BANDĂ², benzi, s. f. 1. Fâșie de stofă, hârtie, de piele etc. cu care se înfășoară, se leagă sau se întărește ceva; bantă. ♦ Fâșie cu care se împodobește, de obicei pe margini, un articol de îmbrăcăminte. 2. (În sintagmele) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului. Bandă rulantă (sau de transport, continuă) = fâșie lată de piele, de cauciuc, de plăci metalice etc., pe care se transportă automat materiale sau piese fabricate sau în curs de fabricație; conveier. Lucru pe (sau la) bandă (rulantă) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei. Bandă de imagini = peliculă cinematografică. Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum, pe care pot circula în același sens numai un șir de vehicule. Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul. 3. Margine elastică a mesei de biliard. ♦ Margine a terenului de popice. 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare. 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore. 6. (În sintagmele) Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop. Bandă de frecvențe = a) interval de frecvență în care un aparat electronic își menține caracteristicile specificate; b) ansamblu de frecvențe radioelectrice atribuite diferitelor servicii de radiocomunicații prin reglementări naționale și internaționale. Bandă X = bandă de frecvențe cuprinse în domeniul microundelor. – Din fr. bande.

BLANC¹ s. n. 1. Piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank.

CASETĂ, casete, s. f. 1. Cutie în care se păstrează bani sau mici obiecte (prețioase) sau care protejează anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiază. 2. Cutie anexă a camerelor de luat vederi, în interiorul căreia se află pelicula cinematografică. 3. Despărțitură a unei case¹ tipografice. 4. Anunț cu chenar, folosit la tipărirea numelor și adreselor, în anuare, cărți de telefon etc. 5. Indicație pusă, de obicei, la sfârșitul unei cărți și care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tipăririi etc.). 6. Construcție standardizată compactă din material plastic, în care se află montată banda magnetică (subțire și îngustă). ◊ Casetă video = videocasetă. 7. (Med.) Partea metalică a punții protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.

INTERLOCK s. n. 1. Mașină de tricotat cu două rânduri de ace pe un singur cilindru. ♦ Tricot indeșirabil. 2. (Cin.) Sistem de înregistrare sincronă a imaginii și sunetului aferent prin antrenarea cu aceeași viteză la înregistrare și redare a peliculei de imagine și a benzii magnetice audio. – Din engl., fr. interlock.

COLMATARE, colmatări, s. f. 1. (Tehn.) Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. 2. Fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. 3. Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafața frontală a capetelor magnetice. – Cf. fr. colmatage.

PROCESOR, procesoare, s. n. Aparat electronic sau circuit integrat specializat pentru operații complexe sau pentru transformarea esențială a semnalelor înregistrate pe bandă magnetică. – Din engl. processor.

FILMFONOGRAF, filmfonografe, s. n. Magnetofon de construcție specială care folosește bandă magnetică de dimensiunile peliculei cinematografice. – Din engl. film phonographe.

DOLBY s. n. Denumire comercială a unui sistem electronic cu care sunt echipate magnetofoanele și casetofoanele de înaltă fidelitate, în scopul reducerii zgomotului benzii magnetice. – Din engl. Dolby [system].

CASETĂ ~e f. 1) Cutie mică în care se păstrează anumite obiecte de valoare. 2) Cutie folosită pentru protejarea diverselor mecanisme sau dispozitive. 3) Cutie opacă în care se află montate pelicule fotosensibile, benzi magnetice etc. ~ video. 4): ~ tehnică (sau tipografică) notă a editurii sau a tipografiei care conține date tehnice despre o publicație. [G.-D. casetei] /<it. cassetta, fr. cassette

CASETOFON ~oane n. Magnetofon (portabil) de proporții reduse, cu benzile magnetice închise în casete. /casetă + [magneto]fon

FONOTECĂ ~ci f. 1) Colecție de înregistrări sonore pe discuri sau pe benzi magnetice. 2) Local special amenajat, unde este depozitată o astfel de colecție. /<fr. phonotheque

MAGNETOFON ~oane n. Aparat pentru înregistrarea semnalelor sonore pe o bandă magnetică sau pe un fir metalic și reproducerea lui ulterioară. /<fr. magnétophone

PISTĂ ~e f. 1) Suprafață lungă de teren amenajată pentru decolarea și aterizarea avioanelor. 2) Fâșie de teren (de obicei circulară) special amenajată pentru anumite probe sportive (ciclism, hipism etc.). ◊ ~ sonoră parte a peliculei cinematografice pe care se imprimă dialogul și muzica filmului. 3) Fiecare dintre fâșiile longitudinale ale unei benzi magnetice pe care se fac înregistrări acustice. 4) fig. Curs de dezvoltare; făgaș. /<fr. piste, it. pista

RACORD ~uri n. 1) Element de legătură între două părți ale unui sistem tehnic. 2) Tub care face legătura între două conducte, prin care circulă un fluid. 3) Porțiune dintr-un circuit electric care face legătura între un receptor de energie electrică și rețeaua de distribuție. 4) Cadru care face legătura între două secvențe de film. 5) Îmbinare care face legătura între două benzi magnetice de sunet. /<fr. raccord

VIDEOMAGNETOFON ~oane n. Aparat pentru înregistrarea pe bandă magnetică și reproducerea ulterioară de pe ea a programelor de televiziune. /video + magnetofon

IMPRIMARE s.f. Acțiunea de a imprima și rezultatul ei; tipărire; impresiune (2) [în DN]; înregistrare pe disc sau pe bandă magnetică. [< imprima].

MICRORILĂ s.f. Bandă magnetică pe care se imprimă muzică și texte pentru a fi reproduse de magnetofon. [< germ. Mikrorille].

BLANC¹ s.n. 1. Piele tăbăcită vegetal, colorată sau cu fața naturală, folosită pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice. 2. Fîșie de material insensibil care apără capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică. [< germ. Blank].

MAGNETOSCOP s.n. Aparat de imprimare și reproducere concomitentă a sunetelor și a imaginilor pe o bandă magnetică. [< fr. magnétoscope].

MICROIMPRIMARE s.f. Înregistrare a undelor acustice pe discuri sau benzi magnetice cu viteză de rulare redusă. [După fr. micro-enregistrement].

AMPLITUNER s. n. aparat radioreceptor care funcționează simultan ca amplificator al semnalelor radiodifuzate sau provenite din citirea benzilor magnetice și al semnelor lecturate de pe discuri. (< engl. amplituner)

BANDĂ² s. f. 1. fâșie îngustă și lungă cu care se leagă, se înfășoară ceva. ♦ parte lungă și îngustă a unei suprafețe. 2. fir de circulație pe o stradă sau șosea. 3. (anat.) fâșie de țesut care unește două organe. ♦ parte a cromozomului, clar diferențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă. ♦ ~ magnetică = fâșie pentru înregistrarea magnetică a semnalelor electrice; ~ de magnetofon = fâșie îngustă de material flexibil, cu un strat fin de substanță feromagnetică, pentru înregistrarea și reproducerea sunetelor cu magnetofonul; ~ etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon ori magnetoscop; ~ rulantă = fâșie îngustă, continuă (de cauciuc) care servește la transportul în plan orizontal al unor materiale sau piese; ~ de imagini = peliculă cinematografică; ~ sonoră = peliculă cinematografică de înregistrat sunetul. ♦ (spațiu neimprimat) între două sau mai multe mărci poștale; ștraif. 4. margine elastică de la masa de biliard. 5. (herald.) figură diagonală care reunește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stâng de jos. ♦ în ~ = (despre figuri) așezat în diagonala scutului. 6. grup de frecvențe învecinate sau apropiate care fac parte din spectrul unei radiații sonore sau electromagnetice. 7. înclinare a unei nave pe un bord sub efectul vântului sau când încărcătura este greșit repartizată. (< fr. bande, germ. Band)

BANDOTECĂ s. f. arhivă de benzi magnetice. ◊ încăpere, mobilă pentru benzi. (< fr. bandothèque, germ. Bandotek)

BLANC¹ s. n. 1. piele tăbăcită, suplă și elastică, (colorată) pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice. 2. fâșie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică. (< germ. Blank)

BOBINATOR, -OARE I. s. m. f. cel care execută bobinări și reparații de bobine sau înfășurări electrice. II. s. f. mașină de bobinat. II. s. n. (cinem.) mecanism care asigură rularea peliculei sau a benzii magnetice pe noaieuri sau bobine. (după fr. baboneur)

BOBINĂ s. f. 1. suport cilindric pe care se poate înfășura un fir, un cablu, o peliculă sau bandă magnetică; ansamblu compus din acest suport și firul, cablul etc. înfășurat pe el. ◊ mosor. 2. element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire înfășurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic. ♦ ~ de inducție = transformator electric din două înfășurări bobinate pe un singur miez de fier. (< fr. bobine)

CABESTAN s. n. 1. troliu cu ax de rotație vertical pentru deplasarea pe distanțe scurte, orizontal, a unor vehicule ori obiecte masive. 2. ax metalic care atenuează banda magnetică în cursul operației de înregistrare sau redare a sunetelor. (< fr. cabestan)

CASETĂ s. f. 1. cutie (mică) în care se păstrează bani, obiecte prețioase etc. 2. cutie pentru închiderea și protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese etc. ◊ cutie etanșă de diferite forme în care se țin clișee, pelicule fotosensibile etc. 3. cutie de material plastic conținând o bandă magnetică, într-un casetofon. 4. fiecare dintre compartimentele adâncite, de formă regulată, care decorează un plafon sau intradosul unei bolți; caseton; cheson (5). 5. text tipărit încadrat într-un chenar. 6. ~ tehnică = notă a editurii sau a tipografiei asupra apariției unei publicații. 7. partea metalică a unei proteze dentare. (< fr., engl. cassette, it. cassetta)

