat (Pl: mlaturi), mleaț / Pl: nct / E: cf slv млато, mg maláta] 1 sn (Îvr) Amestecătură de mai multe materii, în stare moale, aproape lichidă. 2 s (Spc) Hrană pentru pui făcută din mălai cu apă rece. 3 s (Reg) Cocă subțire din făină de grâu, cu care se lipește hârtia Si: (reg) pap. 4 s (Trs; lpl, îf mleaturi) Lucruri fără preț, mărunțișuri, hârburi. 5 s (Reg; îf mleat) Om molâu, greoi, care se mișcă încet. 6 sf (îvr, îf mălată) Malț. 7 sn (Reg; csc, îf mălătău) Cereale încolțite din care se prepară rachiu. 8 sf (Îvr; îf mălată; mpl) Reziduuri de la stoarcerea strugurilor Si: tescovină.

nulaș, ~ă a, sn [At: ALR I, 776/343 / V: nula a / Pl: ~i, ~e / E: mg nullás(liszt)] (Trs; îs) Făină ~ă sau (de) ~ Făină de grâu de calitate superioară Si: (pop) pielm.

molete¹ sm [At: LM / V: (reg) ~tă sf / Pl: ~eți / E: bg молец] 1 (Pop) Larvă a gândacului morar (Tenebrio molitor), de forma unui vierme cu corp rotund, solzos, acoperit cu chitină tare, gălbuie sau cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grâu stătută Si: sfoiag, (reg) surdomaș, vierme-de-făină. 2 (Pop; mpl) Boală de copii, caracterizată prin febră, diaree, vărsături și uscarea mucoasei nazale. 3 (Ent; reg) Câinele-babei (Oniscus asellus). 4 (Ent; reg) Băligar (Geotrupes stercorarius). 5 (Ent; Ban, Olt) Molie (1) {Tinea).

ocol sn [At: (a. 1624) IORGA, S. D. XI, 49 / Pl: (1-6,13-16,18-19, 24-27) ~oale, (7-12, 17, 21-23, 28-30) ~uri / E: vsl околъ, rs околъ] 1 (Înv) Linie care delimitează un spațiu. 2 (Pex) Spațiu delimitat Si: cuprins. 3 (Înv) Perimetru. 4 (Înv) Cerc. 5 (Nob) Spațiu liber. 6 (Înv) Anturaj. 7 (Înv) Gard, șanț sau zid de întărire împrejurul unui loc Si: împrejmuire, îngrăditură. 8 (Pex) Loc îngrădit cu gard viu. 9 (Înv) Loc îngrădit lângă casă sau în câmp unde se țin vitele, oile, porcii etc. 10 (Pex) Loc unde se ține târgul de vite. 11 (Reg) Colț din grădină îngrădit care servește la păstrarea nutrețului. 12 (Trs) Curte. 13-15 (Înv) Unitate (administrativă) (judiciară și) agricolă) subordonată de județ, de ținut sau de stat. 16 Instituție care conducea o astfel de unitate. 17 Sediu al acestei instituții. 18 (Îs) ~ silvic Unitate silvică administrativă, prin care se organizează și se execută lucrările de cultură, refacere, ocrotire și pază a pădurilor, de valorificare a vânatului și a peștelui din apele de munte. 19 (Pop; lpl) Cerc de fier sau de lemn așezat în jurul pietrei morii, care împiedică făina să cadă pe alături Si: veșcă. 20 (Reg) Amestec din făină de grâu și de porumb, care se depune între piatra morii și veșcă în timpul măcinatului și care servește ca hrană pentru animale. 21 (Reg; art.) Constelație din emisfera boreală, situată în apropiere de constelația gemenilor Si: vizitiul. 22 Mișcare în jurul unui punct fix sau a unui anumit loc. 23 Deplasare în spațiu care nu urmează calea directă Si: circuit, înconjur, ocolire. 24 (Îla) De ~ Indirect. 25 (Îlv) A da (cuiva sau la ceva) ~ sau ~oale A înconjura. 26 (Îal) A se învârti în preajma cuiva sau a ceva Si: a da târcoale. 27 (Pop; îe) A da ~ cu ochii A privi de jur-împrejur. 28 (Pop; îe) A da ~ țării (țărilor sau pământului) A merge foarte mult. 29 (Fig) Digresiune. 30 (Îlav) Fără ~ (sau ~uri) Fără menajamente Si: direct. 31 Cotitură.

opări [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 110^r/23 / Pzi: ~resc și (reg) opăr / E: bg опаря, cf. srb opăriti] 1 vt A turna peste ceva un lichid fierbinte pentru a spăla, a curăța, a găti etc. 2 vt A provoca arsuri, turnând sau vărsând peste o ființă apă clocotită sau alt lichid foarte fierbinte Si: a arde. 3 vt (Reg) A încălzi la foc laptele acru, pentru a-l închega și a-l transforma în brânză. 4 vr (De obicei d. copiii mici) A face iritații și răni în unele părți ale corpului, mai ales la încheieturi, din cauza lipsei de curățenie sau a transpirației. 5 vr (Îrg; d. plante) A se ofili din cauza căldurii. 6 vr (Reg; d. grâu, porumb, făină, plante uscate) A se încinge, alterându-se. 7 vt (Reg) A omorî albinele cu fum de pucioasă. 8 (Pfm; fig) A supăra foarte rău pe cineva.

papară sf [At: M. COSTIN, ap. LET. II, 119/15 / V: (reg) păp~, pop~, pup~ / Pl: ~re, păpări / E: bg попара, ngr παπάρα] 1 Mâncare preparată din bucăți de pâine prăjită sau nu, de obicei presărate cu brânză și opărite în apă, în supă, în lapte etc. ori puse la cuptor Si: (reg) moieți, păpăruie³. 2 (Îe) A mânca sau a înghiți (o) ~ sau ~a (cuiva) A mânca bătaie de la cineva. 3 (Îae) A fi învins. 4 (Îae) A fi aspru certat. 5 (Îe) A trage cuiva o ~ (ca aceea sau ca acele) A bate pe cineva. 6 (Îe) A face (pe cineva sau din ceva) ~ A bate pe cineva sau ceva. 7 (Îae) A învinge pe cineva sau ceva. 8 (Îae) A distruge pe cineva sau ceva. 9 (Reg) A (i se) găti (cuiva) o ~ sau a (i se) fierbe (cuiva) ~ A i se întinde cuiva o cursă. 10 (Îe) A ști păpara cuiva A cunoaște foarte bine firea aspră a cuiva. 11 (Fig; înv) Bătaie. 12 (Fig; înv) Înfrângere. 13 (Reg) Omletă. 14 (Reg) Mâncare făcută din mălai copt, ceapă și miez de nucă sau sâmburi de dovleac. 15 (Reg; îs) ~ acră Mâncare preparată din slănină și ceapă fierte cu pastă de făină de grâu. 16 (Reg; îs) ~ domnească Delicatesă.

pastă sf [At: ÎNVĂȚĂTURĂ, 80/2 / Pl: ~te / E: ngr πάστα, ger Pasta, fr Paste, it pasta] 1 Materie vâscoasă și densă cu aspect omogen, constituită dintr-o pulbere fină și o cantitate de lichid care umezește această pulbere, cu diverse utilizări. 2 Materie comestibilă, obținută din făină și alte ingrediente, umezită cu lichide, folosită pentru diverse preparate culinare Si: aluat, cocă. 3 (Șîs ~ alimentară) Produs concentrat sau semifabricat, conservat, obținut prin tocarea, strecurarea etc. unor produse alimentare precum carne, pește etc. și prin amestecarea lor cu diverse condimente, conservante etc. 4 (Îs ~te făinoase) Produse alimentare de diferite forme și dimensiuni obținute prin uscarea unui aluat nedospit din făină de grâu, cu adaosuri de lapte, ouă etc. 5 Culoare folosită în pictură, de obicei preparată cu ulei. 6 (Fig; rar) Paletă coloristică.

