SCALPEL, scalpele, s.n. Bisturiu cu tăișul convex, folosit la disecție.

OVAL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, cu o axă de simetrie, a cărei curbură este mai mare în punctele de intersecție cu axa decât în oricare alt punct al ei; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale.

LĂTUNOAIE, lătunoi, s. f. 1. Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean. [Pl. și: lătunoaie. = Var.: (2) lătunoi s. n.] – Latură + suf. -oaie.

CONVEXITATE, convexități, s. f. Însușirea de a fi convex; suprafață, formă, parte convexă (a unui lucru); proeminență, umflătură. – Din fr. convexité, lat. convexitas, -atis.

Concav ≠ convex

Convex ≠ concav

BOMBAT adj. 1. v. convex. 2. umflat. 3. v. proeminent. 4. v. mășcat.

CONVEX adj. bombat. (Lentilă ~.)

biconvex adj. → convex

convex adj. m., pl. convecși; f. sg. convexă, pl. convexe

ANAMORFOZĂ ~e f. 1) Imagine deformată care pare normală când este privită dintr-un anumit punct. 2) Deformare a imaginilor într-o oglindă concavă sau convexă. /<fr. anamorphose

BERBECAT ~tă (~ți, ~te) rar 1) (despre capul unor animale) Care are fruntea bombată și proeminentă ca la berbec. 2) (despre botul sau fruntea unui animal) Care se caracterizează prin profil convex. /berbec + suf. ~at

BICONVEX ~xă (~cși, ~xe) (despre lentile, sticle) Care are două fețe convexe opuse; cu două fețe convexe opuse. /<fr. biconvexe

A SE BOMBA mă ~ez intranz. A căpăta formă concavă sau convexă. /<fr. bomber

BOMBAJ ~e n. Deformare a unei plăci, având o suprafață convexă. /<fr. bombage

BOMBAT ~tă (~ți, ~te) Care este curbat în afară; convex. Frunte ~tă. /v. a bomba

CONVEX ~xă (~cși, ~xe) Care este curbat în afară; bombat. ◊ Lentilă ~xă lentilă care împrăștie razele. /<fr. convexe, lat. convexus

CONVEXITATE f. 1) Caracter convex. 2) Formă convexă; proeminență; protuberanță; ridicătură. /<fr. convexité, lat. convexitas, ~atis

LĂTUNOAIE ~oi f. 1) Răritură la marginea pânzei țesute manual, formată prin ruperea unor fire din urzeală. 2) Scândură cu o parte plană, iar cu alta convexă, tăiată de la marginea unui buștean.[Sil. -noa-ie; Var. lătunoi] /latură + suf. ~oaie

MENISC ~uri n. 1) Lentilă cu o față concavă și alta convexă. 2) Suprafața convexă sau concavă a unui lichid într-un tub capilar. 3) Formațiune fibro-cartilaginoasă în formă de disc, situată între unele articulații ale corpului. /<fr. ménisque

MONOCLU ~ri n. 1) Lentilă convexă, care se fixează în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. 2) Pansament la un singur ochi. /<fr. monocle

OVAL¹ ~e n. 1) Figură plană formată dintr-o curbă convexă închisă, asemănătoare cu contururile unui ou de găină. 2) Formă care amintește contururile unui ou. /<fr. ovale

OVAL² ~ă (~i, ~e) Care este de forma unui ou de găină; cu forma unei curbe convexe închise. /<fr. ovale

SCALPEL ~e n. Instrument chirurgical în formă de cuțit cu tăiș convex, folosit la disecții; bisturiu. /<fr. scalpel, lat. scalpellum

TOR ~uri n. 1) Corp geometric obținut prin rotirea unui cerc în jurul unei axe de pe planul cercului, dar care nu trece prin centrul acestuia. 2) arhit. Mulură rotundă cu profil convex, semicircular, situată de obicei la baza unei coloane. /<fr. tore

TRESĂ ~e f. 1) Șiret din fire de lână, de mătase sau bandă de metal care se fixează la unele uniforme pentru a indica gradul (militar); galon. 2) Parâmă folosită la legarea navelor, acționând perpendicular pe axa navei. 3) Înveliș textil sau metalic al unui cablu electric. 4) Motiv arhitectural ornamental, plat sau convex, în formă de benzi împletite. /<fr. tresse

ANAMORFOZĂ s.f. 1. Imagine diformă, care pare normală cînd este privită dintr-un anumit punct. ♦ Deformarea imaginilor în oglinzile concave, convexe etc. 2. (Biol.) Proces de evoluție progresivă care are loc de la o specie la alta. [< fr. anamorphose, cf. gr. anamorphosis < ana – peste, morphe – formă].

BOMBA vb. I. tr., refl. A da (unui obiect) sau a căpăta formă convexă. ♦ (Fig.) A umfla, a scoate în afară (pieptul). [< fr. bomber].

CONTRACURBĂ s.f. Curbă concavă care urmează unei curbe convexe. [Cf. fr. contre-courbe].

CURB, -Ă adj. (Despre linii) Arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit (concav sau convex). [< fr. courbe, cf. lat. curvus].

DUSINĂ s.f. Mulură cu dublă curbură, concavă la partea de sus și convexă la bază. [< fr. doucine].

EXTRADOS s.n. 1. (Arhit.) Suprafața exterioară a unui arc sau a unei bolți. 2. (Av.) Fața de deasupra a unei aripi. ♦ Fața convexă a unei palete de turbină sau de pompă. [< fr. extrados].

PERISCOPIC, -Ă adj. (Despre lentile) Care are una dintre fețe plană sau concavă și cealaltă convexă. [Cf. fr. périscopique].

PLANCONVEX, -Ă adj. Care are o față plană și alta convexă. [< fr. plan-convexe].

TALON s.n. 1. Porțiunea de deasupra călcîiului unui ciorap. ♦ (Rar) Talus. 2. Partidă la jocul de cărți. 3. Marginea tare și îngroșată a unei anvelope, care se introduce în janta roții. 4. Parte care rămîne la cotorul unui chitanțier, al unui bonier etc., după ce s-au rupt părțile detașabile. 5. (Arhit.) Mulură convex-concavă formată din două arcuri de cerc care se racordează. 6. (Muz.) Partea de la capătul de jos al arcușului. [< fr. talon].

TOR¹ s.n. 1. Corp solid obținut prin rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul său, dar care nu trece prin centrul cercului; toroidă. 2. Mulură rotundă cu profil convex, semicircular, situată de obicei la baza unei coloane. [< fr. tore, cf. lat. torus – coardă].

BUSCAT, -Ă adj. 1. Care prezintă o curbură convexă. 2. Încovoiat, îndoit. (< fr. busqué)

BICONVEX, -Ă adj. Cu două fețe convexe opuse. [Cf. fr. biconvexe, lat. bis – de două ori, convexus – rotunjit].

BOMBAJ s.n. Deformare a unei plăci care are cel puțin o suprafață de formă convexă, fără muchii. ♦ Deformare prin bombare a capacelor cutiilor de conserve în urma alterării conținutului. [< fr. bombage].

CONVEX, -Ă adj. Curbat, bombat în afară. [Pl. -ecși, -exe. / < fr. convexe, cf. lat. convexus].

CONVEXITATE s.f. Însușirea de a fi convex; suprafață bombată ieșită în afară, convexă. [Cf. fr. convexité, lat. convexitas].

ECHINĂ s.f. 1. Urnă de pămînt ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. Mulură convexă, specifică ordinului doric, așezată imediat sub abacă. [< fr. échine, it. echino, gr. echinos].

MENISC s.n. 1. Suprafață liberă, curbă, a unui lichid într-un tub (capilar). ♦ Lentilă convexă pe o parte și concavă pe cealaltă parte. 2. Cartilaj în formă de lentilă sau de inel, care se află la diferite articulații ale corpului. [< fr. ménisque, lat. meniscus, cf. gr. meniskos – lună nouă].

OVAL, -Ă adj. Care are o formă alungită (ca de ou). ♦ Eliptic. // s.f. (Mat.) Curbă convexă închisă, imitînd elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu această figură. [< fr. ovale, it. ovale, germ. oval, cf. lat. ovum – ou].

