2 intrări

31 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSPORTARE s. f. Acțiunea de a (se) transporta.V. transporta.

TRANSPORTARE s. f. Acțiunea de a (se) transporta.V. transporta.

transportare sf [At: POLIZU / V: (înv) ~pur~ / Pl: ~tări / E: transporta] 1 Deplasare a lucrurilor sau a ființelor dintr-un loc în altul (mai ales cu un vehicul) Si: transport (1), transportat1, (îvr) transportație, transportuire. 2 (Îvr; îf transpurtare) Traducere (1).

TRANSPORTARE s. f. Acțiunea de a (se) transporta; transport, deplasare.

TRANSPORTARE s.f. Acțiunea de a (se) transporta și rezultatul ei; cărare, transport, transportat. [< transporta].

TRANSPORTA, transport, vb. I. 1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta. 2. Refl. A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. 3. Tranz. Fig. (Livr.) A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii. – Din fr. transporter, lat. transportare.

TRANSPORTA, transport, vb. I. 1. Tranz. A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul; a căra, a duce, a purta. 2. Refl. A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. 3. Tranz. Fig. (Livr.) A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii. – Din fr. transporter, lat. transportare.

transport sn [At: GOLESCU, Î. 123 / V: (reg; fer) stramp~, st~, strap~ (Pl și: ~oarte), străp~ (Pl și: ~oarte), străpost, ștramp~, ștrapor, ștrap~ (Pl și: ~oarte), ștrămpor, ~nșp~, trașpont / Pl: ~uri / E: fr transport, ger Transport] 1 Transportare (1). 2 (Glg; îs) Agenți de ~ Agenți fizici (vântul, apa etc.) care deplasează particule de sol și contribuie la sedimentarea lor. 3 (Reg; îe) Nu sunt de ștraportul tău Nu sunt la dispoziția ta. 4 (Mpl) Ramură a economiei naționale care are ca obiect activitatea de deplasare a produselor de la producători spre consumatori, precum și deplasarea persoanelor cu ajutorul unor vehicule destinate acestui scop. 5 Ansamblul mijloacelor folosite pentru a transporta (1) mărfuri și persoane. 6 Ansamblu de obiecte sau de persoane care se deplasează împreună în condiții stabilite. 7 (Înv) Deplasare dintr-un loc în altul. 8 (Iuz; spc) Deplasare a unui judecător de instrucție la locul în care s-a comis un delict. 9 (Med; înv; șîs ~ Ia creier) Delir provocat de o boală, prin urcarea sângelui la cap. 10 (Med; înv; îas) Durere mare de cap1. 11 (Liv; fig) Uitare de sine cauzată de emoție, de entuziasm, de plăcere. 12 (Liv; fig) Stare de contemplație, de beatitudine. 13 (Liv; fig) Stare de enervare, de furie. 14 (Tip) Operație de transpunere, în litografie, a copiei originalului de pe clișeul sau forma originală pe piatra litografică destinată a deveni forma de tipar. 15 (Jur; înv) Transmisiune (3). 16 Dispozitiv la gaterul țărănesc de apă, care pune în mișcare partea mobilă pe care se așază trunchiul2 ce urmează a fi tăiat.

transporta [At: (a. 1837) DOC. EC. 682 / V: (înv) ~pur~, (reg; fer) strap~, ștramp~, ștranp~ / Pzi: ~port, (îrg) ~tez / E: fr transporter, lat transportare] 1 vt A deplasa (cu un vehicul) lucmri sau ființe dintr-un loc în altul Si: a căra, a duce, (înv) a transportarisi, (îvr) a transporta. 2 vt (Îvr) A mișca. 3 vt (Rar) A strămuta în alt loc drept pedeapsă Si: a deporta. 4 vt (Fig) A trece ceva dintr-un loc în altul Si: a muta. 5 vt (Fig) A schimba ceva dintr-o stare sau dintr-o situație în alta. 6 vt (Îvr; îf transpurta) A traduce (1). 7 vt (Muz; înv) A transcrie (8). 8 vr (Înv) A se deplasa într-un anumit loc. 9 vr (Iuz; spc) A se duce la fața locului pentru o anchetă, o inspecție etc. 10 vr (Îrg) A se strămuta. 11-12 vtr (Liv; fig) A (se) transpune (8- 9). 13 vt (Jur; înv) A ceda altuia dreptul asupra unui lucru Si: a cesiona.

