2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMBRIT, -Ă, umbriți, -te, adj. 1. (Despre locuri) Care se află la umbră (I 1), acoperit de umbră, plin de umbră; umbros. 2. Întunecos. ♦ Fig. (Despre voce, sunete etc.) Stins, voalat. – V. umbri.

UMBRIT, -Ă, umbriți, -te, adj. 1. (Despre locuri) Care se află la umbră (I 1), acoperit de umbră, plin de umbră; umbros. 2. Întunecos. ♦ Fig. (Despre voce, sunete etc.) Stins, voalat. – V. umbri.

umbrit, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 56r2/28 / Pl: ~iți, ~e / E: umbri] 1-5 Umbros (3-7). 6 (Rar) Acoperit de păr1 (mult). 7 (Fig) Ocrotit. 8 (Înv; fig) Împodobit. 9 (Fig) (D. voce, sunete) Lipsit de sonoritate Si: voalat, stins, șoptit. 10 (Fig) Care și-a pierdut puterea de judecată. 11 (Fig) Cu mintea tulburată.

UMBRIT, -Ă, umbriți, -te, adj. 1. Care se află la umbră; plin de umbră; umbros. Cunosc o fîntînă pe valea umbrită. MACEDONSKI, O. I 99. Prin cursul apei cu gleznele lor sfîșiau valurile pînă la umbritul lor izvor. EMINESCU, N. 16. ◊ Fig. Ochiul tău cel dulce și umbrit mă-ncîntă. EMINESCU, O. IV 365. 2. Întunecos. Uite-te de vezi paingul în umbrita sa chilie. CONACHI, P. 269. ♦ Fig. (Despre voce, glas) Scăzut, voalat. Unul spune cu glas umbrit gîndul tuturor. CAMIL PETRESCU, U. N. 307. Avea un glas profund, muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrare particulară. VLAHUȚĂ, O. A. 236.

UMBRIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A UMBRI și A SE UMBRI. 2) (despre voci, sunete) Care are o sonoritate scăzută; voalat. /v. a (se) umbri

UMBRI, umbresc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A face, a ține umbră (I 1); a adumbri. 2. Refl. (Pop.) A sta la umbră (I 1), a se adumbri. 3. Tranz. și refl. A da sau a căpăta o nuanță mai închisă; a (se) întuneca, a (se) închide. 4. Intranz. și refl. (Rar) A se contura. 5. Tranz. Fig. A dezonora, a păta, a compromite. – Din umbră.

UMBRI, umbresc, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. A face, a ține umbră (I 1); a adumbri. 2. Refl. (Pop.) A sta la umbră (I 1), a se adumbri. 3. Tranz. și refl. A da sau a căpăta o nuanță mai închisă; a (se) întuneca, a (se) închide. 4. Intranz. și refl. (Rar) A se contura. 5. Tranz. Fig. A dezonora, a păta, a compromite. – Din umbră.

umbri [At: PSALT. 190 / V: (îrg) ~ra (Pzi: ~rez) / Pzi: ~resc / E: umbră] 1-2 vti A face umbră (1) cuiva sau la ceva. 3-4 vti A acoperi cu umbra sa Si: a adumbri (1). 5-6 vti (Înv; fig) A apăra (pe cineva sau ceva). 7-8 vti A destina (1). 9 vr A sta la umbră (1) Si: a se adumbri (3). 10 vr (înv; fig) A se afla în umbră (1). 11 vt A face să devină mai puțin luminat Si: a întuneca. 12 vt (Îvr; îe) A ~ ochii cuiva A scăpa de supravegherea cuiva. 13-14 vri (Reg) A se însera. 15 vt (Fig) A face să pară mai puțin merituos Si: a eclipsa (4). 16 vt (C. i. sentimente, trăiri interioare etc.) A face să slăbească în intensitate. 17 vt (Fig; c. i. vocea) A face să devină lipsit de sonoritate Si: a voala. 18 vr (Îrg; fig) A-și pierde puterea de judecată. 19 vt A da unui lucru o culoare mai închisă Si: a întuneca. 20 vt A acoperi cu umbră (1) o porțiune dintr-un desen, dintr-o pictură etc. 21 vi A face umbre (1) unui desen. 22-23 vtr (Fig; d. ochi, chip) A (se) întrista. 24-25 vir A apărea ca o umbră (35) Si: a se întrezări. 26-27 vir A se contura (3).