ANTICLINAL, -Ă s. n. 1. partea convexă a unei cute a scoarței terestre. 2. (biol.) plan de diviziune celulară perpendicular pe axul central. (< fr. anticlinal)

BICONVEX, -Ă adj. cu două fețe convexe opuse. (< fr. biconvexe)

BOMBA vb. I. tr., refl. a da (unui obiect), a căpăta forma convexă. II. tr. (fig.) a umfla, a scoate (pieptul) în afară. (< fr. bomber)

BOMBAJ s. n. deformare a unei plăci având o suprafață convexă. ◊ deformare prin bombare a capacelor cutiilor de conserve în urma alterării conținutului. (< fr. bombage)

CONTRACURBĂ s. f. 1. curbă de șosea sau de cale ferată care urmează după o altă curbă, cu concavitatea în sens contrar. 2. (arhit.) curbă concavă care urmează uneia convexe la un arc în acoladă. (< fr. contre-courbe)

CONVEX, -Ă adj. curbat, bombat în afară. (< fr. convexe, lat. convexus)

CONVEXITATE s. f. însușirea de a fi convex; suprafață bombată în afară; umflătură, proeminență. (< fr. convexité, lat. convexitas)

DUSINĂ s. f. mulură cu dublă curbură, concavă la partea de sus și convexă la bază, la cornișe și socluri. (< fr. doucine)

ECHINĂ s. f. 1. urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale. 2. mulură convexă în sfert de cerc, situată imediat sub abaca unui capitel doric. 3. ornament al capitelului coloanei ionice; ovă. (< fr. échine)

EXTRADOS s. n. 1. (arhit.) suprafața exterioară a unui arc, a unei bolți. 2. (av.) fața de deasupra unei aripi. 3. fața convexă a unei palete de turbină sau de pompă. (< fr. extrados)

MENISC¹ s. n. 1. curbură a suprafeței unui lichid într-un tub (capilar). ◊ lentilă convexă pe o parte și concavă pe cealaltă. 2. (anat.) cartilaj în formă de disc, între articulații. (< fr. ménisque)

OVAL, -Ă I. adj. alungit (ca un ou). ◊ eliptic. II. s. f. (mat.) curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează. (< fr. ovale)

PLANCONVEX, -Ă adj. cu o față plană și alta convexă. (< fr. plan-convexe)

PLASMOID s. m. formație luminoasă de plasmă¹ (2), de formă convexă și dimensiuni variabile, stabilă pentru scurt timp și numai în anumite condiții. (< fr. plasmoïde)

TALON s. n. 1. partidă la unele jocuri de cărți. 2. porțiunea de deasupra călcâiului unui ciorap. 3. marginea tare și îngroșată a unei anvelope, care se introduce în janta roții. 4. parte care rămâne la cotorul unui chitanțier, bonier etc. după ce s-au rupt părțile detașabile. ◊ document eliberat călătorilor cu avionul, sau cu vaporul care certifică existența biletului sau permite controlul trecerii lor prin diversele servicii ale (aero)portului. 5. (arhit.) mulură convex-concavă formată din două sferturi de cerc care se racordează. 6. (muz.) piesă montată la capătul de jos al unui arcuș. (< fr. talon)

TOR¹ s. n. 1. toroid (2). 2. mulură convexă cu profil semicircular, la baza sau la capitelul unei coloane, la ancadramente. (< fr. tore)

TRESĂ s. f. 1. șiret (din fire de lână, de mătase sau metal) ori bandă de metal purtate pe uniforme pentru a indica gradul. 2. cordon din împletirea mai multor parâme, la confecționarea chingilor de pe bordul navelor. ◊ împletitură din trei fire, în electrotehnică etc. 3. (arhit.) ornament plat sau convex, din benzi împletite. (< fr. tresse)

TROHOID, -Ă I. adj. (despre articulații) în care suprafețele articulare sunt fragmente cilindrice, unul convex și altul concav. II. s. f. cicloidă. (< fr. trochoïde)

îmbălgina (-nez, -at), vb. – (Trans.) A face ochii mari, a se holba. Origine necunoscută. Este greu de admis der. propusă de Densusianu, GS, IV, 388, de la un lat. *invalgināre, de la valgus „convex”. Pare mai curînd o der. expresivă de la holba, cu suf. expresiv -na. Cuvîntul este rar și nu apare în nici un dicționar. În lipsa unor mărturii mai explicite, nu înlăturăm ipoteza că ar fi identic cu îmbăgina, var. a cuvîntului anterior, și, prin urmare, prost glosat.

acreție, acreționare, (engl. = accretion, accretionary) 1. mărirea volumului unui corp prin adaos de noi particule; 2. în conceptul tectonicii globale, procesul ce are loc în zona riftului medio-oceanic, prin care noi efuziuni de bazalte se adaugă crustei oceanice. 3. (petrogr. sedim.), creșterea gradată a unor corpusculi sau lamine de sedimente prin adiție sau adeziune de noi particule; a. poate fi mecanică (produsă prin rularea și îngrămădirea clastelor), chimică (de precipitare) sau biotică, efect al activității unor org.; a. algală conduce la formarea stromatolitelor și oncolitelor; 4. (sedim.), creșterea gradată, imperceptibilă, a zonelor de uscat prin acțiunea curenților de aer (depunerea nisipurilor pe plaje) sau a apei (în cazul sedimentării fluviatile: depunerea aluviunilor în malul convex al unui râu, în urma eroziunii pe care acesta o exercită în malul concav, formarea barierelor de nisip în zonele de șelf etc.

barcană, (engl.= barchan) dună de nisip în formă de semi-lună. B. are o morfologie asimetrică, cu un flanc convex domol, orientat în direcția dinspre care bate vântul, și un flanc concav abrupt. Sin. dună în semicerc; barkhană.

bioglife, (engl.= bioglyph, organic hieroglyph) structuri de bioturbație conservate pe suprafețele de strat, realizate de org. bentonice (viermi, moluște, crustacee etc.) în timpul activității lor biotice. Astfel, se disting urme de târâre (repichnia) cu aspect liniar sau neregulat, urme de pași (pascichnia), urme de hrănire – (fodichnia) cu aspect spiralat, urme de odihnă (domichnia) și îngropare B. se conservă ca forme pozitive (concave) și negative (convexe), in baza stratului (epirelief), sau în topul sau (hiporelief.) B. servesc pt. reconstituiri paleoambientale V. și bioturbație.

rotunjime, indice de ~, coeficient de ~, (engl.= roundness, r. index) parametru morfometric prin care se apreciază, la supr. unui granul sedimentar, frecvența muchiilor și colțurilor, precum și raportul dintre supr. plane, convexe și concave care acoperă volumul granulului respectiv. În funcție de r., s-au stabilit cinci categorii morfometrice: angular, subangular, subrotunjit, rotunjit și foarte rotunjit. Determinarea absolută a i.r. – Ro = ri/R – se face în planul secțiunii unui astfel de granul în funcție de ri (raza celui mai mic cerc înscris într-un colț) și R = a+b/4 (a – diametrul mare, b – diametrul intermediar). Ro capătă valori de la 0 la 1 și crește progresiv cu gradul de prelucrare a granulelor respective. Poate caracteriza maturitatea unui sediment. V. și sfericitate.

EFECT COANDĂ fenomen aero sau hidrodinamic, descoperit de savantul român Henri Coandă, manifestat prin tendința unui jet fluid de a se atașa la un perete convex aflat în imediata sa apropiere, având următoarele caracteristici: apariția unei depresiuni pe suprafața peretelui învecinat, accelerarea fluidului în orificiul de accelerare a jetului și amestecarea prin antrenare a fluidului din jet cu cel din mediul ambiant, putându-se obține efecte de: depresiune, ejecție, amestec, deplasare, amplificare etc. Efectul Coandă se aplică la: amplificarea forțelor de reacție, atenuarea zgomotelor gazodinamice, reglarea curgerii pe suprafața unor corpuri (avioane), ventilație. Prima aplicație practică a efectului coandă a fost dotarea aripilor de avion cu fante la bordul de atac și cu voleți articulați la bordul de scurgere pentru mărirea portanței la viteze reduse și la unghiuri de incidență mari. Alte aplicații ale efectului coandă se întâlnesc la turbinele cu gaze, vehicule cu pernă de aer, rachete etc. Experimental efectul coandă se aplică la farfuriile zburătoare, prin realizarea unei depresiuni pe suprafața unui profil curb pe care se deplasează o peliculă de fluid cu viteză mare, obținându-se o forță portantă care nu necesită deplasarea profilului ca în cazul aripii de avion.

BERBECAT, -Ă, berbecați, -te, adj. (Despre capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului; (despre botul sau fruntea lui) cu profil convex. – Din berbec + suf. -at.

BICONVEX, -Ă, biconvecși, -xe, adj. Care are două fețe convexe opuse. – Fr. biconvexe.

BOMBA, bombez, vb. I. Tranz. și refl. A da sau a lua o formă arcuită, convexă. ♦ Tranz. Fig. A scoate pieptul în afară. – Fr. bomber.

BOMBAT, -Ă, bombați, -te, adj. De formă convexă; boltit. – V. bomba.

*biconvéx, -ă adj. pl. ecșĭ, xe (bi- și convex). Convex pe amîndoŭă părțile, ca ochelariĭ prezbiților.

CONVÉX, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. Care prezintă o proeminență. 2. (MAT.; despre un arc de curbă în raport cu un punct exterior) Ale cărui coarde sînt situate, toate, în întregime pe partea opusă punctului dat; (despre o curbă închisă) care este situată, în întregime, pe aceeași parte a oricărei tangente a sa. ◊ Mulțime c. (de puncte din plan sau din spațiu) = mulțime care are proprietatea că, o dată cu fiecare două puncte, conține întregul segment ce le unește.

