Definiția cu ID-ul 712386:
Regionalisme / arhaisme
langalău, langalauă, (lângalău, lângălău), s.n. – (gastr.) Plăcinte din făină de mălai (mai târziu, din făină de grâu) care se cocea pe lespede; se folosea în loc de pâine (Odobescu 1973). – Din magh. lángoló „trecut prin flacără” (DA cf. DER).