❍URSA (-sez) vb. tr. Olten. Oaș. = URSI: în acea seară vin ursitoarele copilului să-l urseze (GOR.).

❍URSAT adj. Olten. p. URSA. Ursit, menit, sortit, orînduit: sufletul omului umblă șase săptămîni prin toate locurile pe unde a umblat el cît a trăit, și apoi se duce la locul unde e ~ (GOR.); balaurul ăsta sta la o fîntînă și era ~ă toată casa să-i ducă pe fie-ce zi un copil, să-l mănînce (R.-COD.).