18 definiții pentru tarabă
din care- explicative (8)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- argou (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
TARABĂ, tarabe, s. f. 1. Un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. De tarabă = de calitate inferioară; p. ext. mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Din tc. tarab.
tarabă sf [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 381 / V: (reg) tăr~ / Pl: ~be, (reg) tărăbi / E: tc daraba (dal taraba), srb taraba, bg тараба] 1 Masă improvizată pe care negustorii (ambulanți) își expun marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. 2 Tejghea (1). 3 (Pex) Prăvălioară. 4 (Fam; dep; îla) De ~ Mahalagesc. 5 (Fam; dep; îal) De calitate proastă. 6 Tejghea de cârciumă la care stă negustorul. 7 (Înv) Tocător pentrutăiat came. 8 (Reg) Gard făcut din scânduri sau din leațuri. 9 (Reg) Partea bătută cu scânduri la un pridvor. 10 (Mun) Ușă la beci, la pod sau la cuptor. 11 (Reg; rar) Oblon mobil la o prăvălie Si: (îrg) trapă1 (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TARABĂ, tarabe, s. f. 1. Un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = de calitate proastă, p. ext. mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. – Din tc. tarab.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
TARABĂ, tarabe, s. f. 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanți își expun și își vînd marfa la tîrguri, în piețe sau pe străzi; masă pe care se așază mărfurile într-un magazin (v. tejghea). Tatăl lui Bică avea chioșc de ziare și, în același timp, pe-o tarabă în fața chioșcului, rahat, caramele, susan. PAS, Z. I 164. Cîrnați uscați atîrnați în cuie și cu teancuri de pastramă pe tarabă. DELAVRANCEA, O. II 271. ◊ Loc. adj. (Depreciativ) De tarabă = care poate face obiectul unei tîrguieli, unei tocmeli. Chestie de tarabă, onorabile! daraveri de clopotniță, stimabile! CARAGIALE, O. I 142. 2. Masă, tejghea (de cîrciumă) unde stă negustorul. În crîșma goală și zăvorîtă, vînzătorul de otrăvuri, la lumina sarbădă a lămpii, își socotea pe tarabă banii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 184. Își face loc... prin înghesuiala prăvăliei și ajunge pînă la taraba de marmoră. CARAGIALE, O. II 81. Doritor... de a părăsi mai degrabă altarul pentru ca să se ducă la taraba crîșmei. ALECSANDRI, S. 6. – Pl. și: tărăbi (SADOVEANU, O. VII 143, CREANGĂ, A. 85, EMINESCU, O. I 130).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
TARABĂ, tarabe, s. f. 1. Masă improvizată pe care negustorii ambulanți își expun și își vînd marfa la tîrguri, în piețe sau pe străzi. ◊ Loc. adj. (Depr.) De tarabă = mahalagesc, trivial. 2. Tejghea (de cîrciumă) la care stă negustorul. – Tc. tarab.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de pan111
- acțiuni
tarabă f. 1. masă de lucru sau de întins marfa: scaunele măcelarilor și tarabele gelepilor OD.; 2. prăvălioară, magherniță: umbla pe la tărăbile jidovești Cr.; fig. ramul dicanicesc, o tabără unde se vinde sfânta dreptate cu dramul și cu vurta AL. 3. ușă culcată pe o gaură de beciu; 4. oblon ce se ridică și se lasă. [Turc. TARAB, tejghea].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
tarábă f., pl. e și tărăbĭ (turc. tarab [Șăĭn.], d. ar. darabah, tarabă; bg. sîrb. taraba, scîndură. Cp. cu tarapana). Masă de expus marfa. Cînd o vede pe tarabă, gîndește că-ĭ otravă, se zice despre un ghĭorlan care se uĭtă mirat la un fel de mîncare ne maĭ văzut de el. Tejghea. Fig. Întreprindere neonestă: acest ziar e o tarabă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
tărabă sf vz tarabă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
tarabă s. f., g.-d. art. tarabei; pl. tarabe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
tarabă s. f., g.-d. art. tarabei; pl. tarabe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tarabă s. f., g.-d. art. tarabei; pl. tarabe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
tarabă, pl. tarabe
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
TARABĂ s. masă, tejghea, (prin Transilv.) pudli, (Transilv. și Ban.) pult, (Bucov.) șinc, (înv.) comptoar, sarghie. (Pune marfa pe ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TARABĂ s. masă, tejghea, (prin Transilv.) pudli, (Transilv. și Ban.) pult, (Bucov.) șinc, (înv.) comptoar, sarghie. (Pune marfa pe ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
tarabă (tărăbi), s. f. – Tejghea, masă de expus mărfurile. Tc. tarab, din arab. darabah (Șeineanu, II, 348). – Der. tarabagiu, s. m. (negustor de la tarabă); tărăbuță, s. f. (bagaje, catrafuse) se folosește mai ales la pl.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
tarabă, tarabe s. f. (er., prst.) vagin.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a scoate taraba în stradă expr. (prst.) a ieși pe stradă la acostat clienți.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-și bate taraba de cineva expr. a-și bate joc de cineva, a lua peste picior pe cineva.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
tarabă, tarabesubstantiv feminin
- 1. Un fel de masă pe care negustorii (ambulanți) își expun și își vând marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tatăl lui Bică avea chioșc de ziare și, în același timp, pe-o tarabă în fața chioșcului, rahat, caramele, susan. PAS, Z. I 164. DLRLC
- Cîrnați uscați atîrnați în cuie și cu teancuri de pastramă pe tarabă. DELAVRANCEA, O. II 271. DLRLC
- De tarabă = de calitate inferioară. DEX '09
- Care poate face obiectul unei târguieli, unei tocmeli. DLRLC
- Chestie de tarabă, onorabile! daraveri de clopotniță, stimabile! CARAGIALE, O. I 142. DLRLC
-
- Mahalagesc, trivial. DEX '09 DEX '98sinonime: mahalagesc trivial
-
-
- 2. Tejghea (de cârciumă) la care stă negustorul. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: tejghea
- În crîșma goală și zăvorîtă, vînzătorul de otrăvuri, la lumina sarbădă a lămpii, își socotea pe tarabă banii. ANGHEL-IOSIF, C. L. 184. DLRLC
- Își face loc... prin înghesuiala prăvăliei și ajunge pînă la taraba de marmoră. CARAGIALE, O. II 81. DLRLC
- Doritor... de a părăsi mai degrabă altarul pentru ca să se ducă la taraba crîșmei. ALECSANDRI, S. 6. DLRLC
-
- comentariu Plural și: tărăbi. DLRLC
etimologie:
- tarab DEX '09 DEX '98