*bombát, -ă adj. (fr. bombé). Bulbucat, protuberant, convex: ghete cu vîrfu bombat.

RÂȘCOV (cf. ucr. ryžok, ryžka) s. m. Ciupercă comestibilă, de culoare portocalie-cărămizie și cu picior galben-portocaliu (Lactarius deliciosus). Pălăria, măsurând 5-15 cm în diametru, este convexă la ciupercile tinere, căpătând apoi formă de pâlnie. Secretă latex roșu-portocaliu cu gust dulce; crește în pădurile de brad și de fag și în pajiști.

LACOLÍT (< fr. {i}; {s} gr. lakkos „cavitate” + lithos „piatră”) s. n. Corp magmatic intrusiv, având, în general, o formă plan-convexă, cu boltire simetrică sau asimetrică, amplasat concordant în roci stratificate. Injecția magmei s-a făcut printr-un canal cilindric sau o fractură situată la baza corpului.

*concáv, -ă adj. (fr. concave, d. lat. con-cavus. V. cav). A căruĭ suprafață e scobită și sferică: oglindă concavă. V. convex.

buricát, -ă adj. Pop. Cam triv. Bulbucat, convex.

*convéx, -ă adj., pl. cșĭ, xe (lat. convexus. V. vexez). Bulbucat, bombat: lentile convexe. V. concav.

*convexitáte f. (lat. convéxitas, -átis). Proprietatea de a fi convex. Parte convexă, bulbucătură.

PADÉLĂ (< germ., engl.) s. f. Vâslă (de 2,10-2,50 m lungime) prevăzută la capete cu câte o pală convexă, cu care se poate vâsli, alternativ, în cele două borduri, folosită la caiac. P. nu are punct de sprijin pe vreun dispozitiv de ghidare, ci este susținută și acționată de către caiacist.

POPOVICIU, Tiberiu (1906-1975, n. Arad), matematician român. Acad. (1963), prof. univ. la Cernăuți, Iași și Cluj. A înființat (1946), la Univ. din Cluj, seminarul de teoria aproximării și analiză numerică; director (din 1957) al Institutului de Calcul Numeric din Cluj. Fondatorul școlii române de analiză numerică. A scris (1938) prima monografie despre teoria aproximării funcțiilor continue prin polinoame. Contribuții în domeniul teoriei funcțiilor de variabile reale, al analizei numerice, al algebrei și al teoriei numerelor („Analiza matematică”, „Analiza numerică”). A introdus noțiunea de „funcție convexă de ordin superior”.

EFÉCT (< germ., lat., după fr.) s. n. 1. (FILOZ.) Ceea ce este produs de un agent sau o cauză; ceea ce este considerat ca rezultat al unei acțiuni sau al unei intenții; urmare, consecință. 2. Impresie produsă asupra organelor de simț; p. ext. impresie produsă de cineva asupra cuiva. ◊ Exp. A-și face efectul = a da rezultatul scontat. ◊ Loc. De efect = care impresionează puternic, care atrage atenția. 3. (GEOGR.) E. de seră = proces de încălzire a aerului și a solului datorită reflectării pe stratul de dioxid de carbon (situat la plafonul serelor) a radiațiilor infraroșii emise de la sol în urma încălzirii sale de la Soare. Este specific serelor, dar și unor aglomerări urbane și tinde să devină global la nivelul atmosferei, din cauza cantității mari de dioxid de carbon eliminat în aer. 4. (GENET.) E. cis-trans = fenomen care rezultă din posibilitatea ca două gene (ce nu se referă la același locus) să se găsească pe același cromozom al unei perechi de omologi (cis) sau pe cromozomi diferiți (trans). 5. (FIZ.) E. corona v. corona. ◊ E. Doppler-Fizeau = modificare a frecvențelor undelor (sonore sau luminoase) recepționate de un observator în raport cu frecvența cu care undele sunt emise de sursă, datorită faptului că observatorul și sursa se deplasează unul față de celălalt. ◊ E. Procopiu v. Procopiu. ◊ E. tunel v. tunel. ◊ Efecte speciale = totalitatea mijloacelor tehnice utilizate în producerea filmelor, cu scopul creării iluziei sau simulării unor fenomene; pot fi mecanice, optice, electronice, pe computer. ♦ (TEHN.) Efectul Coandă = modificare (deflectare) cu un unghi de până la 180° a direcției unui jet fluid, practic bidimensional, tangent în secțiunea de ieșire la o suprafață solidă convexă, tinzând să urmeze curbura acestei suprafețe. Descoperit de H. Coandă în 1910 și brevetat în 1934, are aplicații în: sustentația și propulsia vehiculelor aeriene, construcția dispozitivelor pneumatice, medicină. 6. Impresie produsă de cineva sau de ceva asupra unei persoane. 7. (Concr.; la pl.) Bunuri mobile ♦ Spec. (La pl.) Îmbrăcăminte militară; echipament (1). 8. (FIN.; la pl.) Hârtii de valoare. ◊ Efecte de comerț = denumire generică atribuită titlurilor de credit negociabile (cambii, bilete la ordin, cecuri etc.) care atestă existența unei creanțe de o valoare determinată plătibilă imediat sau la un termen scurt. ◊ Efecte publice = titluri de creanță emise de stat sau de instituții de drept public. 9. (EC.) E. util = rezultatul efortului depus la nivel micro- și macroeconomic, exprimat în formă valorică, materială și socială.

1) ocheán n., pl. ene și (răŭ) eane, și ocheánă f., pl. ene (d. ochĭ). Instrument de văzut foarte departe, binoclu. Lunetă, telescop. – Invențiunea ochenelor e atribuită unuĭ negustor de ochelarĭ Olandez anume Metius, orĭ maĭ degrabă copiilor luĭ, care, la 1609, jucîndu-se, puseră o sticlă concavă în fața uneĭa convexe. Peste un an, aflînd de această descoperire, Galileŭ a perfecționat-o reușind să construĭască telescoape, care astăzĭ aŭ ajuns la proporțiunĭ gigantice.

PREDA, Vasile (n. 1948, Bradu de Jos, jud. Argeș), matematician român. Prof. univ. la București. Lucrări în domeniul teoriei deciziilor, statisticii matematice, optimizărilor și teoriei informației („Teoria deciziilor statistice”, „Inferența statistică pentru medii condiționate”, „On generalized convexity and with duality a square root term”, „Optimality conditions and duality in multiple objective programming involving semilocally convex and related functions”).

*reflectór, -oáre adj. (fr. réflecteur, reflector, d. lat. refléctere, reflexum, a reflecta. Corect ar fi fost *reflexor, d. supinu reflexum, ca percusor d. percussum). Care reflectează: o suprafață reflectoare. S. n., pl. oare. Aparat care reflectează lumina (un disc neted concav saŭ și convex): reflectoru uneĭ lămpĭ. V. abajur.

convex adj. m., pl. convecși; f. convexă, pl. convexe

biconvex a. cu două suprafețe convexe opuse: lentilă biconvexă.

bombat a. scos sau ridicat, convex ca o bombă.

buricat a. convex, bombat.

convex a. curbat în afară: oglindă convexă.

convexitate f. starea lucrului convex.

lătunoaie f. Mold. 1. scândură groasă sau lată cu o lature convexă și alta plană: două lătunoae groase CR.; 2. răritură produsă din cauza firelor rupte ale urzelii; 3. un fel de plasă. [Munt. lăturoae: v. lature].

lunetă f. 1. instrument de optică format din sticle concave și convexe dispuse așa încât să ne arate mai deslușit obiectele depărtate; 2. pl. ochelari.

obiectiv a. ce are raport cu obiectul (în opozițiune cu subiectiv): realitate obiectivă. ║ adv. într’un mod obiectiv: a judeca obiectiv. ║ n. 1. tot ce e în afară de subiectul cugetător și observator; 2. lentilă convexă la o lunetă, care e îndreptată asupra obiectului de văzut, în opozițiune cu ocularul; 3. punct spre care se îndreaptă atacul.

CAPILARITATE s. f. Ansamblul de fenomene care se produc în tuburile capilare la suprafața unui lichid și care determină ascensiunea acestuia, formarea meniscurilor concave sau convexe etc. – Din fr. capillarite.

CONVEXITATE, convexități, s. f. Însușirea de a fi convex; suprafață, formă, parte convexă (a unui lucru); proeminență. – Din fr. convexité, lat. convexitas, -atis.

LĂTUNOAIE, lătunoaie, s. f. 1. (Pop.) Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean. [Var.: (2) lătunoi (pl. lătunoi) s. m.] – Latură + suf. -oaie.

ROSTOGOLÍRE s. f. (FIZ.) Mișcare a unui corp aflat în contact cu un alt corp, efectuată în așa fel încât viteza relativă dintre punctele de contact ale celor două corpuri să fie mereu nulă. Pot efectua o r. numai corpurile a căror suprafață este convexă (ex. sfera) sau riglată (ex. cilindrul, conul). În cazul r., frecarea este mult mai mică decât în cazul alunecării, fapt care a stat la baza unor importante invenții tehnice (ex. roata, rulmentul etc.).

