4 intrări

45 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ursa v vz ursi

URSĂ, urse, s. f. (Astron.; livr.; în sintagma) Ursa-Mare (sau -Mică) = Carul-Mare (sau -Mic), v. car. – Din lat. ursa, fr. ourse.

URSI, ursesc, vb. IV. Tranz. (în superstiții) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina. ♦ A face cuiva farmece, vrăji. – Din ngr. oríso (viit. lui orízo).

ursă1 sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~se / E: ml ursa] 1 Ursoaică (1). 2 (Reg) Epitet dat unei femei grase și greoaie. 3 (Lpl) Nume dat celor două constelații situate aproape de polul nord și care formează caral-mare și carul-mic. 4 (Ast; liv; îc) ~sa-mare Caral-mare. 5 (Ast; liv; îc) ~sa-mică Carul-mic. 6 (Ban) Numele unui dans nedefinit mai îndeaproape.

ursă2 sf [At: PAMFILIE, DUȘM. 2 / Pl: ~se / E: pvb ursa] 1 (Reg) Ursit1 (2). 2 (Mun) Ursitoare (3).

ursesc, ~ească a [At: KLEIN, D. 408 / Pl: ~ești / E: urs + -esc] 1 (De obicei în descântece) Care aparține ursului (1). 2 (De obicei în descântece) Privitor la urs (1). 3 (De obicei în descântece) De urs (1). 4 (De obicei în descântece) Caracteristic ursului. 5 (Îs) Mere ~ești Varietate de mere cu coaja roșie, cu gust dulce și aspru. 6 (Îs) Prune (sau, reg, porobI) ~ești Varietate de prune rotunde, roșietice, moi, care se coc târziu și nu se desprind de pe sâmbure. 7 (Îs) Bureți ~ești Varietate de bureți uscați.

ursi1 [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie, 10479 / V: (reg) urși, ~sa (Pzi: ursez) / Pzi: ~sesc / E: ngr οριω] (În superstiții și credințe populare) 1 vt (Mai ales la forma pasivă; subiectul gramatical sau logic, exprimat sau subînțeles, indică, de obicei, o ființă supranaturală) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru Si: a hărăzi1 (5), a meni, a predestina, a rândui, a sorti, (rar) a urzi1 (21), (reg) a rândului. 2 vt(a) (Mai ales la forma pasivă; subiectul gramatical sau logic, exprimat sau subînțeles, indică, de obicei, o ființă supranaturală) A determină un eveniment, o acțiune etc. (rostind, uneori, formule magice) Si: a hărăzi1 (5), a meni, a predestina, a sorti, (reg) a rândului. 3 vt A fermeca (rostind descântece). 4 vt (Pop) A prevesti cuiva ceva (mai ales rău) Si: a cobi (3), a meni. 5 vi (Îe) A ~ a rău A prezice lucruri nefavorabile.

URSĂ, urse, s. f. (Astron.; livr.; în sintagma) Ursa Mare (sau Mică) = Carul-Mare (sau -Mic), v. car. – Din lat. ursa, fr. ourse.

URSI, ursesc, vb. IV. Tranz. (În credințele și basmele populare) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a meni, a predestina. ♦ A face cuiva farmece, vrăji. – Din ngr. oríso (viit. lui orízo).

URSĂ, urse, s. f. 1. (În expr.) Ursa-mare = carul mare, v. car2 (I 1). Zice că aceea e ursa-mare, și eu zic că nu e aceea. DELAVRANCEA, O. II 330. Ursa-mică = carul mic, v. car2 (I 1). Mă uitam la ursa-mică. NEGRUZZI, S. I 58. 2. (Regional) Femela ursului; ursoaică.