pâine sf [At: PSALT. HUR 168/1 / V: (reg) pâne sf / Pl: ~ni, (reg) ~nuri / E: ml panis] 1 Aliment preparat dintr-un aluat de făină (de grâu, de secară etc.), dospit și copt în cuptor Si: (îrg) pită. 2 (Îe) A avea (sau a ține, a fi cu) ~a și cuțitul (în mână) sau a pune mâna pe ~ și pe cuțit A avea la îndemână toată puterea și toate mijloacele. 3 (Îae) A dispune de ceva sau de cineva cum dorește. 4 (Îe) (A fi) bun ca ~a (sau ca o ~) caldă sau ca ~a cea de grâu ori ~a lui Dumnezeu sau (rar) o ~ de om, ca ~ cea bună A fi om foarte bun, blând, darnic. 5 (Îe) (A avea) o bucată (sau un codru de) ~ A avea un minim de hrană pentru existență. 6 (Îae) A avea resurse modeste de trai. 7 (Îe) A lua (cuiva) ~a de la gură A lipsi pe cineva de posibilitatea de a-și câștiga existența. 8 (Îe) A mânca ~ și sare (de pe un talger) cu cineva (sau împreună) sau a mânca toți o ~ și o sare A conviețui. 9 (Îe) A împărți ~a cu cineva A trăi împreună. 10 (Îe) A umbla cu ~a după cineva A căuta să ajute pe cineva împotriva voinței lui. 11 (Îe) A mânca ~a (și sarea) cuiva A fi întreținut de cineva. 12 (Îe) A mânca ~a degeaba A se întreține de pe urma cuiva fără a-i aduce un folos. 13 (Îe) A nu gusta nici sare cu ~ A fi foarte zgârcit. 14 Aluat de făină frământat în vederea facerii pâinii (1). 15 (Pop) Turtă coaptă în spuză. 16 (Spc; înv; șîs ~ nedospită) Azimă folosită la săvârșirea unor ritualuri religioase. 17 (Reg; lpl; îf pânuri) Preparate din făină de grâu, coapte, aduse de nuntași miresei. 18 (Îs) ~ de vamă Colac din făină de grâu care se împarte în amintirea unui mort. 19 (Îs) ~a uitaților Turtă făcută din făină de grâu, care se dă de pomană pentru morții fără rude în viață. 20 (Rar; îs) ~ de mălai Mămăligă. 21 (Reg) Cerculeț făcut pe suprafața apei, prin aruncarea unei pietricele (plate). 22 (Pgn; cu determinări ca „zilnică”, „cea de toate zilele”) Hrană necesară pentru trai. 23 (Pex) Mijloace materiale necesare vieții Si: (îrg) pită. 24 (Fig; rar) Existență. 25 (Pex) Serviciu. 26 (Îe) A pune sau a băga (pe cineva) în ~ A angaja pe cineva într-un serviciu. 27 (Îe) A scoate (pe cineva) din ~ A da pe cineva afară dintr-un serviciu Si: a concedia. 28 (Îe) A-și pierde ~a A fi dat afară dintr-un serviciu. 29 (Lsg; csc) Recoltă de cereale Si: bucate, grâne. 30 (Prc; lsg) Grăunțe de grâu. 31 (Șîs ~ albă, ~ mărunțică, ~ mică) Cereale, cu excepția porumbului. 32 (Bot; reg; îc) ~a-pădurii Râșcov (Lactarius deliciosus). 33 (Bot; reg; îac) Bureți-iuți (Lactarius piperatus). 34 (Reg; îc) ~a-porcului Plantă erbacee din familia primulaceelor, cu frunze zimțate mărunt și cu flori purpurii sau trandafirii cu miros plăcut Si: (reg) pita-porcului (Cyclamen europaeum). 35 (Bot; reg; îc) ~a-paștelui, ~nile-paștilor, ~le-paștiului, ~a-peștelui Floarea-paștelui (Anemone nemorosa). 36 (Bot; reg; îac; șîc ~a-paștilor-galbenă) Păștiță (Anemone ranunculoides). 37 (Bot; reg; îc) ~a-oii Mușețel (Matricaria chamomila). 38 (Bot; reg; îac) Margaretă (Chrysantheum leucanthemum). 39 (Bot; reg; îe) ~a-babei Turtă (Carlina acaulis). 40 (Bot; reg; îc) ~a-lui-Dumnezeu Coada-șoricelului (Aachillea pannonica). 41 (Bot; reg; îc) ~a-Domnului Cașul-popii (Malva pusilla). 42 (Bot; reg; îc) ~a-pământului Ciuperci comestibile numite „roșioare” (Russula vesca).

pecariza vt [At: DN^J / Pzi: ~zez / E: ger pekarisieren] A determina culoarea făinii de grâu sau de secară prin compararea cu o faină etalon.

pecarizare sf [At: LTR² / Pl: ~zări / E: pecariza] Metodă de determinare a culorii făinii de grâu și de secară prin compararea culorii făinii uscate cu aceea a unei făini etalon.

piclă sf [At: T. PAPAHAGI, M. 170 / V: piclu s / Pl: (1) ~le / E: mg pitte] (Mar; Mol; Buc) 1 Sită la moară. 2 (D. făină; îla) De ~lu Care este cernută prin sita morii. 3 (D. făină; îal) Care este de cea mai bună calitate Si: (reg) nulașă. 4 (Pex) Făină de grâu de calitate superioară Si: (reg) mudmel, pielm.

pielm sn [At: BIBLIA (1688), 229²/34 / V: ~emn, pe~ / Pl: ~uri / E: cf ngr πέλμα „talpă”] 1-2 (Pop) Făină de grâu, de porumb sau, rar, de alte cereale (de cea mai bună calitate) Vz: mulaș, pervă. 3 (Spc) Făină de grâu adăugată în aluatul de mălai pentru turtă. 4 Făină albă care se pune pe aluatul de pâine, ca să nu se lipească. 5 (Îe) A rămâne în sapă de lemn și în casă fără ~ A sărăci de tot. 6 (Reg) Pulbere fină de făină care se depune pe sită sau pe obiectele din moară Si: (reg) pospai. 7 (Înv) Aluat. 8 Plămădeală. 9 (Reg) Amestec subțire făcut din făină de grâu, la care se poate adăuga făină de porumb foarte fină, și din apă, cu care se ung unele aluaturi înainte de a fi băgate în cuptor Vz: muruială. 10 (Olt) Coajă de la turta de mălai formnată din amestecul descris mai sus (8).

pielmat, ~ă [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ați, ~e / E: pielma] (Reg; d. făina de porumb) Amestecat cu făină de grâu pentru turte.

pielmui vt [At: SCRIBAN, D. / Pzi: ~esc / E: pielm + -ui] (Reg; c. i. făina de porumb) A amesteca cu puțină făină de grâu pentru a face turte Si: (reg) a pielma, a împielma.

pogace [At: BUDAI-DELEANU, Ț. 325 / V: (reg) boace sf, bogace sf, bogaci sn, bohaci sn, ~aci sn, ~acie sf, pohace sf, pohagi sn, pohoace sf / Pl: ~găci, ~ / E: mg pogácsa, ger dal Pogatsche, srb pogača] 1 sf Turtă făcută din făină de grâu cu jumări de porc sau din mălai, preparată în diferite feluri după regiune, coaptă de obicei în vatră, sub spuză. 2 sf (Reg; îe) E pace de ~ Se spune pentru a arăta că nu se poate face cu nici un chip un lucru. 3 sf (Trs; Ban; spc) Azimă făcută din făină de grâu prin coacerea aluatului în spuza din vatră. 4 sf (Trs; spc) Un fel de pâine făcută cu scorțișoară, care se mănâncă la serbările familiale. 5 sf (Trs; spc) Pâinișoară făcută din aluatul ras de pe vasul în care s-a frământat pâinea. 6 sf (Mun; spc) Un fel de turtă dulce făcută din aluatul rămas de la alte produse de patiserie. 7 sf (Buc; Trs) Pâine de grâu muiată în miere, care se dă mirilor după cununie. 8 sf (Trs) Mămăligă tăiată felii prăjită pe jăratic. 9 sf (Trs) Turtă din semințe de floarea-soarelui sau de dovleac din care s-a extras uleiul. 10 sf (Reg; csc) Mâncărurile servite de familia viitorului mire cuscrilor în ziua logodnei. 11 a (Trs; Ban; îs) Mere ~găci Varietate de mere nedefinită mai îndeaproape.

posincele sfp [At: LIUBA – IANA, M. 120 / E: nct] (Ban) 1 Făină de grâu de calitate inferioară. 2 Tărâță de grâu.

tocmăgel sm [At: DDRF / V: (îrg) togm~, (reg) ~ăcei smp / Pl: ~ei / E: tocmag(i) + -el] 1-2 (Mol; lpl; șhp) Tocmagi (subțiri). 3 (Mol) Mâncare făcută din făină de grâu asemănătoare cu ciulamaua. 4 (Reg) Ciupercă de toamnă, înaltă, de culoare gălbuie-roșcată, care crește pe mușchiul copacilor Si: (reg) meloșel (Clavaria crispula). 5 (Bot; reg) Meloșel (Clavaria formosa). 6 (Bot; reg; lpl) Barba-caprei (Clavaria flava). 7 (Bot; reg) Bureți-de-veveriță (Clavaria botrytis). 8 (Bot; reg) Crețișoară (Dryodon coralloides).

