2 intrări
23 de definiții
din care- explicative (13)
- morfologice (5)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TURBAT, -Ă, turbați, -te, adj. 1. Bolnav de turbare. 2. Fig. Furios, violent, sălbatic; nebun (de durere, de spaimă etc.). ♦ Care are o mare intensitate, violență; foarte mult; extraordinar, grozav. – V. turba.
TURBAT, -Ă, turbați, -te, adj. 1. Bolnav de turbare. 2. Fig. Furios, violent, sălbatic; nebun (de durere, de spaimă etc.). ♦ Care are o mare intensitate, violență; foarte mult; extraordinar, grozav. – V. turba.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turbat, ~ă [At: N. COSTIN, L. 349 / Pl: ~ați, ~e / E: turba] 1 a Bolnav de turbare 2 a (Fig; d. ființe) Foarte furios Si: sălbatic, violent. 3 a (Fig; d. acțiuni, fenomene ale naturii etc.) Care are o mare intensitate, violență. 4 av (Pfm; fig; legat de un adjectiv prin pp „de”) Foarte mult Si: grozav, extraordinar. 5 a (Fig) Înnebunit (de durere, de spaimă, de dragoste, de gelozie, de întristare etc.). 6 a (Pfm; îe) A fi ~ după ceva (sau cineva) sau a fi ~ să... A fi foarte pasionat după ceva (sau cineva). 7-8 a (Pop; mai ales în basme; îs) Vânt (sau aer) ~ Vânt (sau curent de aer) foarte puternic, din straturile cele mai înalte ale atmosferei. 9 sma (Îrg) Demon1 (3). 10 a (Îvr) Care este stăpânit de diavol Si: posedat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURBAT, -Ă, turbați, -te, adj. 1. Bolnav de turbare. A murit... mușcat de un lup turbat. HOGAȘ, DR. II 46. Un lup... cu o limbă ca de dihanie turbată, cu colții rînjiți. ISPIRESCU, L. 17. Spînul... se răpede ca un cîne turbat la Harap-Alb. CREANGĂ, P. 278. ◊ (Substantivat) În durerea lui strigă ca un turbat. BOLINTINEANU, O. 294. 2. Furios, violent, sălbatic. Să-l tîrîie... legat De-a calului meu coadă, de-a celui mai turbat. COȘBUC, P. I 53. Ieșea apoi în balcon ca să vază ce e jos, unde urla mulțimea turbată. CARAGIALE, O. III 7. Zimbrul, aprig ca un zmeu... Fiară cruntă și turbată Pleca fruntea lui cea lată. ALECSANDRI, P. II 93. ◊ Fig. Dîmbovița asta e turbată cînd se umflă. CAMIL PETRESCU, O. I 556. Deznădejdi ce nu se-nfrîng, În grozav vîrtej se strîng, Zbuciumînd tot mai turbate. MACEDONSKI, O. I 200. Slănicul... îngîmfat și turbat, se aruncă rostogolind pietre și bolovani. NEGRUZZI, S. I 316. ◊ Expr. A se face dunăre turbată v. dunăre. ◊ (Adverbial) Emelian răcni turbat că a intrat dracul în ei. DUMITRIU, P. F. 52. Din dinți grozav scrîșnește Și tot blastemă turbat. ALECSANDRI, P. A. 40. (Fig.) În tuspatru părți a lumii turbat vîntul se tot duce. ALECSANDRI, P. A. 132. ♦ Înnebunit (de durere, de spaimă). Alerga turbată de colo-colo, întrebînd, frîngîndu-și mîinile. VLAHUȚĂ, O. A. 426. 3. (Popular, mai ales în basme, în expr.) Vînt (sau aer) turbat = vînt (sau aer) din straturile cele mai înalte ale atmosferei. Vîntul turbat suflă sus... nu suflă niciodată pe pămînt. PAMFILE, VĂZD. 44. Ciocîrlanul... ajunge tocmai lîngă cer, în aerul cel turbat. MARIAN, O. I 350. Îl făcu un pui de corb și îl vîrî într-un stol de corbi ce se urcase pînă la vîntul turbat. ISPIRESCU, L. 46. 4. Foarte mare, foarte intens, foarte mult; extraordinar, grozav. Un fiu De împărat odată, În piept cu dor turbat de viu, S-a îmbrăcat în fată. COȘBUC, P. I 70. Aerul răsună de țipete turbate Și mii de cai înoată în umbre-ntunecate. BOLINTINEANU, O. 52. ◊ (Adverbial) Idoli străini, mari băutori de sînge, Turbat s-au apucat aici să bea. BENIUC, V. 93.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURBAT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A TURBA. 2) fig. Care se produce cu o intensitate extrem de mare. Valuri ~te. /v. a turba