URSI, ursesc, vb. IV. Tranz. (În concepțiile mistice, mai ales la forma pasivă) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a destina, a meni, a predestina. Să-mi uit singurătatea... toate cîte-am îndurat, De cînd fui ursită-n lume să fiu fată de-mpărat. EFTIMIU, Î 28. Mi-a fost pe semne calea De un dușman ursită. TOPÎRCEANU, B. 75. El tremură în umbră, Și-n lunga-i agonie Se crede pentru osîndă ursit pe veșnicie. PĂUN-PINCIO, P. 45. Bat-o crucea ursitoare Care m-a ursit pe mine Să n-am nici o zi cu bine. ALECSANDRI, P. P. 277. ◊ (Poetic) A ursit-o-n fașă dorul De-a fi dragă tuturor! COȘBUC, P. I 138. ♦ Intranz. (Despre ursitoare) A rosti formule magice care să hotărască soarta unei ființe sau a unui lucru. Cînd începură ursitoarele să ursească, el se făcu numai urechi. ISPIRESCU, L. 97.

URSĂ ~e f.: ~a Mare constelație care constă din șapte stele, situate astfel, încât seamănă cu un car cu oiște; Carul Mare. ~a Mică constelație asemănătoare cu cea precedentă, având distanțele dintre stele mai mici; Carul Mic. /<lat. ursa, fr. ourse

A URSI ~esc tranz. (în superstiții și în creația folclorică) A hotărî dinainte, prestabilind mersul lucrurilor (soarta, viața unei ființe); a sorti; a meni; a hărăzi; a predestina; a soroci. /<ngr. oríso

ursă f. 1. ursoaică; 2. nume a două constelațiuni situate aproape de polul boreal, Ursa mare și Ursa mica, a carii ultimă stea e cea polară.

ursì v. a rosti ursita. [Gr. bizantin ORÍZO (aorist ORISA), a hotărî (soarta), a decide (cf. bulg. uresița, ursitoare)].

*úrsă f., pl. e (lat. ursa, ursoaĭcă). Astr. Constelațiunea numită popular car. – Ursele-s două: cea mare și cea mică și-s situate spre nord. Amîndoŭă aŭ cîte șapte stele. În cea mică se află steaŭa polară.

ursésc v. tr. (ngr. orízo, aor. órisa, limitez, determin, fixez, hotărăsc, de unde și bg. orisvam și urisvam. V. orizont). Hotărăsc soarta unuĭ copil la naștere: ursitorile ĭ-aŭ ursit o vĭață fericită. – Vechĭ și azĭ în Olt. și Oaș ursez: așa aŭ fost ursate dobitoacele (NPl. Ceaur, 9).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!Ursa-Mare (constelație) s. propriu f. art., g.-d. art. Ursei-Mari

!Ursa-Mi (constelație) s. propriu f. art., g.-d. art. Ursei-Mici

ursi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ursesc, 3 sg. ursește, imperf. 1 urseam; conj. prez. 1 sg. să ursesc, 3 să ursească

!Ursa-Mare (constelație) s. propriu f., g.-d. Ursei-Mari

!Ursa-Mi (constelație) s. propriu f., g.-d. Ursei-Mici

ursi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ursesc, imperf. 3 sg. ursea; conj. prez. 3 să ursească

ursi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ursesc, imperf. 3 sg. ursea; conj. prez. 3 sg. și pl. ursească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URSĂ s. v. destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.

URSI vb. 1. v. hărăzi. 2. v. predestina. 3. v. vrăji.

ursă s. v. DESTIN. FATALITATE. MENIRE. NOROC. PREDESTINARE. SOARTĂ. URSITĂ. ZODIE.