turtă [At: BIBLIA (1688), 48/28 / V: (reg) tută / Pl: ~te, (reg) ~rți / E: ml turta] 1 sf Preparat alimentar de formă rotundă și turtită, din aluat nedospit sau din mălai, copt în cuptor Si: (pop) pâine, (reg) pacea, plahniță, plăcintă¹. 2 sf (Reg; în superstiții; îs) ~ta vacii Cea dintâi turtă (1) care se coace la Bobotează și care se dă vacilor să o mănânce, ca să dea mai mult lapte. 3 sf (Reg; în superstiții; îs) ~ta furnicilor Turtă (1) unsă cu unt și cu brânză, care se dă copiilor s-o mănânce departe de casă, pentra a îndepărta furnicile. 4 sf (Reg; îs) ~te rupte Bucăți de turtă (1) presărate cu zahăr și nucă sau julfă, care se împart în ajunul Crăciunului vecinilor și rudelor pentru sufletul celor morți. 5 sf (Pop; îe) A sta pe loc ca ~ta-n foc A sta nemișcat. 6 sf (Pop; pex; îae) A nu acționa. 7 sf (Reg; îe) A(-i) rupe (sau a frânge cuiva) ~ta (pe cap) A sărbători, cu un anumit ritual, împlinirea unui an de la nașterea unui copil. 8 sf (Pfm; îe) A(-și) trage spuza (sau cenușa, rar, jarul) pe (sau la) ~ta sa A se îngriji de interesele proprii, neglijându-le pe ale altora. 9 sf (Pop; îe) A-i lua (cuiva) ~ta de pe spuză A înșela pe cineva. 10 sf (Reg; îe) A da ~ zilei A face pomană în ziua când a scăpat dintr-o mare primejdie. 11 sf (Îrg; d. servitori; îla) Pe ~ Fără simbrie. 12 av (Reg; îe) A cădea ~ A veni pe neașteptate. 13 sf (Pfm; îe) A face ~ A strivi. 14 sf (Pfm; îae) A bate pe cineva foarte tare. 15 sf (Pfm; îe) A se face ~ pe jos A se întinde la pământ. 16 sf (Reg; îs) ~ caldă Joc de cărți nedefinit mai îndeaproape. 17 sf (Pfm; fig; dep) Persoană lipsită de putere fizică, de energie sau de inițiativă Si: (pfm) mămăligă. 18 av (Pfm; îe) A fi beat ~ sau a fi ~ A fi foarte beat. 19 av (Pfm; îe) A se îmbăta (sau a se face, a se cocli) ~ A se îmbăta foarte tare. 20 sf (Reg) Lipie. 21 sf (Reg; mpl; șîs ~te (fripte) în unsoare, turte-n tigaie, turte acre) Plăcintă făcută din aluat de pâine Si: scovardă, (reg) turtea¹ (4), turtică (4), turticică (3), turtișoară (4), turtiță (4). 22 sf (Mun; Olt) Pâine din făină de porumb. 23 sf (Reg; îs) ~ de mămăligă sau -n foc Mămăligă (amestecată cu făină de grâu) rotunjită în formă de turtă (1) și coaptă pe vatră. 24 sf (Reg; îs) ~ cu brânză Bulz de mămăligă. 25 sf (Reg) Turtă (1) făcută din mălaiul rămas de la borș și care se mănâncă în post. 26 sf Nume generic pentru diferite prăjituri și preparate din paste făinoase. 27 sf (Îs) ~ dulce Produs de patiserie (crocant) făcut din făină de grâu, miere și ouă, la care adesea se adaugă migdale, nuci etc. și o glazură cu sirop de zahăr Si: (reg) îndulcită. 28 sf (Reg; îs) ~te moldovenești Prăjituri din foaie de plăcintă, cu nuci și cu sirop. 29 sf (Reg; pex; îs) ~ de cartofi Preparat alimentar de formă rotundă și turtită, din cartofi, copt pe sobă. 30 sf (Reg; adesea urmat de determinările „de tăieței”, „de plăcintă” etc.) Foaie de plăcintă. 31 sf (Reg; îs) ~te tăiete Tăieței. 32 sf (Reg; lpl; urmat de determinările „cu brânză”, „cu lictar”) Colțunași (1). 33 sf (Reg; lpl) Clătite² (6). 34 sf (Șîs ~ furajeră) Produs rămas după extragerea uleiului din unele plante oleaginoase, care, prin presare, ia forma unei turte (1) Si: (pop) mălai. 35 sf (îs) ~ de ceară Ceară obținută prin stoarcerea fagurilor (păstrând, după ce se solidifică, forma vasului în care a fost fiartă). 36 sf (Reg) Produs care rămâne după topirea unturii și din care se extrage, prin tescuire, untura rămasă. 37 sf (Reg) Pastă preparată din diverse amestecuri, care se aplică pe corp în scopuri terapeutice Si: cataplasmă. 38 sf (Olt; pan) Discul florii-soarelui Si: pălărie. 39 sf (Bot; reg; îs) ~ta nălbii Fructul de nalbă. 40 sf (Reg; la moară) Târcoală (10). 41 sf (Reg) Piulița de sub fusul crângului (la moară). 42 sf (Reg; lpl) Grămezi din fire de borangic. 43 sf (Rar) Bucată dintr-o materie căreia i s-a dat forma de turtă (1). 44 sf Plantă erbacee ghimpoasă, cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele adânc crestate și cu flori alburii, în capitule Si: (reg) ceapa-ciorii, ceapă-ciorească, cioropor, ciortopolog, ciripoi, ciumuhai, ciurul-zânelor, ciurul-zorilor, colacul-babii, găinușă, iarba-ciutei, iarba-lupului, mărul-ciobanului, nevăstuică, pălămidă¹, pâinea-babei, punga-babei, sita-zânelor, spinul-cerbului, tătăișă (6), turtă-dulce, turtă-oloagă, turtea¹ (10), turtică (5), turtie, turtiță (14), turturea (3) (Carlina acaulis). 45 sf Planta erbacee Carlina vulgaris Si: (reg) turtea¹ (11), turtică (6), turturea (4). 46 sf (Pop; îc) ~ta-lupului Semințe foarte toxice ale unui arbore din India (Strychnos nux vomica), din care se extrage stricnină Si: nucă-vomică, (reg) ochiul-corbului. 47 sf (Reg; îae) Dalac (4) (Paris quadrifolia). 48 sf (Reg; îae) Curcubețică (1) (Aristolochia clematitis). 49 sf (îc) ~ta-vacii Ciupercă comestibilă, cu pălărie convexă, galben-roșcată sau brună, acoperită cu o substanță vâscoasă (Boletus luteus). 50 sf (Reg; îc) ~ta-cioarei Punguliță (Thlaspi arvense). 51 sf (Reg; îc) ~ta-Domnului Nalbă-mică (Malva pusilla).

țipău¹ sm [At: ANON. CAR. / V: ~pou, ~poi (Pl: țipoaie sn), ~peu, ~piu, țăpoaie sfp / Pl: ~ăi, țipauă sn / E: mg cipó] (Reg) 1 Pâine mică, rotundă, din făină de grâu. 2 (Reg; îe) A fi cu ~l în spate A fi cocoșat. 3 Pâinișoară turtită care se face din aluatul de pâine și care se coace în cuptor o dată cu pâinea Si: lipie. 4 Pâinișoară care se face din aluatul ras de pe vasul în care s-a frământat pâinea Si: (reg) răsunoi. 5 Colac mic, în formă de cuib de pasăre, care se pune peste unul mai mare Si: (reg) pupăză.

scofală sfs [At: CREANGĂ, O. 39 / V: (reg) hof~ / E: ns cf fală] 1 (Fam; adi) Faptă demnă de laudă Si: (reg) scofaină² (1). 2 (Fam; adi) Ceea ce este util, valoros Si: ispravă, (reg) scofaină² (2). 3 (Fam; pex; irn) Pricopseală. 4 (Rar; îe) A nu avea (sau a nu face) nici o ~ A nu avea nici o șansă de izbândă. 5 (Rar; îae) A nu izbuti nimic. 6 (Îae) A nu avea nici un succes. 7 (Înv) Profit. 8 (Reg) Mâncare preparată din zeamă de carne (și slănină prăjită) îngroșată cu făină de grâu amestecată cu apă și smântână. 9 Mămăligă subțire. 10 (Îdt) Parte bombată a unei plăci metalice.

slobozeală sf [At: CHEST. VIII, 33/2 / Pl: ? / E: slobozi + -eală] (Reg) 1 Făină de grâu muiată și subțiată cu apă sau cu lapte ori amestecată cu smântână, cu care se drege și se împroașcă sosul sau ciorba, înlocuind rântașul. 2-3 Supă sau ciorbă de post.

sfoiag [At: TDRG / P: sfo-iag / V: ~iog, ~iaj, ~ieg / Pl: ~iegi și (reg) ~iezi sm, ~uri sn / E: bg свояк] 1 sn (Olt) Mucegai. 2 sn (Olt) Miros de mucegai pe care îl prind vasele goale. 3 sm (Pop) Larva gândacului (Tenebrio molitor), de forma unui vierme cu corpul rotund și solzos, acoperit cu chitină tare, de culoare gălbuie sau cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făină de grâu stătută Si: vierme-de-făină, (pop) molete¹, (reg) surdomaș. 4 sm (Lpl; îf sfoiog) Viermișori care se fac în fructele uscate. 5 sm (Ent; reg) Scolopendră (Scolopendra cingulata).

surdomaș sm [At: N. LEON, MED. 148 / V: străd~, ~dumaci smp, ~dum~ / Pl: ~i / E: srb srdomasi] 1 (Ent; Ban; Olt) Larva gândacului morar, de forma unui vierme cu corpul rotund și solzos, acoperit cu chitină tare, de culoare galbenă sau cafenie, care se dezvoltă și trăiește în făina de grâu stătută Si: (pop) molete¹, sfoiag, vierme-de-făină, (Tenebrio molitar). 2 (Olt; lpl) Boală la copiii sugari caracterizată prin apariția unor eczeme pe creștetul capului. 3 (Olt; lpl) Boală la copiii sugari caracterizată prin febră, diaree, vărsături și uscarea nasului Si: molete¹. 4 (Olt; lpl) Colici intestinale.

lamură s.f. 1 <reg.> moț¹, puf², pulbere, pupul făinii (v. pup²), spulberătură, <înv.> nișastea. Lamura grâului. Lamura făinii. 2 <fig.> cremă, esență, floare, spumă. Mitul păstrează pentru eternitate lamura spiritualității unui popor.

langalắu, langalauă, (lângalău, lângălău), s.n. (reg.) Plăcintă din făină de mălai (mai târziu, din făină de grâu) care se cocea pe lespede; se folosea în loc de pâine. – Din magh. lángoló „trecut prin flacără; încins” (DA, după DER).

mânjeálă, mânjeli, (mâjeală, mojală, mujală), s.f. Terci din făină de mălai sau făină de grâu, amestecat cu „sopon de rufe”, pentru uns firele de cânepă în timpul țesutului; scrobeală: „Ungem (urzeala) cu mâjală, ca un cir de fărină de grâu” (ALRRM, 1997; h. 892). – Din mânji + suf. -eală (DEX, MDA).

papanóică, s.f. (reg.) Turtă din aluat din făină de grâu, amestecată cu sămânță de pepene: „În fiecare casă să făceu turte din papanoică. Erau coapte pe sobă și mâncate de fiecare din familie” (Bilțiu, 2009: 57). – Cf. papanaș.

pup, pupi, s.m. 1. Boboc de floare. 2. Mugur. 3. Claie, grămadă de tulei; pop, jup. 4. Cocoașă. 5. Mic colac din făină de grâu. 6. (în expr.) A sta pup = a sta ghemuit, a sta pe vine: „El să pune pup și aruncă la câne câte-on miez de tocană cu măslad” (Bilțiu, 2007: 213). – Din ucr. pup (MDA); creație expresivă, var. a lui pop, cf. coc (DER); cf. alb. pupë „moț”.

scovárdă, scoverzi, s.f. (reg.) Clătite umplute cu brânză și prăjite în grăsime: „La murguț i dă ovăzu, / Mie gura și scoverzi” (Memoria 2001: 80). ■ Scovergioare de mălai = preparate din făină de mălai amestecate cu sămătișă, ou, sare, bicarbonat, făină de grâu și prăjite în grăsime, consumate cu lapte dulce sau acru (Faiciuc, 1998: 183). ■ (onom.) Scovărzaru, poreclă în Dragomirești. – Din sl. skovrada „tigaie” (Șăineanu, Scriban; Conev, după DER).

țipóu, țipoi, (țâpou, țipău), s.m. (reg.) Pâine mică, rotundă, făcută din făină de grâu (la nuntă): „Apoi pă masă sunt mâncări, țipoi de grâu...” (Papahagi, 1925, t. DXXXV). (Trans. de Nord). ■ (top.) Țipou, deal rotund în Rohia. – Din magh. cipó „pâinișoară” (Galdi, după DER; Scriban, MDA).

CHIFLĂ ~e f. Produs de panificație de formă rotundă, preparat din făină albă de grâu. [G.-D. chiflei] /<germ. Kipfel

INTEGRAL, -Ă I. adj. 1. (și adv.) întreg, complet. ♦ făină ~ă = făină, prin măcinarea grâului, din care nu se extrag grișul și făina albă. 2. calcul ~ = capitol al analizei matematice care studiază proprietățile și aplicațiile integralelor. II. s. f. (mat.) funcție care se obține prin integrarea unei ecuații diferențiale. ◊ simbol matematic care indică operația de integrare. (< fr. intégral, lat. integralis)

malțat, -ă adj. ◊ „Un loc important în bucătăria celor mici îl deține făina malțată, fabricată din făină albă de grâu grișată și extract de malț.” Sc. 4 VII 69 p. 5 (din malț + -at)

covată sf [At: BIBLIA (1688), 22/2 / Pl: ~te, ~văți, ~veți, ~vete / E: tc kovta, ngr γάβατα] 1 (Reg) Albie 2 (Îrg) Troacă. 3 (Reg) Albie mare dintr-un trunchi de copac, pentru frământat aluatul sau pentru spălat. 4 (Mol) Leagăn pentru sugari. 5 (Mol; îs) Broască cu ~ Broască țestoasă. 6 (Trs; îe) A băga pe cineva sub ~ A înșela pe cineva. 7 (Trs; îe) A bate-n sită și-n ~ A face propagandă. 8 (Îae) A se pune în mișcare. 9 (Reg; îe) A luat cu ~ta A luat foarte mult. 10 (Reg) Ladă în care curge făina după măcinarea grâului. 11 (Reg) Scândură din fața lăzii în care curge făina. 12 (Reg; îe) S-a spulberat făina din ~ S-a pierdut profitul. 13 (Reg) Luntre. 14 (Reg) Butuc scobit la piuă. 15 (Reg) Fiecare dintre cele două bârne scobite pe toată lungimea prin care se deplasează carul joagărului. 16 (Îrg) Vas în care se încarcă materialul dezagregat în minele metalifere.

mânjeală sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) ~nzală, mun~ / Pl: ~eli / E: mânji + -eală] 1 Mânjire (1). 2 (Rar; ccr) Murdărie (2). 3 (Reg) Amestec de lut și balegă cu care se ung casele țărănești de lemn înainte de a se tencui și vărui. 4 (Trs) Un fel de aluat subțire și lipicios, făcut din semințe de in, din tărâțe de grâu sau din făină de porumb, cu care se ung firele urzelii de cânepă, ca să nu se rupă, să nu se scămoșeze și să se răsucescă mai bine Si: mânjitură (3). 5 (Reg) Unsoare cu care se ung cămășile sau alte obiecte de îmbrăcăminte ale ciobanilor Vz ursuc. 6 (Reg) Porțiune de pânză țesută, cuprinsă între spată și sulul de dinapoi al războiului. 7 (Mol) Mămăligă foarte moale, ca terciul Si: mănjăluță (1).