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turbat a. 1. atins de turbare: câine turbat; 2. fig. pasionat, nebun: turbat de gelozie. ║ m. om impetuos, violent. ║ adv. ca un turbat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turbát, -ă adj. Bolnav de turbare: cîne, om turbat (ca subst. „om turbat”). Fig. Foarte furios, nebun: turbat de mînie, de gelozie. Foarte pasionat: copiiĭ îs turbațĭ după joc. Strașnic (de bun, de violent): un vin, un vînt turbat. Vîntu cel turbat, vînt furios pe care îl presupune poporu că bate la înălțimea la care nu maĭ zboară păsările: zmeu a ajuns la vîntu cel turbat. Adv. Strașnic (de bine, de violent): a dansa turbat, vîntu bate turbat.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURBA, turbez, vb. I. Intranz. 1. A se îmbolnăvi de turbare. 2. Fig. A se mânia, a se înfuria peste măsură. [Prez. ind. și: (pop.) turb] – Lat. turbare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURBA, turbez, vb. I. Intranz. 1. A se îmbolnăvi de turbare. 2. Fig. A se mânia, a se înfuria peste măsură. [Prez. ind. și: (pop.) turb] – Lat. turbare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
turba [At: CORESI, EV. 270 / Pzi: ~bez, (pop) ~rb / E: ml turbare] 1 vr (Înv) A-și pierde firea Si: a se zăpăci. 2 vr (Reg; d. oi; îe) A se ~ Ia cap A căpia (2). 3 vr (Îvr; d. ochi sau vedere) A se tulbura (7). 4 vr (Îvr; d. oameni) A se răzvrăti. 5 vi A se îmbolnăvi de turbare (2). 6-7 vti (Fig) A face pe cineva să-și iasă sau a-și ieși din minți (de ciudă, de furie, de durere, de ură etc.) Si: a (se) înfuria, a (se) mânia. 8 vi (Pfm; îe) A ~ după ceva (sau cineva) sau a ~ să... A-i plăcea ceva (sau cineva) foarte mult.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURBA, turbez, vb. I. Intranz. 1. A se îmbolnăvi de turbare. Un cîine nu rămîne nebătut în sat... Totuși, mai turbează cîte unul primăvara. STANCU, D. 174. Mai ales primăvara... vietatea turbează. PAMFILE, VĂZD. 44. 2. A se mînia peste măsură; a se înfuria. Cînd auzi dascălul de fuga copiilor, turbă de mînie. ISPIRESCU, L. 276. Și să nu turbezi de mînie cînd cugeți că sînt guri rele, invidioși și ignoranți? CARAGIALE, O. III 211. Și cu toții crunt turba, Paloșile ridica. ALECSANDRI, P. P. 154. ◊ Tranz. fact. Mai potolește-te și dumneata, coană Acrivițo, pentru dumnezeu! nu-l mai turba! CARAGIALE, O. III 36. Mă turbează și, zău, mă tem să nu fac vrun păcat într-o zi. ALECSANDRI, T. I 210. ◊ Refl. Fig. Înființîndu-să o furtună foarte cumplită, cu așa sălbătăciune s-au turbat marea, încît undele ei să înălța ca niște case. DRĂGHICI, R. 9. ♦ A cădea într-un acces de furie; a se lăsa cuprins de furie, a înnebuni. Să turbeze omul că nu putea spune nimănui ce văzuse el! ISPIRESCU, U. 112. Cînd gîndesc... că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi vine să turbez, să iau cîmpii, nu altăceva. CREANGĂ, P. 123. Da dați-mi pace!... Ați turbat? ALECSANDRI, T. I 299. – Prez. ind. și: turb (EMINESCU, N. 20, ȘEZ. I 126).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A TURBA ~ez intranz. 1) A se îmbolnăvi de turbare; a deveni turbat. 2) fig. fam. (despre oameni) A se înfuria grozav; a se supăra peste măsură, exteriorizându-și supărarea. /<lat. turbare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turbà v. 1. a fi atins de turbare; 2. fig. a simți o ciudă mare; 3. fam. a se înfuria peste măsură. [Lat. TURBARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
turb și turbéz, a -á v. tr. (lat. tŭrbare, a turbura [lucrurile, apa, mintea] și intr. „a fi agitat”, d. turba, mulțime de oamenĭ: vgr. týrbe, zgomot, tumult tyrbázo și styrbázo, turbur. V. sturlubatic). Mă îmbolnăvesc de turbare: cînele a turbat. Fig. Mă înfuriĭ grozav: îmĭ vine să turbez cînd văd asemenea lucrurĭ. V. tr. Amețesc: hîrtiile astea m’aŭ turbat!
