talon sn [At: COSTINESCU / Pl: ~oane, (înv) ~uri / E: fr talon] 1 Cărți de joc care rămân în pachet după ce s-au împărțit fiecărui jucător cărțile care îi reveneau. 2 Partidă la unele jocuri de cărți. 3 Partea care rămâne la cotorul unui chitanțier, al unui registru, al unui bonier etc., după ce s-a rupt partea detașabilă. 4 Imprimat (de format mic) detașabil de la un cotor sau care face parte dintr-o serie. 5 Partea de la călcâiul ciorapului, marcată printr-o țesătură mai deasă. 6 Fiecare dintre cele două margini îngroșate și întărite ale anvelopei unei roți. 7 (Muz) Piesă mică de lemn care se pune la mânerul arcușului, pentru a ține la distanță firele de bagheta pe care sunt întinse. 8 (Rar) Talus (1). 9 (Aht) Mulură convex-concavă formată din două arcuri de cerc care se racordează.