DEMAGNETIZOR s. n. dispozitiv electromagnetic pentru ștergerea înregistrărilor de pe banda magnetică. (< fr. démagnétiseur)

DERULATOR s. n. 1. dispozitiv servind pentru derularea și rebobinarea peliculei cinematografice. 2. ansamblu de organe într-un calculator electronic, casetofon etc. care permit reluarea și derularea benzii magnetice; derulor (2). 3. desfășurător de (credite etc.). (< derula + -tor)

DOLBY s. n. sistem electronic cu care sunt echipate magnetofoanele de înaltă fidelitate pentru reducerea zgomotului benzii magnetice. (< engl. Dolby /sistem/)

GAP s. n. 1. (geogr.) străpungere de tipul cheilor a unui masiv muntos; trecătoare. 2. (inform.) zonă de pe o bandă magnetică, detectabilă electronic, care separă înregistrările de pe aceasta. (< engl. gap, prăpastie)

MAGNETOSCOP s. n. aparat de imprimare și redare concomitentă a sunetelor și a imaginilor pe o bandă magnetică. (< fr. magnétoscope)

MAGNETOTECĂ s. f. colecție de benzi magnetice; (p. ext.) mobila în care se păstrează; încăpere specială pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. (< fr. magnétothèque)

MEDIATECĂ s. f. colecție de benzi magnetice, discuri etc. ◊ încăpere școlară pentru păstrarea mijloacelor audiovizuale, la învățarea limbilor străine. (< fr. médiathèque)

NOAIEU s. n. 1. miezul de fier moale aflat în interiorul unei bobine de inducție. 2. organ destinat rulării unei pelicule sau benzi magnetice. (< fr. noyau)

PISTĂ s. f. 1. teren amenajat pentru curse, schi, întreceri sportive etc. 2. fâșie de teren amenajată pentru decolarea și aterizarea avioanelor. 3. urmă, făgaș, direcție. 4. parte a unui film, a unei benzi magnetice etc. care servește ca suport al imprimării. (< fr. piste, it. pista)

POSTPROCESARE s. f. procesare ulterioară a unei înregistrări pe bandă magnetică. (< post¹- + procesare)

PROCESA vb. tr. a prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor. (< engl. process)

SONAGRAF s. n. aparat electronic care permite analiza semnalelor sonore pe benzi magnetice. (< fr. sonagraphe, engl. sonagraph)

VIDEOMAGNETIC, -Ă adj. referitor la înregistrările video pe bandă magnetică. (< fr. vidéomagnetique)

VIDEOMAGNETOFON s. n. aparat care permite proiectarea pe ecranele televizoarelor a filmelor înregistrate pe bandă magnetică în casete. (< video¹- + magnetofon)

CUTIE NEAGRĂ aparat electronic instalat la bordul aeronavelor, destinat controlului desfășurării deplasării în spațiu după încetarea zborului, înregistrând pe bandă magnetică date legate despre încărcătură, distanța parcursă, combustibil consumat etc. Cutia neagră servește la stabilirea circumstanțelor unui eventual accident aviatic.

concretă, muzică ~, muzică realizată pe baza unui complex de sunete, incluzând atât sunete* muzicale cât și zgomote*, care în această concepție devin obiecte sonore*. Fiecare obiect sonor se realizează prin înregistrări* speciale, în care sunetul (zgomotul) este variat, prelucrat mecanic (schimbarea vitezei de turației a benzii magnetice, reverberații*, ecou [1] etc.), fiind astfel perceptibil ca un tot ce gravitează în jurul unui centru de interes. Aceste obiecte sonore joacă rolul pe care îl au notele* în muzica obișnuită. Fiind însă cazuri particulare, complexitatea lor nu permite utilizarea notației* normale, c. rămânând o muzică perceptibilă doar sonor, oral, liberă de schematism (atât cât nu se reduce singură la schemă). C. există prin însăși sursa sonoră și utilizează teoretic toate sursele imaginabile, deci este o muzică a concretului sonor, de unde și denumirea. C. a fost inventată și teoretizată (1948) de Pierre Schaeffer, la Radiodifuziunea fr. Cu un grup de colaboratori (printre care D. Milhaud, S. Varèse, H. Scherchen, O. Messiaen, P. Henry, P. Arthuis, P. Boulez, M. Constant), dar mai ales cu J. Poullin au fost puse la punct diferite aparate care permit valorificarea resurselor obiectelor sonore, transformându-le în diferite moduri pentru a obține „o melodie”. Audiția c. este legată de reproducerea prin difuzoare*, ceea ce a dus la realizarea unor procedee care să creeze iluzia sursei sonore deplasabile în spațiu (v. stereofonie). Cercetătorii și creatorii în acest domeniu au realizat câteva lucrări pe baza tehnicii c. Sunt cunoscute lucrări de P. Schaeffer ca Symphonie pour un homme seul sau Voile d’Orphée de P. Henry și Le crabe qui jouait avec la mer de P. Anthuis, etc. Percepută ca un curent estetic-tehnic înnoitor în muzica sec. 20, c. a fost deja depășită de alte curente (ex. muzica electronică*) în căutarea ineditului muzical.

electronică, muzică ~, muzică creată cu ajutorul generatoarelor* de sunete electronice. Spre deosebire de muzica obișnuită, e. este o muzică înregistrată*, rămânând pe bandă magnetică, statutul său fiind acela de unicitate, rămânând permanent identică cu ea însăși; exclude de aceea factorul interpretare* și face neobligatorie fixarea grafică (cel puțin prin notație* tradițională). Sunetele înregistrate pe bandă magnetică sunt produse, variate, modulate, prelucrate de diferite generatoare de sunete, iar banda magnetică astfel realizată este reprodusă în concert (1), pentru public, prin intermediul difuzoarelor*. În acest caz, compozitorul este atât creatorul cât și interpretul lucrărilor sale. Totodată, creația sa presupune o cunoaștere aprofundată a aparaturii electronice, o practică de electronist. În realizarea e. se întâlnesc adesea colaborări între ingineri electroniști și compozitori. Creația e. presupune, ca și muzica serială*, structuri* de bază fixe, în funcție de înălțime (2), durată*, intensitate (2). E. pune la dispoziția compozitorului în principiu toate sunetele cuprinse între frecvențele* 50-16.000 vibrații/s (în loc de 70-80 sunete tradiționale), durate variabile măsurate în cm. de bandă magnetică, peste 40 de intensități exact măsurate (nu numai cele cuprinse între ppp și fff), determinând o valoare practic infinită a efectelor. Dezvoltarea e. a cunoscut mai multe etape. Dintre acestea menționăm: muzica concretă* (lărgirea componentelor electronice prin înregistrări cu ajutorul microfonului a sunetelor și zgomotelor), reuniunea sunetelor electronice cu cele ale vocilor (1) și instrumentelor* muzicale după o normă proprie e. și apariția sintetizatorului* amer., care a sistematizat producerea automată a sunetelor și a unor structuri sonore. Dintre reprezentanții e. notăm pe Stockhausen, Pousseur, Křenek, Berio, Maderna. Între compozitorii români care folosesc sau scriu e. se numără Lucian Mețianu, Corneliu Cezar, Liviu Dandara, Iancu Dumitrescu, Adrian Enescu, Dinu Petrescu ș.a.

eveniment sonor, tot ceea ce evidențiază ca sunet* într-o anumită unitate și desfășurare uniformă de fenomene de aceeași natură. Orice sursă [voce (1) sau instrument muzical sau nu] poate produce un e. într-un asemenea context. E. se clasifică nu numai după sursele de producere a sunetului, ci și după gradul lor de determinare. În natură, e. apar ca imprevizibile deși există posibilitatea determinării lor în funcție de contextul fenomenelor în cadrul cărora se produc (muzica concretă* operează cu asemenea e. care, dacă sunt apoi prelucrate pe bandă magnetică, devin determinate). În muzica aleatorică*, e. sunt predeterminate*, momentul apariției lor ținând de procesul ales. Ele se pot prevedea, mai mult sau mai puțin precis, în funcție de gradul de control pe care îl stăpânește compozitorul și executantul în acest proces. E. sunt determinate în notația (1) tradițională doar la nivel de partitură* deoarece în executarea lucrării, de fiecare dată, intervine timpul propriu executantului. Astfel, socotind în timpul momentul inițial 0 al pornirii lucrării muzicale, e. ce vor apărea pe axa temporală vor fi plasate diferit (cu mici abateri) la fiecare execuție. Mai mult, producerea lor va fi întotdeauna dependentă de variațiile dinamice*, timbrale*, acustice etc., deci de calitatea execuției, de construcția sursei sonore și de mediul în care realizează. Accepția matematică a termenului (noțiune de bază a teoriei probabilităților) a determinat preluarea lui în muzicologie* și în muzica actuală, fiind tot mai mult întrebuințat (de ex. în muzica stochastică*, bazată pe calculul probabilităților, se referă la producerea pe planul ansamblului, respectiv al sonorităților globale).