negru, neagră [At: CORESI, EV., 447 / Pl: ~ri, ~re / E: ml niger, -gra, -grum] 1 a (D. obiecte, părți ale unor ființe etc.) Care nu reflectă lumina. 2 a (D. obiecte) Care are culoarea cea mai închisă. 3 a (D. obiecte) De culoarea funinginii, a cărbunelui, a penelor corbului. 4 a (D. culori) Ca funinginea, ca penele corbului Si: păcuriu, (reg) muriu. 5 a (Pex; d. culori) Cu cea mai închisă nuanță. 6 a (Îs) Rasă neagră Rasă de oameni cu pielea brună închisă, părul creț și buzele groase, originară din Africa. 7 a (Îs) Pâine neagră Pâine preparată din făină integrală de grâu, secară etc. 8 a (Îs) Pământ ~ Cernoziom. 9 a (Reg; îas) Pârloagă. 10 a (Reg; îs) Drum ~ Drum de căruță, peste câmp. 11 a (Îs) Vin ~ Vin de culoare roșu-închis. 12 a (Îs) Cutie neagră Aparatură protejată, instaurată în avioane, care înregistrează parametrii de zbor și convorbirile echipajului pentru elucidarea cauzelor unui eventual accident. 13 a (Îas) Sistem a cărui structură este necunoscută, dar se știe ce intră în el și ce rezultă din el. 14 a (Îcs) Principiul cutiei negre Renunțare la cunoașterea structurii interne a unui sistem, stabilind, pe cale experimentală, doar corelațiile între ieșiri și intrări, pentru a descrie comportamentul sistemului față de exterior. 15 a (Îe) Ba e albă, ba e neagră Se spune despre o persoană nehotărâtă. 16 a (Îae) Se spune despre cineva care se contrazice. 17 a (Îe) Nici albă, nici neagră Fără multe ezitări. 18 a (Îae) Dintr-o dată. 19 a (Îae) Nici așa, nici așa. 20 a (Îe) Albă, neagră, asta este Se spune pentru a arăta că un fapt împlinit nu mai poate fi schimbat. 21 a (Îrg; îe) A nu-i zice (sau spune, scrie cuiva) negri ți-s ochii A nu face nici o imputare cuiva. 22 a (Îrg; îae) A nu mustra pe cineva. 23 a (Îrg; îae) A nu supăra cu nimic pe cineva. 24 a (Îrg; îae) A nu lua în seamă pe cineva. 25 a (D. oameni) Care aparține rasei negre (6). 26 a (Pex; d. oameni) Care are pielea brună, de culoare închisă Si: brunet, oacheș. 27 a (Îe) Pe arap, cât de mult îl vei spăla, tot ~ va rămânea Se spune despre lucrurile care nu se pot schimba după voința cuiva. 28 a (D. locuri, ținuturi etc.) Care este locuit de oameni care aparțin rasei negre (6). 29 a (Fig; îs) Continentul ~ Africa. 30 sn Culoare neagră (4). 31 sn (Pop; îs) ~l ochiului Pupilă. 32 sn (Îlav) În ~ sau (îvr) în negre În haine de culoare neagră. 33 sn (Îal) În doliu. 34 sn (Îe) A se îmbrăca în ~ A se îmbrăca în haine negre. 35 sn (Îae) A fi în doliu. 36 sn (Îlav) ~ pe alb Sigur. 37 sn (Îal) În scris. 38 sn (Îe) A face albul ~ A denatura spre rău adevărul despre ceva sau despre cineva. 39 sn (Îae) A dovedi că un lucru este altfel decât în realitate. 40 sn (Îe) A deosebi albul de ~ A deosebi binele de rău. 41 sn (Îlav) Cât e ~ bobului Foarte puțin. 42 sn A i se face (cuiva) ~ (sau, rar, ~-verde) înaintea (sau dinaintea) ochilor A se enerva foarte rău. 43 sn (Îlav) ~-n ~ Negru intens. 44 sn Materie colorantă de culoare neagră (4). 45 sn Vopsea neagră (4). 46 sn (Îs) ~ de fum Pulbere neagră (4) formată din particule fine de carbon, obținută prin arderea parțială a unor hidrocarburi și care are numeroase utilizări în industria cauciucului, a cernelurilor tipografice etc. Si: (pop) chinoroz. 47 sn (Îs) ~ de anilină Colorant de culoare neagră (4) folosit mai ales la vopsirea fibrelor textile. 48 sn (Îs) ~ animal (sau de oase) Cărbune animal. 49 sn (Rar) Rimel. 50 sm Bărbat care aparține rasei negre (6) Si: (rar) negritean. 51 sm (Fam) Persoană plătită de cineva pentru a executa în numele lui, parțial sau total, anumite lucrări grele, neplăcute. 52 sm (Pop) Cal de culoare neagră (4). 53 sm (Îc) ~-moale sau neagră-moale Soi autohton de viță de vie, cu bobul negru-violet, rotund și brumat. 54 sm (Îc) ~-vârtos Soi autohton de viță de vie, cu bobul rotund, negru-violaceu. 55 sf (Îc) neagră-bășicată Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape. 56 sm (Îc) ~-apătos Varietate de struguri nedefinită mai îndeaproape. 57 a (Pop; d. albituri, haine etc.; pex, d. oameni) Murdar. 58 sn Murdărie. 59-60 sn (Îlav) (Nici) cât ~ sub unghie (Deloc sau) foarte puțin. 61 sfp (Reg) Rufe murdare, de dat la spălat. 62 a (Îoc luminos) A cărui transparență este întunecată. 63 a Lipsit de lumină. 64 a (Pex) Cufundat în întuneric Si: întunecat, obscur, (înv) negraie (1). 65 a (Îs) Bursă (sau piață) neagră ori, înv, târg ~ Comerț clandestin, în care mărfurile se vând cu preț de speculă. 66 a (Pex; îas) Loc unde se practică bursa sau piața neagră (64). 67 a (Îs) Preț ~ Preț de speculă Si: suprapreț. 68 a (Îlav) La ~ Cu preț de speculă. 69 a (Îs) Listă neagră Listă pe care sunt înscrise numele unor persoane împotriva cărora o organizație, un grup sau un individ urmează a întreprinde represiuni sau alte acte abuzive. 70 a (Mtp; îoc lumea albă; îs) Lumea neagră Lume aflată sub pământ. 71 a Compact. 72 a Des și întunecat. 73 (Fig) sn Întuneric. 74 a (D. oameni) Pământiu la față Si: livid. 75 a (Pex; fig; șîs ~ de supărare sau ~ de supărat) Foarte supărat. 76 a (Fig; d. oameni) Furios. 77 a (Fig) Trist. 78 a (Fig) Apăsător. 79 a (Fig) Deprimant. 80 a (Fig) Greu. 81 a (Îe) A avea sau a-i fl (cuiva) inima neagră A fi foarte trist. 82 a (Îe) A face (cuiva) zile negre A supăra pe cineva foarte tare și frecvent. 83 a Fără noroc. 84 a Care aduce ghinion, nefericire. 85 a (Rar) Mizerabil. 86 a (Îvr; d. oameni) Nefericit. 87 sn (Fig) Întristare. 88 sn (Îe) A vedea (sau a zugrăvi) (toate) în ~ A fi pesimist. 89 a (Pop; fig; d. oameni) Rău la inimă Si: crud, hain. 90 a (Reg; îe) A avea suflet ~ sau a fi ~ la suflet (sau la inimă) ori a fi ~ în cerul-gurii A fi rău, neîndurător. 91 a (Reg; îs) Vântul ~ Vânt de apus, care aduce uscăciune Si: sărăcilă. 92 a (Reg; îs) Tuse neagră Tuse convulsivă. 93 a (Reg; îs) Limbă neagră Limbă încărcată. 94 a (Reg; îs) Bubă neagră Cancer. 95 a (D. oameni) Care comite nelegiuiri Si: criminal, infam. 96 a (D. acțiuni ale oamenilor) Care constituie nelegiuiri. 97 sm (Mtp; îs) Săptămâna negrilor A doua săptămână după Paști, când se credea că cei care mor ajung în iad. 98 sma (Reg) Diavol. 99 a (Fig) Grozav. 100 a (Fig) Cumplit. 101 a (Fig) Rușinos. 102 a (Fig) Dezonorant. 103 a (Îs) Post ~ Post complet, fără mâncare și băutură Si: ajunare. 104 a (Reg; îs) Săptămâna neagră Săptămână dinaintea Paștilor, începând de miercuri. 105 a (Reg; îs) Vineri negre Zile de vineri din timpul anului în care se ține post negru (103). 106 a (Îs) Magie neagră Magie prin care unele persoane pretind că pot săvârși fapte miraculoase sau pot face rău altor oameni, invocând forțe demonice.

tocană sf [At: LB / V: (reg) ~an sn / Pl: ~ne, (reg) ~căni, ~cănuri / E: mg tokány] 1 Mâncare cu sos, făcută din bucățele de carne prăjite cu ceapă și, uneori, cu adaos de cartofi Si: (reg) topală (3). 2 Mâncare făcută din anumite legume prăjite cu ceapă. 3 (Reg) Conservă preparată (mai ales de ciobani) din carne de oaie fiartă cu mirodenii, care se păstrează în oale, în burdufuri etc. Si: (reg) sloi. 4 (Reg) Friptură (de miel sau de porc). 5 (Reg) Mâncare făcută din prune fierte la care se adaugă ceapă tocată. 6 (Reg; determinat prin „de poame”) Compot. 7 (Mol) Magiun. 8 (Reg) Mămăligă. 9 (Reg) Aluat subțire și lipicios, făcut din semințe de in, din tărâțe de grâu sau din făină de porumb, cu care se ung firele urzelii de cânepă, ca să nu se scămoșeze în timpul țesutului Si: (reg) mânjeală, mânjitură.