UMBRI, umbresc, vb. IV. 1. Tranz. A ține, a aduce umbră cuiva sau la ceva, a acoperi cu umbra sa; a adumbri. Cireșii cei bătrîni... umbreau ulița și se umpleau de flori ca de o spumă ușoară. SADOVEANU, E. 114. În drum e o căscioară, Închisă, părăsită; Un dafin o umbrește Sub leasa-i înflorită. MACEDONSKI, O. I 18. Fă, mă rog, ca, cine se va sui în părul acest care umbrește ușa mea, să nu se poată coborî de n-oi vrea eu. NEGRUZZI, S. I 84 ◊ (Metaforic) Avea ochii de cărbune aprinși, fruntea umbrită de părul negru și aspru. V. ROM. decembrie 1951, 218. ♦ Intranz. A face umbră, a da umbră. Prin văi adînci umbresc platanii cu frunza lată și smochinii încărcați cu roade. BART, S. M. 47. Ce-i aceea ce primăvara mugurește, vara umbrește, toamna hrănește și iarna încălzește? SBIERA, P. 322. 2. Refl. A se adăposti la umbră, a sta la umbră. Aici, pe unde astăzi e numai cîmp, otavă, Umbri-se-vor urmașii sub Roșia-Dumbravă. ALECSANDRI, P. III 234. D-oi muri m-oi tot umbri Cu frunza m-or înveli. TEODORESCU, P. P. 582. Fagilor, umbroșilor, Faceți-mi un pic de umbră, Să mă umbresc cu-a mea mîndră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 20. 3. Tranz. A da unui lucru o nuanță mai închisă; a întuneca. Abia începuse tuleile bărbei să-i umbrească pelița copilărească. ODOBESCU, S. III 177. ♦ Refl. A căpăta o nuanță mai închisă, a se întuneca. Treptat cîmpul se umbrește sub a brazdelor desime. ALECSANDRI, P. A. 120. ◊ Fig. Ochii lui Nuțu se umbriră de jale adevărată. SADOVEANU, M. C. 98. ♦ Intranz. A apărea ca o umbră, ca o linie întunecoasă sau ca o pată de întuneric. Privi lung, lung în zarea întunecată spre piscurile ce abia umbreau la marginea ceriului. MIRONESCU, S. A. 70. ♦ Refl. A se contura. A intrat la Divan gătită cu toate podoabele... I se umbrea linia ființei printre văluri. SADOVEANU, D. P. 111.

A SE UMBRI mă ~esc intranz. 1) A sta la umbră; a se afla sub umbră; a se adumbri. 2) fig. A deveni mai închis la culoare; a se întuneca. S-a umbrit la față de durere. /Din umbră

A UMBRI ~esc 1. tranz. 1) A ține în umbră; a adumbri. 2) A face să se umbrească. 2. intranz. 1) A face umbră; a ține umbră. 2) (despre obiecte aflate la depărtare, în semiîntuneric sau după ceva transparent) A se zări nedeslușit; a apărea ca o umbră. /Din umbră

umbrì v. 1. a face, a da umbră; 2. a pune umbre la un desen sau tablou; 3. fig. a proteja: întinde mâna ta și umbrește aceste locuri AL. [Lat. UMBRESCERE].

umbrésc v. tr. (d. umbrelă). Acoper cu umbră: un nuc umbrea curtea. Pin anal. Niște gene negre și lungĭ îĭ umbreaŭ ochiĭ. Fac unuĭ tablou umbrele cuvenite. – Vrom. umbrez (lat. umbrare).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

umbri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umbresc, 3 sg. umbrește, imperf. 1 umbream; conj. prez. 1 sg. să umbresc, 3 să umbrească

umbri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umbresc, imperf. 3 sg. umbrea; conj. prez. 3 să umbrească

umbri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. umbresc, imperf. 3 sg. umbrea; conj. prez. 3 sg. și pl. umbrească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UMBRIT adj. umbros, (rar) umbricios. (Un loc ~.)

UMBRI vb. 1. (rar) a (se) adumbri. (Se ~ sub un stejar.) *2. (fig.) a eclipsa, a întuneca. (I-a ~ pe toți cu verva sa.)

UMBRI vb. 1. (rar) a (se) adumbri. (Se ~ sub un stejar.) 2.* (fig.) a eclipsa, a întuneca. (I-a ~ pe toți cu verva sa.)