înregistrare. Captarea, păstrarea și apoi redarea sunetelor a preocupat omenirea din timpuri îndepărtate; în sec. 16, fizicianul it. Giambattista della Porta își imagina că vorbele pot fi închise în cilindri de plumb, care apoi redeschise dau drumul cuvintelor. De la imaginație s-a trecut la realizarea unor jucării și mecanisme cântătoare în sec. 17 (boîtes à musique, harfonela, chardifon, polifon, eufoniu, simfonion – v. mecanice, instrumente). În sec. 19, apar „turcoaia vorbitoare”, construită de mecanicul germ. Faber (1841), funcționând pe baza unui mecanism cu foale, și apoi un aparat imaginat de muncitorul tipograf Edmond-León Scott, fonoautograful, care consta dintr-un cilindru acoperit de funingine pe care se înscriu curbe corespunzând vibrațiilor* provocate unei membrane de către o sursă sonoră. Cu anul 1877 începe adevărata istorie a î. și reproducerii sunetelor – odată cu apariția fonografului cu cilindru imaginat de Charles Cros (în Franța) și Thomas Alva Edison (în S.U.A.). Această invenție va duce mai departe la apariția gramofonului*, a patefonului, a pick-up-ului, a î. pe disc*. În anul 1898 însă fizicianul danez Valdemar Poulsen se gândește la posibilitatea î. sunetelor pe cale electromagnetică și deschide astfel drumul î. electromagnetice, a magnetofonului* și celorlalte aparaturi adiacente, integrate procesului de î. și redare sonoră. În 1900, V. Poulsen publică, în revista Annalen der Physik, principiul telegrafonului său: de la un microfon*, vibrațiile sonore erau transformate în impulsuri electrice, care cu ajutorul unui electromagnet se imprimau pe o sârmă de fier, deplasată manual prin fața acestui dispozitiv. La expoziția internațională de la Paris (1900), V. Poulsen primește Marele premiu pentru telegrafonul inventat. În 1920, Dr. Stille a obținut succese in acest domeniu folosind o sârmă de oțel, apoi Pfleumet din Dresda (1928) a construit un aparat care, în locul sârmei de oțel, avea o panglică de hârtie impregnată cu granule de fier, servind drept suport al î. În 1935, s-a construit un dispozitiv care folosea în locul benzii de hârtie o peliculă de celuloid pe care erau impregnate granule de fier (precursoare ale benzii magnetice actuale), astfel născându-se așa-zisul magnetofon. Calitatea reproducerii sunetelor la acest magnetofon era egală cu calitatea reprodusă de o placă de patefon. În perioada respectivă, î. magnetice au fost întrebuințate în egală măsură cu plăcile de patefon. Printr-o întâmplare fericită (1941), lucrând cu un amplificator defect, Dr. von Braunmühl și Dr. Weber au reușit să pună la punct un nou procedeu de î. numit Hochfrequenzvormagnetisierung, adică premagnetizare cu înaltă frecvență. Laboratoarele AEG – Telefunken, la Berlin, au perfecționat procedeul și au pus la punct primul magnetofon profesional. Astfel, î. magnetică se perfecționează continuu, aparatura tehnică de î. și redare, amplificarea ajungând la un înalt nivel de tehnică, realizând î. de înaltă fidelitate și putându-se obține efecte sonore deosebite. Î., care era la început doar un mijloc de a reproduce o sursă sonoră (voce vorbită, muzică), este folosit pentru realizarea muzicii însăși (muzica electronică*). Tehnica folosirii muzicii preînregistrate în concerte (1), fie singură, fie susținând un alt comentariu muzical „pe viu”, precum și dialogul dintre muzica produsă de sursele tradiționale și cele electronice [uneori canonul (4) între muzica „pe viu” și înregistrarea ei, imediat redată – v. playback] au pătruns curent în practica muzicală componistică, determinând o nouă direcție a dezvoltării acesteia în sec. 20.

muzică de scenă (engl. incidental music; fr. musique de scène; germ. Bühnenmusik), muzică compusă pentru a însoți anumite momente în reprezentația unei piese de teatru. Spre deosebire de genurile operei* și operetei*, în care muzica deține rolul predominant, în spectacolul teatral ea are importanță secundară; creează doar o atmosferă sau subliniază anumite efecte dramatice. Se poate vorbi pentru prima oară de m. în cea de a doua jumătate a sec. 16, o dată cu nașterea teatrului în Anglia. Reprezentarea unei piese era de neconceput fără câteva cântece sau arii*, fără dansuri*, fără antracte muzicale. Fiecare teatru avea angajați câtiva cântăreți și instrumentiști. Muzica completa și susținea sonor scenele de luptă, vânătorile, banchetele, intrările triumfale. În timpul lui Shakespeare au scris m. compozitori ca R. Johnson, Th. Morley, J. Wilson, iar în sec. 17 Purcell. În Franța, Lully scrie muzică pentru comediile lui Molière, în special suite* de balet* care se cântau între acte. În sec. 18, popularitatea operei aproape suprimă existența m. Ea va fi prezentă în sec. 19 și desigur, în sec. 20. Câteva exemple rămase celebre: Beethoven – „Egmont”; Schubert – „Rosamunda”; Mendelssohn-Bartoldy – „Visul unei nopți de vară”; Schumann – „Manfred”; Bizet – „Arleziana”; Grieg – „Peer Gynt”; Debussy – „Misterul Sf. Sebastian”; Stravinski – „Persephone”. În zilele noastre, m. se interpretează mai rar în sală, recurgându-se la banda magnetică înregistrată*.

sonotecă, secție aparținătoare unui laborator electroacustic (sau chiar unei fonoteci*) unde sunt colectate și conservate sunete* de proveniență diferită (naturale, preparate, electronice etc.). S. ușurează munca de căutare a sunetelor pentru realizarea unei compoziții (1) pe bandă magnetică. Ele au apărut o dată cu înființarea laboratoarelor electroacustice și folosesc compozitorilor de muzică concretă*, electronică* sau „tape music” cât și altor scopuri artistice sau de cercetare.

trage, trag I. v. t. 1. a suferi, a pătimi, a îndura 2. a înregistra pe bandă magnetică II. v. i. 1. a mâna, a poposi 2. a face un lucru cu mare consum de energie 3. (sport) a reprezenta un club sportiv; a evolua sub culorile unui club III. v. r. a proveni

bandă magnetică s. f. 1979 Fâșie megnetizată care servește drept suport pentru păstrarea datelor v. cartelă, cutie neagră

cartelă s. f. (inform.) Carton sau plastic cu fir metalic magnetizat, de dimensiuni standard, care servește ca suport de memorizare a datelor și declanșează instalații automate ◊ „Din numărul total [de telefoane moderne] 1200 au principiul de funcționare pe bază de monedă, iar 800 cu cartelă tip «cipcard».” R.l. 23 III 93 p. 9. ◊ „[...] cutiile de presă ale jurnaliștilor [...] nu se deschid cu cheia [...] ci pe bază de «cartelă» – fiecare legitimație are încorporată o bandă magnetică.” R.lit. 20/93 p. 17. ◊ Tipuri de cartele: „[...] așteptăm un lot de 2000 telefoane din Republica Sud-Africană, parțial cu cartelă electronică, parțial cu monedă [...]” R.l. 4 V 93 p. 16. ◊ „[...] cheile de la cameră au fost înlocuite cu cartelele magnetice.” R.l. 3 VII 93 p. 5. ◊ „În stația de metrou Piața Unirii 1 are loc un experiment privind viitorul sistem de taxare bazat pe cartelele magnetice.” R.l. internaț. 12 VII 95 p. 2 (formal din it. cartella; sensul din engl. card; DN, DEX – alte sensuri, DN3, DEX-S)

casetă s. f. Cutie de material plastic conținând o bandă magnetică, care înregistrează sau reproduce sunetul sau imaginea ◊ „Casete muzicale duminicale comentate de G.C.-M.” Pr. R.TV 12 XI 78 p. 3. ◊ „Poliția portugheză a inițiat săptămâna trecută o operațiune mai puțin obișnuită de depistare a unor laboratoare clandestine de înregistrare pe casete.” R.l. 18 V 81 p. 6. ◊ „3500 de casete video și 300 casete matrice au fost confiscate în patru studiouri situate [...] în regiunea pariziană.” R.l. 19 III 84 p. 6; v. și videomagnetofon (1970) (din fr., engl. cassette; PR 1960, DMC 1967, BD 1970; DN, DEX, DN3 – alte sensuri; DEX-S)

casetotecă s. f. Loc de depozitare sau colecție de casete cu benzi magnetice ◊ „Alături de bibliotecă, discotecă, casetotecă sonoră, și-a făcut apariția de curând videoteca – la dispoziția publicului larg. La Stockholm a fost inaugurată de curând o primă mostră a acestui gen de cinematograf, care dispune de filme înregistrate pe videocasete, spectatorii alegând ei înșiși programul dorit.” Sc. 26 XII 74 p. 6 (din fr. cassettothèque; DMC 1972, DTN p. 774; DEX-S)

cutie neagră sint. s. ♦ 1. (tehn.) Aparat electronic de la bordul vehiculelor (în special al avionului) destinat să se controleze a posteriori desfășurarea deplasării în spațiu ◊ „O invenție destinată să înlesnească circulația rutieră. Este vorba de o «cutie neagră», denumită «Trafikon» care servește pentru fixarea pe o bandă magnetică a datelor mașinii – încărcătura, distanța parcursă, combustibilul consumat etc. – ca și pentru stabilirea circumstanțelor unui eventual accident.” Sc. 15 II 78 p. 5. ◊ „«Cutia neagră» și o bandă magnetică pe care au fost înregistrate ultimele date asupra echipajului avionului DC10 care s-a prăbușit miecurea trecută, în Antarctica, au fost găsite duminică printre resturile aparatului.” R.l. 4 XII 79 p. 6; v. și tahograf (1977). ♦ 2. (fig.) v. pace-maker (1974) (din cutie + neagră; sens 1, după fr. boîte noire; DMN 1969)