URSI vb. 1. a da, a destina, a hărăzi, a hotărî, a meni, a orîndui, a predestina, a rîndui, a sorti, (rar) a predetermina, a preursi, (pop.) a noroci, a scrie, a soroci, (înv.) a tocmi, (fig.) a rezerva. (Ce ne-a ~ soarta?) 2. a destina, a face, a hărăzi, a meni, a predestina, a sorti. (Sînt ~ să fie fericiți.) 3. a descînta, a face, a fermeca, a meni, a vrăji, (pop.) a solomoni, (reg.) a boboni, a bosconi, a boscorodi, a rîvni, (prin Transilv.) a pohibi. (A-i ~ cuiva cu ulcica.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ursi (-sesc, -it), vb.1. A predestina, a determina soarta sau o anume stare superioară în viitorul unei persoane. – 2. A meni, a ordona, a semnala. – Var. ursa și der. Mr. ursescu, ursire. Ngr. ỏρίζω, viitor ỏρίσω „a determina” (Pascu, II, 98; Tiktin; Candrea), cf. bg. orisvam. După părerea greșită a lui Cihac, II, 203, cuvînt identic cu a urzi cf. împotrivă Pușcariu 1839. – Der. ursit, adj. (predestinat; s. n., predestinație, destin; s. m., tînăr predestinat să fie bărbatul unei femei, viitor logodnic); ursită, s. f. (destin, soartă; viitoare logodnică); ursitor, s. m. (prezicător, ghicitor); ursitoare, s. f. (soartă, personificare antropomorfică a predestinării; prezicătoare, ghicitoare; femeie care conduce jocurile de ajun), cuvînt de uz general (ALR, I, 241); preursi, vb. (a predestina), cuvînt creat după fr. prédestiner.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ursă, urse, s.f. (pop.) 1. ursoaică. 2. numele a două constelații situate aproape de polul boreal: Ursa mare și Ursa mică.

ursă, urse, s.f. – (astr.) Ursa, numele celor două constelații situate aproape de Polul Nord (carul mare, carul mic). ♦ (onom.) Ursă, Ursa, nume de familie (15 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Lat. ursa „ursoaică” (Scriban, DEX, MDA).

ursi, ursesc, vb. intranz. – 1. A sorti, a hărăzi, a predestina (destinul cuiva). 2. A face vrăji, cf. a face pă ursit = vrajă, făcătură, prin care cineva este determinat să întemeieze o căsătorie pe cale magică: „Când îi făce pă ursât, luă nouă stropi de apă, cu gura, di pă roata morii și nouă pietri de la vadurile carălor. Apoi, lua nouă ulcele și pune în ele apă și pietrile și le pune înaintea focului, cum erau cuptoarele demult. Și pă fată o la pă cap pân scară și îl vide pă ursât” (Bilțiu). – Din ngr. oríso, viit. lui orízo „a determina” (Șăineanu; Pascu, Tiktin, Candrea, cf. DER; DEX, MDA).

ursă, -e, s.f. – 1. (astr.) Numele celor două constelații situate aproape de polul nord (carul-mare, carul-mic). 2. Ursitoare. – Lat. ursa.

ursi, ursesc, vb. intranz. – 1. A sorti, a hărăzi, a predestina (destinul cuiva). 2. A face vrăji, cf. exa face pă ursit, cu sensul de vrajă, făcătură, prin care cineva este determinat să întemeieze o căsătorie pe cale magică: „Când îi făce pă ursât, luă nouă stropi de apă, cu gura, di pă roata morii și nouă pietri de la vadurile carălor. Apoi lua nouă ulcele și pune în ele apă și pietrile și le pune înaintea focului, cum erau cuptoarele demult. Și pă fată o la pă cap pân scară și îl vide pă ursât” (Bilțiu). – Din ngr. oríso, viit. lui orízo (Pascu, Tiktin, Candrea).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

URSA MARE (Ursa Major), constelație din emisfera boreală. Cele mai strălucitoare stele, printre care se află Dubhe și Mizar, sunt de mărimea a doua. V. și Carul Mare.

URSA MICĂ (Ursa Minor), constelație din emisfera boreală. Asemănătoare cu Ursa Mare, dar dispusă invers. Steaua sa principală este Steaua Polară, situată foarte aproape de Polul Nord ceresc. V. și Carul Mic.

