Definiția cu ID-ul 951279:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
langalău, langalauă, (lângalău, lângălău), s.n. – (reg.; gastr.) Plăcintă din făină de mălai (mai târziu, din făină de grâu) care se cocea pe lespede; se folosea în loc de pâine (Odobescu, 1973). – Din magh. lángoló „trecut prin flacără; încins” (DA, cf. DER).