digital adj. (cib.) ♦ 1. Binar, care nu admite decât două stări ◊ „Se pune problema unei schimbări radicale a tehnicii de conservare a peliculei cinematografice – fie prin transformarea imaginilor în semnale video înregistrate pe bandă magnetică, fie prin descompunerea lor în semnale digitale care pot fi recompuse cu ajutorul unui fascicul laser.” Sc. 10 I 78 p. 4; v. și Internet. ♦ 2. Mai ales în sint. afișaj digital Prin opoziție cu analogic, se spune despre sistemele sau aparatele care afișează datele în mod discontinuu, cu ajutorul unor caractere (în general cifre) mobile ◊ „Ceasul este de tip digital, ca de altfel și calendarul, care indică nu numai ziua, dar și luna și anul. În partea dreaptă a instrumentului se află un minicalculator cu patru operațiuni.” R.l. 11 VIII 77 p. 6. ◊ „Ceasurile de mână de tip nou cu afișaj digital – o inovație considerată revoluționară în tehnica construcției ceasornicăriei, mecanismele clasice fiind înlocuite prin circuite electronice, minutarele prin cifrele care indică orele, minutele și secundele.” Sc. 2 II 78 p. 5; v. și alcoolemie, capacimetru (din engl., fr. digital; în engl. apărut în 1938, dar răspândit din 1945; DHLF 1960, PR 1968; CD, DT, TDE; DEX-S)

electrofon s. n. (muz.) Aparat de reproducere a înregistrărilor fonografice pe disc sau pe bandă magnetică ◊ „La Tokio a fost prezentat în premieră un sistem inedit de reproducere sonoră. Este vorba despre un nou electrofon care utilizează o rază laser în locul capului clasic de lectură.” R.l. 27 XI 77 p. 6 (din fr. électrophone; PR 1950; LTR; DEX, DN3)

flash s. n. ♦ 1. (foto) Blitz ◊ „La capătul acestui efort sincretic, Xenakis concepe polytopul cu acțiuni de sunete și lumină, flashuri electronice, raze laser și benzi magnetice pe multe piste.” R.lit. 27 II 75 p. 24. ◊ „O abundentă și bună recoltă de spirit critic, combativ, justițiar, în acord perfect cu opinia telespectatorilor, aduc pe ecran emisiunile «Teleobiectiv», «Flash» (dați-i alt nume!) și la loc de vârf «Direcția Mișcării Hârtiilor».” R.lit. 18 XII 75 p. 16; v. și Cont 22 VI 79 p. 17. ♦ 2. (presă) Știre scurtă transmisă cu prioritate ◊ „[...] aveam să păstrez cu imensă satisfacție un flash transmis de o agenție de presă străină anunțând interzicerea circulației rutiere în proximitatea monumentului.” R.l. 2 VI 80 p. 6; v. și R.lit. 35/93 p. 12 [pron. fleș și flaș] (din engl., fr. flash; DMN 1959, BD 1969, PN 1978, CO; DT, D. Am.; DEX, DN3)

fotozaț s. n. (poligrafie) Zaț obținut prin fotoculegere ◊ „Bărbatul din fotografia de mai sus nu este programator sau analist la un centru de calcul, ci un... ziarist care-și scrie articolul pentru gazetă. În loc să-l dactilografieze la o mașină de scris obișnuită, redactorul îl bate la o consolă specială cu un display – un ecran asemănător celui de la televizor [...] printr-o apăsare pe un buton, articolul se transformă în cartele perforate sau benzi magnetice care, într-o fază ulterioară, devin fotozațuri și sunt introduse automat în pagina de ziar.” R.l. 6 I 78 p. 6 //din foto- + zaț//

magnetotecă s. f. (tehn.) Colecție de benzi magnetice înregistrate ◊ „Pentru a nu lăsa să se piardă tradiția obiceiurilor caracteristice vieții la țară, oficiul cultural al mijloacelor audiovizuale din Franța a hotărât crearea unei «magnetoteci naționale». Este vorba de înregistrarea pe bandă de magnetofon a relatărilor orale ale unor țărani bătrâni despre specificul unor străvechi îndeletniciri.” Sc. 14 IX 79 p. 5 (din fr. magnétothèque; DMC 1970; DEX-S)

mediatecă s. f. Colecție de benzi magnetice, discuri etc. ◊ „Și, să nu uităm, bogăția mediatecii [de la Centrul Cultural Francez] care face din ea unul dintre polii culturali cei mai căutați la Cluj.” ◊ Rev. 22 50/95 p. 2 (din fr. médiathèque)

telecasetă s. f. Casetă care cuprinde un film înregistrat pe bandă magnetică ◊ „Apariția telecasetei sau videocasetei, cum se mai numește ea, va constitui, probabil, o revoluție în informații.” Săpt. 12 III 71 p. 13 //din tele-1 + casetă, probabil după model engl.//

videocasetă s. f. ◊ „Între timp, festivalul continuă în ritm tot mai accelerat. Pentru la anul se prevede deja o competiție marginală, dedicată videocasetelor (filmelor înregistrate pe bandă magnetică) Fiecare își va alege filmul din rafturile unui cine-magazin, precum cărțile de la librărie.” R.lit. 21 V 71 p. 2. ◊ „Există deja videocasetă – dar ea nu a justificat speranțele, între altele fiind mult prea costisitoare. Locul ei tinde să-l ia discul: transparent sau magnetic! Problemele cele mai complicate le ridică aparatul de «lecturare» [...] Se are în vedere un procedeu care să permită o dublă lectură – atât optică cât și auditivă. Deci, și videofon și picup.” Sc. 28 IX 74 p. 6. ◊ „În Franța a fost creată prima videotecă. Ea pune la dispoziția amatorilor peste 700 de filme celebre, de la începuturile cinematografiei și până în zilele noastre, înregistrate pe videocasete.” Sc. 9 III 79 p. 5. ◊ „Cumpăr video Player, videorecorder, videocasete, videocabluri [...]” R.l. 19 X 91 p. 4; v. și Sc. 27 V 80 p. 3, 6 II 81 p. 5; v. și casetotecă, telecasetă, videodisc (din engl. video cassette, fr. vidéocassette; BD, DMC 1970; DEX-S)

videomagnetofon s. n. ◊ „Cunoscuta firmă japoneză «Sony» a lansat pe piață videomagnetofonul, un aparat care permite proiectarea pe ecranele televizoarelor a filmelor înregistrate pe bandă magnetică în casete.” Sc. 11 II 70 p. 7. ◊ „Proiectanții de la Uniunea de producție «Komplex» din Novgorod (U.R.S.S.) au conceput videomagnetofonul «Electronica 590» și videocamera «Elektronika-N-802» cu ajutorul cărora se poate înregistra orice film sau concert, orice emisiune de televiziune care pot fi apoi revăzute la dorință în familie.” R.l. 26 XII 78 p. 6. ◊ „Videomagnetofon portativ. Videomagnetofonul este preferat, din mai multe puncte de vedere: banda magnetică nu trebuie developată și poate fi utilizată de mai multe ori.” Sc. 11 X 81 p. 5 //din video- + magnetofon; DEX-S//

ELECTROACÚSTIC, -Ă (< fr.) adj. Care se referă la electroacustică. ◊ Muzică e. = denumire utilizată în special în zonele francofone, desemnând o tehnică și un gen muzical apărute în anii ’50, respectiv muzica pentru bandă magnetică. Se realizează prin prelucrare și mixaj, utilizând atât sunete de origine convențională înregistrate prin microfoane, cât și sunete obținute cu ajutorul generatoarelor electronice, calculatoarelor, sintetizatoarelor etc.

ELECTRÓNIC, -Ă (< fr. {i}) adj. Care aparține electronilor sau electronicii, privitor la electroni sau la electronică, bazat pe electroni sau pe electronică. ◊ Circuit e. = circuit electric care conține elemente neliniare de circuit (ex. tuburi electronice, dispozitive semiconductoare). ◊ Nor e. = zonă de distribuție probabilistică a electronului în anumite domenii ale spațiului înconjurător nucleului atomic. ◊ Muzică e. = denumire dată, în general, muzicilor ce utilizează pentru compunerea, realizarea și executarea lor aparate electronice (instrumente, magnetofoane, sintetizatoare, calculatoare etc.); în sens restrâns, se referă la muzica ce utilizează în exclusivitate sunete realizate prin sinteză, înregistrate și combinate pe bandă magnetică, excluzând orice sursă de sunet tradițională. Reprezentanți: K. Stockhausen, H. Eimert, G.M. Koenig ș.a.

ÎNREGISTRÁRE (< înregistra) s. f. 1. Acțiunea de a înregistra și rezultatul ei. 2. Trasarea automată pe un suport, sub acțiunea unui dispozitiv de măsurare a curbei care reprezintă variația unei mărimi în funcție de timp sau de o altă mărime care este o funcție de timp. 3. Fixarea pe un suport (discuri de gramofon, benzi magnetice, pelicule fotosensibile etc.) a valorilor succesive ale unor semnale purtătoare de informație în vederea păstrării lor un timp nedeterminat și a redării lor ulterioare. 4. (INFORM.) Parte componentă a unui fișier reprezentând o grupare de date ce poate fi tratată ca o unitate din punct de vedere al adresării sau prelucrării datelor; articol (3). ◊ Î. logică = unitate de informație cuprinsă într-un fișier, menținută temporar în memorie în vederea prelucrării. Î. fizică = reprezentare a informației pe un suport (cartelă perforată, linie tipărită, bloc de memorie externă).