Intrare: Ursa-Mare
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Ursa-Mare
plural
genitiv-dativ singular
  • Ursei-Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Ursa-Mică
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Ursa-Mi
plural
genitiv-dativ singular
  • Ursei-Mici
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ursă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ursă
  • ursa
plural
  • urse
  • ursele
genitiv-dativ singular
  • urse
  • ursei
plural
  • urse
  • urselor
vocativ singular
plural
Intrare: ursi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ursi
  • ursire
  • ursit
  • ursitu‑
  • ursind
  • ursindu‑
singular plural
  • ursește
  • ursiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ursesc
(să)
  • ursesc
  • urseam
  • ursii
  • ursisem
a II-a (tu)
  • ursești
(să)
  • ursești
  • urseai
  • ursiși
  • ursiseși
a III-a (el, ea)
  • ursește
(să)
  • ursească
  • ursea
  • ursi
  • ursise
plural I (noi)
  • ursim
(să)
  • ursim
  • urseam
  • ursirăm
  • ursiserăm
  • ursisem
a II-a (voi)
  • ursiți
(să)
  • ursiți
  • urseați
  • ursirăți
  • ursiserăți
  • ursiseți
a III-a (ei, ele)
  • ursesc
(să)
  • ursească
  • urseau
  • ursi
  • ursiseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ursa
  • ursare
  • ursat
  • ursatu‑
  • ursând
  • ursându‑
singular plural
  • ursea
  • ursați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ursez
(să)
  • ursez
  • ursam
  • ursai
  • ursasem
a II-a (tu)
  • ursezi
(să)
  • ursezi
  • ursai
  • ursași
  • ursaseși
a III-a (el, ea)
  • ursea
(să)
  • urseze
  • ursa
  • ursă
  • ursase
plural I (noi)
  • ursăm
(să)
  • ursăm
  • ursam
  • ursarăm
  • ursaserăm
  • ursasem
a II-a (voi)
  • ursați
(să)
  • ursați
  • ursați
  • ursarăți
  • ursaserăți
  • ursaseți
a III-a (ei, ele)
  • ursea
(să)
  • urseze
  • ursau
  • ursa
  • ursaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

Ursa-Maresubstantiv propriu feminin articulat, substantiv feminin

  • 1. Constelație din emisfera boreală (Ursa Major). Cele mai strălucitoare stele, printre care se află Dubhe și Mizar, sunt de mărimea a doua. DE
    sinonime: Carul-Mare

Ursa-Micăsubstantiv propriu feminin articulat, substantiv feminin

  • 1. Constelație din emisfera boreală (Ursa Minor). Asemănătoare cu Ursa Mare, dar dispusă invers. Steaua sa principală este Steaua Polară, situată foarte aproape de Polul Nord ceresc. DE
    sinonime: Carul-Mic

ursă, ursesubstantiv feminin

  • 1. regional Femela ursului. DLRLC DAR
    sinonime: ursoaică
  • chat_bubble astronomie livresc (în) sintagmă Ursa-Mare = constelație care constă din șapte stele, situate astfel, încât seamănă cu un car cu oiște; Carul (?)-Mare (?). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX DAR
    • format_quote Zice că aceea e ursa-mare, și eu zic că nu e aceea. DELAVRANCEA, O. II 330. DLRLC
  • chat_bubble astronomie livresc (în) sintagmă Ursa-Mică = constelație asemănătoare cu cea precedentă, având distanțele dintre stele mai mici; Carul (?)-Mic (?). DEX '09 DLRLC NODEX DAR
    • format_quote Mă uitam la ursa-mică. NEGRUZZI, S. I 58. DLRLC
etimologie:

ursi, ursescverb

  • 1. (În superstiții) A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Să-mi uit singurătatea... toate cîte-am îndurat, De cînd fui ursită-n lume să fiu fată de-mpărat. EFTIMIU, Î 28. DLRLC
    • format_quote Mi-a fost pe semne calea De un dușman ursită. TOPÎRCEANU, B. 75. DLRLC
    • format_quote El tremură în umbră, Și-n lunga-i agonie Se crede pentru osîndă ursit pe veșnicie. PĂUN-PINCIO, P. 45. DLRLC
    • format_quote Bat-o crucea ursitoare Care m-a ursit pe mine Să n-am nici o zi cu bine. ALECSANDRI, P. P. 277. DLRLC
    • format_quote poetic A ursit-o-n fașă dorul De-a fi dragă tuturor! COȘBUC, P. I 138. DLRLC
    • 1.1. A face cuiva farmece, vrăji. DEX '09 DEX '98
      sinonime: vrăji
    • 1.2. intranzitiv (Despre ursitoare) A rosti formule magice care să hotărască soarta unei ființe sau a unui lucru. DLRLC
      • format_quote Cînd începură ursitoarele să ursească, el se făcu numai urechi. ISPIRESCU, L. 97. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic