Definiția cu ID-ul 1349426:
Arhaisme și regionalisme
langalắu, langalauă, (lângalău, lângălău), s.n. (reg.) Plăcintă din făină de mălai (mai târziu, din făină de grâu) care se cocea pe lespede; se folosea în loc de pâine. – Din magh. lángoló „trecut prin flacără; încins” (DA, după DER).