scrobeală sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 482/24 / V: (reg) ~bală / Pl: ~eli / E: scrobi + -eală] 1 (Pop) Aluat subțire și lipicios, făcut din semințe de in, din tărâțe de grâu sau din făină de porumb, cu care se ung firele urzelii ca să nu se rupă sau ca să nu se scămoșeze Si: (reg) mânjeală. 2 (Șîs ~ albă) Amidon (sub formă de granule sau de praf) folosit pentru a da rigiditate, asprime, luciu firelor sau produselor textile, unor articole de lenjerie sau de îmbrăcăminte (după spălare) Si: apret, (reg) aspreală, crohmală, scrob², șterc². 3 (Pex) Suspensie cu acest amidon. 4 (Pop; șîs ~ albastră, reg, ~ vânătă, ~ turchiază) Albăstreală (2). 5 (Reg) Rântaș. 6 (Reg) Tencuială.

spaghete sfp [At: BL X, 43 / V: (nob) ~argh~ / E: it spaghetti] Paste făinoase de fabricație industrială, în formă de fire pline, lungi, mai subțiri decât macaroanele, obținute dintr-un aluat nedospit din făină albă de grâu.

IRIMIC n. Produs intermediar, provenit din măcinarea grâului și folosit ca făină furajeră. /<turc. irmik

biovit s. n. ◊ „Un colectiv de cadre didactice de la Facultatea de industrie alimentară a Universității din Galați a realizat un nou produs alimentar denumit «Biovit» obținut prin valorificarea superioară a germenilor de grâu. Bogat în vitamine, grăsimi și proteine și având un gust plăcut este recomandat ca fortifiant și stimulator în hrana copiilor și convalescenților.” R.l. 17 VI 76 p. 5. ◊ „Biovit (făină de germeni de grâu) este noul produs alimentar care se recomandă gospodinelor pentru prepararea înghețatei și a diferitelor creme pe bază de lapte.” R.l. 29 VII 77 p. 3 (din bio- + vit[amină])

piclu, s.n. – Făină de calitate; de grâu: „Fărină de ce’ bună, de piclu” (Papahagi 1925). – Din magh. pitlett liszt (Papahagi 1925).

hrișcă f. sau grâu negru, plantă alimentară, originară din Azia, ale cării fructe pot înlocui pe ale grâului (Fagopyrum tataricum): cu făina de hrișcă se face mămăligă. [Pol. HRECZKA, lit. grâu grecesc, adică străin (v. tătarcă)].

piclu, s.n. – (reg.; înv.) Făină de calitate; de grâu: „Fărină de ce’ bună, de piclu” (Papahagi, 1925). – Din magh. pitlett liszt (Papahagi, 1925); posibil var. a lui pâclă.

strepede sm [At: ANON. CAR. / V: (reg) strap~, ~eapăd, ~eapăț, ~reped, ~pez, ~pide, ~pizi, treped, trepid / Pl: ~ezi / E: alb shtrep] (Ent) 1 (Reg) Larvă care trăiește în brânză, în slănină, în făină, în boabele de grâu etc. Vz carete, câșiță, codaț. 2 Vierme care se dezvoltă în oțet sau în laptele înăcrit. 3 (Ban; Trs) Molie (Tinea pellionella). 4 Arahnidă care trăiește în brânză, în pastramă și în alte alimente (Tyroglyphus siro). 5 (Reg) Viermănar (Sarcophaga carnaria). 6 „Viermele din cireașă”.

píclu, s.n. (reg.; înv.) Făină de calitate; de grâu: „Fărină de ce' bună, de piclu” (Papahagi, 1925). – Din magh. pitlett liszt (Papahagi, 1925).

FĂINĂ f. 1) Pulbere obținută din grâu sau din alte boabe de cereale măcinate, folosită în alimentație. ~ de grâu. ~ de porumb. 2) Substanță sau material transformat prin măcinare în pulbere. ~ de pește. [G.-D. făinii; Sil. fă-i-] /<lat. farina

DETAȘOR s. n. mașină în procesul de măcinare a grâului pentru sfărâmarea solzișorilor de făină la trecerea prin măcinătoare. (< fr. détacheur)

gurut sns [At: DEX / E: nct] (Reg) Pastă alimentară făcută din făină de hrișcă și de grâu, cu adaos de brânză, lapte și ouă.

gândac sm [At: DOSOFTEI, PS. 262 / V: (reg) ~ă sf / Pl: ~aci / E: cf srb gundelj, vsl гадакъ] 1 Nume generic dat insectelor din ordinul coleopterelor sau al altor insecte asemănătoare cu coleopterele. 2 (Îe) A fi mâncat de ~aci A avea haine rupte, ciuruite. 3 (Îe) A avea ~aci în cap A avea gărgăuni în cap. 4 (Îc) ~-de-casă (sau -de-bucătărie, -negru) Șvab¹ (Periplaneta orientalis). 5 (Îc) ~-de-făină Morar (Tenebrio molitor). 6 (Îc) ~-de-grâne Grângoașă (Gymnopleurus pilularius). 7 (Îc) ~-de-gunoi Băligar (Geotrupes stercorarius). 8 (Îc) ~-de-hrișcă Cărăbușel (Rhizotrogus solstitialis). 9 (Îc) ~-de-mai (sau -de-primăvară) Cărăbuș. 10 (Îc) ~ de mătase Vierme de mătase (Bombyx mori). 11 (Îc) ~ de salcă Muscar (Telephorus fuscus) 12 (Îc) ~ de scoarță Cariu de pădure (Bostrychus tipographus). 13 (Îc) ~ de prun Cărăbuș (Melolonta vulgaris). 14 (Îc) ~ de trandafir (sau verde) Ileana (Cetonia aurata). 15 (Îc) ~ul morților Borză. 16 (Îc) ~ de turbă (sau de turbare, de turbat, de frasin sau verde) Cantaridă Si: gândăcel (3) de turbat. 17 (Îc) ~ al mazării Măzărar (Bruchus pisi). 18 (Îc) ~ puturos (sau negru) Mamornic (Meloe proscarabaeus). 19 (Îc) ~-de-Colorado Insectă coleopteră de culoare galbenă-portocalie, cu dungi longitudinale, negre pe elitre, dăunătoare cartofului (Leptinotarsa decemlincata). 20 (Reg; șîf ~ă) Insectă. 21 (Reg) Șoarece. 22 (Trs) Șarpe. 23 (Trs; îc) ~ alb de casă Șarpe de casă. 24 (Hip; în limbajul mamelor) Apelativ pentru un copilaș (bondoc).

integral, ~ă [At: I. NEGRUZZI, S. I, 279 / Pl: ~i, ~e / E: fr intégral] 1-2 av, a (În mod) complet. 3 a Care se referă la întreg. 4 a (Îs) Făină ~ Făină brută, necernută, obținută prin măcinarea grâului. 5 a (Îs) Pâine ~ Pâine fabricată din făină integrală. 6 a (Mat; îs) Calcul ~ Capitol al analizei matematice care studiază integralele. 7 a (Mat; îs) Ecuație ~ă Ecuație în care se efectuează o integrare asupra funcției necunoscute. 8 a (Fig) Care nu face concesii. 9 sf (Mat) Simbol folosit pentru a indica operația de integrare. 10 sf Funcție care se obține prin integrarea unei funcții date, a unei ecuații diferențiale sau a unei ecuații cu derivate parțiale.

pâine (pâne) f. 1. aliment din făină dospită coaptă în cuptor: pâine de grâu, de secară; a mânca pâine și sare cu cineva, a trăi împreună împărtășind și cele bune și cele rele: să știu de bine că mă duc la mânăstire, pâine și sare nu mai mănânc cu el CAR.; 2. traiu zilnic: a-și câștiga pâinea; 3. funcțiune, post: voiu să te pui în pâine GR. AL.; 4. Mold. bucate, grâne (v. pâne): pânea pe câmp poate să putrezească AL.; 5. Bot. pâinea-pădurii V. rășcov; pâinea-porcului, mică plantă uneori cultivată pentru florile sale frumoase și plăcut mirositoare (Cyclamen). [Mold. pâne = lat. PANEM].