OVAL, -Ă, ovali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care are formă alungită asemănătoare cu a oului de găină; eliptic. 2. S. n. Curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează; formă sau contur asemănător cu figura descrisă mai sus. – Din fr. ovale.

BERBECAT, -Ă, berbecați, -te, adj. (Despre capul, botul sau fruntea unui animal) Cu fruntea bombată (ca a berbecului); cu profil convex. Căluții murgi-roibi erau de neam răsăritean de la Mongolia, cu boturi lungi și frunți berbecate. SADOVEANU, F. J. 313.

BICONVEX, -Ă, biconvecși, -xe, adj. (în opoziție cu biconcav) Care are două fețe convexe opuse. Sticle de ochelari biconvexe.

BOMBAT, -Ă, bombați, -te, adj. (În opoziție cu scobit) De formă convexă, ieșit în afară; boltit, umflat. Frunte bombată. Piept bombat.

CONCAV, -Ă, concavi, -e, adj. (În opoziție cu convex) Care prezintă o scobitură. Lentilă concavă. ▭ Cum aș putea să fac Să mă lungesc puțin Pe coasta dulce și concavă De pare-o pînză verde de hamac? CAMIL PETRESCU, V. 109. ♦ (Învechit, despre formații militare) Dispus în semicerc. La «bătălia de la Dudești» (1631) se întrebuințează «rînduiala concavă» [a armatei]. BĂLCESCU, O. I 28.

CONVERGENT, -Ă, convergenți, -te, adj. Care converge, care se îndreaptă către un singur punct sau tinde spre o singură direcție. Linii convergente. ◊ Lentilă convergentă = lentilă convexă care adună într-un singur focar razele care o străbat.

CONVEX, -Ă, convecși, -xe, adj. (În opoziție cu concav) Care are suprafața rotunjită și proeminentă. ◊ (Despre lentile) Convex-concav = cu una dintre fețe convexă și cu alta concavă.

CONVEXITATE, convexități, s. f. (În opoziție cu concavitate) Însușirea de a fi convex; suprafață, parte convexă (a unui lucru). Convexitatea dă lentilei posibilitatea de a refracta într-un anumit fel razele de lumină.

LĂTUNOAIE, lătunoi și lătunoaie, s. f. 1. Loc rărit, gaură, răritură care se face în pînză în timpul țesutului, prin ruperea unui fir (sau a mai multora) din urzeală. Mireasa scoate din ladă unul sau două valuri de pînză... Cîte una din neveste, mai bună de gură, numai strigă: Mai dați-o și pe la noi S-o cătăm de lătunoi. SEVASTOS, N. 70. Pe sulul cel denapoi O sută de lătunoi. MARIAN, S. 97. 2. Scîndură pe o parte plană și pe cealaltă convexă, tăiată de la marginea unui buștean. Cumpără... două lătunoaie groase, patru balamale, cîteva piroane, două belciuge. CREANGĂ, P. 321. Colibele, la munte, sînt făcute din lătunoi puse în formă conică. ȘEZ. V 3. – Variantă: (2) lătunoi (REBREANU, I. 40) s. n.

MENISC, meniscuri, s. n. Corp sau figură geometrică, convexă de o parte și concavă de partea opusă.

MONOCLU, monocluri, s. n. Lentilă rotundă, concavă sau convexă, care se așază în orbita ochiului pentru a corecta un defect de vedere. Urmau... cum spuneau mai înflorit publiciștii cu monoclu, aceeași dramă a eternului feminin. SADOVEANU, P. M. 227. Monoclul îi spînzura de jiletcă. ARGHEZI, P. T. 80.

SCHEINER [ʃáinər], Cristoph (1575-1650), astronom și matematician german. A realizat o lunetă astronomică, cu ocular și obiectiv convex, cu care a studiat petele solare. Observațiile le-a publicat în lucrarea „Rosa Ursina”. În 1603 a construit un pantograf (1).

OVAL¹, ovale, s. n. Curbă convexă închisă, cu o axă de simetrie, a cărei curbură este mai mare în punctele de intersecție cu axa decît în oricare alt punct de pe ea; formă sau contur asemănător eu figura descrisă mai sus (ca un ou, ca o elipsă). Ochii negri, gura mică, nasul fin Și-un oval tăiat cu artă. HOGAȘ, M. N. 50. Ovalul figurii... se încheia cu un farmec nespus în gropița aceea drăgălașă din bărbie. VLAHUȚĂ, O. AL. II 90. Se găsesc și rotocoale sau ovale de piatră teșită. ODOBESCU, S. II 146.

PATRULATER, patrulatere, s. n. Poligon cu patru laturi. Suma diagonalelor unui patrulater convex este cuprinsă între semiperimetru și perimetrul întreg. GEOMETRIA P. 13.

RECEPTACUL, receptacule, s. n. 1. Parte superioară, lărgită, a pedunculului unei flori, pe care se inserează organele acesteia (sepale, petale, stamine și carpele). (În forma receptaclu) Carpele numeroase dispuse în vîrf pe un receptaclu convex, mai mult sau mai puțin cărnos. NEGRUZZI, S. I 103. 2. (Neobișnuit) Locul unde se adună ceva. (În forma receptacol) După patru ani de învățătură, după ce copilul fraged și-a pregătit astfel creierul pentru a fi receptacolul unor fapte și date disparate, el intră în liceu. GHEREA, ST. CR. II 340. – Variante: receptaclu, receptacol s. n.

TOR³ s. n. 1. Mulură rotundă cu profil convex la baza unei coloane. 2. Corp geometric care rezultă din rotirea unui cerc în jurul unei axe situate în planul lui, dar care nu trece prin centrul cercului.

TURTĂ, turte, s. f. 1. Pîine rotundă și plată, făcută din mălai sau din aluat nedospit. Am pus turta în foc să se coacă. ISPIRESCU, L. 335. Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă. EMINESCU, O. I 84. Cînd eram la mama fată, Mîncam turtă coaptă-n vatră. ȘEZ. III 60. Să-mi cumpăr la copii sare, C-am făcut o turtă-n vatră Ș-am făcut-o nesărată. ALECSANDRI, P. P. 259. ◊ Expr. A coace (cuiva) turta v. coace (1). A face (pe cineva) turtă = a bate (pe cineva) tare. Las’ că te-oi prinde eu! Am să te fac turtă! GANE, N. III 61. A fi (sau a se îmbăta) turtă = a fi foarte beat, a se îmbăta foarte tare. Erau amîndoi turtă... Lumea a ieșit de prin case și de prin curți, nevenindu-i să-și creadă ochilor. PAS, Z. I 226. A trage cenușa pe turta sa v. cenușă. A rupe (sau a frînge) turta = a sărbători împlinirea unui an de la nașterea unui copil (cu un anumit ritual, în cursul căruia se rupe în două o turtă). Are omul o fată căreia îi rupe turta și a găsit pretext ca să dea o masă cunoscuților. CĂLINESCU, E. O. II 31. În ziua în care un copil împlinește anul, i se rupe turta. MARIAN, NA. 415. 2. Nume generic pentru diferite prăjituri. Tot ce mănînc dintr-însa, mai dulce îmi iaste decît ceale mai alease... turte... pancove și alte dulcețuri. ȚICHINDEAL, F. 446. ◊ Turtă dulce = prăjitură făcută din făină, miere și ouă. Cucoana moașă... rupe o bucată de turtă dulce de la madam Georgescu. CARAGIALE, O. II 170. 3. Pastă care rămîne după ce s-a stors mierea din faguri, uleiul din sămînță de floarea-soarelui etc. și care se fasonează prin turtire în formă plată și rotundă. I se îngălbenise tot trupul ca o turtă de ceară. PREDA, Î. 19. Galben ca turta de ceară și cu mîinile prinse de friguri, se ruga să-i primească atîta cît îi dădea. GALACTION, O. I 288. A doua zi îl găsiră... galben ca turta de ceară. ISPIRESCU, L. 102. 4. Plantă erbacee ghimpoasă din familia compozeelor, cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele în rozetă, cu flori alburii dispuse în forma unei stele, dînd aspectul unor raze argintii; crește prin livezi și prin pășunile de la munte (Carlina acaulis). ◊ Compuse: turta-lupului = numele popular al semințelor unui arbore din India (din care se extrage și stricnina) folosite la stîrpirea unor animale stricătoare (Nuces vomicae). De umflătură de inimă... turta-lupului două dramuri să le pisezi cu făină. ȘEZ. X 57; turta-vacii = ciupercă comestibilă, asemănătoare cu mînătarca, cu pălăria convexă, galben- roșcată sau cafenie și acoperită cu o substanță vîscoasă; crește în pădurile de rășinoase (Boletus lutens).