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
turbéz, V. turb.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
+turbat adj. m., pl. turbați; f. turbată, pl. turbate
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
turba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. turbez, 3 turbează; conj. prez. 1 sg. să turbez, 3 să turbeze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
turba (a ~) vb., ind. prez. 3 turbează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
turba vb. ind. prez. 1 sg. turbez, 3 sg. și pl. turbează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turbez.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TURBAT adj. v. colosal, cumplit, extraordinar, fenomenal, formidabil, furibund, furios, groaznic, grozav, infernal, îndârjit, înfiorător, înfuriat, îngrozitor, înspăimântător, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, năprasnic, pornit, strașnic, teribil, violent.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turbat adj. v. COLOSAL. CUMPLIT. EXTRAORDINAR. FENOMENAL. FORMIDABIL. FURIBUND. FURIOS. GROAZNIC. GROZAV. INFERNAL. ÎNDÎRJIT. ÎNFIORĂTOR. ÎNFURIAT. ÎNGROZITOR. ÎNSPĂIMÎNTĂTOR. ÎNTĂRÎTAT. ÎNVERȘUNAT. MÎNIAT. MÎNIOS. NĂPRASNIC. PORNIT. STRAȘNIC. TERIBIL. VIOLENT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TURBA vb. v. înfuria, mânia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turba vb. v. ÎNFURIA. MÎNIA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
turba (turbez, turbat), vb. – 1. A se îmbolnăvi de rabie. – 2. A se mînia, a se înfuria, a-și ieși din fire. – Mr. turbu, turbedz, turbare, megl. anturb(ari), istr. turbu. Lat. turbāre (Pușcariu 1774; Philippide, II, 656; Densusianu, GS, II, 20; REW 8992), cf. it. turbare, prov., cat. torbar, sp. turbar, port. torvar, alb. tërboń. Der. din lat. torvus (Pascu, Elemente, 40) nu este probabilă. Uz general (ALR, I, 127). – Der. turbă, s. f. (rabie), popstverbal); turbăciune, s. f. (furie, mînie), cu suf. -ciune (după Candrea, din lat. turbātĭōnem); turbat, adj. (care suferă de rabie; furios, violent, sălbatic; strașnic); turbătură, s. f. (înv., rabie).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOOM 3 | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (V201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (V1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
turbat, turbatăadjectiv
- 1. Bolnav de turbare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A murit... mușcat de un lup turbat. HOGAȘ, DR. II 46. DLRLC
- Un lup... cu o limbă ca de dihanie turbată, cu colții rînjiți. ISPIRESCU, L. 17. DLRLC
- Spînul... se răpede ca un cîne turbat la Harap-Alb. CREANGĂ, P. 278. DLRLC
- În durerea lui strigă ca un turbat. BOLINTINEANU, O. 294. DLRLC
-
- 2. Nebun (de durere, de spaimă etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Să-l tîrîie... legat De-a calului meu coadă, de-a celui mai turbat. COȘBUC, P. I 53. DLRLC
