Definiția cu ID-ul 547342:
Jargon
sonotecă, secție aparținătoare unui laborator electroacustic (sau chiar unei fonoteci*) unde sunt colectate și conservate sunete* de proveniență diferită (naturale, preparate, electronice etc.). S. ușurează munca de căutare a sunetelor pentru realizarea unei compoziții (1) pe bandă magnetică. Ele au apărut o dată cu înființarea laboratoarelor electroacustice și folosesc compozitorilor de muzică concretă*, electronică* sau „tape music” cât și altor scopuri artistice sau de cercetare.