STELAT, -Ă, stelați, -te, adj. În formă de stea, ca o stea. Cîmp zvelt și ape limpezi și pretutindeni iarba Cu dinți tăioși, cu spice și fluturi mari, stelați. STANCU, C. 15. ◊ Grapă stelată v. grapă. ♦ (Geom.; despre poligoane) De formă regulată, avînd și vîrfuri intrînde. Poligoanele regulate sînt de două feluri: convexe și stelate.

CURBĂ. Subst. Curbă, linie curbă, curbură, curbare, arc, arcuire, arcuitură, cambrare, cambrură (rar), încovoiere, încovoială, încovoietură, îndoire; îndoitură. Cot, cotitură, întorsură (rar), întorsătură, viraj, cotire, cotiș (rar). Ondulație, ondulare, ondulozitate (rar), buclă, cută, unduire; șerpuire, șerpuială (rar), sinuozitate; meandru; întortochere, întortochetură, serpentină, șerpuitură. Sinusoidă. Coardă, arcadă, arcatură, boltă, boltiță (dim.), boltișoară, boltire, boltitură; parabolă; paraboloid; hiperbolă (mat.). Semicerc; arc de cerc. Circumferință, cerc, curbă închisă; circumvoluție (rar); răsucire, spirală. Elipsă; concavitate, convexitate. Adj. Curbat, curb, arcuit, cambrat, arcoidal, arcat (rar), încovoiat, boltit, curbiliniu, îndoit; cotit, meandric, sinuos, sinusoidal, întortocheat, șerpuit, șerpuitor, șerpuind (rar). Ondulat, unduios, ondulator (rar), văluros, vălurat, unduit (rar), ondulos (înv.); buclat, cîrlionțat; parabolic; paraboloid; hiperbolic; eliptic, elipsoidal; circular; rotund; lenticular; semicircular, răsucit, spiral; concav; convex. Vb. A se curba, a se arcui, ă se cambra, a se îndoi, a se încovoia, a se bolti; a face curbe, a coti; a undui, a ondula, a șerpui. A se ondula, a se încîrlionța; a se bomba, a se umfla; a se cocoșa. A curba, a arcui, a cambra, a îndoi, a încovoia, a bolti; a coti, a vira, a întoarce; a ocoli, a face ocol, a înconjura. A ondula, a bucla, a cîrlionța. V. cerc, formă, mișcare, rotire.

BOMBAT adj. 1. convex. (Lentilă ~.) 2. umflat. (O cutie de conserve ~.) 3. boltit, proeminent, (rar) scos. (O frunte ~.) 4. mare, mășcat, plin, (reg.) măzărat. (Un bob de grîu ~.)

Acer pseudoplatanus L., « Paltin de munte ». Specie ce înflorește la sfîrșitul primăverii, începutul verii. Flori galbene-verzi, în raceme lungi, pendente. Frunze rotunjite cu 5 lobi crenați-serați, late pînă la 16 cm, partea superioară verde-închis, cea inferioară verde-cenușie, glabre și toamna galbene-aurii. Pețiol cu suc lăptos, lung pînă la 15 cm. Arbore înalt de cca 35 m, coroană lată, convexă. Samare pendente, între aripi se formează un unghi drept spre Ascuțit.

Agave schidigera Lemaire. Specie cu flori roșii-maronii, pînă la 6 cm lungime, în spic dens și lung, pe un peduncul înalt pînă în 4 m. Rozetă simplă, fără lăstari și mare număr de frunze convexe, pînă la 0,60 m lungime, 1,5 cm lățime. Spinul terminal lung pînă la 1,4 cm.

CONVEX adj. bombat. (Lentilă ~.)

BARTSCHELLA Br. et R. BARTSCHELA, fam. Cactaceae. Gen de plante micuțe (cca 6,5 cm diametru), globulare, cu negi și ramificate. Mamile convexe. Areole albe, lînoase. Axile la început lînoase. Flori infundibuliforme, plasate spre vîrful plantei.

BEGONIA L. GHIAȚĂ, fam. Begoniaceae. Gen originar din regiunile tropicale și subtropicale, peste 350 specii erbacee, semilemnoase, urcătoare sau pendente, anuale și multianuale, cu tije cărnoase, rigide, cca 50 cm înălțime, cu rădăcini fibroase sau tuberculi. Frunze numeroase, elegante, verzi-deschis, roz sau roșii, adesea strălucitoare, uneori decorative (B. rex). Flori cu diametre și culori foarte variate, dispuse în panicule, ciorchine, corimb, cime și umbele, funcție de specie. Florile femele sînt compuse dintr-un receptacul concav, un pistil divizat, alipit de un ovar cu 3 loji; cele mascule cu 4 foliole petaloide alipite de un receptacul convex și un grup de stamine galbene în centru. Plantele cultivate în aer liber înfloresc pînă Ia venirea brumelor, iar pentru a fi conservate pe timp de iarnă se adăpostesc în sere. Fruct, capsulă 3-aripată, aripi inegale, în care sînt foarte multe semințe mici.

CURB, -Ă, curbi, -e adj. (Despre linii) În formă de arc, arcuit, încovoiat; (despre un plan) boltit (concav sau convex) Flăcăul... cerceta cu luare-aminte ascuțișul curb și părțile sale [ale baltagului]. SADOVEANU, B. 275. Oglinda era cu rame aurite... Consola cu picioarele curbe, zvelte, fragile. C. PETRESCU, A. 338.

Dasylirion longissimum Lem. (syn. D. quadrangulatum S. Wats.). Specie cu flori așezate într-o inflorescență lungă de 2-4 m. Frunze (1,20-1,80 m lungime, 7 mm lățime) numeroase, verzi-închis, convexe, erect-îndepărtate, vîrf ascuțit. Trunchiul atinge la maturitate cca 2 m.

DIAPHANANTHE Schlechter, DIAFANANTE, fam. Orchidaceae. Gen originar din Africa tropicală, cca 18 specii epifite. Flori (petalele interioare și exterioare aproape la fel, lunguieț-ovate, cele interioare neregulat-dentate, label lat, convex, dentat cu excrescențe cuneiforme la baza pintenului, pinten delicat, îndoit) dispuse în ciorchine pendent, alterne sau în buchet de cîte trei.

GNAPHALIUM L., GNAFALIUM, SIMINOC, fam. Compositae. Gen originar din sudul Europei, cca 148 specii, vivace. Frunze albe-argintii, păroase. Plantă înaltă de 40-50 cm. Flori sesile pe un receptacul comun, convex, adunate în calatidii, înconjurate de un involucru cu foliole externe lanate și cele interne glabre, albe, maro-închis, roz, galbene-deschis. Florile radiale dispuse în mai multe serii.

Juniperus sabina L. Specie care înflorește primăvara. Florile mascule mici, verzi, cele femele albe-gălbui. Pseudobace mici, globulare, negre-albăstrui, nutante, pedunculate, cu 1 sau 3 semințe. Frunze, mici, solzoase (opuse, deseori așezate imbricat pe 4. rînduri), sau aciculare (opuse, mai ascuțite, puțin îndepărtate, cu partea superioară plană, verdea albăstruie, iar cea inferioară convexă, glaucă, cu o glandă). Arbust pînă la 3 m înălțime, ramuri repente, scoarță maro-închis.

Cirrhopetalum campanulatum Rolfe. Specie care înflorește toamna. Flori campanulate, cca 10, în, umbelă, label purpur-închis, petala exterioară, centrală, purpur cu peri pe margine, cele laterale roz-roșii; convexe. Pseudobulbii lunguieți în 4 muchii. Frunza pe partea inferioară roșietică.

Cupressus sempervirens L. Specie cu flori mici, unisexuat-monoice, globuloase, solitare, formate din cca 12 cârpele; unite cu bracteele, cele. mascule ca și cele femele sînt așezate în amenți terminali, dar cilindrici. Conuri sferice sau ovoide, solzi lemnoși, colțuroși. Semințe brun-roșcate, aripate, lucioase. Frunze omogene, verzi-închis, mici, ovat- romboidale, în formă de solzi, opuse, alipite de lujer, convexe și carinate, pe partea inferioară imbricate, verzi-gălbui, pe cea superioară o mică glandă reziniferă. Tulpină dreaptă (cca 25 m înălțime), permanent verde-închis, scoarță cu ritidom cenușiu, coroană foarte densă, îngustă, columnară sau piramidală. Lujerii în patru muchii (Pl. 26, fig. 151).

CIRTO-₂ „curbat, arcuit”. ◊ gr. kyrtos „arcuit, convex, curbat” > fr. cyrto-, engl. id., it. id. > rom. cirto-. □ ~fil (v. -fil₂), adj., cu frunze curbate; ~id (v. -id), adj., asemănător cu o cocoașă; ~pod (v. -pod), adj., cu picioare arcuite.

Leucadendron corymbosum R. Br. Specie cu flori în capitule galbene. Frunze liniare, cele spre vîrf roșietice, celelalte convexe cu vîrf ascuțit.

