magnetotecă s. f. (tehn.) Colecție de benzi magnetice înregistrate ◊ „Pentru a nu lăsa să se piardă tradiția obiceiurilor caracteristice vieții la țară, oficiul cultural al mijloacelor audiovizuale din Franța a hotărât crearea unei «magnetoteci naționale». Este vorba de înregistrarea pe bandă de magnetofon a relatărilor orale ale unor țărani bătrâni despre specificul unor străvechi îndeletniciri.” Sc. 14 IX 79 p. 5 (din fr. magnétothèque; DMC 1970; DEX-S)