muscel¹ sn [At: CUV D. BĂTR I, 246 / V: (reg) mușcel / Pl: ~e / E: cf munțicei (pll munticel)] 1 Culme deluroasă prelungă, nu prea înaltă, cu povârnișuri domoale, cu profilul transversal convex în partea superioară și concav către bază Si: colină, muncel. 2 (Reg) Imaș. 3 (Reg) Câmp situat în vecinătatea satului.