DOLABRI- „toporaș, toporișcă”. ◊ L. dolabra „topor, secure” > fr. dolabri-, engl. id. > rom. dolabri-. □ ~form (v. -form), adj., (despre frunze) care are forma unui topor cu lama convexă.

ELIPSO- „elipsă, eliptic”. ◊ gr. elleipsis „lipsă defect” > fr. ellipso-, germ. id., engl. id. > rom. elipso-. □ ~cefal (v. -cefal), s. m., trilobit din cambrian, cu corpul mic și oval, prezentînd un cefalotorace semicircular; ~graf (v. -graf), s. n., instrument pentru trasarea elipselor; ~id (v. -id), s. n., 1. Suprafață convexă ale cărei secțiuni plane sînt elipse și care posedă trei planuri de simetrie, perpendiculare două cîte două. 2. Corp geometric rezultat din rotirea unei elipse în jurul uneia dintre axele sale de simetrie; ~sperm (v. -sperm), adj., cu semințe elipsoidale.

Platycerium alcicorne Desv. Specie cu frunzele normale lungi de 60-70 cm de 2-3 ori bifurcate, cu lobi alungiți în formă de limbă, 8-10 cm lungime, 3-4 cm lățime, groși, gri-verzi. La baza frunzei lobii sînt pendenți. În tinerețe sînt albe sau gri, la maturitate glabre. Frunzele de acoperire sînt rotunde, convexe, lobate, cu diametrul de 13-20 cm. Sporangii pe lobii terminali, galbeni-maron (Pl. 60, fig. 339).

Salvia nemorosa L. (syn. S. Sylvestris Jacq.). Specie care înflorește vara. Flori miei, albastre-lila, rar roz sau albe, 2-4 în verticile, formînd un spic drept, caliciul sub 1 cm lungime, gri, pubescent, campanulat, cu dinți ascuțiți, cu buza superioară convexă, corolă puțin mai lungă decît caliciul, labiul superior în formă de coif, cel inferior trilobat. Frunzele, pe partea inferioară gri, cele inferioare cu pețioli dentați, ovat-lanceolate, cele din treimea superioară fără pețioli și mai mici. Plantă erbacee, vivace, cca 60 cm înălțime, aromată, gri-pîsloasă.

Salvia pratensis L. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori albastre-violet, așezate, pînă la 6, îri verticile, reunite în spice dispuse terminal, pe tulpină (corolă, 2 cm lungime, labiul inferior cilindric, cel superior în formă de semilună cu dinți acuți, verzi, cu buza superioară convexă). Frunze verzi, rugoase, ovate, 3-8 lobate sau întregi, crenate, pe dos pubescente, nepețiolate, cele inferioare cordate și cu pețioli. Plantă erbacee, perenă, odorantă, tulpină lipicios-păroasă, pînă la 0,60 m înălțime.

Vanda coerulea Griff. Specie care înflorește toamna. Flori, pînă la 15, albastre, mirositoare, dispuse în raceme pe un peduncul erect, pînă la 45 cm lungime, petale late, invers-ovat-spatulate cu vîrf bont, label mic, albastru-închis-violet, lobii laterali triunghiulari, albicioși, lobul central oblong, convex, cu vîrf curbat, pinten scurt cu vîrf bont, coloană scurtă, albă. Pseudobulb viguros cu frunze pieloase, așezate dens.

HOMALO-₂ „curbat, convex”. ◊ gr. homalos „turtit” > fr. homalo-, germ. id., engl. id. > rom. homalo-. □ ~trop (v. -trop), adj., (despre plante) curbat perpendicular către sursa de excitație.

berbecat, ~ă a [At: ENC. VET. 105 / Pl: ~ați, ~e / E: berbec + -at] 1 (Rar; d. capul unui animal) Cu fruntea bombată ca a berbecului (1). 2 (D. botul sau fruntea unui animal) Cu profil convex.

biconvex, ~ă a [At: LTR / Pl: ~ecși, ~e / E: fr biconvexe] Care are două fețe convexe (opuse).

bomba vtr [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pzi: ~bez / E: fr bomber] 1-2 A da sau a lua o formă arcuită convexă.

bombaj sn [At: DEX² / Pl: ~e / E: bomba + -aj] 1 Transformare a unei suprafețe din plană în convexă. 2 Deformare a capacelor de tablă la conservele alterate.

bombare sf [At: DEX² / Pl: ~bări / E: bomba] Arcuire convexă.

bombat¹, ~ă a [At: CAZIMIR, GR. 30 / Pl: ~ați, ~e / E: bomba] (Rar) 1 Convex. 2 Umflat.

burduf sn [At: LB / V: bor~, borduș,^[1] ~duh, ~duj, ~duș, (reg) ~duv, ~tuc, ~rtuș / Pl: ~uri, (rar) ~ e / E: nct] (Reg) 1 Peritoneul animalelor. 2 Vezica bovinelor. 3 (Pex) Pielea vezicii animalelor, care servea drept geam. 4 Stomac. 5 Sac primitiv confecționat din stomacul animalelor, folosit la păstrarea alimentelor. 6 Pungă laterală atașată la șa. 7 Parte a cimpoiului care se umflă cu aer. 8 (Pex) Cimpoi. 9 (Pex) Foaie. 10 (Pan) Pântece mare. 11 Partea convexă a semilunii. 12 Cutia de lemn a instrumentelor cu coarde, care produce rezonanța tonului. 13 Copil mic.

ciupercă sf [At: LET. II, 385/1 / V: ~pearcă, ~parcă / Pl: ~rci și (înv) ~rce / E: mg cseperke] 1 (Lpl) Încrengătură de plante inferioare, lipsite de clorofilă, care trăiesc ca parazite sau saprofite și se răspândesc prin spori. 2 Plantă din încrengătura ciupercilor (1), de obicei în formă de pălărie cărnoasă cu picior. 3 (Îe) Doar n-am mâncat ~rci! Doar n-am înnebunit! 4 (Irn; îe) (Atâta) pagubă (sau, rar, jaf) în ~rci Nici o pagubă! 5 Obiect de lemn în formă de ciupercă (1), pe care se întinde ciorapul când se cârpește. 6-7 (Irn) Pălărie (sau căciulă) veche, adesea mototolită și turtită. 8 (Șîs) ~ca șinei Parte superioară și îngroșată a șinei de cale ferată, pe care se sprijină roțile vehiculelor când rulează. 9 (Îrg) Organul sexual al calului Si: (pop) drâmbă, sulac, toc. 10 Plantă comestibilă din familia agaricaceelor, cu piciorul alb, gol sau spongios, cu pălăria albă și cărnoasă și cu miros și gust plăcut (Agaricus arvensis). 11 Plantă comestibilă din familia agaricaceelor, cu pălăria alburiu-cenușie și cu gust și miros plăcut, care crește vara și toamna prin păduri (Agaricus pratensis). 12 Plantă din familia agaricaceelor, cu pălăria cărnoasă brun-roșcată (Agaricus silvaticus). 13 (Bot; reg) Burete sângeriu (Psalliota arvensis). 14 Planta Psalliota bispora. 15 (Șîs) ~ de bălegar (sau de câmp, de gunoi, de iarbă, de mâncare, de pajiște, roșie, țigănească) Plantă comestibilă cu pălăria mică și rotundă Si: (reg) burete de câmp, bureți, burete de toamnă, chitarcă, mitarcă (Psalliota campestris). 16 (Reg; îs) ~ albă Plantă criptogamă din familia agaricaceelor, foarte veninoasă, cu pălăria galben-verzuie și cu miros grețos, care crește prin păduri (Amanita phalloides). 17 (Bot; reg; îas) Nicoreți (Tricholoma georgi f. gambosum). 18 (Bot; reg; îs) ~ de casă (sau de pivniță) Burete de casă Si: (reg) burete de pivniță, popinci (Merulius laciymans). 19 (Reg; îs) ~ de toamnă Planta necomestibilă Russula ochiroleuca. 20 (Reg; îs) ~rci oiești Buretele oilor (Polyporus confusus). 21 (Reg; îs) ~-grasă Ciupercă (2) de culoare albă pe deasupra, puțin neagră în interior Cf burete-gras. 22 (Reg; îs) ~ moale Ciupercă (2) comestibilă cu pălăria convexă, galben-roșcată sau brună, acoperită cu o substanță vâscoasă Si: turta-vacii (Boletus luteus). 23 (Reg; îs) ~ca-muștelor Planta Agaricus muscarius Cf buretele-muștelor. 24 (Reg; îs) ~-puturoasă Ciupercă (2) cu miros neplăcut din familia agaricacee, cu pălăria galben-roșiatică și vâscoasă, lamele alburii neegale și cu gust grețos, acrișor Si: băloșel, (reg) burete bălos (Russula factens). 25 (Reg; îs) ~ca-șarpelui Ciupercă (2) comestibilă din familia agaricacee, cu pălăria convexă acoperită cu solzi bruni, piciorul fistulos, înalt și la bază umflat Si: (reg) burete șerpesc, pălăria-șarpelui (Lepiota procerci).