BANDĂ², benzi, s. f. 1. Fâșie de material textil, de cauciuc etc. cu care se înfășoară, se leagă sau se întărește ceva; bantă (1). ♦ Fâșie cu care se împodobește, de obicei pe margini, un articol de îmbrăcăminte. 2. (În sintagmele) Bandă de magnetofon = fâșie magnetizată pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului. Bandă rulantă (sau de transport ori continuă) = fâșie continuă care servește la deplasarea obiectelor fabricate sau în curs de fabricație; conveier (1). Lucru pe (sau la) bandă (rulantă) = sistem de lucru constând din operații executate succesiv de un șir de lucrători asupra unui obiect aflat pe o bandă rulantă care trece prin fața fiecăruia dintre ei. Bandă de imagini = peliculă cinematografică. Bandă de circulație = fâșie lungă delimitată din partea carosabilă a unui drum, rezervată circulației în același sens a vehiculelor. Bandă de rulment = partea de cauciuc din anvelopa unei roți de autovehicul care vine în contact cu pământul. Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau magnetoscop. Bandă de frecvențe = interval din șirul frecvențelor, caracterizat prin anumite proprietăți comune din punctul de vedere al utilizării lor în telecomunicații și telemecanică. Bandă X = bandă de frecvențe cuprinse în domeniul microundelor. 3. Margine elastică a mesei de biliard. ♦ Margine a terenului de popice. 4. Șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare. 5. Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore. 6. (Inform., în sintagma) Bandă perforată = bandă de hârtie sau de material plastic utilizată pentru introducerea sau extragerea datelor dintr-un sistem de calcul. – Din fr. bande.

BLANC¹ s. n. 1. Piele de bovine sau de porcine, tăbăcită vegetal, folosită în marochinărie. 2. Fâșie de material insensibil adăugată la capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică pentru a le proteja. – Din germ. Blank.

ȘTERGE, șterg, vb. III. 1. Tranz. A freca suprafața unui obiect pentru a face să dispară un lichid sau o substanță străină care îl acoperă. ◊ Expr. (Fam.) A șterge putina sau a o șterge = a pleca repede și pe neobservate. (Refl.; fam.) A se șterge pe (sau la) bot (de ceva) = a fi nevoit să renunțe (la ceva), a-și lua gândul (de la ceva). 2. Tranz. A face să nu se mai cunoască, să nu se mai vadă un text scris, un desen, răzând cu o gumă, trăgând linii deasupra etc. ◊ Expr. A șterge cu buretele = a da uitării o greșeală a cuiva, a ierta. ♦ A înlătura o înregistrare anterioară de pe banda magnetică, în vederea unei noi înregistrări. ♦ A scoate din evidență; a anula. 3. Refl. A-și pierde strălucirea, relieful, culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare. ♦ A-și pierde conturul; a se estompa, a se întuneca. 4. Tranz. și refl. A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe, a (se) pierde fără urmă, a face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte. ◊ Expr. (Tranz.) A șterge de pe fața pământului = a omorî; a distruge. 5. Refl. și tranz. A trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-l ușor. ♦ Tranz. (Rar) A lovi, a izbi. ◊ Expr. (Fam.) A șterge (cuiva) o palmă = a da (cuiva) o palmă. 6. Tranz. Fig. (Fam.) A fura, a șterpeli. [Perf. s. ștersei, part. șters] – Lat. extergere.

CASETĂ, casete, s. f. 1. Cutie în care se păstrează bani sau mici obiecte (prețioase) sau care protejează anumite elemente ale unui sistem tehnic. ♦ Cutie de lemn sau de metal cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiază. 2. Cutie anexă a camerelor de luat vederi, în interiorul căreia se află pelicula cinematografică. 3. Despărțitură a unei case¹ tipografice. 4. Anunț cu chenar, folosit la tipărirea numelor și adreselor, în anuare, cărți de telefon etc. 5. Indicație pusă, de obicei, la sfârșitul unei cărți și care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tipăririi etc.). 6. Construcție standardizată compactă din material plastic, în care se află montată banda magnetică (subțire și îngustă). ◊ Casetă video = videocasetă. 7. (Med.) Partea metalică a punții protetice dentare. – Din it. cassetta, fr. cassette.

COLMATARE, colmatări, s. f. 1. (Tehn.) Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei substanțe coloidale în masa lui. 2. Fenomen de depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. 3. Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafața frontală a capetelor magnetice. – Cf. fr. colmatage.

DOLBY^® s. n. Denumire comercială a unui sistem electronic de reducere a zgomotului de fond de pe benzile magnetice. – Din engl. Dolby [system].

FIȘIER, fișiere, s. n. 1. Colecție de fișe organizate într-un anumit fel. ♦ (În biblioteci) Catalog. 2. Dulap sau cutie în care se păstrează fișe. 3. (Inform.) Colecție de date de același tip grupate sub un nume și reprezentate pe un suport (discuri, benzi magnetice etc.). [Pr.: -și-er] – Din fr. fichier.

MAGNETOSCOP, magnetoscoape, s. n. Aparat pentru înregistrarea și redarea imaginilor pe o bandă magnetică. – Din fr. magnétoscope.

MAGNETO- „magnet, magnetic”. ◊ gr. magnes, etos „magnet” > fr. magnéto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. magneto-. □ ~biologie (v. bio, v. -logie₁), s. f., ramură a biofizicii care studiază acțiunea cîmpurilor magnetice asupra materiei vii; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare a curenților produși de mușchii inimii, prin intermediul potențialelor ce apar la suprafața pielii; ~encefalogramă (v. encefalo-, v. -gramă), s. f., encefalogramă înregistrată pe baza cîmpului magnetic; ~fon (v. -fon), s. n., aparat de înregistrare și reproducere a sunetelor cu ajutorul unor benzi acoperite cu substanță feromagnetică; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat pentru înregistrarea variațiilor în timp ale cîmpului magnetic terestru; ~gramă (v. -gramă), s. f., diagramă realizată cu ajutorul unui magnetograf; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Parte a geofizicii care tratează despre magnetismul terestru. 2. Măsurare a mărimilor magnetice. 3. Metodă geofizică de prospecțiune a subsolurilor bogate în elemente sau minerale magnetice; ~metru (v. -metru₁), s. n., instrument cu care se măsoară intensitatea cîmpului magnetic; ~pauză (v. -pauză), s. f., limită exterioară a magnetosferei; ~scop (v. -scop), s. n., aparat de înregistrare și de redare a imaginilor pe o bandă magnetică; ~sferă (v. -sferă), s. f., strat exterior al atmosferei terestre în care cîmpul magnetic exercită o acțiune intensă; ~terapie (v. -terapie), s. f., fizioterapie realizată cu ajutorul magneților; ~tropic (v. -tropic), adj., (despre organe vegetale) care se curbează sub influența magnetică.

blanc¹ sn [At: DEX² / Pl: ~uri / E: ger Blank] 1 Piele tăbăcită, suplă și elastică, folosită în marochinărie. 2 Fâșie de material insensibil la lumină, de protecție, la capetele bobinelor de film sau ale bandei magnetice.

casetă sf [At: NEGRUZZI, S. IV, 125 / Pl: ~te / E: fr cassette] 1 Cutie în care se păstrează mici obiecte (prețioase) Si: (iuz) besactea, lădiță, sipețel. 2-3 (Înv; fig) Vistieria particulară (a unui suveran). 4-5 (Pex) Suma de bani dintr-o casetă (2-3). 6 Cutie folosită pentru închiderea și protejarea unor dispozitive sau mecanisme, pentru păstrarea unor piese, a unor materiale etc. 7 Cutie de lemn sau de metal, cu un perete mobil, unde se introduce placa sau filmul pe care se fotografiază. 8 Cutie anexă a camerelor de luat vederi, în interiorul căreia se află pelicula cinematografică. 9 Despărțitură a unei case¹ (38) tipografice. 10 Anunț cu chenar, folosit la tipărirea numelor și adreselor în anuare, cărți de telefon etc. 11 Indicație pusă, de obicei, la sfârșitul unei cărți și care cuprinde anumite date privitoare la lucrare (data culegerii, a tipăririi etc.). 12 Construcție standardizată compactă din material plastic, în care se află montată banda magnetică (subțire și îngustă). 13 (Îs) ~ video Videocasetă. 14 (Med) Partea metalică a punții protetice dentare. 15 (Aht) Caseton (2).

casetofon sn [At: DEX² / Pl: ~oane / E: casetă cf magnetofon, microfon, gramofon etc.] Magnetofon (portabil) cu benzi magnetice introduse în casete.

dictafon sn [At: LTR² / Pl: ~oane / E: fr dictaphone] Aparat folosit pentru înregistrarea automată, cu ajutorul unei benzi magnetice, a mesajelor, comunicărilor vorbite etc., de obicei în scopul dactilografierii ulterioare a acestora.

colmatare sf [At: MDA ms / Pl: ~tări / E: fr colmater] 1 (Teh) Astupare a porilor unui material poros prin introducerea unei materii coloidale în masa lui. 2 (Îs) ~a straielor petrolifere poroase Introducere în porii stratelor petrolifere de materii coloidale în cantități mari, pentru a opri pierderea de fluid în strat. 3 Depunere a materialului transportat de apele curgătoare, având ca rezultat ridicarea treptată a fundului unui bazin, a unei porțiuni dintr-o albie etc. 4 Depunere a particulelor de oxid de pe banda magnetică pe suprafața frontală a capetelor magnetice.

filmfonograf sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: eg film phonographe] Magnetofon de construcție specială care folosește bandă magnetică de dimensiunile peliculei cinematografice, cu ajutorul căruia se reproduc benzile de dialog, zgomot și muzică, montate în sincron, ale unui film.

interlock sn [At: LTR / Pl: ? / E: eg, fr interlock] 1 Mașină de tricotat cu două rânduri de ace pe un singur cilindru. 2 Tricot indeșirabil. 3 (Cin) Sistem de înregistrare sincronă a imaginii și a sunetului aferent prin antrenarea cu aceeași viteză la înregistrare și redare a peliculei de imagine și a benzii magnetice audio.

magnetoscop sn [At: DEX / Pl: ~oape / E: fr magnétoscope] Aparat de imprimare și reproducere concomitentă a sunetelor și a imaginilor pe o bandă magnetică.

magnetotecă sf [At: DEX / Pl: ~eci / E: fr magnétothèque] 1 Colecție de benzi magnetice înregistrate. 2 (Pex) Mobilă în care se păstrează magnetoteca (1). 3 Încăpere special dotată pentru audierea benzilor magnetice înregistrate.

microrilă sf [At: DN³ / Pl: ~le / E: ger Mikrorille] Bandă magnetică pe care se imprimă muzică și texte pentru a fi reproduse de magnetofon.