grâu [At: COD. VOR. 93/81 / Pl: (pop; 13) grâie, (reg; 13) ~ri, (înv; 12) ~re, (12) ~âne / E: ml granum] 1 sm Gen de plante erbacee, din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate și cu inflorescență în spic lung, îngust, cu mustăți din ale căror boabe se obține făină (Triticum). 2 sm Plantă care face parte din genul grâului. 3 (Pex) Sămânța de grâu (2). 4 sm (Șîs ~ alb, ~ cârnău, ~ de primăvară, ~ de toamnă, ~ rusesc) Plantă erbacee graminee Si: (reg) arnăut, hulcă, leșiță, ulică (Triticum aestivum). 5 sm (Îs) ~ fără mustață, ~ fără țeapă, ~ tuns Plantă erbacee, graminee cu spicul fără mustăți (Triticum aestivum muticum). 6 sm (Reg; îs) ~ umblător Plantă erbacee, graminee cu spicul fără mustăți (Triticum aestivum muticum; varietatea alborubum). 7 sm (Reg; îs ~ roșu, ~ roșu de Ungaria) Plantă erbacee, graminee Si: ghirca roșu, hârca, ulca roșu (Triticum aestivum multicerin). 8 sm (Șîs ~ cu mustăți, ~ țapaș) Plantă erbacee, graminee cu spicul cu mustăți (Triticum aestivum aristatum). 9 sm (Șîs ~ bălan, ~bătrân, ~ de Banat) Plantă erbacee, graminee (Triticum aestivum aristatum, varietatea erythrospermum). 10 sm (Șîs ~ azima, ~ de toamnă, ~ roșu de Tisa, ~ uriaș) Plantă erbacee, graminee (Triticum aestivum aristatum, varietatea ferugineumm). 11 sm (Șîs ~ cârnău tuns, ~ de iarnă, ~ englezesc, ~ tuns) Plantă erbacee, graminee Si: (reg) arnăut (Triticum hybernium). 12 sm (Îs) ~ alb, ~ de vară, ~ polonez Plantă erbacee, graminee (Triticum polonicum). 13 sm (Bot; șîs ~ tare) Ghircă (Triticum durum). 14 sm (Bot; reg) Alac (Triticum monocecum). 15 (Bot; rîs ~ alac, ~ gol, ~ moale) Alac (Triticum spelta). 16 (Șîs ~ englezesc, ~ mare) Plantă erbacee, graminee (Triticum turgidum). 17 sm (Bot; reg; îs) ~ de baltă Ierboi de baltă (Beckmamaia erucaeformis). 18 sm (Bot; reg; îs) ~ negru Hrișcă tătărească. 19 sm (Bot; reg; îs) ~ negru, ~l prepeliței Ciomoiog (Melampyrum arvense). 20 sm (Bot; reg; îs) ~ negru, ~l prepelițelor Soră cu frate (Melampyrum nemorosum). 21 sm (Bot; reg; îs) ~ sălbatic Obsigă (Brachypodium silvaticum). 22 (Bot; reg; îas) Obsigă (Brachypodium pinnatum). 23 (Bot; reg; îs) ~l cucului Mălaiul cucului (Luzula campestris). 24 sm (Bot; reg; îas) Nu-mă-uita (Myosotis palustris). 25 sm (Bot; reg; îas) Nu-mă-uita (Myosotis sylvatica). 26 sm (Bot; reg; îs) ~l lupului Jabdie (Polytrichum commune). 27 sm (Bot; reg; îs) ~l mâței Fir (Agropyron repens). 28 sm (Bot; reg; îs) ~l potârnichii (sau potârnichilor) Paracherniță (Parietaria officinalis). 29 sn (Pgn; lpl; îf ~âne) Cereale sub formă de boabe curățate. 30 sn (Pex; lpl) Teren însămânțat cu grâu (2) sau cereale. 31 sn (Pex; mpl) Plantele de pe grâne (30). corectat(ă)

TĂRÂȚĂ, tărâțe, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Înveliș al grăunțelor de grâu, de porumb etc. zdrobit prin măcinare și separat de făină la cernut. ◊ Expr. Scump la tărâțe și ieftin la făină, se spune despre cel care este zgârcit la cheltuieli mărunte, dar risipitor când nu trebuie. (Reg.) A face (pe cineva) tărâțe = a rupe în bucăți, a omorî (pe cineva). (Reg.) A se dedulci ca calul la tărâțe = a se deprinde cu binele. 2. Rumeguș (de lemn). 3. (Reg.) Mătreață (a pielii). – Din bg. trici, scr. trice.

pită, -e, s.f. – (gastr.) Pâine. Mai demult, se făcea din făină de mălai, din cereale amestecate și mai rar din grâu: „Zâce bătrânii: «măi, sămănați orz, săcară, să aveți ș-on ptic de ptită mai bună»; când ai avut ptită de săcară, ai fost domn. (…) Sămănam hrișcă șî săcară șî orz șî mestecam cu mălai și făcem ptită; era mai bună dacă erau amestecate” (Memoria 2004: 39). – Ngr. pita, tc. pite, alb. pitë, bg. pita, srb. pita, iud. pita (DER); Cuv. rom. preluat în magh. (pita) (Bakos 1982).

TĂRÂȚĂ, tărâțe, s. f. (Mai ales la pl.) 1. Înveliș al grăunțelor de grâu, de porumb etc. zdrobit prin măcinare și separat de făină la cernut. ◊ Expr. Scump la tărâțe și ieftin la faină, se spune despre cel care este zgârcit la cheltuieli mărunte, dar risipitor când nu trebuie. (Reg.) A face (pe cineva) tărâțe = a nimici, a omorî (pe cineva). (Reg.) A se dedulci ca calul la tărâțe = a se deprinde cu binele. 2. Rumeguș (de lemn). 3. (Reg.) Mătreață (a pielii). – Din bg. trici, sb. trice.

pârgă, s.f. – Fructe, legume sau cereale în faza de coacere. În expr. a da în pârgă = a începe să se coacă; făină de pârgă = făină de mălai uscată pe sobă (Faiciuc, 2008). – Din sl. prǔga „grâu timpuriu” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA) < pružiti „a coace, a prăji” (DER).

pită, pite, (ptită), s.f. – (gastr.) Pâine. Mai demult, se făcea din făină de mălai, din cereale amestecate și mai rar din grâu: „Zâce bătrânii: «măi, sămănați orz, săcară, să aveți ș-on ptic de ptită mai bună»; când ai avut ptită de săcară, ai fost domn. (…) Sămănam hrișcă șî săcară șî orz șî mestecam cu mălai și făcem ptită; era mai bună dacă erau amestecate” (Memoria, 2004: 39). – Din bg. pita (Conev, cf. DER; DEX, MDA); din ngr. pita (MDA), tc. pite (Miklosich, cf. DER); din alb. pitë (Meyer, cf. DER), srb. pita (Vasmer, cf. DER). Cuv. rom. > magh. pita (Bakos, 1982).

bulgur sms [At: LM / E: tc bulgur] 1 Grâu măcinat mare din care se prepară bucate Si: uruială. 2 Făină de hrișcă.

tărâță sf [At: ST. LEX. 169²/6 / V: (rar) ~țe, (reg) târ~, tereață / Pl: ~țe / E: slv трицѧ bg трици, srb trice] (Mpl) 1 Înveliș al grăunțelor de grâu, de porumb etc. zdrobit prin măcinare și separat de făină la cernut. 2 (Înv; îe) A fi scump la ~țe și ieftin la făină A fi zgârcit la cheltuieli mărunte, dar risipitor când nu trebuie. 3 (Reg; îe) A se dedulci ca calul la ~țe A se deprinde cu binele. 4 (Reg; îe) A nu se alege făina din ~ A nu putea deosebi câștigul de pagubă. 5 (Reg; îe) A se tulbura (sau a se întărâta, a se încinge) ~ța în cineva sau a i se iuți (cuiva) ~țele în borș A se înfuria. 6 (Reg; îe) A face (pe cineva) ~țe A rupe în bucăți. 7 (Reg; dep) Om fără valoare. 8 (Reg) Rumeguș (de lemn). 9 (Reg) Mătreață¹ (a pielii). 10 (Reg; îf tereață) Impuritate.

pítă, pite, (dial. ptită), s.f. Pâine. ■ Mai demult, se făcea din făină de mălai, din cereale amestecate și mai rar din grâu: „Zâcé bătrânii: «măi, sămănați orz, săcară, să aveți ș-on ptic de ptită mai bună»; când ai avut ptită de săcară, ai fost domn. (…) Sămănam hrișcă șî săcară șî orz șî mestecam cu mălai și făcem ptită; era mai bună dacă erau amestecate” (Memoria, 2004: 39). – Din bg. pita (Conev, după DER; DEX, MDA); din ngr. pita (MDA), tc. pite (Miklosich, după DER); din alb. pitë (Meyer, după DER), srb. pita (Vasmer, după DER). ■ Cuv. rom. > magh. pita (Bakos, 1982).

mudmel s [At: SCRIBAN, D. / V: mont~, motm~, mutm~ / Pl: nct / E: ger Mundmehl] (Olt) 1 Făină albă de calitate superioară. 2 (Îla) Alb ca ~ul Foarte alb. 3 (Bot) Grâu moale (Triticum dicoccum).

orz n. gen de cereale din fam. gramineelor (Hordeum): din făina de orz popoarele nordice fac pâine (mai puțin nutritivă ca cea de grâu), iar grăunțele-i servă de nutreț animalelor și la fabricarea berei. [Lat. HORDEUM].