doască sf [At: AGÂRBICEANU, A. 53 / V: doscă, ~așcă / Pl: ~aște, ~sce / E: vsl доска] 1 (Pop) Scândură. 2 (Pop; îs) Gard de doaște Gard de scânduri. 3 (Reg) Șiță. 4 (Înv) Copertă de carte din lemn învelit în piele. 5 (Reg) Copertă de carte. 6 (Înv; îe) Din ~-n ~ De la un capăt la altul Si: din scoarță-n scoarță. 7 (Reg) Perete subțire. 8 (Reg) Vas ca un blid, făcut din coajă de dovleac. 9 (Reg; îf doscă) Tocător. 10 (Reg) Stavilă (la moară). 11 (Reg) Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean. 12 (Reg) Bucată mare de lemn uscat, de trunchi despicat din tulpina unui copac. modificată

convergent, ~ă a [At: ALGEBRA, 67 / V: (înv) ~gint, ~ă / Pl: ~nți, ~e / E: fr convergent, lat convergens, -tis] 1 Care converge (1). 2 (Îs) Lentilă ~ă Lentilă convexă care adună razele într-un singur focar. 3 (Mat; d. un șir infinit de numere) Care tinde spre un anumit finit, numit limită.

convex, ~ă a [At: STAMATI, D. / Pl: ~ecși, ~e / E: fr convexe, lat convexus] 1 Care are suprafața rotunjită și bombată. 2 Care prezintă o proeminență.

convexitate sf [At: CĂLINESCU, E. O. I, 10 / Pl: ~tăți / E: fr convexité, lat convexitas, -atis] 1 Parte convexă a unui lucru. 2 Proeminență.

dusină sf [At: DN³ / Pl: ~ne / E: fr doucine] (Aht) Mulură cu dublă curbură, concavă în partea de sus și convexă la bază.

echină sf [At: LM / V: (îvr) echin sm, ~nus sm / Pl: ~ne / E: ngr ἐχῖνος, fr échine] 1 (Arh) Mulură convexă, specifică ordinului doric, plasată imediat sub abacă. 2 (Ant) Urnă de pământ ars sau de metal în care grecii păstrau actele procesuale.

enartroză sf [At: KRETZULESCU, A. 150/23 / Pl: ~ze / E: fr énarthrose] (Med) Articulație mobilă, constituită dintr-o suprafață convexă și una concavă.

extrados sn [At: DEX / Pl: ~uri / E: fr extrados] 1 Suprafață exterioară convexă a unui arc sau a unei bolți. 2 Față convexă a unei palete de turbină. 3 Față superioară a unei aripi de avion.

încujbătură sf [At: DOSOFTEI, ap. TDRG / Pl: ~ri / E: încujba + – (ă)tură] (Îrg) 1 Îndoitură. 2 Parte convexă a unui lucru.

lătunoaie sfi [At: LM / P: ~noa-ie / V: (reg) ~troaie, (reg) lătunoi sn; (reg) ~uro~, (reg) lăturoi sn; (reg) lut~ / E: latură + -oaie] 1-2 (Reg) (Gaură sau) răritură care se face în pânză în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 3 (Îvp; fig) Lacună. 4 (Reg) Scândură de calitate inferioară, plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean Si: lăturaș (22). 5 (Reg) Margine. 6 (Reg) Om leneș și greoi. 7 (Reg) Scândură groasă sau lată care se folosește ca un fel de laviță la stână. 8-9 (Reg) Obiect lat. 10 Ființă grasă. 11-12 (Reg) Obiect sau ființă care ocupă o poziție laterală. 13 (Reg) Margine la o luntre. 14 (Reg) Sarcină de lemne, fân, brânză etc. care se încarcă pe o latură a samarului. 15 (Reg) Aripă la lesă. 16 (Înv) Proptea la casă. 17-18 (Reg) Inflamație a amigdalelor sau a ganglionilor limfatici din regiunea cervicală. 19 (Reg) Mormoloc. 20 (Reg) Specie de insectă care trăiește în fundul apelor (Gumarus Pulex) 21 (Reg) Pilă lată de fierărie, folosită la diferite lucrări de ajustaj. 22 (Reg; îf lătunoi) Fâșie îngustă și lungă de pământ. 23 (Înv) Parte a acoperișului nedefinită mai îndeaproape. 24 (Înv) Măsură de greutate pentru pește. 25 (Reg) Plasă de prins peștele.

margine sf [At: PSALT. HUR. 14^v/5 / V: ~nă, ~gene (Pl: ~gene, ~geni), (nob) măr~, (reg) marne (Pl: mărni) / Pl: ~ni, (pop) mărgini, (rar) ~ / E: ml margo, -ginis] 1 (Urmat de determinări în genitiv sau udp „de”; îoc mijloc, centru) Parte extremă a unui teren, a unei regiuni, a unei localități etc. 2 (Urmat de determinări în genitiv sau udp „de”; spc) Punct inițial sau final al unei suprafețe, al unui lucru etc. Si: capăt, extremitate. 3 (Îvp; îs) ~a (sau ~ile) pământului (sau lumii) ori ~ (sau ~ni) de pământ Limită a pământului, privit ca întindere. 4 (Îas; înv; pex) Oameni de pe întreg pământul Si: lume. 5 (Îla) Fără (de) ~ni (sau, rar, ~) Care este sau pare a fi nelimitat Si: nesfârșit. 6 (Îe) De la (sau din ori la) ~a (sau ~nile) lumii (sau de lume, pământului, de pământ) (De) foarte departe. 7 (Înv; îe) De la ~ni până la ~ni De la un capăt la altul Si: (de) pretutindeni. 8 (Înv; îe) A nu ști la ce ~ (îi) va ieși (ceva) A nu ști ce reușită va avea la ceea ce a întreprins. 9 (Reg; îe) A umbla huci ~a A fugi de frică. 10 (Arg; îe) A gini (sau a gimbi) ~a A fi atent la ceva Si: a observa. 11 Rezervă de care se poate dispune în anumite limite Si: marjă. 12 (Fig) Limită, punct extrem până la care se poate concepe sau până la care e posibil ceva. 13-14 (Îljv) Fără ~ni (Care este) întins. 15 (Reg) Loc de pășunat situat la un capăt de sat, unde dorm vitele vara. 16 (Reg) Cimitir. 17-18 (Îvp) (Teritoriu de) graniță Si: frontieră, hotar. 19-20 (Înv; îljv) De ~ (Care este) periferic. 21 Teren din imediata apropiere a unei ape Vz mal, țărm. 22 Porțiune de apă din imediata apropiere a malului. 23 Fiecare dintre cele două părți laterale ale unui drum. 24 (Pex) Porțiune de teren din imediata apropiere a unui drum. 25 (Spc) Bordură a unui drum. 26 (Îvp; mpl) Fiecare dintre cele două laturi ale unei formații de luptă Si: aripă, flanc. 27 (Pop; îe) A ține (tot) ~nile sau a bate ~nile A se feri de ce-i mai greu. 28 (Îae) A se codi la treabă. 29 (Pex; îae) A fi ascuns, fals, înșelător. 30 (Reg) Fiecare dintre cei doi drugi laterali ai unei scări Si: carâmb, (Mol) mărginar. 31 (Reg) Fiecare dintre cele două brațe ale ferăstrăului. 32 Extremitate laterală a unui obiect Vz latură, dungă, muchie. 33 Parte de jos sau de sus a unui obiect Vz capăt.2 34 (Înv; îls) ~a unghiului sau ~ de unghi Temelie. 35-36 (Reg; îlav) Într-o ~ (Culcat sau) aplecat pe o parte. 37 Porțiune lăsată nescrisă pe una sau pe mai multe laturi ale unei foi de hârtie sau ale unei pagini de carte. 38 (Îs) Pe ~a cărților Rubrică a unor reviste, în care se face prezentarea lucrărilor recent apărute. 39 (Îlpp) Pe ~a (sau ~nile) În legătură cu... 40 (Îal) În raport cu... 41 (Îal) Drept corolar a... 42 (Trs) Formațiune dintr-un copac care se lasă netăiată cu ferăstrăul, pentru a susține trunchiul până în momentul când va fi prăbușit. 43 (Reg; îs) Altoire la ~ Altoire în coroana pomului. 44 (Înv; mpl) Extremitate a corpului unei ființe sau a membrelor corpului. 45 (Reg) Scândură de calitate inferioară, tăiată de pe laturile bușteanului (având o parte plană și una convexă) Si: lătunoaie, (reg) mărginar (5). 46 (Pgn) Scândură. 47 Doagă mică Si: (reg) mărginar (4) Vz aripă. 48 (Spc; lpl) Șipci care se bat pe pereții caselor de lemn, ca să țină tencuiala sau lutul. 49 (Înv) Rest dintr-un val de pânză sau de stofă Si: cupon. 50 (Reg) Bucată de teren de formă triunghiulară, care rămâne nearată la capătul ogorului Si: clin, colțar. 51 (Reg) Colț de pâine. 52 Ceea ce mărginește un obiect sau o suprafață. 53 Ceea ce se găsește pe margine sau în imediata ei apropiere. 54 Limită superioară a pereților unui recipient, a unei cavități etc. Si: gură, buză, (înv) usnă. 55 (Îe) A fi (sau a se găsi, a ajunge) pe (sau la) ~a gropii A fi aproape de moarte.e de moarte. 56 (Îe) A fi pe (sau la) ~a prăpastiei A se afla într-un moment critic. 57 (Îae) A fi amenințat de o mare primejdie. 58 Împrejmuire de piatră sau de bârnă ridicată în jurul gurii unei fântâni sau a unui bazin Vz ghizd. 59 (Reg) Perete de lemn de formă circulară al sitei Si: (reg) veșcă. 60 (Reg; lpl) Pereți laterali ai scocului. 61 Parte răsfrântă a unei pălării Si: bor. 62 Chenar decorativ la o țesătură.