șterge [At: PSALT. 211 / V: (reg) aș~, st~ / Pzi: șterg (Pfs: ștersei) / E: ml extergere] 1-2 vtr A (se) freca (ușor) pentru a înlătura de pe suprafața unui obiect sau a unei părți a corpului un lichid care o umezește sau o substanță străină care o acoperă Si: (pop) a (se) ștergări (1-2). 3-4 vti (Pfm; îe) A ~ putina sau a o ~ (la fugă sau la picior, la sănătoasa, englezește) A pleca repede (și pe neobservate). 5 vt (Fam; rar; îe) A-și ~ mâinile A-și declina răspunderea. 6 vr (Pfm; îlav) Cât te-ai ~ (sau cât să te ~rgi, rar, cât te ~rgi) la (un) ochi Într-o clipă. 7 vr (Pfm; irn; îe) A se – pe bot (sau pe gură, rar, pe buze, pe guriță, pe mâini, pe barbă) sau, rar, a se ~ la bot (de... sau, reg, despre...) A fi nevoit să renunțe (la ceva). 8 vt (Reg; îe) ~ți balele! Taci! 9 vt (Pfm; îe) ~ți mucii Se spune pentru a exprima refuzul. 10 vr (Bis; înv; fig) A se purifica. 11 vt (C. i. un cuvânt, un fragment dintr-un text, un desen etc.) A face să nu se mai vadă (răzând cu o gumă, tăind cu o linie etc.) Si: (reg) a ștricui¹ (2). 12 vt (Pex; c. i. un text, un fișier etc.) A suprima. 13 vt (Pfm; îe) A ~ (ceva) cu buretele A da uitării o greșeală a cuiva Si: a ierta. 14 vt (Pop; îe) A ~ (ceva sau pe cineva) de pe răboj A da uitării. 15 vt (Pop; îae; și, reg, îe a se ~ de datorie) A(-și) achita o datorie. 16 vt A scoate din evidență Si: a anula, a radia. 17 vt (C. i. un act sau un fapt stabilit printr-o reglementare juridică sau socială) A aboli. 18 vt (Bis; fig) A ierta. 19 vr (D. obiecte) A-și pierde strălucirea, culoarea sub acțiunea unor cauze exterioare Si: a se decolora (6). 20 vr (D. culori, lumină) A-și pierde intensitatea sub acțiunea unor cauze exterioare. 21 vz" (Pop; îe) A i se ~ (cuiva) lăscaia (sau, rar, turaua) A-și pierde renumele, considerația, autoritatea etc. 22 vr (D. obiecte) A-și pierde (treptat) conturul, claritatea (din cauza depărtării, a întunericului etc.) Si: a se estompa (7), a se întuneca. 23 vr (Pex; d. obiecte) A înceta să se mai vadă. 24-25 vtr (Fig) A face să dispară sau a dispărea din amintire, din minte Si: a (se) pierde. 26-27 vtr (Fig) A face să nu mai existe sau a înceta să mai existe. 28 vt (Îe) A ~ de pe fața pământului A omorî (pe cineva) Si: a ucide. 29 vt (Îae) A distruge (localități, țări etc.). 30-31 vtr A (se) anula o înregistrare de pe o bandă magnetică. 32 vr (Pop; d. oameni; îe) A se ~ de la inima (cuiva) A pierde bunăvoința, prietenia, afecțiunea cuiva. 33 vr (Fam; fig) A trece foarte aproape de ceva sau de cineva, atingându-se ușor. 34 vt (Fig) A atinge (ușor, în treacăt). 35 vt (Pfm; îe) A(-i) ~ (cuiva) o palmă (sau, rar, un pumn, palme) A(-i) trage (cuiva) o palmă (sau un pumn, palme). 36 vt (Pfm) A lovi. 37 vt (Olt) A reteza mugurii viței de vie. 38 vr (Pop) A se furișa (4). 39 vr (Pop) A se face nevăzut. 40 vt (Pfm; fig) A fura (1). 41 vt (Pfm; fig) A răpi.

ștergere sf [At: KLEIN, D. 425 / V: (îvr) st~ / Pl: ~ri / E: șterge] 1 Înlăturare a unui lichid, a unei murdării de pe o suprafață Si: șters¹ (1), (îvr) ștergătură, (înv) ștersură (1). 2 Înlăturare a unui cuvânt, a unui fragment dintr-un text, a unui desen etc., răzând cu o gumă, tăind cu o linie etc. Si: șters¹ (2), ștersătură (1). 3 (Pex) Suprimare a unui text, a unui fișier etc. Si: șters¹ (3). 4 Scoatere din evidență Si: anulare, (rar) șters¹ (4). 5 Anulare a unui act sau a unui fapt stabilit printr-o reglementare juridică sau socială Si: abolire, abrogare, șters¹ (5). 6 Pierdere a strălucirii, a culorii unui obiect sub acțiunea unor cauze exterioare Si: decolorare. 7 Pierdere a intensității unei culori, lumini sub acțiunea unor cauze exterioare. 8 Pierdere (treptată) a conturului, a clarității unui obiect (din cauza depărtării, a întunericului etc.) Si: estompare (4). 9 (Fig) Dispariție din amintire, din minte a unor evenimente, a unor imagini etc. Si: șters¹ (6). 10 (Rar; fig) Omorâre (a cuiva) Si: ucidere, (rar) șters¹ (7). 11 (Fig) Distrugere a unei localități, a unei țări etc. Si: (rar) șters¹ (8) 12 Anulare a unei înregistrări de pe o bandă magnetică Si: șters¹ (9). 13 (Pfm; rar; fig) Furt¹ (1).

postprocesare sf [At: DEX² / Pl: ~sări / E: post³- + procesare] Procesare ulterioară a unei înregistrări pe bandă magnetică.

procesa vt [At: DEX² / Pzi: ~sez / E: eg process] A prelucra semnalele înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor.

procesare sf [At: DEX² / Pl: ~sări / E: procesa] Prelucrare a semnalelor înregistrate pe bandă magnetică prin intermediul unui procesor.

procesat, ~ă a [At: DEX² / Pl: ~ați, ~e / E: procesa] (D. semnale înregistrate pe bandă magnetică) Care a fost prelucrat prin intermediul unui procesor.

procesor sn [At: DEX² / Pl: ~oare / E: eg processor] Aparat electronic sau circuit integrat specializat pentru operații complexe sau pentru transformarea esențială a semnalelor înregistrate pe bandă magnetică.

videocasetă sf [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1972, nr. 26, 21/1 / P: ~de-o~ / Pl: ~te / E: fr vidéocassette, eg videocassette] Casetă care conține bandă magnetică utilizată pentru înregistrarea imaginii și a sunetului.

videomagnetofon sn [At: DEX² / P: ~de-o~ / Pl: ~oane / E: video²- + magnetofon] Aparat care înregistrează imaginea și sunetul pe o bandă magnetică, reproducându-le pe un ecran de televiziune.

bándă² s.f. 1 Fîșie flexibilă (de material textil, metal, cauciuc, hîrtie etc.), de grosime mică, avînd lungimea mult mai mare decît lățimea, cu care se leagă, se înfășoară, se întărește etc. ceva; bantă. ◇ Bandă adezivă v. adeziv. 2 Fîșie cu care se împodobește (pe margini) un obiect de îmbrăcăminte. 3 (anat.) Fîșie de țesut în formă de panglică sau de cordon care leagă sau unește două organe. ◆ (biol.) Parte a cromozomului, clar evidențiată, de culoare mai închisă sau mai deschisă. 4 Bandă rulantă (sau de transport, continuă) = fîșie lată de piele, de cauciuc, de plăci metalice etc., pe care se transportă automat bagaje, materiale, piese fabricate ori în curs de fabricație, persoane; conveier. Bandă rulantă-școală = sistem de organizare a producției pe bandă, în scopuri didactice. Lucru (sau producție) pe (sau în) bandă (rulantă) = lucru (sau producție) în flux, care, pentru a trece de la o fază sau de la o operație a ciclului de fabricație la alta, folosește banda rulantă. Bandă transportoare v. transportor. ◇ Fig. Școala scoate absolvenți be bandă rulantă. 5 Bandă izolantă (sau izolatoare, de izolație) = fîșie de țesătură de bumbac sau de mătase, simplă sau impregnată, uleiată ori cauciucată, cu care se izolează electric conductoarele și înnădirile sau se consolidează înfășurările electrice. 6 (și bandă magnetică) Fîșie din material plastic pe care este dispersată uniform o pulbere feromagnetică fină, folosită pentru înregistrarea magnetică a semnalelor, a informațiilor etc. ◇ Bandă de magnetofon (sau de casetofon) = bandă magnetică pe care se imprimă și de pe care se pot reproduce sunete cu ajutorul magnetofonului (sau al casetofonului). ◇ Bandă etalon = bandă magnetică cu înregistrări speciale pentru reglarea sau verificarea parametrilor unui magnetofon sau ale unui magnetoscop. 7 Bandă de imagini = peliculă cinematografică. ◇ Bandă sonoră = coloana sonoră a unei pelicule cinematografice. 8 Bandă desenată = serie de desene, însoțite de un text scurt. 9 Bandă de circulație = fîșie lungă, delimitată din partea carosabilă a unui drum, rezervată circulației în același sens (a unui singur șir de vehicule). 10 Fiecare dintre marginile elastice ale unei mese de biliard. 11 (herald.) Figură diagonală care unește unghiul drept de sus al unui scut cu unghiul stîng de jos. 12 Margine a pistei de popice. ◇ Expr. A da (sau a lua) banda = a atinge cu bila marginea pistei popicelor. 13 Șină care leagă cele două țevi ale unei puști de vînătoare. 14 (electron.) Grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice ori sonore. 15 (mar.) Înclinare a unei nave pe un bord din cauza vîntului sau a depozitării defectuoase a încărcăturii. • pl. benzi. /<fr. bande, germ. Band.

