6 definiții pentru umbrit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMBRÍT, -Ă, umbriți, -te, adj. 1. (Despre locuri) Care se află la umbră (I 1), acoperit de umbră, plin de umbră; umbros. 2. Întunecos. ♦ Fig. (Despre voce, sunete etc.) Stins, voalat. – V. umbri.

UMBRÍT, -Ă, umbriți, -te, adj. 1. (Despre locuri) Care se află la umbră (I 1), acoperit de umbră, plin de umbră; umbros. 2. Întunecos. ♦ Fig. (Despre voce, sunete etc.) Stins, voalat. – V. umbri.

umbrit, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 56r2/28 / Pl: ~iți, ~e / E: umbri] 1-5 Umbros (3-7). 6 (Rar) Acoperit de păr1 (mult). 7 (Fig) Ocrotit. 8 (Înv; fig) Împodobit. 9 (Fig) (D. voce, sunete) Lipsit de sonoritate Si: voalat, stins, șoptit. 10 (Fig) Care și-a pierdut puterea de judecată. 11 (Fig) Cu mintea tulburată.

UMBRÍT, -Ă, umbriți, -te, adj. 1. Care se află la umbră; plin de umbră; umbros. Cunosc o fîntînă pe valea umbrită. MACEDONSKI, O. I 99. Prin cursul apei cu gleznele lor sfîșiau valurile pînă la umbritul lor izvor. EMINESCU, N. 16. ◊ Fig. Ochiul tău cel dulce și umbrit mă-ncîntă. EMINESCU, O. IV 365. 2. Întunecos. Uite-te de vezi paingul în umbrita sa chilie. CONACHI, P. 269. ♦ Fig. (Despre voce, glas) Scăzut, voalat. Unul spune cu glas umbrit gîndul tuturor. CAMIL PETRESCU, U. N. 307. Avea un glas profund, muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrare particulară. VLAHUȚĂ, O. A. 236.

UMBRÍT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A UMBRI și A SE UMBRI. 2) (despre voci, sunete) Care are o sonoritate scăzută; voalat. /v. a (se) umbri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UMBRIT adj. umbros, (rar) umbricios. (Un loc ~.)

Intrare: umbrit
umbrit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umbrit
  • umbritul
  • umbritu‑
  • umbri
  • umbrita
plural
  • umbriți
  • umbriții
  • umbrite
  • umbritele
genitiv-dativ singular
  • umbrit
  • umbritului
  • umbrite
  • umbritei
plural
  • umbriți
  • umbriților
  • umbrite
  • umbritelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

umbrit

  • 1. (Despre locuri) Care se află la umbră (1.), acoperit de umbră, plin de umbră.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: umbricios umbros 3 exemple
    exemple
    • Cunosc o fîntînă pe valea umbrită. MACEDONSKI, O. I 99.
      surse: DLRLC
    • Prin cursul apei cu gleznele lor sfîșiau valurile pînă la umbritul lor izvor. EMINESCU, N. 16.
      surse: DLRLC
    • figurat Ochiul tău cel dulce și umbrit mă-ncîntă. EMINESCU, O. IV 365.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Uite-te de vezi paingul în umbrita sa chilie. CONACHI, P. 269.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat (Despre voce, sunete etc.) Care are o sonoritate scăzută.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: scăzut (adj.) stins (adj.) voalat 2 exemple
      exemple
      • Unul spune cu glas umbrit gîndul tuturor. CAMIL PETRESCU, U. N. 307.
        surse: DLRLC
      • Avea un glas profund, muzical, umbrit într-o surdină dulce, misterioasă, care dădea cuvintelor o vibrare particulară. VLAHUȚĂ, O. A. 236.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi umbri
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX