Definiția cu ID-ul 555631:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

carte s. f. (inform.) Carton sau plastic cu fir metalic magnetizat, de dimensiuni standard, care servește ca suport de memorizare a datelor și declanșează instalații automate ◊ „Din numărul total [de telefoane moderne] 1200 au principiul de funcționare pe bază de monedă, iar 800 cu cartelă tip «cipcard».” R.l. 23 III 93 p. 9. ◊ „[...] cutiile de presă ale jurnaliștilor [...] nu se deschid cu cheia [...] ci pe bază de «cartelă» – fiecare legitimație are încorporată o bandă magnetică.” R.lit. 20/93 p. 17 **Tipuri de cartele: ◊ „[...] așteptăm un lot de 2000 telefoane din Republica Sud-Africană, parțial cu cartelă electronică, parțial cu monedă [...]” R.l. 4 V 93 p. 16. ◊ „[...] cheile de la cameră au fost înlocuite cu cartelele magnetice. R.l. 3 VII 93 p. 5. ◊ „În stația de metrou Piața Unirii 1 are loc un experiment privind viitorul sistem de taxare bazat pe cartelele magnetice. R.l. internaț. 12 VII 95 p. 2 (formal din it. cartella; sensul din engl. card; DN, DEX – alte sensuri, DN3, DEX-S)