transpurtare sf vz transportare

TRANSPORTA, transport, vb. I. 1. Tranz. A duce lucruri sau ființe dintr-un loc în altul (mai ales cu un vehicul); a căra, a duce, a purta. Îl transportară repede prin mijlocul cordonului de soldați. SAHIA, N. 84. Primim ordin să transportăm o sută douăzeci capete de vite cornute la Malta. BART, S. M. 81. Am luat o trăsură care într-o oară făgădui să ne transporte la Ems. NEGRUZZI, S. I 325. ◊ Fig. El poate transporta cerul, patria sa pe pămîntul care-l locuiește. NEGRUZZI, S. II 49. ◊ Refl. pas. Cîtimea speciei grive este așa de considerabilă, încît se prind fără număr și se transportă luntri pline. ODOBESCU, S. III 28. 2. Refl. (Despre persoane) A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. Ne-am transportat la zisa închisoare și am făcut să se prezinte în fața noastră cetățeanul Laflotte. CAMIL PETRESCU, T. II 606. Imediat ce am primit ordinul... m-am transportat la școala de fete nr. 1 din urbea Z. CARAGIALE, M. 118. Turcii nu se puteau transporta în Moldova decît prin un singur punct. HASDEU, I. V. 132. 3. Tranz. Fig. A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, de entuziasm.

TRANSPORTA vb. I. 1. tr. A căra, a duce dintr-un loc în altul. 2. refl. (Despre persoane) A se duce, a se deplasa la fața locului. 3. tr. (Fig.) A aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încînta peste măsură. [P.i. transport. / < fr. transporter, cf. lat. transportare].

TRANSPORTA vb. I. tr. 1. a căra, a duce dintr-un loc în altul. 2. (fig.) a aduce (pe cineva) într-o stare de uitare de sine, a încânta peste măsură. II. refl. (despre persoane) a se deplasa la fața locului. (< fr. transporter, lat. transportare)

A TRANSPORTA transport tranz. 1) (obiecte sau ființe) A căra dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție); a duce. 2) fig. (persoane) A aduce în stare de beatitudine, în urma unei emoții puternice. [Sil. trans-por-] /<fr. transporter, lat. transportare

A SE TRANSPORTA mă transport intranz. A se deplasa dintr-un loc în altul (mai ales cu ajutorul unui mijloc de locomoție). /<fr. transporter, lat. transportare

transportà v. 1. a purta dintr’un loc într’altul; 2. a transmite printr’un act o proprietate, un drept; 3. se zice de lucrările literare ce se introduc: a transporta o dramă franceză pe scena română; 4. fig. a excita admirațiune, a mișca puternic: frumosul ne transportă; 5. a se duce undeva: a se transporta la fața locului.

2) *transpórt, a v. tr. (lat. transportare, d. trans, dincolo, și portare, a căra, a purta). Car, duc (în car, în spinare, cu calu, cu corabia, cu aeroplanu): a transporta lemne, călătorĭ. Pun, transpun: a transporta pe scenă un fapt istoric. Cedez o proprietate, un drept. Fig. Emoționez, încînt, entusiazmez, răpesc: muzica te transportă. V. refl. Mă duc: procuroru s’a transportat la locu crimeĭ.