Intrare: umbrit
umbrit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umbrit
  • umbritul
  • umbritu‑
  • umbri
  • umbrita
plural
  • umbriți
  • umbriții
  • umbrite
  • umbritele
genitiv-dativ singular
  • umbrit
  • umbritului
  • umbrite
  • umbritei
plural
  • umbriți
  • umbriților
  • umbrite
  • umbritelor
vocativ singular
plural
Intrare: umbri
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • umbri
  • umbrire
  • umbrit
  • umbritu‑
  • umbrind
  • umbrindu‑
singular plural
  • umbrește
  • umbriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • umbresc
(să)
  • umbresc
  • umbream
  • umbrii
  • umbrisem
a II-a (tu)
  • umbrești
(să)
  • umbrești
  • umbreai
  • umbriși
  • umbriseși
a III-a (el, ea)
  • umbrește
(să)
  • umbrească
  • umbrea
  • umbri
  • umbrise
plural I (noi)
  • umbrim
(să)
  • umbrim
  • umbream
  • umbrirăm
  • umbriserăm
  • umbrisem
a II-a (voi)
  • umbriți
(să)
  • umbriți
  • umbreați
  • umbrirăți
  • umbriserăți
  • umbriseți
a III-a (ei, ele)
  • umbresc
(să)
  • umbrească
  • umbreau
  • umbri
  • umbriseră
umbra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

umbrit, umbriadjectiv

  • 1. (Despre locuri) Care se află la umbră (1.), acoperit de umbră, plin de umbră. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cunosc o fîntînă pe valea umbrită. MACEDONSKI, O. I 99. DLRLC
    • format_quote Prin cursul apei cu gleznele lor sfîșiau valurile pînă la umbritul lor izvor. EMINESCU, N. 16. DLRLC
    • format_quote figurat Ochiul tău cel dulce și umbrit mă-ncîntă. EMINESCU, O. IV 365. DLRLC
  • 2. Întunecos. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: întunecos
    • format_quote Uite-te de vezi paingul în umbrita sa chilie. CONACHI, P. 269. DLRLC
    • 2.1. figurat (Despre voce, sunete etc.) Care are o sonoritate scăzută. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Unul spune cu glas umbrit gîndul tuturor. CAMIL PETRESCU, U. N. 307. DLRLC
      • format_quote Avea un glas profund, muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrare particulară. VLAHUȚĂ, O. A. 236. DLRLC
etimologie:
  • vezi umbri DEX '09 DEX '98 NODEX

umbri, umbrescverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A face, a ține umbră (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: adumbri
    • format_quote Cireșii cei bătrîni... umbreau ulița și se umpleau de flori ca de o spumă ușoară. SADOVEANU, E. 114. DLRLC
    • format_quote În drum e o căscioară, Închisă, părăsită; Un dafin o umbrește Sub leasa-i înflorită. MACEDONSKI, O. I 18. DLRLC
    • format_quote Fă, mă rog, ca, cine se va sui în părul acest care umbrește ușa mea, să nu se poată coborî de n-oi vrea eu. NEGRUZZI, S. I 84. DLRLC
    • format_quote metaforic Avea ochii de cărbune aprinși, fruntea umbrită de părul negru și aspru. V. ROM. decembrie 1951, 218. DLRLC
    • format_quote Prin văi adînci umbresc platanii cu frunza lată și smochinii încărcați cu roade. BART, S. M. 47. DLRLC
    • format_quote Ce-i aceea ce primăvara mugurește, vara umbrește, toamna hrănește și iarna încălzește? SBIERA, P. 322. DLRLC
  • 2. reflexiv popular A sta la umbră (1.), a se adumbri. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Aici, pe unde astăzi e numai cîmp, otavă, Umbri-se-vor urmașii sub Roșia-Dumbravă. ALECSANDRI, P. III 234. DLRLC
    • format_quote D-oi muri m-oi tot umbri Cu frunza m-or înveli. TEODORESCU, P. P. 582. DLRLC
    • format_quote Fagilor, umbroșilor, Faceți-mi un pic de umbră, Să mă umbresc cu-a mea mîndră. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 20. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv A da sau a căpăta o nuanță mai închisă; a (se) întuneca, a (se) închide. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: întuneca
    • format_quote Abia începuse tuleile bărbei să-i umbrească pelița copilărească. ODOBESCU, S. III 177. DLRLC
    • format_quote Treptat cîmpul se umbrește sub a brazdelor desime. ALECSANDRI, P. A. 120. DLRLC
    • format_quote figurat Ochii lui Nuțu se umbriră de jale adevărată. SADOVEANU, M. C. 98. DLRLC
    • format_quote S-a umbrit la față de durere. NODEX
  • 4. intranzitiv reflexiv rar A se contura; a apărea ca o umbră, ca o linie întunecoasă sau ca o pată de întuneric. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Privi lung, lung în zarea întunecată spre piscurile ce abia umbreau la marginea ceriului. MIRONESCU, S. A. 70. DLRLC
    • format_quote A intrat la Divan gătită cu toate podoabele... I se umbrea linia ființei printre văluri. SADOVEANU, D. P. 111. DLRLC
  • 5. tranzitiv figurat Compromite, dezonora, păta. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • umbră DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.