CRÚPE s.f. pl. Boabe de cereale prelucrate, întregi (orez șlefuit sau glasat, arpacaș de grâu și de orz), fragmentate (ovăz, orz, hrișcă, măcinate grosier, bulgur, cușcuș, griș, mălai, făină), laminate (fulgi de ovăz, de porumb) sau expandate (pufarin de orez, pufuleți, floricele de porumb).

ARNĂUT n. Grâu de primăvară cu spicul lung, cu bobul de culoare galbenă-deschis, din care se obține făina de calitate superioară. /<turc. arnavud

zitie [At: CIHAC, II, 345 / V: zăt~, zâtea, zât~^[1] / Pl: ~ii / E: ucr, rs жито] 1 (Mol) Tărâță măruntă de grâu folosită în diferite preparate culinare. 2 (Mol) Turtă sau prescură făcută din zitie (1). 3 (Reg; îf zât~) Făină fină, obținută după ce a fost cernută de două ori. corectat(ă)

GLUTÉN (< fr.; {s} lat. gluten „clei, substanță vâscoasă”) s. n. Masă proteică complexă, moale, elastică, vâscoasă și cenușie, care se găsește în boabele de cereale, mai ales de grâu, formată în principal dintr-un amestec de gliadină și glutenină. G. determină proprietățile de panificație ale făinii, dând porozitate pâinii.

GÂNDAC s. (ENTOM.) 1. (Transilv.) pepe. 2. gândac de bucătărie (Blatta sau Periplaneta orientalis) = libarcă, șvab, gândac de casă, gândac-negru, (reg.) gâzoabă, taracan, (Bucov.) tarhan; gândac de casă (Blatta sau Periplaneta orientalis) v. gândac de bucătărie; gândac de făină v. morar; gândac de frasin v. cantaridă, (reg.) cățelul-frasinului, gândac de turbă, mâța-popii; gândac de grâne (Gymnopleurus pilularius) = grângoașă; gândac de hrișcă (Rhizotrogus solstitialis) = cărăbușel, hrișcar, cărăbuș de hrișcă; gândac de trandafir v. ileană; gândac-negru v. gândac de bucătărie.

toc³ sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 194/5 / V: (pop) tioc sn, (reg) tioacă, tiocă sf / Pl: ~uri, (îvr) ~ure / E: mg tok cf srb tok] 1 Cutie de lemn, de metal, de piele sau de material plastic, cu forme și mărimi diferite, în care se păstrează arme, aparate sau instrumente. 2 Teacă de piele, de carton etc. în care se țin diferite obiecte mici (ochelari, piepteni etc.). 3 (Îrg) Tolbă (1) pentru săgeți. 4 (Rar) Teacă de sabie. 5 Teacă în care se păstrează cutea pentru coasă Si: (reg) tiocuș (2). 6 (Reg) Vas de lemn în care se păstrează brânză, lapte, apă etc. Si: (reg) bărbânță. 7 (Reg) Vas făcut dintr-un trunchi² de copac scobit, în care se opăresc rufele. 8 (Reg; îf tioc) Ceaun mic. 9 (Ban; îaf) Ciob (1). 10 (Trs) Pâlnie făcută din scoarță de arbore (mai ales de brad), în care se pune rășină. 11 (Reg) Cornet de hârtie Si: (reg) tiocuș (3). 12 (Trs) Învelitoare în care se pun penele unei perne Si: (reg) coș, dos, tocar (1). 13 (Reg) Veșcă făcută din coajă de copac, așezată înjurai pietrelor morii țărănești pentrua împiedica risipirea făinii Si: (pop) ocol, văcălie, (reg) obod. 14 (Trs) Membrană în care este învelit bobul unor plante (mai ales la grâu) Si: (pop) cămașă, găoace. 15 (Înv; îf tioc) Caliciu la flori. 16 (Reg) Boboc de floare. 17 (Reg) Înveliș al cornului la bou. 18 (Reg) Cochilie a melcului. 19 (Ban; îf tioc) Polonic. 20 (Reg) Cupă la moară. 21 (Reg; îf tiocă) Groapă în pământ, căptușită cu scânduri, care se folosește pentru stingerea varului Si: varniță. 22 (Reg; îf tioc) Gaură în pământ, la jocul în nasturi. 23 Cadru de lemn, de metal etc., în care se fixează, la o construcție, ferestrele și ușile. 24 (Dlg) Matcă. 25 (Dlg) Partea de jos a rindelei în care intră cuțitul. 26 Ustensilă pentru scris (cu cerneală sau cu tuș), constituită dintr-o tijă prevăzută la un capăt cu un dispozitiv de prindere a peniței Si: condei, (reg) tonjâc. 27 (Șîs ~ rezervor) Stilou. 28 (Reg) Țigaret. 29 (Olt) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 30 (Olt) Melodie după care se execută dansul tocul¹ (29). 31 (Reg) Cutie de chibrituri.

GRÂU m. 1) Plantă erbacee cerealieră, cu tulpina în formă de pai, cu frunze liniare și inflorescență în formă de spic, din ale cărei boabe se face făină. 2) Cantitate de boabe ale acestei plante. 3) Lan pe care crește această plantă. /<lat. granum

hríșcă, s.f. 1. Plantă alimentară (Fagopyrum esculentum): „Hrișca [era] folosită în hrana animalelor, dar și în pregătirea diferitelor preparate culinare” (Faiciuc, 2008: 258). ■ În trecut, era cultivată pe suprafețe întinse, fiind hrana țăranilor săraci. Din semințe se obținea făină, din care se prepara mămăliga. 2. (Oaie) cu pistrui deși pe obraz. ■ (onom.) Hrișcă, Hrișcan, nume de familie în jud. Maram. – Din ucr. hrička, pol. hryczka „grâu grecesc”, prin intermediul magh. haricska (Scriban, Miklosich); din ucr. hrecka (Scriban, DEX).

hambar sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 382/35 / V: am~, hăm~, hămbariu, hâm~, hom~, hombariu / Pl: ~e / E: tc (h)ambar] 1-2 Magazie pentru păstrarea grânelor sau a uneltelor agricole. 3 (Mor) Magazie mică deasupra morii, cu două despărțituri, una pentru grâu, alta pentru porumb, în care se toarnă, prin coșurelele de deasupra, vama datorată morarului. 4 (Reg) Cămară de alimente. 5 Ladă mare de lemn în care se păstrează făina sau mălaiul. 6 (Trs) Ladă mare cu pereți de sârmă împletită, cu acoperiș de lemn prevăzut cu cârlige, în care se agață carnea. 7 (Înv) Parte a corăbiei unde se depozitează încărcătura.

hrișcă, s.f. – 1. (bot.) Plantă alimentară (Fagopyrum esculentum). În trecut, era cultivată pe suprafețe întinse, fiind hrana țăranilor săraci din unele zone (inclusiv Maramureș). Din semințe se obține făină, din care se prepară mămăliga (Butură, 1979; Dăncuș, 1986). ♦ (onom.) Hrișcă, Hrișcan, nume de familie în Maramureș. 2. (ref. la oi) Cu pistrui deși pe obraz (Precup, 1924). – Din ucr. hrička, pol. hryczka „grâu grecesc”, prin intermediul magh. haricska (Scriban, Miklosich; Cihac, DA, cf. DER); din ucr. hrecka (Scriban, DEX).

coleașă sf [At: DOSOFTEI, la TDRG (ms) / V: (reg) ~șe, ~eșă, culesă, ~așcă, cul~, culeș sn, culiș sn / E: cf mg köles] 1 (Reg) Mămăligă moale. 2 (Îf culeș) Codru de mămăligă. 3 (Îe) A afla spini în ~ A căuta ceartă cuiva. 4 Mâncare ciobănească din faină de grâu prăjită în grăsime și moale ca terciul, care se mănâncă cu lapte. 5 Ciulama cu lapte, fără carne. 6 (Reg; îf culiș) Mâncare preparată din bucăți de pâine cu sare, peste care se toarnă apă. 7 Pastă de făină pentru lipit Cf. pap.^[1] 8 (Fig) Amestecătură.