*transportațiúne f. (lat. transportátio, -ónis). Rar. Acțiunea de a transporta. – Și -áție și -áre. V. transport 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

transportare (desp. tran-spor-/trans-por-) s. f., g.-d. art. transportării

!transportare (tran-spor-/trans-por-) s. f., g.-d. art. transportării

transportare s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transportării

transporta (a ~) (desp. tran-spor-/trans-por-) vb., ind. prez. 1 sg. transport, 2 sg. transporți, 3 transportă; conj. prez. 1 sg. să transport, 3 să transporte

!transporta (a ~) (tran-spor-/trans-por-) vb., ind. prez. 3 transportă

transporta vb. (sil. mf. trans-), ind. prez. 1 sg. transport, 3 sg. și pl. transportă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRANSPORTARE s. cărare, cărat, ducere, dus, purtare, transport. (~ unei greutăți pe spate.)

TRANSPORTA vb. 1. v. căra. 2. a duce, a lua. (Mașina ne-a ~ până la...) 3. v. duce.

TRANSPORTA vb. 1. a căra, a duce, a purta, (reg.) a cărăbăni, (înv.) a podvodări, a transportarisi. (Doi sanitari ~ bolnavul.) 2. a duce, a lua. (Mașina ne-a ~ pînă la...) 3. a se deplasa, a se duce. (S-a ~ la fața locului.)

Intrare: transportare
transportare substantiv feminin
  • silabație: tran-spor-, trans-por- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transportare
  • transportarea
plural
  • transportări
  • transportările
genitiv-dativ singular
  • transportări
  • transportării
plural
  • transportări
  • transportărilor
vocativ singular
plural
transpurtare
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: transporta
  • silabație: tran-spor-ta, trans-por-ta info
verb (VT3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • transporta
  • transportare
  • transportat
  • transportatu‑
  • transportând
  • transportându‑
singular plural
  • transportă
  • transportați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • transport
(să)
  • transport
  • transportam
  • transportai
  • transportasem
a II-a (tu)
  • transporți
(să)
  • transporți
  • transportai
  • transportași
  • transportaseși
a III-a (el, ea)
  • transportă
(să)
  • transporte
  • transporta
  • transportă
  • transportase
plural I (noi)
  • transportăm
(să)
  • transportăm
  • transportam
  • transportarăm
  • transportaserăm
  • transportasem
a II-a (voi)
  • transportați
(să)
  • transportați
  • transportați
  • transportarăți
  • transportaserăți
  • transportaseți
a III-a (ei, ele)
  • transportă
(să)
  • transporte
  • transportau
  • transporta
  • transportaseră
straporta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
transpurta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ștranporta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ștramporta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

transportare, transportărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi transporta DEX '98 DEX '09

transporta, transportverb

  • 1. tranzitiv A deplasa (cu un vehicul) bunuri sau persoane dintr-un loc în altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Îl transportară repede prin mijlocul cordonului de soldați. SAHIA, N. 84. DLRLC
    • format_quote Primim ordin să transportăm o sută douăzeci capete de vite cornute la Malta. BART, S. M. 81. DLRLC
    • format_quote Am luat o trăsură care într-o oară făgădui să ne transporte la Ems. NEGRUZZI, S. I 325. DLRLC
    • format_quote figurat El poate transporta cerul, patria sa pe pămîntul care-l locuiește. NEGRUZZI, S. II 49. DLRLC
    • format_quote reflexiv pasiv Cîtimea speciei grive este așa de considerabilă, încît se prind fără număr și se transportă luntri pline. ODOBESCU, S. III 28. DLRLC
  • 2. reflexiv A se duce la fața locului (pentru o constatare judiciară, pentru o anchetă, o inspecție etc.); a se deplasa. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: deplasa
    • format_quote Ne-am transportat la zisa închisoare și am făcut să se prezinte în fața noastră cetățeanul Laflotte. CAMIL PETRESCU, T. II 606. DLRLC
    • format_quote Imediat ce am primit ordinul... m-am transportat la școala de fete nr. 1 din urbea Z. CARAGIALE, M. 118. DLRLC
    • format_quote Turcii nu se puteau transporta în Moldova decît prin un singur punct. HASDEU, I. V. 132. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat livresc A aduce pe cineva într-o stare de uitare de sine, în urma unei emoții profunde, a entuziasmului, a plăcerii. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.