videocasetă s.f. Suport multimedia în formă de casetă, de dimensiunii standard, care permite stocarea pe o bandă magnetică a unor imagini filmate (însoțite de sunet) și redarea lor cu ajutorul unui videocasetofon; telecasetă, videogramă. • sil. -de-o-, pl. -e. /<engl. videocassette, fr. vidéocassette.

videomagnetic, -ă adj. Care se referă la înregistrările pe bandă magnetică a semnalelor video și audio care fac parte dintr-un program de televiziune. • sil. -de-o-. pl. -ci, -ce. /<fr. vidéomagnetique.

blanc¹ s.n. 1 Piele tăbăcită, suplă și elastică, colorată sau cu fața naturală, folosită pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice. 2 Fîșie de material insensibil care protejează capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică. • pl. -uri. /<germ. Blank.

blanc² s.n. 1 Spațiu alb care desparte două cuvinte tipărite. 2 Pauză albă și tremurătoare care apare uneori în emisiunile de televiziune în urma unor defecțiuni tehnice, dînd senzația că „s-a rupt filmul”. 3 (inform.) Zonă dintr-un suport de date care nu conține înregistrări; spațiu nescris. ♦ Compact disc neinscripționat. 4 Pauză într-o înregistrare pe bandă magnetică, în emisiunile radiofonice. • pl. -uri. /<fr. blanc, engl. blank.

bobinator, -oare 1 s.m., s.f. Persoană care execută bobinări sau repară bobine de mașini electrice. 2 s.f. Mașină de bobinat. 3 s.n. (cinemat.) Mecanism care asigură rularea peliculei sau a benzii magnetice pe noaieuri sau bobine. • pl. -i, -e. /bobina + -tor, după fr. bobineur.

bobină s.f. 1 Suport cilindric pe care se poate înfășură un fir, un cablu, o peliculă sau o bandă magnetică. ♦ Ext. Ansamblu compus din acest suport și firul, cablul etc. înfășurat pe el. ♦ Mosor. 2 Bobină conductoare = element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire conductoare înfășurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic. Bobină de inducție = transformator electric constituit din două înfășurări (primară și secundară) pe un singur miez de fier .Bobină de self v. self. • pl. -e. / <fr. bobine.

bruitism (< fr. bruit, „zgomot”), denumire dată încercărilor lui Pratella, Russolo și ale altor „futuriști” italieni din al doilea deceniu al sec. 20 de a crea o „artă a zgomotelor”. Utilizând surse naturale, ba chiar și o mașină capabilă să producă mai multe tipuri de zgomote*, autorii caută să exalte „plăcerea acustică rezultată din combinațiile acestora”, ineditul sonorităților ce evocau cu predilecție – în consensul esteticii futuriste – ambianța citadină. B. a premers, înaintea apariției benzii (III) magnetice, încercările de muzică concretă*.

REBOBINA vb. tr. 1. a bobina din nou (o mașină electrică). 2. a readuce o bandă perforată sau magnetică ori un film în poziția inițială sau dorită. (< fr. rebobiner)

CAP¹, (I, III) capete, s. n., (II) capi, s. m. I. S. n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, alcătuită din cutia craniană și legată de trunchi prin gât. ◊ Loc. adv. Din cap până-n picioare = de sus până jos, în întregime, cu desăvârșire. Cu noaptea-n cap = dis-de-dimineață. (Până) peste cap = extrem de..., exagerat de... Cu un cap mai sus = (cu mult) mai sus, mai deștept, mai reușit, mai bine. Cu capul plecat = rușinat, umilit, învins. Pe după cap = pe după gât, la ceafă. Loc. adj. (Fam.) Bătut (sau căzut) în cap = tâmpit, prost. ◊ Expr. A se da peste cap = a face tumbe; a depune eforturi deosebite pentru a realiza ceva, a face imposibilul. A da (pe cineva) peste cap = a trânti (pe cineva) la pământ; a da jos dintr-o situație, a doborî, a învinge. A da peste cap (paharul, băutura etc.) = a înghiți dintr-odată conținutul unui pahar, al unei căni etc. A da (ceva) peste cap = a) a schimba cu totul ordinea lucrurilor, a ideilor, a unui program stabilit etc.; b) a lucra repede, superficial, de mântuială. A scoate capul în lume = a ieși între oameni, în societate. A nu-și (mai) vedea capul de... sau a nu ști unde-i stă sau unde-i este capul = a nu ști ce să mai facă, a fi copleșit de... A-și pierde capul = a se zăpăci. A nu mai avea unde să-și pună capul = a ajunge fără adăpost, pe drumuri, sărac. A da din cap = a clătina capul (în semn de aprobare, de refuz etc.). A da (cuiva) la cap = a lovi; a omorî; a ataca cu violență pe cineva; a distruge (cu vorba sau cu scrisul). A umbla cu capul în traistă = a fi distrat, neatent. A se da cu capul de toți pereții (sau de pereți) = a fi cuprins de disperare sau de necaz, a regreta o greșeală făcută. A-și lua (sau a apuca) lumea în cap = a pleca departe, părăsindu-și casa, locul de origine și rătăcind prin lume. A-și pleca capul = a se simți rușinat, umilit; a se declara învins, a se supune. Vai (sau haram) de capul lui = vai de el. A cădea (sau a veni, a se sparge etc.) pe (sau de, în) capul cuiva (o situație neplăcută, un necaz etc.) = a veni asupra cuiva tot felul de neplăceri și necazuri, a-l lovi o nenorocire. A cădea pe capul cuiva = a sosi pe neașteptate la cineva (creându-i neplăceri, deranj). A sta (sau a ședea, a se ține) de capul cuiva sau a se pune pe capul cuiva = a stărui fără încetare pe lângă cineva. A ședea (sau a sta) pe capul cuiva = a sta pe lângă sau la cineva (creându-i neplăceri, plictisindu-l etc.). A se duce de pe capul cuiva = a lăsa pe cineva în pace. (Reg.) A nu ști (sau a nu avea) ce-și face capului = a nu mai ști ce să facă pentru a ieși dintr-o situație grea. ◊ Cap de familie = bărbatul care exercită puterea maritală și părintească; p. gener. orice persoană care asigură mijloacele necesare traiului unei familii și o reprezintă juridic. ◊ Cap de expresie = portret în care artistul face un studiu amănunțit al expresiei unui sentiment pe trăsăturile chipului omenesc. ♦ (La fotbal) Lovire a mingii cu capul. ♦ Cap de bour = nume sub care sunt cunoscute primele serii de mărci poștale românești, având pe ele capul unui bour. ♦ Parte a monedei pe care se află imprimat capul unei persoane. ♦ Părul capului. 2. Căpătâi; căpătâiul patului. 3. Individ, ins. Câte 5 lei de cap. ◊ Expr. Pe capete = care mai de care, în număr foarte mare, pe întrecute. Câte capete, atâtea păreri, exprimă o mare divergență de opinii. 4. Minte, gândire, judecată; memorie. ◊ Loc. adj. și adv. Cu cap = (în mod) inteligent, deștept. Fără cap = (în mod) necugetat. Loc. adj. Cu scaun la cap = cu judecată dreaptă; cuminte. ◊ Expr. A fi bun (sau ușor) la (ori de) cap sau a avea cap ușor = a fi deștept. A fi greu (sau tare) de cap ori a avea cap greu = a pricepe cu greutate; a fi prost. A nu(-i) intra (cuiva) în cap = a nu putea pricepe (ceva). A-i ieși (cuiva ceva) din cap = a nu-i mai sta gândul la...; a uita. A nu-i mai ieși (cuiva ceva) din cap = a-l stăpâni mereu (același gând), a nu putea uita. A-i sta capul la... = a se gândi la... A-și bate (sau a-și frământa, a-și sparge, a-și sfărâma etc.) capul = a se gândi, a se strădui pentru a soluționa o problemă. A-i deschide (cuiva) capul = a face (pe cineva) să înțeleagă ceva, a lămuri (pe cineva). A fi (sau a rămâne, a umbla etc.) de capul său = a fi (sau a rămâne etc.) liber, independent, nesupravegheat. A face (ceva) din (sau de) capul său = a face (ceva) fără a se consulta cu altcineva. A întoarce (sau a suci, a învârti) capul cuiva = a face pe cineva să-și piardă dreapta judecată; a zăpăci; a face pe cineva să se îndrăgostească. A nu avea cap să... = a nu avea posibilitatea să..., a nu putea să... ♦ (Jur.) Cap de acuzare = motiv pe care se întemeiază acuzarea. 5. (Înv.) Viață. A plăti cu capul. ♦ (Astăzi în expr.) Odată cu capul sau în ruptul capului = cu niciun preț, niciodată. A-și face de cap = a face ceva ce poate să-i primejduiască viața; a face nebunii. 6. Compuse: a) (Entom.) cap-de-mort sau capul-lui-Adam = strigă; b) (Bot.) cap-de-cocoș = dulcișor; capul-șarpelui = plantă erbacee acoperită cu peri aspri și cu flori roșii ca sângele, dispuse în spice simple (Echium rubrum); c) capul-balaurului = o parte a constelației balaurului. II. S. m. Căpetenie, șef, conducător. ♦ Inițiator. III. S. n. 1. Vârf (al unui obiect). ♦ Extremitate proeminentă a unui dispozitiv, instrument etc. sau a unui element dintr-un sistem. ♦ Obiect, mecanism sau dispozitiv asemănător cu un cap¹ (I 1), folosit în diverse scopuri tehnice. 2. Partea extremă cu care începe sau sfârșește ceva. ◊ Cap de pod = loc aflat pe teritoriul inamic, dincolo de un curs de apă, de un defileu etc.; p. ext. forțele armate care ocupă acest loc cu scopul de a asigura trecerea grosului trupelor și a mijloacelor de luptă. ◊ Loc. adv. Cap la (sau în) cap = cu părțile extreme alăturate. ◊ Expr. Cap de țară = margine de țară; hotar. Nu-i (un) cap de țară = nu-i nimic grav, nicio nenorocire. A sta (sau a ședea, a se ridica) în capul oaselor = a se ridica stând în pat, a sta în șezut. 3. Partea de dinainte; început, frunte. În capul coloanei. ◊ Cap de an (sau de săptămână, de iarnă etc.) = începutul unui an (sau al unei săptămâni etc.). Cap de coloană = persoană sau grupul care stă în fruntea coloanei. Cap de afiș (sau cap de listă) = primul nume dintr-o listă de persoane afișate în ordinea valorii lor. ◊ Loc. adv. În cap de noapte sau în capul nopții = după ce s-a întunecat bine. Din (sau de la) cap = de la început, de la începutul rândului. Din capul locului = înainte de a începe ceva; de la început. ♦ Partea principală, mai aleasă (a ceva). ◊ Expr. Capul mesei = locul de onoare la masă. 4. Partea de jos sau dindărăt a unui lucru; capăt; (cu sens temporal) sfârșit. ◊ Expr. A o scoate la cap = a sfârși (cu bine). A-i da de cap = a rezolva; a învinge, a răzbi. În cap = (după numerale) exact, întocmai. 5. Bucățică ruptă dintr-un obiect; p. ext. lucru de mică importanță. ◊ Expr. Niciun cap de ață = absolut nimic. Până la un cap de ață = tot. 6. (În sintagma) Cap magnetic = dispozitiv utilizat pentru înscrierea, citirea-preluarea sau ștergerea informației înscrise pe bandă, casetă, disc sau tambur magnetic. – Lat. caput, (II) după fr. chef.