convex, pl. convecși, f. convexe

mâzgar sm [At: BL IX, 62 / V: măz~ / Pl: ~i, (rar, sn) ~e / E: mâzgă + -ar] (Reg) 1 Loc noroios pe malul unui râu. 2 Teren acoperit cu mâzga rămasă de pe urma inundațiilor. 3-4 (Mpl) Fiecare dintre lemnele rotunde care se așează (în apă, lângă țărm, pentru a înlesni alunecarea plutelor când sunt trase la mal sau împinse în apă ori) de-a curmezișul drumurilor de munte, pentru a înlesni alunecarea buștenilor la vale. 5 Fiecare dintre buștenii mai scurți pe care se așează și de care se leagă buștenii unei plute. 6 (Mar) Fiecare dintre scândurile plane pe o parte și convexe pe cealaltă, tăiate de la marginea unui trunchi de copac Si: lătunoaie.

menisc sn [At: MARIN, F. 450/35 / Pl: ~uri / E: fr ménisque] 1 Corp sau figură geometrică convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 2 (Spc; Fiz) Lentilă convexă pe o parte și concavă pe partea opusă. 3 Suprafață liberă, curbă a unui lichid, într-un tub capilar. 4 Cartilaj în formă de disc existent la unele articulații ale corpului.

normal, ~ă [At: (a. 1828) URICARIUL, VII, 179 / Pl: ~i, ~e / E: lat normalis, fr normal, ger normal] 1-2 a, av (Care este) așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească Si: firesc, obișnuit. 3-4 a, av (Care se face, se întâmplă, se întâlnește) în mod regulat Si: firesc, obișnuit. 5 a Comun. 6 sn Valoare încadrată în limitele firești. 7-8 sf, a (Șîs linie ~ă) (Dreaptă) perpendiculară pe planul tangent la o suprafață convexă, în punctul de contact. 9-10 sf, a (Îas) (Dreaptă) perpendiculară pe tangenta la o curbă, în punctul de contact. 11 a (Îs) Plan ~ Plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. 12 a (Îs) Literă ~ă Literă care indică mărimea pe care o are floarea literelor dintr-un corp sau dintr-un caracter de litere. 13 a (Spc; d. mărimi) Care are o valoare egală sau apropiată de mărimea, valoarea etc. întâlnită cel mai frecvent. 14 a (D. organe, procese fiziologice) Care nu depășește anumite limite. 15 a (Pex; d. organe, procese fiziologice) Care nu este patologic. 16 a (D. organe, procese fiziologice etc.) Care se desfășoară sau funcționează bine. 17 a (D. oameni) Sănătos fizic și psihic. 18 a Conform anumitor reguli. 19 a Fixat prin norme. 20-21 (Înv; șîs școală ~ă) (Școală) primară. 22-23 sf, a (Îas) (Școală de învățământ mediu) în care se pregăteau învățătorii și institutorii Si: (înv) preparandie.

convex, -xă, -cși, -xe.

muncel sn [At: (a. 1684) ȘTEFANELLI, D. C. 8 / Pl: ~e, (îrg, sm) ~cei / E: ml monticellus] 1 Formă de relief convexă sau plată situată între două văi și făcând parte din treapta mai coborâtă a unui masiv sau lanț muntos. 2 Munte puțin înalt. 3 Parte mai joasă a muntelui. 4 Deal în formă de căciulă, cu locuri bune de pășune, de arat sau de cosit. 5 Colină.

munte sm [At: PSALT. 140 / V: (îrg) monte, (reg) ~a sfa (Pl: ~nțile) / Pl: ~nți / E: ml mons, -tis] 1 Formă de relief convexă sau ascuțită, a cărei culme are înălțimi care în general depășesc 800 m, dominând fundul văilor învecinate cu peste 500 m. 2 (Îlav) Prin ~nți și văi Pretutindeni. 3 (Rar; îe) A se face ~ și punte A depune toate eforturile pentru a reuși Si: a se face luntre și punte. 4 (Csc) Regiune sau zonă muntoasă. 5 (Reg; îe) A trăi precum calul la ~ A trăi în libertate, fără să depindă de nimeni. 6 (Îs) ~ de gheață Aisberg. 7 (Reg) Pășune la munte (1). 8 (Udp „de”) Cantitate mare. 9 (Udp „de”) Grămadă înaltă. 10 (Cdp fr mont~de-piété; îs) ~ de pietate întreprindere specializată în acordarea de credite pe baza amanetării obiectelor de uz personal.

muscel¹ sn [At: CUV D. BĂTR I, 246 / V: (reg) mușcel / Pl: ~e / E: cf munțicei (pll munticel)] 1 Culme deluroasă prelungă, nu prea înaltă, cu povârnișuri domoale, cu profilul transversal convex în partea superioară și concav către bază Si: colină, muncel. 2 (Reg) Imaș. 3 (Reg) Câmp situat în vecinătatea satului.

oval, ~ă [At: ȘINCAI, ÎNV. 132 / V: (îvr) ~ă sf / Pl: ~i, ~e / E: fr ovale, it ovale, ger oval] 1 sn Curbă convexă închisă, cu o axă simetrică, a cărei curbură este mai mare în punctele de intersecție cu axa decât în oricare punct al ei. 2-3 sn Formă sau contur asemănător cu ovalul (1). 4 (Fig) sn Față. 5 a Care are forma unui oval (1) Si: eliptic.

renie sf [At: SLAVICI, V. P. 124 / V: (reg) reni s, rene / Pl: ~ii / E: ucr dal рѥнь] Porțiune joasă și convexă din meandrul unui râu, acoperită cu nisip și prundiș, care reprezintă zona de acumulare a aluviunilor Si: plajă, reniș. 2 Margine puțin adâncă a mării Si: plajă.

periscopic, ~ă a [At: DN² / Pl: ~ici, ~ice / E: fr périscopique] 1 (D. lentile) Care are una dintre fețe plană sau concavă și cealaltă convexă. 2 Care aparține unui periscop. 3 Care este montat la un periscop.

șorici¹ sn [At: ANON. CAR / V: (reg) cioric, cio~, cișuric, ciurlic, soric, sorice, so~, sorlic, sorlig, șolic, ~rac, ~rec, ~ric, ~ice, ~rlic, ~rlice, ~rli~, ~rlig, șuric, șur~ / Pl: (reg) ~uri, ~ice / E: ns cf sor] 1 Piele de porc pârlită sau opărită după tăierea animalului (și curățată de păr¹ pentru a deveni comestibilă). 2 (Pex) Piele scorțoasă și groasă. 3 (Pop; pan) Scoarță de copac. 4 (Reg; îe) A fi oaie cu ~ A fi prost și obraznic. 5 (Reg; îe) A pierde slănina pentru ~rlic A pierde un lucru bun pentru unul de calitate inferioară. 6 (Reg; lpl; îf șorlice) Excrescențe cărnoase care se formează la animale pe mucoasa nasului¹. 7 (Mun; Olt; mpl) Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean.

planconvex, ~ă a [At: DN³ / Pl: ~ecși, ~e / E: fr plan-convexe] Care are o față plană și alta convexă.

talon sn [At: COSTINESCU / Pl: ~oane, (înv) ~uri / E: fr talon] 1 Cărți de joc care rămân în pachet după ce s-au împărțit fiecărui jucător cărțile care îi reveneau. 2 Partidă la unele jocuri de cărți. 3 Partea care rămâne la cotorul unui chitanțier, al unui registru, al unui bonier etc., după ce s-a rupt partea detașabilă. 4 Imprimat (de format mic) detașabil de la un cotor sau care face parte dintr-o serie. 5 Partea de la călcâiul ciorapului, marcată printr-o țesătură mai deasă. 6 Fiecare dintre cele două margini îngroșate și întărite ale anvelopei unei roți. 7 (Muz) Piesă mică de lemn care se pune la mânerul arcușului, pentru a ține la distanță firele de bagheta pe care sunt întinse. 8 (Rar) Talus (1). 9 (Aht) Mulură convex-concavă formată din două arcuri de cerc care se racordează.