9 definiții pentru transportare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANSPORTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) transporta.V. transporta.

TRANSPORTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) transporta.V. transporta.

transportare sf [At: POLIZU / V: (înv) ~pur~ / Pl: ~tări / E: transporta] 1 Deplasare a lucrurilor sau a ființelor dintr-un loc în altul (mai ales cu un vehicul) Si: transport (1), transportat1, (îvr) transportație, transportuire. 2 (Îvr; îf transpurtare) Traducere (1).

TRANSPORTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) transporta; transport, deplasare.

TRANSPORTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) transporta și rezultatul ei; cărare, transport, transportat. [< transporta].

*transportațiúne f. (lat. transportátio, -ónis). Rar. Acțiunea de a transporta. – Și -áție și -áre. V. transport 1.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!transportáre (tran-spor-/trans-por-) s. f., g.-d. art. transportắrii

transportáre s. f. (sil. mf. trans-), g.-d. art. transportării


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRANSPORTÁRE s. v. cărat.

TRANSPORTARE s. cărare, cărat, ducere, dus, purtare, transport. (~ unei greutăți pe spate.)

Intrare: transportare
transportare substantiv feminin
  • silabație: tran-spor-, trans-por-
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • transportare
  • transportarea
plural
  • transportări
  • transportările
genitiv-dativ singular
  • transportări
  • transportării
plural
  • transportări
  • transportărilor
vocativ singular
plural

transportare

etimologie:

  • vezi transporta
    surse: DEX '98 DEX '09