casetotecă s. f. Loc de depozitare sau colecție de casete cu benzi magnetice ◊ „Alături de bibliotecă, discotecă, casetotecă sonoră, și-a făcut apariția de curând videoteca – la dispoziția publicului larg. La Stockholm a fost inaugurată de curând o primă mostră a acestui gen de cinematograf, care dispune de filme înregistrate pe videocasete, spectatorii alegând ei înșiși programul dorit.” Sc. 26 XII 74 p. 6 (din fr. cassettothèque; DMC 1972, DTN p. 774; DEX-S)