SCANER SCHENĂR/ s. n. 1. aparat de radiografie cu raze X, care permite a obține serii de clișee, în tehnică, medicină etc. pentru o explorare amănunțită; scanograf. 2. tehnică video, unde capetele magnetice sunt fixate pe un tambur a cărui axă este oblică în raport cu banda și care se învârtește cu mare viteză. ◊ sistem de antenă rotitoare. 3. (poligr.) aparat care efectuează automat selecția cvadricromă prin analiza lineară a originalului în culori. (< engl., fr. scanner)

BOBÍNĂ (< fr.) s. f. 1. Suport cilindric sau tubular din lemn, metal, carton etc. servind la înfășurarea firelor, a semitorturilor, a peliculei de film sau a benzilor; p. ext. ansamblu format din acest suport și firele, semitorturile etc., înfășurate pe el. 2. B. electrică = element de circuit electric format din spire conductoare în serie, cu sau fără miez feromagnetic, ce produce un cîmp magnetic sau în care se induce o tensiune electromotoare. B. de inducție = transformator electric cu miez feromagnetic deschis, a cărui înfășurare primară este parcursă de un curent continuu întrerupt periodic. B. de deflexie = pereche de bobine (2) ce poate determina o deviație a unui fascicul de electroni analogă cu cea produsă de acțiunea unui cîmp magnetic.

BANDĂ² benzi f. 1) Fâșie (lungă și îngustă) din diferite materiale, cu care se înfășoară, se leagă sau se împodobește ceva; ștraif. * ~ izolatoare fâșie îngustă de material, acoperită pe una din fețe cu un strat de cauciuc lipicios, folosită la izolarea legăturilor electrice. ~ magnetică fâșie magnetizată, îngustă și lungă, destinată înregistrării magnetice a semnalelor electrice. ~ de magnetofon fâșie de material plastic, acoperită cu un strat de material magnetic, care se folosește la înregistrarea și reproducerea sunetelor cu ajutorul magnetofonului. ~ rulantă fâșie mobilă, acționată mecanic, care servește la transportarea materialelor sau fabricatelor într-o întreprindere producătoare. 2) Parte îngustă și lungă din componența a ceva. * ~ de circulație fâșie dintr-o șosea, rezervată circulației vehiculelor în același sens. [G.-D. benzii] /<fr. bande

videomagnetic, -ă adj. Care se referă la înregistrările vizuale pe suport magnetic ◊ „Mijloacele mecanice și audiovizuale, televiziunea în circuit închis, înregistrările videomagnetice sunt numai câteva din direcțiile spre care își îndreaptă activitatea centrul de la Cracovia.” Sc. 22 X 75 p. 4. ◊ „O bibliotecă «Shakespeare» de un fel deosebit este pregătită în Marea Britanie. Este vorba de înregistrarea tuturor pieselor marelui dramaturg pe benzi videomagnetice.” Sc. 29 X 76 p. 6; v. și tomosinteză (din fr. vidéomagnétique; DMC 1974; DEX-S)

CARTELĂ, cartele, s. f. 1. Carnețel, bucată de hârtie sau de carton, cu bonuri detașabile, imprimate și numerotate, pe baza cărora se pot obține produse raționalizate sau se poate servi masa la o cantină. 2. Bandă de carton perforată care indică desenul unei țesături. 3. (Inform.; în sintagma) Cartelă perforată = suport de informație imprimat special, folosit în sistemele de prelucrare automată a datelor și reprezentat printr-un carton dreptunghiular de dimensiuni standardizate, pe care datele sunt trecute cu ajutorul unui cod de perforații. 4. (În sintagma) Cartelă magnetică = dreptunghi de material plastic, acoperit cu substanță magnetică, pe care poate fi înregistrată informația prin magnetizarea unor zone de suprafață într-un cod prestabilit. – Din it. cartella.

electrofone, instrumente ~. Această cea mai tânără dintre toate grupurile de instrumente* se caracterizează prin transformarea oscilațiilor electrice în sunete muzicale. Nu se includ în această categorie instr. la care curentul electric are un rol adiacent (de ex. la orgă*, unde pune în mișcare mecanismul pneumatic) E. se împarte în electromecanice și radioelectrice. Din primul grup fac parte instr. tradiționale (pian*, chitară* etc.) ale căror sunete obținute în mod obișnuit sunt transformate (pe cale electromagnetică, electrostatică, electroacustică sau fotoelectrică) în oscilații electrice și redate din nou, amplificate, sub formă de vibrații* sonore. La aceste instr., prin modificarea frecvențelor electrice, este posiblă schimbarea calităților timbrale* și dinamice ale sunetelor. Cele mai cunoscute din acest grup sunt instr. de tipul pianului: Neo-Bechstein, elektronium, electrophon, photona, pianofon, rhytmikon și orga Wurlitzer. Din al doilea grup fac parte instr. eterofone, la care sunetele sunt produse de tuburi electronice, ionice, și mai nou de tranzistoare, prin două generatoare de înaltă frecvență sau de unul, eventual mai multe generatoare, de frecvență joasă, filtre și modulatoare de amplitudine și frecvență. Sunetul acestor instr. este influențat printr-un factor extern (de ex. mână, sârmă, buton etc.). Instr. radioelectrice pot fi monodice și plurifone. Cel mai vechi dintre monodice* (care emite un singur sunet în același timp) este instr. teremin sau termenvox (inventat în 1920 de inginerul Lev Sergheevici Teremin). Acesta constă dintr-un sistem de tuburi electronice, montate într-o cutie de forma unui aparat de radio, având o antenă pe suprafață. Apropiind palma de antenă, sunetul devine tot mai acut. O pedală reglează intensitatea sunetelor. Alt instr. din această categorie este cel numit Undele Martenot*. Instr. enumerate mai jos funcționează în general pe baza principilor descrise: electrophon, eterophon, melocord, kaleidofon, ondiolină, partiturofon, trautonium etc. în categoria instr. plurifone (care pot emite simultan mai multe sunete) se numără orgile Ahlborn, Dereux, Ranger, polychord, consonata novachord, ionika, Hammond, Lipp (v. orgă electronică). Sunetele electronice se pot obține prin combinarea generatoarelor electronice cu fixatorul electro-magnetic al sunetelor. Generatorul de sunete produce sunete muzicale fără armonice*; cu ajutorul multivibratorului se obțin sunete bogate în armonice, iar generatorul de zgomote produce sunete de frecvență* nehotărâtă, de o dinamică uniformă. Prin mixtura celor trei factori producători de sunete se pot obține combinații sonore nelimitate. Prin lovirea unei tobe electrice (membrană de microfon) se realizează sunete pregnante, ritmice sau aritmice, după necesitate. În muzica concretă* în afară de aceste elemente constitutive ale muzicii electronice* se utilizează și efecte de zgomote* externe (de ex. șuieratul locomotivei, sirena vapoarelor, strigăte, scârțiituri etc.) înregistrate* pe bandă de magnetofon, reînregistrate pe diferite turații, eventual inversate, iar efectele sonore obținute sunt redate din nou. Sunetele astfel realizate se combină cu ajutorul unui instr. denumit electro-clavicord și din totalitatea varietăților sonore se realizează „compoziția”. Pentru aceste lucrări nu se mai poate folosi notația, tradițională, recurgându-se la semne, care se aseamănă cu graficele electrotehnice. Executarea pieselor se face exclusiv prin difuzoare*, fără intervenția vreunui interpret.