bobină s.f. 1 Suport cilindric pe care se poate înfășură un fir, un cablu, o peliculă sau o bandă magnetică. ♦ Ext. Ansamblu compus din acest suport și firul, cablul etc. înfășurat pe el. ♦ Mosor. 2 Bobină conductoare = element component al circuitelor electrice constituit din mai multe spire conductoare înfășurate în jurul unui suport dielectric sau feromagnetic. Bobină de inducție = transformator electric constituit din două înfășurări (primară și secundară) pe un singur miez de fier .Bobină de self v. self. • pl. -e. / <fr. bobine.