- Ieșea apoi în balcon ca să vază ce e jos, unde urla mulțimea turbată. CARAGIALE, O. III 7. DLRLC
- Zimbrul, aprig ca un zmeu... Fiară cruntă și turbată Pleca fruntea lui cea lată. ALECSANDRI, P. II 93. DLRLC
- Dîmbovița asta e turbată cînd se umflă. CAMIL PETRESCU, O. I 556. DLRLC
- Deznădejdi ce nu se-nfrîng, În grozav vîrtej se strîng, Zbuciumînd tot mai turbate. MACEDONSKI, O. I 200. DLRLC
- Slănicul... îngîmfat și turbat, se aruncă rostogolind pietre și bolovani. NEGRUZZI, S. I 316. DLRLC
- Emelian răcni turbat că a intrat dracul în ei. DUMITRIU, P. F. 52. DLRLC
- Din dinți grozav scrîșnește Și tot blastemă turbat. ALECSANDRI, P. A. 40. DLRLC
- În tuspatru părți a lumii turbat vîntul se tot duce. ALECSANDRI, P. A. 132. DLRLC
- Alerga turbată de colo-colo, întrebînd, frîngîndu-și mîinile. VLAHUȚĂ, O. A. 426. DLRLC
- 2.1. Care are o mare intensitate, violență; foarte mult. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: extraordinar grozav
- Un fiu De împărat odată, În piept cu dor turbat de viu, S-a îmbrăcat în fată. COȘBUC, P. I 70. DLRLC
- Aerul răsună de țipete turbate Și mii de cai înoată în umbre-ntunecate. BOLINTINEANU, O. 52. DLRLC
- Idoli străini, mari băutori de sînge, Turbat s-au apucat aici să bea. BENIUC, V. 93. DLRLC
-
-
- Vânt (sau aer) turbat = vânt (sau aer) din straturile cele mai înalte ale atmosferei. DLRLC
- Vîntul turbat suflă sus... nu suflă niciodată pe pămînt. PAMFILE, VĂZD. 44. DLRLC
- Ciocîrlanul... ajunge tocmai lîngă cer, în aerul cel turbat. MARIAN, O. I 350. DLRLC
- Îl făcu un pui de corb și îl vîrî într-un stol de corbi ce se urcase pînă la vîntul turbat. ISPIRESCU, L. 46. DLRLC
-
etimologie:
- turba DEX '09 DEX '98
turba, turbezverb
- 1. A se îmbolnăvi de turbare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un cîine nu rămîne nebătut în sat... Totuși, mai turbează cîte unul primăvara. STANCU, D. 174. DLRLC
- Mai ales primăvara... vietatea turbează. PAMFILE, VĂZD. 44. DLRLC
-
-
- Cînd auzi dascălul de fuga copiilor, turbă de mînie. ISPIRESCU, L. 276. DLRLC
- Și să nu turbezi de mînie cînd cugeți că sînt guri rele, invidioși și ignoranți? CARAGIALE, O. III 211. DLRLC
- Și cu toții crunt turba, Paloșile ridica. ALECSANDRI, P. P. 154. DLRLC
- Mai potolește-te și dumneata, coană Acrivițo, pentru dumnezeu! nu-l mai turba! CARAGIALE, O. III 36. DLRLC
- Mă turbează și, zău, mă tem să nu fac vrun păcat într-o zi. ALECSANDRI, T. I 210. DLRLC
- Înființîndu-să o furtună foarte cumplită, cu așa sălbătăciune s-au turbat marea, încît undele ei să înălța ca niște case. DRĂGHICI, R. 9. DLRLC
- 2.1. A cădea într-un acces de furie; a se lăsa cuprins de furie. DLRLCsinonime: înnebuni
- Să turbeze omul că nu putea spune nimănui ce văzuse el! ISPIRESCU, U. 112. DLRLC
- Cînd gîndesc... că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi vine să turbez, să iau cîmpii, nu altăceva. CREANGĂ, P. 123. DLRLC
- Da dați-mi pace!... Ați turbat? ALECSANDRI, T. I 299. DLRLC
-
-
etimologie:
- turbare DEX '09 DEX '98