Definiția cu ID-ul 397155:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BLANC1 s.n. 1. Piele tăbăcită vegetal, colorată sau cu fața naturală, folosită pentru curelărie, harnașamente și articole tehnice. 2. Fîșie de material insensibil care apără capetele bobinelor de film sau de bandă magnetică. [< germ. Blank].