tarabă sf [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 381 / V: (reg) tăr~ / Pl: ~be, (reg) tărăbi / E: tc daraba (dal taraba), srb taraba, bg тараба] 1 Masă improvizată pe care negustorii (ambulanți) își expun marfa la târguri, în piețe sau pe străzi. 2 Tejghea (1). 3 (Pex) Prăvălioară. 4 (Fam; dep; îla) De ~ Mahalagesc. 5 (Fam; dep; îal) De calitate proastă. 6 Tejghea de cârciumă la care stă negustorul. 7 (Înv) Tocător pentrutăiat came. 8 (Reg) Gard făcut din scânduri sau din leațuri. 9 (Reg) Partea bătută cu scânduri la un pridvor. 10 (Mun) Ușă la beci, la pod sau la cuptor. 11 (Reg; rar) Oblon mobil la o prăvălie Si: (îrg) trapă¹ (4).